1ra-1536/2018 — art.145 alin.2 lit.e, 190 alin.2 lit.c CP

1ra-1536/2018 — art.145 alin.2 lit.e, 190 alin.2 lit.c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1536/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

18 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

președinte - Timofti Vladimir

judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

judecând, fără citarea părților la proces, recursul ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 martie 2018, în

cauza penală în privința lui

Azarenco Mihail XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

Azarenco Mihail a fost recunoscut vinovat și condamnat:

- în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un

termen de 3 ani;

- în baza art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal, la 15 ani închisoare.

Conform art. 84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 16 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de 3 ani.

În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal la pedeapsa stabilită s-a adăugat parțial

pedeapsa neexecutată aplicată prin sentința Judecătoriei Bălți din 21 noiembrie

2017, stabilindu-i-se definitiv pedeapsa de 17 ani închisoare cu executarea în

penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate pe un termen de 3 ani.

1

13 iulie 2017 aproximativ la 2130, aflându-se pe teritoriul Autogării din mun. Bălți,

str. Ștefan cel Mare, nr. 1, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane, sub pretextul efectuării unui apel telefonic, prin înșelăciune și abuz de

încredere a dobândit ilegal de la Elisovețchi Alexandr telefonul mobil de model

Xiaomi Redmi 3 S la preț de 2000 lei în care era instalată cartela SIM cu nr. XXXXX la

preț de 30 lei, după care, s-a eschivat de a restitui bunul menționat, cauzându-i părții

vătămate o daună materială în proporții considerabile în sumă totală de 2030 lei.

Tot el, la data de 14 iulie 2017, la ora nestabilită de către organul de urmărire

penală, aflându-se în fâșia forestieră amplasată lângă casa nr. XXXXX de pe strada

XXXXX, mun. Bălți, fiind în stare de ebrietate alcoolică, acționând cu intenție

îndreptată spre omorul persoanei, în procesul conflictului apărut în baza

neînțelegerilor cu cunoscuta sa cet. Stepanova Elena (a.n.1934), conștientizând

caracterul acțiunilor sale și dându-și seama de consecințele acestora și dorind

survenirea acestora, folosind starea de neputință evidentă a victimei și anume vârsta

înaintată, a aplicat cet. Stepanova Elena, a.n. 1934, câteva lovituri cu pumnul în

regiunea capului, în rezultatul la ce ultima a căzut la pământ.

Continuând acțiunile sale criminale, îndreptate spre omorul cet. Stepanova

Elena, a.n. 1934, Azarenco Mihail s-a aplecat de asupra cet. Stepanova Elena, a

apucat-o cu mâinile în regiunea gâtului, efectuând acțiuni de asfixie, care au

provocat, conform raportului de expertiză medico-legală nr.454 din 19.08.2017,

asfixie mecanică și moartea violentă a cet. Stepanova E.

în numele inculpatului.

3.1. Procurorul, care a solicitat casarea parțială a acesteia, cu dispunerea

încasării din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă

de 4620 lei, invocând că prin materialele cauzei penale s-au constatat cheltuieli de

judecată la efectuarea acțiunilor de urmărire penală și a expertizelor judiciare, iar

conform art. 227-229 Cod de procedură penală, legea permite ca cheltuielile

judiciare să fie suportate de condamnați, însă instanța de judecată a refuzat în

încasarea acestora de la inculpat.

Astfel, prima instanță a ignorat prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14), 397 Cod

de procedură penală, or, aceasta era obligată ca în dispozitivul sentinței de

condamnare, pe lângă chestiunile enumerate în art. 395, 396 Cod de procedură

penală, să se expună și referitor la repartizarea cheltuielilor judiciare, în cazul dat,

costul expertizei în sumă de 4620 lei.

3.2. Avocatul Darii V. în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și

pronunțarea unei noi hotărâri de achitare pe art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, din

motivul lipsei în acțiunile lui a elementelor constitutive ale infracțiunii și pe capătul

de învinuire prevăzut de art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal, din motiv că fapta nu a

fost comisă de inculpat.

