1ra-1987/18 — art.190 alin.5, 243 alin.3 lit.b CP

1ra-1987/18 — art.190 alin.5, 243 alin.3 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1987/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

14 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Timofti Vladimir

judecători Toma Nadejda

Țurcanu Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procurorii Baeșu Andrei și Gavrilița Vitalie, de lichidatorul „Banca de Economii” S.A. în

proces de lichidare, de reprezentantul BC „Moldindconbank” SA, de inculpatul Platon

Veaceslav, de avocatul Leanca Liliana în numele lui Uzun Maria, de avocatul Rudenco

Eduard, de avocatul Bernaz Alexandru și de avocatul Pleșca Valeriu în numele

inculpatului Platon Veaceslav și de avocatul Bodnariuc Alexandr în numele lui Platon

Egor și Platon Artiom, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani din 20 aprilie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 18 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Platon Veaceslav XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX, cu viza de

domiciliu XXXXX,.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

Platon Veaceslav XXXXX, a fost recunoscut vinovat și condamnat:

- în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 13 (treisprezece) ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții în sistemul bancar pe un termen de 5 (cinci) ani;

- în baza art. 243 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 8 (opt) ani închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, lui

Platon Veaceslav i-a fost stabilită pedeapsă principală definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 18 (optsprezece) ani, cu executarea acesteia în penitenciar

1

de tip închis și pedeapsă complementară sub formă de privarea de dreptul de a ocupa

funcții în sistemul bancar pe un termen de 5 (cinci) ani.

Termenul de executare a pedepsei sub formă de închisoare, aplicată lui

Platon Veaceslav, calculându-se din momentul pronunțării dispozitivului sentinței

– 20 aprilie 2017, cu includerea în acest termen a perioadei de reținere și deținerere a

lui Platon Veaceslav în stare de arest de la 25 iulie 2016 până la 20 aprilie 2017.

Termenul pedepsei complementare sub formă de privarea de dreptul de a ocupa

funcții în sistemul bancar pe un termen de 5 ani, aplicată lui Platon Veaceslav, va fi

calculat din momentul executării pedepsei principale.

Măsura preventivă sub formă de arestare preventivă în privința lui

Platon Veaceslav a fost menținută până la rămânerea definitivă a sentinței.

S-a dispus încasarea din contul lui Platon Veaceslav în folosul părții civile

BC „Banca de Economii” SA, pe contul de acumulare a mijloacelor financiare nr. XXXXX,

mijloace financiare în valoarea prejudiciului cauzat prin infracțiune în sumă de 869 224

839,76 (opt sute șaizeci și nouă milioane două sute douăzeci și patru mii opt sute treizeci

și nouă) lei MDL și 76 bani, din valoarea bunurilor ce aparțin inculpatului, și anume:

- Mijloacele financiare din valoarea a 63,89 % ale acțiunilor BC

„Moldindconbank” SA, care vor fi obținute ca urmare a înstrăinării acestora de către

Platon Veaceslav sau ca urmare a înstrăinării acțiunilor emise de emitentul BC

„Moldindconbank” SA în cazul în care Platon Veaceslav nu va înstrăina aceste acțiuni,

după cum urmează:

nominală către Asito-Broker, numărul de acțiuni - 186768, cota de participare - 3,7596

%;

nominală către Broking-VM, numărul de acțiuni - 15594, cota de participare - 0,3139 %;

acțiuni - 2550, valoarea – 255000;

nominală către Broking-VM, numărul de acțiuni - 4425, cota de participare - 0,0891 %;

transmitere nominală către Broking-VM, numărul de acțiuni - 224370, cota de

participare - 4,5165 %;

nominală către Broking-VM, numărul de acțiuni - 223527, cota de participare - 4,4995

%;

nominală către Asito-Broker, numărul de acțiuni - 218133, cota de participare - 4,3909

%;

nominală către Asito-Broker, numărul de acțiuni - 203160, cota de participare – 4,0895

%;

