1ra-1997/2018 — art. 187 al. 2 lit. b, e, f CP

1ra-1997/2018 — art. 187 al. 2 lit. b, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1997/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

05 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către

avocatul Georgeta Lupea în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2017, în cauza penală

privindu-l pe

Gorelîșev Leonid XXXXX, născut la XXXXX, originar

și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 08.04.2015 - 12.05.2017;

instanța de apel: 24.06.2017 - 13.09.2017;

instanța de recurs: 13.09.2018 - 05.12.2018.

a c o n s t a t a t :

inculpatul Leonid Gorelîșev a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. lit. b), e), f) Cod penal și i s-a stabilit o pedeapsă sub

formă de 5 ani închisoare, fără amendă.

În temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei de către inculpat pe o perioadă de probațiune de 4 ani.

S-a dispus încasarea din contul lui Leonid Gorelîșev a prejudiciului material în

beneficiul părții vătămate S. Baciu în sumă de 14 880 lei.

Prin aceiași sentința a fost încetat procesul penal pornit în privința lui Victor Guțu

conform art. 187 alin. (2) lit. lit. b), e), f) Cod penal, deoarece a intervenit decesul

inculpatului.

și Victor Guțu la 19.11.2012, aproximativ ora 20:00, aflându-se în apropierea blocului

locativ amplasat pe str. L. Deleanu, 5 Z, mun. Chișinău, acționând cu intenție directă și

de comun acord, s-au apropiat de cet. Sorin Baciu și sub pretextul de a cere de la acesta

o țigară, i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale

1

corpului, apoi l-au trântit la pământ imobilizându-l, după care în mod deschis au

sustras de la ultimul ceasul de model „Quartz" cu curea din metal de culoare neagră la

prețul de 700 lei, de la gât un lănțișor din aur cu masa 16 gr. la prețul 10 000 lei, scurta

la prețul de 700 lei, în buzunarul căreia se afla portmoneul din piele artificială de

culoare neagră la prețul de 60 lei, în portmoneu se aflau 920 lei în numerar, 200 Euro în

numerar, echivalentul a 3 200 lei conform cursului valutar stabilit de Banca Națională

a RM la acel moment, bunuri cu care au părăsit locul infracțiunii cauzând părții

vătămate o daună în proporții considerabile în sumă de 15 580 lei și provocându-i

conform raportului de constatare medico-legală nr. 6050 din 20 noiembrie 2012

vătămare neînsemnată a integrității corporale.

sentinței, rejudecarea cauzei si pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care lui Leonid Gorelîșev, recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, să-i fie stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 1 000 unități convenționale.

În motivarea apelului procurorul a indicat că, inculpatul nu și-a recunoscut vina,

nu a recunoscut acțiunea civilă înaintată de partea vătămată, nu a întreprins nici o

măsură întru recuperarea acestuia prejudiciul cauzat și în general s-a eschivat de la

urmărirea penală.

2017, a admis apelul declarat de către procuror, casată parțial sentința cu pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului prevăzut pentru prima instanță după cum urmează:

Leonid Gorelîșev a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii art. 187 alin.

(2) lit. b), e), f) Cod penal și în baza acestei legi i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 4 ani, fără amendă cu executarea pedepsei stabilite în

penitenciar de tip semiînchis.

4.1. În motivarea deciziei instanța de apel a menționat că, inculpatul Leonid

Gorelîșev fiind audiat în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond vina în

comiterea infracțiunii incriminate nu a recunoscut-o și a declarat că nu se face vinovat

de cele imputate, declarații susținute și în cadrul instanței de apel.

Astfel, instanța de fond a constatat că, instanța de fond audiind participanții la

proces, studiind materialele dosarului penal și analizând probele acumulate în

totalitatea lor, întemeiat a constatat că învinuirea adusă inculpatului și-a găsit

confirmare în ședința de judecată, prin următoarele probe, declarațiile părții vătămate

Sorin Baciu (f.d. 69, vol. II); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 19.11.2012

(f.d. 5-7, 8-10); procesul-verbal de recunoaștere de către partea vătămată a scurtei (f.d.