În argumentare a invocat următoarele:

- instanța a neglijat raportul de expertiză judiciară nr. 112a-2017 din

14.09.2017, conform căruia Azarenco Mihail suferă de retardare mintală moderată,

iar capacitatea de a-și da seama de caracterul periculos al acțiunilor sale și de a

2

conduce cu ele la momentul comiterii infracțiunii era redusă, prin urmare Azarenco

Mihail cade sub incidența art. 23/1 Cod penal. Din acest motiv acuzarea, cât și

instanța de judecată, contrar legislației în vigoare, a considerat faptele întâmplate ca

infracțiuni pasibile de aplicarea pedepselor penale;

- sentința de condamnare pe episodul prevăzut de art. 145 Cod penal este

bazată exclusiv pe presupuneri, la materialele cauzei nefiind prezentate probe

concludente și pertinente, care ar confirma vinovăția inculpatului, or, instanța face

trimitere la mai multe rapoarte de expertiză, care, însă, nu dau răspunsuri certe dacă

Azarenco Mihail este implicat în decesul victimei. Majoritatea răspunsurilor exclud

participarea lui Azarenco Mihail la aplicarea loviturilor lui Stepanova E., iar

răspunsurile: „Totodată nu se exclude...” nu pot fi luate în considerație ca mijloc de

probă;

- ținând cont de faptul că Azarenco M. era cunoscut ca persoană cu deficiențe

psihice, în condițiile când în dimineața zilei de 14.07.2017 acesta se afla și în stare de

ebrietate, a fost ușor să fie manipulat și convins să recunoască că el a comis acte de

violență împotriva victimei Stepanova Elena, el, neconștientizând situația în care s-a

pomenit, adică că va fi acuzat de omor;

- pe episodul prevăzut de art. 190 Cod penal, acțiunile inculpatului nu întrunesc

elementele acestei infracțiuni, deoarece nu au fost prezentate careva probe, care ar

confirma că Azarenco Mihail a avut intenția de a însuși bunul până la intrarea în

posesia acestuia.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea hotărârii atacate.

fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul

de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra

vinovăției inculpatului Azarenco Mihail de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 145 alin. (2) lit. e) și 190 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Instanța de apel a indicat că, deși inculpatul nu a recunoscut vinovăția în

săvârșirea infracțiunii imputate, vinovăția acestuia este dovedită pe deplin prin

cumulul de probe administrate de către organul de urmărire penală, examinate de

către instanța de fond și verificate de către instanța de apel, astfel, reținând că, prima

instanță a făcut o analiză amplă a probelor cercetate, iar concluziile privind vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lui rezultă din probele

administrate, cărora le-a fost dată o apreciere legală sub toate aspectele, complet și

obiectiv.

5.1. În această ordine de idei, instanța de apel a notificat elementele

constituite ale infracțiunii de escrocherie și a menționat că, instanța de fond

întemeiat a reținut în acțiunile inculpatului Azarenco Mihail, raportate la

comportamentul față de partea vătămată Elisovețchi Alexandru elementul material

al infracțiunii de escrocherie exprimat prin abuz de încredere. Or, modalitatea prin

care a acționat inculpatul atunci când a cerut telefonul de la partea vătămată denotă

în mod cert că inculpatul a abuzat de încrederea părții vătămate și a avut intenția de

a sustrage de la ultimul telefonul mobil. Din declarațiile părții vătămate, cât și ale

3

inculpatului Azarenco Mihail, reiese că ultimul s-a dat după un chioșc pentru a face

apelul telefonic, fapt ce a fost făcut de inculpat pentru a distrage atenția stăpânului

telefonului asupra sa, care era preocupat de chestiuni personale.