2

transmitere nominală către Broking-VM, numărul de acțiuni - 237425, cota de

participare - 4,7793 %;

transmitere nominală către Broking-VM, numărul de acțiuni - 216000, cota de

participare - 4,3480 %;

transmitere nominală către Asito-Broker, numărul de acțiuni - 216090, cota de

participare – 4,3498 %;

transmitere nominală către Asito-Broker, numărul de acțiuni - 2XXXXX82, cota de

participare – 4,3295 %;

nominală către Broking-VM, numărul de acțiuni - 214341, cota de participare - 4,3146

%;

nominală către Asito-Broker, numărul de acțiuni - 212670, cota de participare – 4,2810

%;

numărul de acțiuni - 211212, valoarea – 21121200;

nominală către Asito-Broker, numărul de acțiuni - 211083, cota de participare – 4,2490

%;

numărul de acțiuni - 9306, valoarea – 930600, transmitere nominală către Broking-VM,

numărul de acțiuni - 126885, cota de participare – 2,5542 %;

%, numărul de acțiuni - 196, valoarea – 19600, transmitere nominală către CB Proajioc,

numărul de acțiuni - 122871, cota de participare - 2,4734 %;

numărul de acțiuni - 4845, valoarea - 484500, transmitere nominală către Broking-VM,

numărul de acțiuni - 114306, cota de participare – 2,3009 %;

- Mijloacele financiare din valoarea bunurilor imobile situate pe adresa:

mun. Chișinău, sect. Botanica, XXXXX, nr. cadastral XXXXX și pe adresa mun. Chișinău,

sect. Botanica, XXXXX, nr. cadastral XXXXX, care vor fi obținute ca urmare a înstrăinării

acestora, cu menținerea sechestrului până la realizare;

- Mijloacele financiare din valoarea a 83,12 % acțiuni ale „Asito” SA de pe contul

deținut la BC „Moldindconbank” SA XXXXX, care vor fi obținute ca urmare a înstrăinării

acestora, cu menținerea sechestrului până la încasarea în beneficiul părții civile;

- Mijloacele financiare din valoarea a 87,27 %, acțiuni ale CA „Alliance

Insurance Group” SA, de pe contul deținut la BC „Victoriabank” SA XXXXX și a bunurilor

imobile ale CA „Alliance Insurance Group” SA, care vor fi obținute ca urmare a

înstrăinării acestora, cu menținerea sechestrului până la realizare, după cum urmează:

3

cadastral XXXXX;

- Mijloacele financiare din valoarea a 100% din acțiuni ale companiei de brokeraj

„Broking-VM” SA, care vor fi obținute ca urmare a înstrăinării acestora, cu menținerea

sechestrului până la realizare;

- Mijloacele financiare din valoarea a 100 % din acțiuni ale companiei de

brokeraj „Asito-Broker” SA, care vor fi obținute ca urmare a înstrăinării acestora, cu

menținerea sechestrului până la realizare;

- Mijloacele financiare în sumă de 3 683 651,00 lei (trei milioane șase sute

optzeci și trei mii șase sute cincizeci și unu, 00) MDL, ale CA „Moldasig” SA, aflate la

contul de depozit bancar nr. XXXXX la BC „Moldova-Agroindbank” SA, conform

contractului de depozit bancar nr. XXXXX din 29 iulie 2016, încheiat între CA „Moldasig”

S.A. și BC „Moldova-Agroindbank” SA;

- Mijloacele financiare din valoarea a 83.12 % a bunurilor companiei de

asigurări CIA „Asito” SA, care vor fi obținute ca urmare a înstrăinării acestora, cu

menținerea sechestrului până la realizare, după cum urmează:

cadastral XXXXX;

XXXXX.01;

XXXXX;

cadastral XXXXX;

4

XXXXX;

XXXXX;

- Mijloacele financiare în sumă de 170 000 (una sută șaptezeci mii) Euro, din

valoarea bunurilor părții civilmente responsabile „Inamstro” SRL indicate în factura

fiscală seria EWAB nr. XXXXX din 29.09.2016, și anume plăci ceramice glazurate grupa-

1, Porcelonat, în cantitate de 31 450 m2, care vor fi obținute ca urmare a înstrăinării

acestora, cu menținerea sechestrului până la realizare;

- Mijloacele financiare din valoarea bunurilor companiei ÎCS ,,BN-Proalim” SRL,

c/f XXXXX, care vor fi obținute ca urmare a înstrăinării acestora, cu menținerea

sechestrului până la realizare, după cum urmează:

