1ra-2074/18 — art. 186 CP

Dosarul nr. 1ra-2074/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 iulie

2018, în cauza penală în privința lui

Nacu Igor xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 19.01.2018 - 05.06.2018;

Instanța de apel: 20.06.2018 - 05.07.2018;

Instanța de recurs: 12.10.2018 - 05.12.2018,

C O N S T A T Ă :

examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Nacu Igor a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2), lit. b), c), d) Cod penal la 2 (doi) ani

6 (șase) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

timp 02 aprilie 2016 până la 03 aprilie 2016, ora exactă nu a fost posibil de stabilit

de către organul de urmărire penală, Nacu Igor aflându-se în s. xxxx, r. xxxx,

acționând împreună cu mai multe persoane nestabilite la moment de organul de

urmărire penală, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane, a pătruns în

locuința cet. Buză Liuba, de unde a sustras și însușit pe ascuns mai multe bunuri,

cauzând astfel părții vătămare, Buză Liuba, un prejudiciu material considerabil în

sumă totală de 17325 lei.

inculpatului, solicitând casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care pedeapsa aplicată inculpatului să fie suspendată condiționat sau

1

aplicarea unei pedepse din cele alternative pedepsei cu închisoare prevăzut de

articolul de condamnare.

În motivarea apelului apărătorul a invocat că:

- instanța de judecată nu a ținut cont de toate circumstanțele la

individualizarea pedepsei, iar faptul că inculpatul anterior, cu 15 ani în urmă a fost

condamnat, când era minor, nu constituie temei de numire a unei pedepse aspre,

deoarece, dacă la stabilirea stării de recidivă nu se ține cont de antecedentele penale

pentru infracțiunile comise în timpul minoratului, atunci nu poate fi reținut acest

lucru la determinarea pedepsei cu închisoare în cazul existenței pedepselor de

alternativă;

- referitor la sentința Judecătoriei Fălești din 01 august 2018, procesul penal a

fost încetat pe motivul împăcării părților, fapt care denotă că inculpatul a înțeles

gravitatea acțiunilor infracționale;

- instanța de judecată nu a stabilit circumstanțele agravante, Nacu Igor nu are

antecedente penale, iar infracțiunea comisă de inculpat face parte din categoria

infracțiunilor mai puțin grave, astfel, numirea pedepsei cu închisoare este una

exagerată, or, acesta este de vârsta tânără, nu este căsătorit, locuiește împreună cu

părinții, nu are antecedente penale, nu are loc de muncă permanent, după încetarea

procesului penal de către Judecătoria Bălți, sediul Fălești, nu a mai comis alte

infracțiuni. Mai mult ca atât, Nacu Igor a încercat să reparare prejudiciul părții

vătămate, însă nu a reușit, deoarece aceasta cu soțul se află peste hotarele țării, în

Spania, iar inculpatul nu cunoaște precis locul aflării acesteia.

2018 a fost admis apelul declarat, casată parțial sentința primei instanțe în partea

stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre, în această parte, prin care Nacu

Igor recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 186 alin. (2) lit.

b), c), d) Cod penal i s-a stabilit pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

4.1. Analizând motivele invocate în apel, Colegiul penal a constatat că

categoria de pedeapsă penală aplicată lui Nacu Igor, pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2), lit. b), c), d) Cod penal în formă de închisoare, deși

este corect numită, instanța de judecată pripit i-a stabilit termenul fiind unul prea

mare, astfel, motivele invocate de apărător în cererea de apel în acest sens, nu sunt

lipsite de substrat factologic și juridic.

Asupra verificării legalității individualizării pedepsei penale în privința

inculpatului, Colegiul penal s-a condus de prevederilor art. 7, art. 61 și art. 75 Cod

penal, la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei ținându-se cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de

viață ale acestuia precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

2

vinovatului.

Așa dar, instanța de apel a constatat că, acțiunile inculpatului au fost încadrate

în baza art. 186 alin.(2), lit. b), c), d) Cod penal, care prevede pedeapsa în formă de

amendă în mărime de la 300 la 1000 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de

până la 4 ani, iar în temeiul art. 16 alin. (3) Cod penal, se califică ca fiind o

infracțiune mai puțin gravă.

Conform art. 76 Cod penal, ca circumstanță atenuantă a fost reținută căința

sinceră, iar conform art. 77 Cod penal, circumstanțe agravante nu au fost reținute.

La acest capitol, Colegiul a menționat că nu poate fi reținută în calitate de

circumstanță atenuantă recunoașterea vinei de către inculpat, or, recunoașterea

vinovăției atrage incidența procedurii simplificate în temeiul art. 3641 Cod de

procedură penală, și nu poate valorifica ca o circumstanță atenuantă judiciară

prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal, deoarece ar însemna că, aceleiași

situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică.