În așa mod, chiar și în ipoteza în care partea vătămată a uitat de telefon și a

plecat acasă, faptul dat nu îl dezvinovățește pe inculpat și nu dovedește lipsa

intenției sale de a sustrage telefonul. Or, aceea că partea vătămată a uitat de telefon

nu denotă neglijența acestuia, ci dimpotrivă, demonstrează abuzul de încredere

manifestat de inculpat față de partea vătămată Elisovețchi Alexandru, care îl

cunoștea pe inculpat și nu putea presupune că acesta ar avea intenția de a sustrage

telefonul de la el, din care considerente partea vătămată nu a stat să aștepte

returnarea telefonului, ci s-a ocupat mai departe de chestiile personale, oferindu-i

astfel inculpatului posibilitatea de a se dosi după chioșc. Cu atât mai mult, că partea

vătămată a mai stat pe loc încă vreo 10 minute, însă Azarenco Mihail așa și nu i-a

întors părții vătămate telefonul în acest interval de timp.

La fel, intenția inculpatului de sustragere a telefonului este dovedită și prin

faptul, că inculpatul a propus spre vânzare telefonul ce nu-i aparținea, fapt confirmat

prin declarațiile martorului Bumbac Ina. Mai mult ca atât, martorul declară că,

Azarenco Mihail este un vizitator fidel al barului în care activează și a observat că la

persoanele cu care Azarenco Mihail era la o masă deseori dispăreau anumite bunuri

(bani, telefoane). În cazul telefonului lui Elisovețchi A., martorul Bumbac I. a intuit că

va fi un caz asemănător, astfel că a anunțat stăpânul localului despre acest bun.

Mai mult ca atât, potrivit declarațiilor inculpatului și părții vătămate Elisovețchi

Alexandru, reiese că după ce partea vătămată a plecat acasă, acesta ulterior a revenit

și s-a mai întâlnit o dată cu inculpatul, care i-a cerut 100 lei, însă inculpatul nu i-a

spus nimic și nu i-a amintit de telefon, ceea ce în plus denotă intenția inculpatului de

a păstra telefonul părții vătămate pentru sine. Faptul dat combate argumentele

apelantului, precum că inculpatul a fost reținut și nu a avut posibilitatea de a restitui

telefonul, or inculpatul până la reținere s-a văzut încă o dată cu partea vătămată,

căruia nu i-a comunicat că telefonul mobil este la el.

Astfel, instanța de apel a conchis că, acțiunile inculpatului întrunesc elementele

infracțiunii de escrocherie, iar argumentele părții apărării invocate în sensul achitării

inculpatului au fost considerate de către instanța de apel nefondate.

5.2. De asemenea, și alegațiile părții apărării, precum că, inculpatul nu a

comis infracțiunea prevăzută de art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal, instanța de apel

le-a considerat neîntemeiate, or, vinovăția inculpatului Azarenco Mihail în comiterea

omorului părții vătămate Stepanova Elena este dovedită pe deplin prin raportul de

expertiză nr. 263 din 04.08.2017, potrivit căruia, se constată că pe hainele

inculpatului Azarenco Mihail au fost depistate pete de sânge ce provin de la partea

vătămată Stepanova Elena, fapt ce confirmă că omorul ultimei a fost săvârșit anume

de inculpat. Or, fiind interogat în ședința instanței de apel, inculpatul nu a putut

explica de ce pe hainele sale au fost depistate urme de sânge ale părții vătămate

Stepanova Elena.

Totodată, instanța de apel a menționat că, prin concluzia raportului de

expertiză nr. 532 din 25.08.2017 s-a constatat că nu s-a depistat apartenență comună

între piesele vestimentare ridicate de la Azarenco Mihail și de la cadavrul Stepanova

4

E., însă acest fapt nu confirmă în mod obligatoriu că inculpatul nu a interacționat în

mod direct cu partea vătămată în vederea omorului acesteia, odată ce alte rapoarte

de expertiză denotă contrariul și în mod incontestabil demonstrează vinovăția

inculpatului, fapt confirmat și prin restul probelor ce se conțin în materialele cauzei.

În acest sens, instanța de apel a remarcat declarațiile martorilor Bezerău

Dumitru și Sochirca Denis, care în noaptea din 14.07.2017, după orele 24:00 l-au

văzut pe Azarenco Mihail în regiunea autogării, fiind murdar de sânge și cu excoriații

în regiunea gâtului. Astfel, ora survenirii morții cet. E. Stepanova indicată în raportul

de expertiză corespunde cu ora indicată de martorii Sochircă D. și Bezerău D., când

l-au văzut pe inculpat murdar de sânge, iar explicațiile lui Azarenco Mihail date

acestor martori, precum că a fost maltratat de niște persoane necunoscute, au fost

apreciate ca neîntemeiate, deoarece de către inculpat nu a fost depusă vreo plângere

în acest sens organelor de drept.