5

parte 1.0;

- Mijloacele financiare din valoarea bunurilor companiei „FACTORING

INTERNATIONAL” SRL, c/f XXXXX, care vor fi obținute ca urmare a înstrăinării acestora,

cu menținerea sechestrului până la realizare, după cum urmează:

XXXXX, cota parte 1.0;

XXXXX, cota parte 1.0;

XXXXX, nr. of. XXXXX, cota parte 1.0;

XXXXX, nr. of. XXXXX, cota parte 1.0;

XXXXX, nr. of. XXXXX, cota parte 1.0;

- Mijloacele financiare din valoarea bunurilor companiei ,,KOTVINVEST” SRL,

c/f XXXXX, care vor fi obținute ca urmare a înstrăinării acestora, cu menținerea

sechestrului până la realizare, după cum urmează:

str. XXXXX, cota parte 58,08%;

str. XXXXX, cota parte 1.0;

- Mijloacele financiare din valoarea bunurilor companiei ,,STOCK-TRADING” SRL,

c/f XXXXX, care vor fi obținute ca urmare a înstrăinării acestora, cu menținerea

sechestrului până la realizare după cum urmează:

XXXXX, cota parte 1.0;

Ciocana, str. XXXXX, cota parte 1.0;

- Mijloacele financiare din valoarea bunurilor companiei „Total International”

SRL, c/f XXXXX, care vor fi obținute ca urmare a înstrăinării acestora, cu menținerea

sechestrului până la realizare, după cum urmează:

XXXXX, cota parte 1.0;

XXXXX, cota parte 1.0;

str. XXXXX, cota parte 1.0;

str. XXXXX, cota parte 1.0;

str. XXXXX, cota parte 1.0;

6

XXXXX, cota parte 1.0;

str. XXXXX, cota parte 1.0;

str. XXXXX, cota parte 1.0;

XXXXX, cota parte 1.0;

str. XXXXX, cota parte 1.0;

str. XXXXX, cota parte 1.0;

XXXXX, cota parte 1.0;

1.0;

parte 1.0;

cota parte 1.0.

S-a dispus ridicarea sechestrului de pe 70,06% din acțiuni ale BC

„Moldindconbank” SA care a fost aplicat prin ordonanța Procuraturii Anticorupție din

25.08.2016, precum și de pe bunurile BC „Moldindconbank” SA.

S-a dispus încasarea din contul lui Platon Veaceslav în beneficiul Procuraturii

Generale suma de 85 810 (optzeci și cinci mii opt sute zece) lei cu titlu de cheltuieli de

judecată și în beneficiul Centrului Național Anticorupție suma de 217 758 (două sute

șaptesprezece mii șapte sute cincizeci și opt) lei 08 bani, cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Nicolae, fiind gestionarul și beneficiarul efectiv al companiilor „NEGHINA-COM” SRL,

ÎCS „INFOART INTERNATIONAL” SRL, ÎCS „CRISTAL-IMPEX” SRL, „BOGDAN & CO” SRL,

„SEMGROUP-SYSTEMS” SRL, „ANKOR GETAWAY LP” și „ZENIT MANAGEMENT LP”, a

comis infracțiunile de escrocherie în varianta agravată prevăzută la art. 190 alin. (5)

Cod penal și spălare de bani în varianta agravată prevăzută la art. 243 alin. (3) lit. b)

Cod penal, în următoarele circumstanțe de fapt:

2.1. În perioada 01-07.12.2011, Platon Veaceslav Nicolae a beneficiat de la BC

„VICTORIABANK” SA de mijloace financiare echivalente în valută națională de

427 330 897 lei MDL, ca urmare a creditării de către BC „VICTORIABANK” SA a

companiilor sale: „NEGHINA-COM” SRL, ÎCS „INFOART INTERNATIONAL” SRL, ÎCS

„CRISTAL-IMPEX” SRL, „SEMGROUP-SYSTEMS” SRL și „BOGDAN & CO” SRL.

