1ra-1904/2018 — art. 287 alin. 2 lit. b CP

1ra-1904/2018 — art. 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1904/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Cahul din 22 martie

2017 și deciziei Curții de Apel Comrat din 18 iunie 2018, declarat de avocatul Ignat

Dumitran, în numele inculpatului

Velcev Ivan XXXX, născut la

XX XXXXXX XXXX, originar și locuitor al XXXXXX.

XXXXXX X, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 23.03.2016 – 22.03.2017,

instanța de apel: 30.05.2017 – 18.06.2018,

instanța de recurs: 22.08.2018 – 28.11.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la 2 ani închisoare.

Potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat,

pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

De la inculpații Velcev I. și Chirmicii E. s-a încasat, în mod solidar, în

beneficiul părții vătămate Vîntu S. prejudiciul material de 713 lei, cheltuielile de

asistență juridică în sumă de 2000 lei, cât și prejudiciul moral a câte 4000 lei de la

fiecare.

Tot de la ei, s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare pentru

efectuarea expertizei medico-legale în mărime de 57 lei.

1

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Chirmicii E., însă în privința lui

hotărârile judecătorești nu se contestă.

Velcev I. și Chirmicii E., împreună cu alte persoane în privința cărora urmărirea

penală a fost disjunsă, aflându-se în loc public, în fața clubului de noapte „Space”,

situat în or. Cahul, str. Ștefan cel Mare, acționând din intenții huliganice, manifestând

deosebită obrăznicie și vădită lipsă de respect față de societate, l-au numit pe Vîntu S.

cu cuvinte înjositoare și necenzurate și i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii.

După ce Vîntu S. a fugit de atacatori în direcția farmaciei „Orient”, situată la

intersecția str. Stefan cel Mare și str. Stroescu, Velcev I. și Chirmicii E., împreună cu

persoanele în privința cărora urmărirea penală a fost disjunsă, l-au urmărit, l-au ajuns

și i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părții ale

corpului, doborându-l jos. Apoi, când Vîntu S. din nou a fugit de agresori, Chirmicii

E. l-a ajuns în apropierea magazinului „Autostop” din str. Ștefan cel Mare, or. Cahul

și l-a doborât la pământ. În rezultatul acțiunilor huliganice, aplicării loviturilor cu

pumnii și picioarele peste diverse părți ale corpului, lui Vîntu S. i-a fost cauzate

leziuni corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată, manifestate prin

plagă-excoriație pe buză, plagă contuză pe barbă, excoriație-echimoză pe cap, edem

subcutanat pe cap, echimoze pe obraz, urechea dreaptă, cotul stâng, torace, comoție

cerebrală.

Instanța a reținut că inculpatul Velcev I. a declarat că nu a comis fapta

incriminată, a văzut că partea vătămată se certa cu o persoană în fața clubului, apoi

aceștia au fugit spre farmacie. Ei se îmbrânceau și a mers în direcția lor, pentru a

vedea ce se întâmplă. Partea vătămată striga ceva, se îmbrâncea cu Lîsencov, apoi a

fugit. Lângă farmacie a găsit un adidas al părții vătămate și i l-a dus lângă bar, apoi a

mers în club.

Totodată, vinovăția inculpatului este confirmată prin probele administrate.

Astfel, partea vătămată Vîntu S. a indicat că ambii inculpați, împreună cu alte

persoane, i-au aplicat mai multe lovituri în fața farmaciei, iar când a fugit spre

magazin a fost urmărit de Chirmicii E. Acolo, i-au aplicat lovituri ambii inculpați,

precum și alte persoane necunoscute. Acțiunile huliganice au durat aproximativ 15

minute, iar pentru agresori cele întâmplate păreau a fi o distracție, aceștia fiind în

stare de ebrietate. Locurile unde a fost agresat, erau iluminate, astfel că el a văzut

persoanele care i-au aplicat lovituri. I-au fost cauzate vătămări corporale și a fost

internat în spital. Prejudiciul moral este constituit din stresul suportat, durerile și

șocul pe care l-a avut.

Martorul Vîntu V. a relatat că fiul său avea multiple leziuni pe tot corpul, se

simțea rău și a fost internat în spital. Peste o lună de la incident, a fost supus unei

intervenții chirurgicale, din cauza unei afecțiuni survenite în rezultatul agresiunii.