Mai mult ca atât, instanța de apel a subliniat, că în cadrul urmăririi penale

inculpatul a recunoscut vina sa și a relatat, că a omorât partea vătămată Stepanova

Elena în urma conflictului spontan apărut între ei. Potrivit procesului-verbal de

verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din 18.07.2017, în cadrul reconstituirii

faptei Azarenco Mihail cu lux de amănunte a descris acțiunile întreprinse față de

victima E. Stepanova, a explicat și arătat pe manechin consecutivitatea loviturilor

aplicate ultimei, precum și tehnica aplicării pentru producerea efectului dorit. Cu atât

mai mult, că Azarenco Mihail în cadrul acestei acțiuni procesuale indică direct la

locul unde a fost depistat cadavrul lui E. Stepanova, adică locul comiterii infracțiunii,

deși omorul părții vătămate a fost comis pe timp de noapte. Faptul dat confirmă

veridicitatea declarațiilor inculpatului date la urmărirea penală, or, inculpatul a

relatat circumstanțe privind omorul părții vătămate, care puteau să-i fie cunoscute

doar lui, precum și a relatat amănunțit modalitatea omorului părții vătămate, care

coincide cu concluziile rapoartelor de expertiză.

În sensul dat, au fost considerate neîntemeiate de către instanța de apel

argumentele expuse în apel, precum că inculpatul este persoană cu deficiențe

psihice, iar în dimineața zilei de 14.07.2017 inculpatul se afla și în stare de ebrietate,

de aceea a fost ușor să fie manipulat și convins să recunoască că el a comis acte de

violență împotriva victimei Stepanova Elena. Or, fiind audiat în calitate de bănuit și

învinuit la data de 14.07.2017, Azarenco Mihail a recunoscut vina în omorul lui

Stepanova Elena, în cadrul audierilor, fiind asistat de avocatul V. Darii, care a invocat

doar în apel pretinsele încălcări, deși tot el a participat și în ședințele primei instanțe

în cadrul cărora nu a avut careva obiecții împotriva celor indicate în procesele

verbale de audiere și n-a invocat pretinsele influențe exercitate de către polițiști

asupra inculpatului, precum și nu a depus ulterior plângeri la organele abilitate

asupra pretinselor acțiuni ilegale ale polițiștilor.

Mai mult, verificarea declarațiilor inculpatului la locul infracțiunii a avut loc la

data de 18.07.2017, când inculpatul era treaz, a fost asistat de către avocatul V. Darii,

inculpatul și avocatul semnând procesul-verbal și nu au înaintat obiecții în privința

acestuia nici la momentul semnării acestuia și nici ulterior. De asemenea instanța de

apel a subliniat, că nici la finisarea urmăririi penale și prezentarea materialelor

5

cauzei penale avocatul nu a invocat careva încălcări admise în cadrul urmăririi

penale.

Astfel, instanța de apel a conchis că, probele administrate, cercetate și verificate

în speță de către instanțe, confirmă în afara oricărui dubiu, că inculpatul a acționat

prin abuz de încredere față de partea vătămată Elisovețchi Alexandru, anume în

scopul dobândirii în mod ilicit a telefonului mobil al acestuia, precum și a săvârșit

omorul intenționat al părții vătămate Stepanova Elena, iar argumentele apelantului

privind nevinovăția inculpatului au fost combătute, instanța de apel apreciindu-le ca

o metodă de autoapărare și de eschivare a inculpatului de la răspunderea penală.