Ulterior, în perioada lunii noiembrie 2014, Platon Veaceslav Nicolae,

manifestând scop de cupiditate, prin înșelăciune și abuz de încredere față de Ilan Șor,

care în perioada lunii noiembrie 2014 deținea funcția de președinte al Consiliului

7

„BĂNCII DE ECONOMII” SA, l-a determinat pe acesta să-i acorde mijloace financiare în

sumă de 426 686 720 lei MDL prin creditarea unor companii pe care le gestionează Ilan

Șor, ca ulterior banii să fie transferați către BC „VICTORIABANK” SA în scopul stingerii

creditelor obținute de companiile sale „NEGHINA-COM” SRL, ÎCS „INFOART

INTERNATIONAL” SRL, ÎCS „CRISTAL-IMPEX” SRL, „SEMGROUP-SYSTEMS” SRL și

„BOGDAN & CO” SRL, înșelându-l că va restitui mijloacele financiare cu o dobândă mai

mare, care va constitui și profitul „BĂNCII DE ECONOMII” SA.

În asemenea circumstanțe, Platon Veaceslav Nicolae, manifestând înșelăciune

față de Ilan Șor cu privire la restituirea mijloacelor financiare, precum și că va fi

achitată dobânda la un procent mai mare, care va constitui un profit al „BĂNCII DE

ECONOMII” SA, a transmis rechizitele bancare ale companiei „ZENIT MANAGEMENT”

LP, pe contul căreia Ilan Șor, urma să-i transfere mijloacele financiare de la „BANCA DE

ECONOMII” SA.

La 19.11.2014 și 20.11.2014 „BANCA DE ECONOMII” SA acordă trei credite

bancare în sumă totală de 48 002 630 EUR societăților „CARITAS GROUP” SRL, cod

fiscal XXXXX și „PROVOLIROM” SRL, cod fiscal XXXXX, ulterior mijloacele creditare sunt

transferate către companiile nerezidente „NORD LP” și „SPECTRA VENTURES” LP, pe

conturile deținute de aceste companii la „AS PRIVATBANK” din Letonia.

În continuare, prin intermediul companiilor din Marea Britanie, care aveau

conturile deschise la „AS PRIVATBANK” din Letonia: „DELTA MANAGEMENT” LP,

„CONVERSUM LOGISTICS” LP, „TRANSMARK EXPORT” LP, „GLOBUS CORPORATION” LP

și „GENYRAL TRADE” LP, Platon Veaceslav Nicolae, primește mijloacele financiare în

sumă de 23 861 778 EUR echivalent conform cursului BNM a sumei de 451 464 839,76

lei MDL, pe contul companiei sale „ZENIT MANAGEMENT” LP.

Continuându-și acțiunile sale infracționale, Platon Veaceslav Nicolae în perioada

20.11.2014 – 24.11.2014, din banii primiți în contul companiei nerezidente „ZENIT

MANAGEMENT” LP, restituie mijloacele financiare în sumă de 426 686 720 lei MDL

către BC „VICTORIABANK” SA pentru stingerea creditelor acordate companiilor a căror

beneficiar efectiv este: „NEGHINA-COM” SRL, „ÎCS INFOART INTERNATIONAL” SRL,

„ÎCS CRISTAL-IMPEX” SRL, „SEMGROUP-SYSTEMS” SRL și „BOGDAN & CO” SRL.

Tot el, Platon Veaceslav Nicolae, în perioada lunii noiembrie 2014, manifestând

același scop de cupiditate, prin înșelăciune și abuz de încredere față de Ilan Șor, care în

perioada lunii noiembrie 2014 deținea funcția de președinte al Consiliului „BĂNCII DE

ECONOMII” SA, l-a determinat pe acesta să-i acorde mijloace financiare în sumă de

417 760 000 MDL, prin creditarea unor companii pe care le gestionează Ilan Șor,

înșelându-l că va restitui mijloacele financiare cu o dobândă mai mare, care va constitui

profitul băncii, iar mijloacele financiare care le va primi de la Ilan Șor, urmează să fie

transferate pe conturile companiilor ce-i aparțin acestuia, rechizitele cărora vor fi

transmise ulterior.