Fiul său i-a spus că a fost agresat fizic de către inculpați și de alte persoane, în număr

de 7-8. Conflictul a început în fața clubului și a continuat în fața farmaciei și a

magazinului.

Conform procesului-verbal din 28.09.2014, a fost stabilit locul comiterii

infracțiunii, și anume în stradă, în or. Cahul, deci este un loc public.

2

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 173/ din 19.05.2015, lui

Vîntu S. i-au fost cauzate leziuni corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă

durată, manifestate prin plagă-excoriație pe buză, plagă contuză pe barbă, excoriație-

echimoză pe cap, edem subcutanat pe cap, echimoze pe obraz, urechea dreaptă, cotul

stâng, torace, comoție cerebrală.

Deci, partea vătămată a confirmat că a fost maltratat de mai multe persoane,

inclusiv de inculpați. Anterior nu se cunoșteau, nu au avut nici un fel de relații. Prin

urmare, partea vătămată nu avea motiv să facă declarații care nu corespund realității.

Nu a fost stabilit nici că partea vătămată ar fi avut alte interese decât cele îndreptate

spre stabilirea adevărului.

Totodată, declarațiile părții vătămate sunt în concordanță cu celelalte probe

administrate, nefiind stabilit că atitudinea acestuia este una incorectă or, a făcut

declarații consecutive pe tot parcursul procesului penal.

Huliganismul însoțit de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe constituie atât violența psihică, cât

și cea fizică, ce se poate manifesta prin cauzarea unor prejudicii sănătății, care pot

surveni în urma săvârșirii unor acțiuni cu caracter violent, produse prin aplicarea de

lovituri, prin imobilizarea, îmbrâncirea, punerea unei piedici victimei, urmate de

vătămarea integrității corporale sau de leziuni corporale, sau fără cauzarea

prejudiciului sănătății. Anume astfel de acțiuni au fost stabilite în comportamentul

inculpaților, fiind îndreptate în privința părții vătămate. Pentru calificarea faptei ca

fiind comisă de două ori mai multe persoane, nu este relevant dacă a existat o

înțelegere prealabilă, iar lipsa sau prezența înțelegerii prealabile dintre persoanele

care săvârșesc huliganismul se ia în considerație la individualizarea pedepsei.

Pe lângă aceasta, acțiunile părții vătămate nu au fost provocatoare, deoarece a

adresat întrebări unor fete și nu agresorilor. În momentul în care partea vătămată a

fugit spre farmacie, chiar dacă s-a adresat agresorilor, inclusiv cu cuvinte

necenzurate, acesta nu constituie o provocare la comiterea unor acțiuni de maltratare

și inculpații nu erau în drept să-l urmărească și să-l pedepsească cu aplicarea

loviturilor, cu atât mai mult că partea vătămată a alergat după ce i-au fost aplicate

lovituri în cap, și-a pierdut cunoștința și apoi s-a ridicat în picioare.

Mai mult, afirmația apărării că victima a meritat această maltratare nu suportă

nicio critică. Or, pentru a clarifica presupusele acțiuni de provocare din partea parții

vătămate, există căi legale care, însă, nu au fost utilizate de inculpați, ei preferând să

dea dovadă de bravadă, inclusiv în fața unor fete, de superioritatea oferită de un grup

mai mare de persoane care agresează o singură persoană. Or, acțiunile huliganice au

început până la adresarea lui Vîntu S. către grupul de agresori că nu va fi ajuns, fiind

justificată starea părții vătămate după câteva lovituri primite în cap, pierderea

cunoștinței și ridicarea în picioare.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal, ca huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism

sau obrăznicie deosebită, săvârșite de două sau mai multe persoane.

3

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul a comis o infracțiune

mai puțin gravă, anterior nu a fost condamnat, se caracterizează pozitiv, că nu au fost

constatate circumstanțe atenuante și agravante, concluzionând că reeducarea și

corectarea lui este posibilă fără izolare de societate, nefiind rațional să execute

pedeapsa cu închisoare, aceasta urmând a fi suspendată condiționat.

pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat.

Apelantul a invocat că la baza sentinței de condamnare au fost puse în

exclusivitate declarațiile părții vătămate.