5.3. Verificând legalitatea pedepsei aplicate, instanța de apel a reținut că, la

stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale, prima instanță a respectat

prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil

al infracțiunilor săvârșite, una din ele fiind din categoria celor excepțional de grave,

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, care anterior a mai fost judecat, astfel,

corect concluzionând că restabilirea echității sociale, corectarea și reeducarea

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnatului, cât și a altor persoane, este posibilă numai cu aplicarea unei pedepse

sub formă de închisoare.

La fel, instanța de apel a menționat că, la aplicarea pedepsei s-a ținut cont și de

prevederile art. 23/1 Cod penal, or, instanța i-a stabilit inculpatului pe ambele capete

de învinuire pedepse la limita minimă prevăzută de sancțiunile articolelor

corespunzătoare.

5.4. Referitor la solicitarea acuzatorului de stat din apelul declarat, privind

încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 4620 lei de la inculpatul Azarenco Mihail,

instanța de apel a considerat că este nefondată, și în acest sens, a notificat

prevederile art. 227 – 229 Cod de procedură penală, și a statuat că, cheltuielile

suportate pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară nr. 454 din 19.08.2017,

nu pot fi încasate de la inculpatul Azarenco Mihail, deoarece sunt cheltuieli efectuate

în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru

demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli

ce sunt trecute în contul statului.

stat, care, invocând temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală - hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, solicită casarea parțială a acesteia, în partea cheltuielilor judiciare, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, cu încasarea din contul inculpatului în beneficul

statului a cheltuielilor de judecată în mărime de 4620 lei.

În motivare menționează că, în opinia sa, instanța de apel nu a luat în

considerație faptul, că în cadrul instrumentării cauzei penale de către stat au fost

suportate cheltuieli pentru efectuarea expertizelor medio-legală și psihiatrică în

sumă de 4620 lei, ce urmează a fi încasată din contul inculpatului în beneficiul

statului, conform art. 142 alin. (2), 227-229 Cod de procedură penală, iar instanța de

apel nu a clarificat obiectiv necesitatea încasării cheltuielilor de judecată, astfel,

adoptând în această parte o hotărâre ilegală.

6

penală, avocatul Janu A. în numele inculpatului a depus referință privind opinia sa

asupra recursului ordinar declarat, menționând că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil, argumentând că cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în

vederea dovedirii vinovăției persoanei în săvârșirea infracțiunii incriminate,

reprezintă cheltuieli judiciare care urmează a fi achitate din bugetul de stat, or,

sarcina probațiunii este pusă pe seama organului de urmărire penală.

la concluzia că acesta urmează a fi admis, inclusiv din alte considerente decât cele

invocate de acuzatorul de stat, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul instanța este în drept să admită recursul, să caseze parțial

hotărârea atacată, să rejudece cauza și să pronunțe o nouă hotărâre, dacă nu se

agravează situația condamnatului.

Totodată, Colegiul lărgit, ținând cont de prevederile art. 424 alin. (2) Cod de

procedură penală care stipulează că, instanța de recurs este în drept să judece și în

baza temeiurilor neinvocate fără a agrava situația condamnatului, constată că, în

esență, recurentul formulează critici bazate pe temeiul de casare indicat la pct. 6)

alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel, dacă hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în

partea ce ține de cheltuielile de judecată, care nu au fost încasate în beneficiul

statului de la inculpat.

8.1. Colegiul lărgit, verificând criticele acuzatorului de stat raportate la actele

dosarului, conchide asupra admiterii acestora, inclusiv pentru alte motive decât cele

invocate în cererea de recurs, or, la baza acestei statuări stau modificările legislative

la norma penală în baza căruia a fost pus sub învinuire inculpatul Azarenco Mihail și

condamnat de către instanțele de fond, și anume art.190 alin. (2) lit. c) Cod penal.

În acest sens, instanța de recurs menționează că, prin Legea nr. 179 din 26 iulie

2018, în vigoare din 17 august 2018, au fost operate mai multe modificări la Codul

penal, inclusiv acestea vizează norma de incriminare din această cauză, art. 190 Cod

penal, potrivit cărora:

„4. La articolul 190:

în dispoziția alineatului (1), textul „înșelăciune sau abuz de încredere” se

substituie cu textul „inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte

adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul

în care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic)

actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de

comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile”;

în dispoziția alineatului (2), litera c) se exclude.”