La 10.11.2014, „BANCA DE ECONOMII” SA a acordat un credit bancar în sumă de

375 586 737 MDL companiei „PROVOLIROM” SRL, cod fiscal XXXXX. Mijloacele bănești

primite în cont sub formă de credit bancar, societatea „PROVOLIROM” SRL le

convertește în 25 000 000 USD și le transferă către compania off-shore „VEB

8

SOLUTIONS CORPORATION”, care la 13.11.2014 le transferă pe contul deschis la BC

„MOLDOVA AGROINDBANK” SA.

Tot pe contul companiei „VEB SOLUTIONS CORPORATION”, la 11.11.2014 a

intrat suma de 2 720 022 EUR, prin intermediul conturilor companiilor nerezidente:

„HOSTAS LEVEL” LLP; „WESTLAND ALLIANCE” LP; „JOLIET TRADING” LP; „ISMIDA

ALLIANCE” LTD, bani care provin din creditul acordat de către „BANCA DE ECONOMII”

SA în sumă de 50 810 000 MDL societății „VOXIMAR COM” SRL.

La 13.11.2014, Platon Veaceslav Nicolae, urmărind dobândirea bunurilor altei

persoane, solicită companiei off-shore „VEB SOLUTIONS CORPORATION” transferarea

mijloacelor bănești primite în cont de la „ISMIDA ALLIANCE” LTD și „PROVOLIROM”

SRL în sumă totală de 28 000 000 USD, echivalent conform cursului BNM a sumei de

417 760 000 lei MDL, pe contul companiei nerezidente „ANKOR GETAWAY” LP al cărui

beneficiar efectiv este.

Astfel, Platon Veaceslav Nicolae, prin acțiunile sale intenționate, a manifestat

abuzul de încredere și înșelăciunea față de Ilan Șor, caracterizate prin convingerea

acestuia că banii urmează să fie restituiții „BĂNCII DE ECONOMII” SA cu o dobândă

considerabilă, a însușit de la „BANCA DE ECONOMII” SA mijloacele financiare în

proporții deosebit de mari, în sumă de 869 224 839,76 lei MDL.

În această ordine de idei, Platon Veaceslav Nicolae a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal - escrocheria, adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită în proporții

deosebit de mari.

2.2. Tot el, Platon Veaceslav Nicolae, cunoscând că suma mijloacelor financiare

de care a dispus are o proveniență ilicită și anume că i-a sustras din „BANCA DE

ECONOMII” SA, în vederea deghizării provenienței reale a acestora, la 13.11.2014 a

transferat din suma de 28 000 000 dolari SUA, parvenite pe conturile companiei

nerezidente „ANKOR GETAWAY” LP, suma de 7 230 000 USD, echivalentul conform

cursului BNM a sumei 107 871 600 lei MDL, către o altă companie pe care o

gestionează, și anume compania „CALMVIEW SERVICES LIMITED”, în conturile deschise

la „TRASTA KOMERCBANKA” din Letonia.

În aceeași zi, de pe conturile companiei „CALMVIEW SERVICES LIMITED” din

„TRASTA KOMERCBANKA” din Letonia, Platon Veaceslav Nicolae, urmărind scopul

deghizării provenienței ilicite a banilor, transferă soldul către conturile aceleiași

companii nerezidente deschise la BC „Moldindconbank” SA, unde le convertește, și

transferă suma de 137 018 406 MDL către compania de asigurări „ASITO” SA, a cărui

beneficiar este, având ca destinație plata pentru cota parte la capitalul social.

În continuarea intenției sale infracționale, Platon Veaceslav Nicolae, de pe contul

companiei pe care o gestionează „ANKOR GETAWAY” LP, transferă la 16.04.2015 suma

de 442 600 USD, echivalent conform cursului BNM a sumei de 6 603 592 lei MDL, către

compania „TAIWAN ELECTRO” LP. Ulterior, aceste mijloace financiare sunt transferate

către compania „ADVANCED ASET PROT”, care le-a utilizat pentru achiziționarea a

0,26 % de acțiuni ale instituției bancare BC „MOLDOVA AGROINDBANK” SA.