Totodată, la materialele cauzei nu se atestă vreun proces-verbal de recunoaștere

a persoanei după fotografie sau pe viu, nefiind clară modalitatea de identificare a

persoanelor care au agresat fizic partea vătămată.

În același timp, este evidentă și provocarea din partea victimei, care a indicat

că dacă nu s-ar fi adresat fetelor din fața barului, nu era să fie maltratat, iar după

încetarea conflictului le-a adresat persoanelor, inclusiv cuvinte necenzurate,

aprecierea instanței nefiind una obiectivă, reprezentând poziția acuzării.

respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a încadrat acțiunile

inculpatului și just a stabilit vinovăția acestuia în baza probelor administrate,

aplicându-i o pedeapsă în conformitate cu prevederile legale și criteriile generale de

individualizare a pedepsei.

Este întemeiată concluzia instanței de fond că inculpatul, cauzându-i părții

vătămate lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, a aplicat în

privința acestuia violență, soldată cu cauzarea vătămărilor corporale, care sunt semne

constitutive ale infracțiunii incriminate.

Cu toate că inculpatul nu a recunoscut vina, vinovăția acestuia se confirmă prin

probele administrate, fiind dovedită fapta prevăzută la art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal, totodată, lipsind contradicții între declarațiile părții vătămate, ale martorilor și

probelor scrise anexate la materialele cauzei.

Or, probele prezentate sunt suficiente pentru a confirma vinovăția inculpatului,

precum și faptul că infracțiunea a fost săvârșită anume de acesta.

Potrivit declarațiilor părții vătămate, a fost maltratat de mai multe persoane,

inclusiv inculpatul. Ei anterior nu erau cunoscuți, nu au avut careva relații, lipsind

temeiuri de a le considera neveridice, nefiind stabilit că partea vătămată ar avea alt

interes, în afară de stabilirea adevărului.

Și inculpatul a confirmat că nu a fost în relații ostile cu partea vătămată, astfel

că, ultimul nu a avut motiv de a-l calomnia.

Este întemeiată și concluzia instanței de fond că partea vătămată nu s-a

manifestat prin comportament provocator, acesta adresându-le o întrebare fetelor, dar

nu inculpaților. Mai mult, în momentul când partea vătămată a fugit spre farmacie,

chiar dacă s-a adresat unui grup de persoane, inclusiv cu cuvinte necenzurate, acest

fapt nu prezintă comportament provocator de săvârșire a infracțiunilor de maltratare,

nimeni nefiind în drept să-l urmărească și să-l pedepsească prin aplicarea loviturilor.

4

Prin urmare, afirmațiile apărării că urmează a fi apreciate critic declarațiile

părții vătămate referitor la persoanele care l-au maltratat, invocând ordonanța de

începere a urmăririi penale, cererea lui Vîntu S., raportul de expertiză și procesul-

verbal de audiere a lui Vîntu S., sunt irelevante.

Or, probele cercetate, confirmă că partea vătămată s-a adresat organului de

urmărire penală cu o cerere privind întreprinderea măsurilor față de persoanele

neidentificate, pe faptul maltratării lui la 28.09.2014, iar la 21.10.2014, a fost emisă

ordonanța de începere a urmăririi penale pe semnele constitutive ale componenței de

infracțiune prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal.

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 675 din 29.09.2014,

persoane neidentificate i-au cauzat lui Vîntu S. vătămări corporale, cu dereglarea

sănătății de scurtă durată, manifestată prin plagă-excoriație pe buză, plagă contuză pe

barbă, excoriație-echimoză pe cap, edem subcutanat pe cap, echimoze pe obraz,

urechea dreaptă, cotul stâng, torace și comoție cerebrală.

La 25.10.2014, fiind audiat în calitate de parte vătămată, Vîntu S. a indicat că a

fost maltratat de mai multe persoane, inclusiv inculpatul, iar temeiuri de a considera

aceste declarații neadevărate, nu au fost constatate.

La fel, sunt nefondate și argumentele apărării referitor la faptul neclarității

identificării inculpaților de către partea vătămată, nefiind efectuată măsura de

recunoaștere a persoanei pe viu sau după fotografie or, partea vătămată a explicat că

cunoștea două din persoanele care l-au agresat, iar pe inculpat îl cunoștea vizual.