18-19); procesul-verbal de recunoaștere de către partea vătămată a brățării de la ceas

2

(f.d. 20-21); raportul de constatare medico-legală nr. 6050 din 20.11.2012 (f.d. 23);

procesul-verbal de ridicare din 20.11.2012 a brățării metalice de la ceas (f.d. 52);

procesul-verbal de examinare din 29.11.2012 a brățării metalice de la ceas (f.d. 53):

procesul-verbal de examinare din 29.11.2012 a scurtei (f.d. 55, 57); procesul-verbal de

recunoaștere de către partea vătămată a inculpatului Leonid Gorelîșev din 23.11.2012

(f.d. 75-76); procesul-verbal de recunoaștere de către partea vătămată a inculpatului

Victor Guțu (f.d. 60-61).

Subsidiar, instanța de apel cercetând în cumul probele administrate în ședința de

judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și veridicității

raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a conchis

că, instanța de fond a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina

inculpatului încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art. 187 alin. (2) lit. lit. b), e)

f) Cod penal - jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșit cu aplicarea

violenței nepericuloase pentru viața si sănătatea persoanei, de două persoane, cu cauzarea de

daune în proporții considerabile.

Referitor la pedeapsa penală aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. lit. b), e), f) Cod penal, instanța de apel verificând

legalitatea individualizării pedepsei penale în privința inculpatului a constatat că

instanța de fond nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod

penal, respectiv, nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea

penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării si reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, instanța de apel a conchis că conform art. 16 Cod penal, infracțiunea

comisă de către inculpat se califică ca o infracțiune gravă, nu a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii incriminate, nu a recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune,

anterior a fost judecat în baza art. 297 Cod penal.

Așadar, instanța de apel ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală, de faptul că inculpatul nu a recunoscut

vina în comiterea faptelor infracționale incriminate acestuia că, a comis o infracțiune

gravă, că în privința acestuia au fost reținute circumstanțe atenuante, vârsta tânăra la

momentul comiterii infracțiunii, are la întreținere un copil minor, iar careva

circumstanțe agravante nu au fost reținute, i-a aplicat inculpatului pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 4 ani, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis.

Cu privire la solicitarea procurorului privind aplicarea față de inculpat a

pedepsei complimentare sub formă de amendă în mărime de 1 000 unități

3

convenționale, instanța de apel reieșind din caracterul facultativ al acesteia a respins

solicitarea din motiv că inculpatul nu este încadrat în câmpul muncii, are la întreținere

un copil minor, astfel aplicarea acestei pedepse nu ar fi oportună.

Referitor la soluția instanței de fond cu privire la aplicarea art. 90 Cod penal în

privința inculpatului, instanța de apel a statuat că instanța de fond nu a motivat soluția

privind individualizarea executării pedepsei în privința inculpatului, nu a pătruns în

esența problemei de fapt și de drept, aplicând în cele din urmă o poziție eronată

referitor la aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal. Aspectele

contradictorii reținute de către instanța de fond și conținutul real al circumstanțelor

cauzei au avut ca consecință adoptarea unei soluții eronate în privința aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal.

Astfel, instanța de apel a indicat că, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal nu

reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a

demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia. În afară de

motivele care au servit temei pentru stabilirea pedepsei principale, instanța de fond

trebuia să motiveze suplimentar, din care considerente a concluzionat că, nu este

rațional ca inculpatul să execute real termenul de pedeapsă stabilit. Analizând

condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării pedepsei rezultă că aceasta

nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanței de judecată, care este liberă să

aprecieze dacă este cazul să o acorde. Or, din materiale cauzei penale rezultă că

inculpatul a fost judecat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 297 alin. (1) Cod

penal, fapt ce rezultă din conținutul revendicării eliberată în privința acestuia și care

caracterizează negativ personalitatea inculpatului, precum si capacitatea acestuia de a

se corecta si reeduca, inclusiv de a adopta un comportament în conformitate cu

prevederile legii penale și cu cerințele morale acceptate într-o societate. Totodată,

instanța de apel a constatat că inculpatul nu a recuperat prejudiciul cauzat părții

vătămate.

inculpatului, prin care solicită casarea deciziei, cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului declarat avocatul indică că, instanța de apel eronat a

dispus executarea pedepsei aplicate inculpatului în penitenciar, din motiv că ultimul

nu a recunoscut vina și nu a recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune, or inculpatul

are la întreținere un copil minor, iar soția acestuia la moment este gravidă.