În asemenea circumstanțe, Colegiul penal a considerat că față de inculpat

corect a fost aleasă de către instanța de fond o pedeapsă în formă de închisoare, or,

doar această măsură de sancțiune v-a face pe inculpat să conștientizeze pericolul

social al faptei comise, însă în acest sens, s-a reținut faptul că termenul de 2 ani 6

luni, este o perioadă prea mare în raport cu circumstanțele infracțiunii comise,

precum și în raport cu personalitatea inculpatului.

Astfel, apreciind în ansamblu circumstanțele cazului, prin prisma scopului

pedepsei penale, ținând cont de personalitatea inculpatului, de prevederile legale

menționate, Colegiul penal a considerat echitabil și legal a numi lui Nacu Igor

pedeapsa în baza art. 186 alin. (2), lit. b), c), d) Cod penal, sub formă de închisoare

pe un termen de 6 luni, care în temeiul art. 72 alin. (3) Cod penal, urmează a fi

executată în penitenciar de tip semiînchis.

În astfel de circumstanțe, Colegiul penal a ajuns la concluzia că scopul

prestabilit al legii penale privind corectarea și reeducarea inculpatului v-a fi pe

deplin atins, doar prin numirea pedepsei în formă de închisoare, în limitele noi

stabilite, or, aplicarea unei alte pedepse mai aspre, nu v-a fi nici rațională și nici

proporțională acțiunii comise de către acesta, astfel sancțiunea nou numită de către

instanța de apel, v-a fi de natura de a restabili echitatea socială și de a-l corecta pe

inculpat.

ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,

solicitând casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței instanței de

fond.

În motivarea recursului a invocat că:

3

- prin soluția dispusă de instanța de apel nu a fost atins scopul pedepsei

prevăzute de legiuitor în art. 186 alin. (2) Cod penal, astfel, Nacu Igor prin acțiunile

sale ilegale, de comun cu faptul că a atentat asupra proprietății altor persoane, a

atentat asupra acelor relații care vin să ocrotească bunuri și patrimoniu ce nu îi

aparțin;

- aplicarea pedepsei spre minimul prevăzut de norma penală, nu v-a

restabili echitatea socială, corectarea inculpatului, prevenirea din partea acestuia,

precum și altor persoane de noi infracțiuni și nu v-a constitui o garanție și o

asigurare bună funcționării întregului sistem de securitate a țării, iar drepturile

consfințite în Constituția RM nu vor fi apărate.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit textului recursului, recurentul invocă drept temei de casare a deciziei

instanței de apel art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept în cazul în care instanța de

apel a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând acest temei în raport cu motivele invocate, Colegiul penal constată

că acesta nu și-a găsit confirmare.

Autorul recursului este de-acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de

judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, și critică

hotărârea instanței de apel numai referitor la pedeapsa care i-a fost aplicată,

apreciind-o drept una prea blândă.

Motivele precum că instanța incorect a individualizat pedeapsa, neacordând

deplină eficiență prevederilor art.75 Cod penal, Colegiul le consideră drept lipsite de

temei, or, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

4

Conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are

pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește

comportamentul făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare

a acesteia trebuie individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte

similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de

evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate

stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

În această ordine de idei, la stabilirea pedepsei lui Nacu Igor, instanța de apel

a ținut cont pe deplin de principiile de aplicare, prevăzute de art.7, 61 Cod penal și

de criteriile generale de individualizare, de caracterul și gradul de pericol social al

infracțiunii săvârșite, stipulate în art.75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei,

de gravitatea infracțiunii, care face parte din categoria celor mai puțin grave, de

motivul acesteia, de persoana inculpatului, de condițiile de viață ale acestuia, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, că și-a recunoscut

vina și s-a căit sincer pentru fapta comisă, solicitând examinarea cauzei în procedură

simplificată, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corijării și reeducării

acestuia, corect ajungând la concluzia că corijarea și reeducarea acestuia poate avea

loc doar prin izolarea lui de societate, micșorând cuantumul pedepsei până la 6

(șase) luni închisoare.

Astfel, Colegiul conchide că concluzia instanței de apel corespunde

circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind aplicată în

limitele legii. Totodată, la numirea pedepsei inculpatului instanța de apel a ținut cont

de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care stipulează că în caz

de aplicare a pedepsei închisorii inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3 din

maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, fiind stabilite noi limite cu care

trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei.

Analizând materialele cauzei și decizia instanței de apel, care este bine

argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod de procedură

penală, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea

hotărârii judecătorești contestate, iar pedeapsa aplicată inculpatului este

individualizată conform prevederilor legale, de aceea Colegiul decide asupra

5

inadmisibilității recursului ordinar declarat de către procuror, ca fiind vădit

neîntemeiat.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2018, în cauza penală în privința lui Nacu Igor,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 28 decembrie 2018.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

6