Astfel, alegațiile apărării că sentința de condamnare se bazează pe o probă

unică – declarațiile părții vătămate, inculpatul urmând a fi achitat pe motiv că

infracțiunea nu a fost comisă de el, sunt combătute inclusiv prin:

procesul-verbal de confruntare între Vîntu S. și Velcev I. din 04.02.2016;

procesul-verbal de audiere a martorului Jemănoaie P. în cadrul urmăririi penale

din 21.05.2015;

procesul-verbal de audiere a martorului Cartaleanu D. în cadrul urmăririi

penale din 21.05.2015;

procesul-verbal de audiere a martorului Vîntu V., în instanța de fond;

procesul-verbal de audiere a martorului Jemănoaie P., în instanța de fond;

procesul-verbal de audiere a martorului Cartaleanu D., în instanța de fond;

raportului de constatare medico-legală în privința lui Vîntu S.

Totodată, afirmația apărării, invocată în calitate de temei de casare a sentinței,

că partea vătămată, însăși, a provocat persoanele care l-au maltratat, sunt

neîntemeiate, acțiunile acestuia neconstituind motiv de săvârșire a unor acțiuni de

agresiune fizică, nimeni nefiind în drept să-l urmărească și să-l pedepsească prin

aplicarea loviturilor.

Deci, instanța de fond a stabilit atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă a

infracțiunii, a apreciat corespunzător circumstanțele cauzei și întemeiat a stabilit

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (2) lit. b)

Cod penal.

5

hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat

pe motiv că fapta nu a fost comisă de el.

Recurentul a invocat că declarațiile părții vătămate referitor la persoanele care

l-au maltratat sunt irelevante, fiind evident că acesta a provocat persoanele care l-au

agresat.

Aprecierea instanței nu este una obiectivă, reprezentând poziția acuzării, iar

instanța de apel a preluat în totalitate soluția instanței de fond, fără a analiza motivele

invocate în apel, concluzia de respingere a apelului nefiind argumentată.

Mai mult, declarațiile părții vătămate contravin probelor administrate, iar

instanța de apel nu a indicat care anume sunt declarațiile martorilor care confirmă că

inculpatul a săvârșit infracțiunea.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod

de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 5. din decizie), se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv

cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului, și încadrarea juridică

corectă a acțiunilor lui infracționale, în strictă conformitate cu prevederile normelor

de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de

probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile părții vătămate Vîntu S., ale martorilor

Vîntu V., Jemănoaie P. și Cartaleanu D., procesul-verbal de cercetare la fața locului

din 28.09.2014, raportul de expertiză medico-legală nr. 173/ din 19.05.2015, potrivit

cărui lui Vîntu S. i-au fost cauzate leziuni corporale ușoare cu dereglarea sănătății de

scurtă durată, manifestate prin plagă - excoriație pe buză, plagă contuză pe barbă,

excoriație-echimoză pe cap, edem subcutanat pe cap, echimoze pe obraz, urechea

dreaptă, cotul stâng, torace, comoție cerebrală, toate probele fiind apreciate în

conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, instanțele

6

de fond și de apel indicând argumentat și detaliat motivele pentru care au respins

versiunile și dovezile apărării, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul de pe rol, probele administrate pe caz

demonstrând cu concludență prezența în acțiunile inculpatului a elementelor

infracțiunilor prevăzute la art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal (pct. 2. - 5. din decizie).

Totodată, la stabilirea pedepsei instanța de apel just și argumentat a ținut cont

de prevederile art. 7, 61, 90 Cod penal, pedeapsa respectivă a fost motivată,

individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 2., 4.

din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Art. 6 din CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare

efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în

care se apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă

instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui

răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de

Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul vizat este întemeiat doar pe critica modului în care

instanțele au apreciat probele și circumstanțele cauzei (pct. 5. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului

de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl propune avocatul

este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei

de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei

legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

7

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că în acțiunile

inculpatului au fost întrunite elementele infracțiunii imputate, și că recursul ordinar

este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul ordinar urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ignat Dumitran,

împotriva sentinței Judecătoriei Cahul din 22 martie 2017 și deciziei Curții de Apel

Comrat din 18 iunie 2018, în privința inculpatului Velcev Ivan XX, pe motiv că este

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 decembrie 2018.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

8