9

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Platon Veaceslav Nicolae a transferat, a

convertit și a utilizat mijloacele financiare, care au intrat pe conturile companiei sale

„ANKOR GETAWAY” LP, despre care cunoștea că au o proveniență ilicită, în vederea

deghizării și tăinuirii originii ilicite a mijloacelor financiare în proporții deosebit de

mari, în sumă totală de 28 000 000 USD, echivalentul conform cursului BNM sumei de

417 760 000 lei MDL.

Astfel, Platon Veaceslav Nicolae a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 243

alin. (3) lit. b) Cod penal - spălarea banilor, adică convertirea sau transferul bunurilor de

către o persoană care știe că acestea constituie venituri ilicite, în scopul de a tăinui sau de

a deghiza originea ilicită a bunurilor; deghizarea naturii, originii, amplasării, dispunerii,

transmiterii, deplasării proprietății reale a bunurilor de către o persoană care știe că

acestea constituie venituri ilicite; utilizarea bunurilor de către o persoană care știe că

acestea constituie venituri ilicite, în proporții deosebit de mari.”

Anticorupție, Baeșu Andrei, de inculpatul Platon Veaceslav, de avocații Rîhlea Vasile,

Pleșca Valeriu și Crețu Ion în numele inculpatului Platon Veaceslav, de avocatul

Bodnariuc Alexandr în interesele copiilor inculpatului Platon Veaceslav, Platon Egor și

Platon Artiom, BC „Moldindconbank” SA, CA „Alliance Insurance Group” SA, CIA „Asito”

SA, „Moldasig” SA și Comisia Națională a Pieței Financiare.

3.1. Procurorul în Procuratura Anticorupție, Baeșu Andrei, a solicitat casarea

parțială a sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Platon Veaceslav să fie recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (5) Cod penal și aplicată o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 14 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții în

sistemul bancar pe un termen de până la 5 ani, precum și de comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 243 alin. (3) lit. b) Cod penal, aplicându-i o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 9 ani, iar în temeiul art. 84 Cod penal, a-i stabili o pedeapsă

definitivă pentru concurs de infracțiuni prin cumul total al pedepselor aplicate pe un

termen de 23 ani de închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea

de dreptul de a ocupa anumite funcții în sistemul bancar pe un termen de până la 5

(cinci) ani.

În motivarea apelului a invocat blândețea pedepsei aplicate inculpatului

Platon Veaceslav, care nu este echitabilă în raport cu circumstanțele faptei și nu-și va

atinge scopul de corectare și reeducare a condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și din partea altor persoane,

considerând că prima instanță n-a acordat deplină eficiență criteriilor generale de

individualizare a pedepsei, prevăzute la art. 75 din Codul penal.

În acest sens, a menționat că, devalizarea mijloacelor financiare din cadrul BC

„Banca de Economii” SA a devenit o preocupare principală la nivel național, cât și a

comunității internaționale, iar instanța de fond la emiterea sentinței nu a acordat o

apreciere obiectivă circumstanțelor comiterii infracțiunilor nominalizate.

Astfel că, pedeapsa aplicată inculpatului nu este proporțională cu încălcările

admise, fapt care va contribui la dezvoltarea în rândul cetățenilor a sentimentului de

10

neîncredere și anume că nu pot beneficia de o protecție adecvată din partea statului, iar

infractorii vor deveni încrezători în aceea că vor fi pedepsiți mai blând pentru

infracțiunile de genul celor imputate inculpatului, fapt ce ar contravine scopului

pedepsei penale.

3.2. Inculpatul Platon Veaceslav, a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să se dispună

achitarea sa de sub învinuirea în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (5)

și art. 243 alin. (3) lit. b) Cod penal, din motiv că infracțiunile imputate nu au fost

comise de el. Totodată, solicitând restituirea dosarului, în baza art. 3961 Cod de

procedură penală, către Procuratura Anticorupție în vederea identificării făptuitorilor

săvârșirii infracțiunii.

În motivarea solicitărilor sale a invocat următoarele argumente:

- nu a săvârșit faptele imputate, iar acestea au fost comise de către alte persoane,

de aceea, în baza art. 3961 Cod de procedură penală este necesară restituirea dosarului

către Procuratura Anticorupție în vederea identificării făptuitorilor săvârșirii

infracțiunii;

- judecarea cauzei de către instanța de fond a avut loc în ședință închisă, ceea ce

denotă lipsa unui proces echitabil;

- procesul de judecată în prima instanță a avut loc fără participarea inculpatului,

nefiindu-i oferit nici dreptul la ultimul cuvânt;

- atât procuratura, cât și instanța de fond au încălcat toate principiile procesului

penal pentru a-l condamna cât mai rapid.