Așadar, la 26 iulie 2018, în primul rând, a fost adoptată o nouă redacție a alin.

(1) din art. 190 Cod penal, expus în felul următor: „Escrocheria, adică dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor

persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a

7

unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților

(în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului

juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată

de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile, care se

pedepsește cu amendă în mărime de la 550 la 850 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 120 la 240 de ore, sau cu închisoare de până

la 3 ani.

Și, în al doilea rând, agravanta de la alin. (2) al art. 190 inserat la lit. c): cu

cauzarea de daune în proporții considerabile a fost exclusă, regăsindu-se în

componența alin. (1) din aceiași normă.

Prin urmare, la momentul judecării cauzei de către instanțele de fond,

calificarea faptei și încadrarea juridică a acesteia a fost corect stabilită în baza art.

190 alin. (2) lit. c) Cod penal, or, potrivit prevederilor art. 8 din Codul penal,

caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea

penală în vigoare la momentul săvârșirii faptei.

Din conținutul prevederilor legale sus-indicate, reiese că legislatorul a

concretizat fapta și consecințele prejudiciabile prin care se poate comite infracțiunea

de escrocherie, adoptând un concept mai detaliat a metodelor prin care se săvârșește

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune.

Astfel, prin noua redacție a art. 190 alin. (1) din Codul penal, a fost detaliată

latura obiectivă a infracțiunii de escrocherie, legislatorul urmărind scopul eliminării

acestei interpretări extensive defavorabile.

Revenind la circumstanțele concrete din această cauză, Colegiul penal lărgit

constată că, de fapt, acțiunile infracționale comise de Azarenco Mihail se subscriu și

în continuare infracțiunii de escrocherie, însă prejudicierea considerabilă a părților

vătămate deja nu mai este o variantă agravantă de comitere a acestei infracțiuni, ci se

încadrează în varianta-tip a infracțiunii de escrocherie stipulate de legiuitor, conform

noilor modificări, în alin. (1), ceea ce, în principiu, îi atenuează situația inculpatului și

îi permite instanței de recurs, la această etapă a procedurilor să intervină în soluțiile

adoptate pe marginea acestei cauze.

Raționamentele de mai sus se fundamentează pe prevederile art. 10 Cod penal,

potrivit cărora legea penală care înlătură caracterul infracțional al faptei, care

ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis

infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvârșit

faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi.

Așadar, fiind încadrate acțiunile inculpatului Azarenco Mihail în baza art. 190

alin. (1) din Codul penal, Colegiul lărgit statuează că urmează a fi stabilită pedeapsa

conform sancțiunii normei date, care prevede trei forme alternative de pedeapsă:

amendă în mărime de la 550 la 850 unități convenționale, sau muncă neremunerată

în folosul comunității de la 120 la 240 de ore, sau închisoare de până la 3 ani.

8.2. Astfel, ținând cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, de caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiuni săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, care nu recunoaște vinovăția, nu se căiește sincer de cele comise, Colegiul

penal lărgit consideră că, corectarea și reeducarea inculpatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane,

8

este posibilă numai cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare, pe un termen

de 1 an și 6 luni.

Totodată, se reține că, în speță sunt aplicabile prevederile art. 84 alin.(1), (4)

Cod penal, or, inculpatul Azarenco Mihail a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal, la 15 ani închisoare, de către instanțele de

fond, soluție pe care instanța de recurs o menține, astfel că, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, Colegiul lărgit stabilește

pedeapsa definitivă de 15 (cincisprezece) ani 6 (șase) luni închisoare.

Iar, în temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal la pedeapsa stabilită se adaugă parțial

pedeapsa neexecutată aplicată prin sentința Judecătoriei Bălți din 21 noiembrie

2017, și i se stabilește definitiv spre executare lui Azarenco Mihail XXXXX pedeapsa

de 16 (șaisprezece) ani 6 (șase) luni închisoare cu executarea în penitenciar de tip

închis.