Astfel, apărătorul consideră că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța

de apel este prea aspră.

motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, care a

4

solicitat declararea inadmisibilității recursului, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Din textul recursului rezultă că, autorul este de acord cu starea de fapt stabilită

de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului și

din aceste considerente, instanța de recurs nu se va expune asupra acestor aspecte, dar

recurentul își exprimă dezacordul cu excluderea prevederilor art. 90 Cod penal, astfel

semnalând temeiul de casare stipulat de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Însă, instanța de recurs consideră că, pedeapsa individualizată inculpatului,

corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și din partea altor

persoane.

Potrivit art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

penale, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

La caz, Colegiul penal constată că, infracțiunea săvârșită de către inculpat, este

conform art. 16 alin. (4) Cod penal, o infracțiune gravă, circumstanțe agravante nu au

fost reținute, în privința acestuia au fost reținute circumstanțe atenuante, vârsta tânăra

la momentul comiterii infracțiunii, are la întreținere un copil minor, dar și faptul că

inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea faptelor infracționale incriminate acestuia

și nu a recuperat prejudiciul material cauzat prin infracțiune părții vătămate.

Sub acest aspect și cu referire la argumentele din recursul avocatului, în care nici

nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite, se atestă că împrejurările

menționate în partea descriptivă a hotărârii instanței de apel, inclusiv cele reproduse în

pct. 4.1 din prezenta decizie, denotă că instanța de judecată a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind aplicarea pedepsei inculpatului în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, ținând cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, conform cărora persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

5

Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5

din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța de apel a

apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei, însă, pornind de la relevanțele art. 27,

414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, judecătorul apreciază probele în

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă

apreciere probelor din dosar.

Cât privește argumentele apărării precum că, instanța de apel la stabilirea

pedepsei inculpatului nu a luat în calcul personalitatea inculpatului, Colegiul penal le

respinge ca fiind nefondate, or instanța de apel (pct. 4.1. din prezenta decizie), argumentat

s-a pronunțat în acest sens, și anume ,,(…) inculpatul a fost judecat pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 297 alin. (1) Cod penal, fapt ce rezultă din conținutul revendicării

eliberată în privința acestuia și care caracterizează negativ personalitatea inculpatului, precum

și capacitatea acestuia de a se corecta și reeduca, inclusiv de a adopta un comportament în

conformitate cu prevederile legii penale și cu cerințele morale acceptate într-o societate, nu a

recuperat în nici un fel prejudiciul cauzat părții vătămate. (…) vârsta tânăra la momentul

comiterii infracțiunii, are la întreținere un copil minor”.

Totodată, Colegiul penal menționează că, este prerogativa instanței de judecată

să aprecieze că, scopul pedepsei poate fi atins cu sau fără executarea efectivă a acesteia,

or conform prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de judecată ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând neapărat în hotărâre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de

probațiune sau, după caz, termenul de probă.

Astfel, Colegiul penal indică că, în formarea convingerii, instanța de apel a ținut

cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în vedere întreaga

conduită a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul

judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe

materialele cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.

Mai mult, Colegiul penal susține poziția instanței de apel care a menționat că,

instanța de fond nu și-a motivat soluția privind individualizarea executării pedepsei în

privința inculpatului, nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, aplicând în

cele din urmă o poziție eronată referitor la aplicarea față de inculpat a prevederilor art.

90 Cod penal.

6

În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră legală concluzia

instanței de apel referitor la pedeapsa cu închisoarea aplicată inculpatului care este

proporțională faptelor comise de către inculpat.

În concluzie, Colegiul penal menționează că, nu se constată prezența erorilor de

drept ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de pedeapsă

aplicându-se în conformitate cu prevederile legale, este echitabilă în raport cu

circumstanțele cauzei, cu personalitatea acestuia și pericolul social al infracțiunii

săvârșite și că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către avocatul Georgeta Lupea în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

13 septembrie 2017, în cauza penală în privința lui Gorelîșev Leonid XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 decembrie 2018.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

7