8.3. Referitor la solicitarea procurorului privind dispunerea încasării

cheltuielilor de judecată, Colegiul lărgit consideră că este nefondată și urmează a fi

respinsă, or, în dispoziția art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală este stipulat

expres că expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru

constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul

când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză.

Astfel, instanța de recurs menționează, că în cazurile dispunerii expertizei de

către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea

acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei urmează a fi

achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat, dar nu a inculpatului.

În speță, din materialele cauzei, Colegiul lărgit reține că, în scopul stabilirii

adevărului în cauză, în faza de urmărire penală au fost efectuate acțiunile procesuale,

care au atras după sine cheltuielile judiciare, și anume pentru efectuarea expertizelor

judiciare în suma totală de 4620,00 lei, cheltuielile suportate în vederea

demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, și astfel

reprezintă cheltuieli judiciare ce urmează a fi achitate din contul bugetului de stat,

dar nu puse în sarcina inculpatului.

Totodată, Colegiul remarcă faptul că, instanțele de fond în partea descriptivă

s-au expus referitor la solicitarea acuzatorului de stat în sensul respingerii acestei

solicitări, însă au omis a se expune în dispozitiv, astfel că, Colegiul lărgit consideră

necesar de a se expune asupra argumentelor invocate de recurent.

În acest sens, analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră, că instanța de

apel legal și întemeiat a menținut hotărârea primei instanțe, deoarece la judecarea

apelului declarat de procuror, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,

respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa

cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o

însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Mai mult ca atât, Colegiul menționează, că temeiurile invocate de către

recurent, au constituit obiect de examinare la judecarea cauzei în instanța de fond și

9

apel, și asupra acestora instanțele judecătorești s-au expus argumentat în hotărârea

pronunțate (f.d.74, 103 verso, vol. II).

Subsidiar, Colegiul penal subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai

impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au

motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau

infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept

de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a

relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei,

Helle c.Finlandei).

8.4. În lumina celor expuse supra, Colegiul lărgit conchide că, Azarenco Mihail

urmează a fi recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (1) Cod penal și stabilită pedeapsa sub formă de închisoare de 1 an 6 luni. În

baza art. 84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, i se stabilește pedeapsa definitivă de 15 (cincisprezece) ani

6 (șase) luni închisoare, iar în temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal la pedeapsa stabilită

se adaugă parțial pedeapsa neexecutată aplicată prin sentința Judecătoriei Bălți din

21 noiembrie 2017, și definitiv i se stabilește spre executare lui Azarenco Mihail

XXXXX pedeapsa de 16 (șaisprezece) ani 6 (șase) luni închisoare cu executarea în

penitenciar de tip închis.

Cererea acuzatorului de stat privind încasarea din contul lui Azarenco Mihail

XXXXX în beneficiul statului cheltuielile judiciare în mărime de 4620,00 lei, se

respinge ca neîntemeiată.

Colegiul lărgit,

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, se casează parțial sentința Judecătoriei Bălți,

sediul Central din 25 ianuarie 2018 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 28 martie 2018, în cauza penală în privința lui Azarenco Mihail XXXXX,

rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre, prin care:

Azarenco Mihail XXXXX se recunoaște vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal și se stabilește pedeapsa sub formă de

închisoare de 1 an 6 luni.

Conform art. 84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, se stabilește pedeapsa definitivă de 15 (cincisprezece)

ani 6 (șase) luni închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal la pedeapsa stabilită se adaugă parțial

pedeapsa neexecutată aplicată prin sentința Judecătoriei Bălți din 21 noiembrie

2017, și i se stabilește definitiv spre executare lui Azarenco Mihail XXXXX pedeapsa

de 16 (șaisprezece) ani 6 (șase) luni închisoare cu executarea în penitenciar de tip

închis.

10

Se respinge cererea acuzatorului de stat privind încasarea din contul lui

Azarenco Mihail XXXXX în beneficiul statului cheltuielile judiciare în mărime de

4620,00 lei, ca neîntemeiată.

În rest, celelalte dispoziții ale hotărârii atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 17 ianuarie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

11