3.3. Avocatul Rîhlea Vasile în numele inculpatului Platon Veaceslav a solicitat

casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare de sub învinuirea de

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (5) și art. 243 alin. (3) lit. b) Cod

penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat și fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunilor incriminate.

În motivarea solicitării sale a invocat următoarele argumente:

- acuzarea nu a prezentat probe, precum că Platon Veaceslav ar fi beneficiarul

efectiv al companiilor „NEGHINA-COM” SRL, ÎCS „INFOART INTERNATIONAL” SRL, ÎCS

„CRISTAL-IMPEX” SRL, „BOGDAN & CO” SRL, „SEMGROUP-SYSTEMS” SRL, „ANKOR

GETAWAY LP” și „ZENIT MANAGEMENT LP”;

- declarațiile martorului Ilan Șor, puse la baza sentinței de condamnare urmează

a fi apreciate critic, deoarece acesta a evitat să răspundă la întrebările apărării, iar

instanța de fond l-a încurajat să evite întrebările apărării; martorul în cauză este

figurant în cauza penală nr. XXXXX (disjunsă), ceea ce denotă că această persoană este

cointeresată de a redirecționa vinovăția pe seama altor persoane; declarațiile acestui

martor date la faza de urmărire penală au fost expuse în limba de stat, însă Ilan

Șor nu posedă această limbă, fapt confirmat în ședința de judecată, unde dânsul a

solicitat de a fi audiat în limba rusă, prin intermediul translatorului;

- urmează a fi apreciate critic și declarațiile martorului Natalia Politov-Cangaș,

deoarece aceasta în ședința de judecată a confirmat că este în conflict cu Platon

Veaceslav, care i-a produs personal foarte multe neplăceri și probleme, în urma cărora

11

a suferit întreaga familie;

- prezintă suspiciuni justificate și declarațiile martorilor Rogovoi Alexandr,

Svartsman Boris, Pahomi Stela și Curtoglo Nicolae, având în vedere că ultimii au fost

figuranți în cauza penală nr. XXXXX și, respectiv, acești martori puteau fi influențați de a

da declarații împotriva lui Platon Veaceslav;

- Platon Veaceslav a fost extrădat din Ucraina nelegitim, având în vedere că

hotărârea instanței de fond din or. Kiev cu privire la extrădarea lui Platon Veaceslav a

fost casată, demersul Procurorului General cu privire la extrădare a fost remis spre

examinare în instanța de fond, iar până în prezent nu există hotărâre definitivă a

instanței cu privire la extrădarea lui Platon Veaceslav, care este cetățean al Ucrainei;

- organul de urmărire penală în mod ilegal a dispus disjungerea dosarului cu

privire la învinuirea lui Platon Veaceslav de învinuirea lui Ilan Șor, deoarece în așa fel,

ultimul (Ilan Șor) a putut să participe în calitate de martor în prezentul dosar.

În plus, în urma disjungerii cauzei penale, procurorul a anexat numai o parte a

documentelor ridicate de la BC „Banca de Economii” SA și BC „Victoriabank” SA, astfel

încât a devenit imposibil de a verifica traseul complet al sumelor transferate. Apărarea

a solicitat prin demers ca instanța să solicite documentele necesare, însă prima instanță

în mod ilegal a respins acest demers;

- a fost încălcată competența teritorială de examinare a cauzei, or, potrivit

rechizitorului, banii au fost sustrași de la BC „Banca de Economii” SA, care se afla în

mun. Chișinău, str. Columna, sectorul Centru, iar ultimul episod din învinuire a fost

consumat la BC „Moldova Agroindbank” SA, situată în mun. Chișinău, str. Constantin

Tănase, care de asemenea se află pe teritoriul sectorului Centru, unde urma a fi

expediat dosarul, conform competenței teritoriale în materie penală;

- Platon Veaceslav în mod ilegal a fost înlăturat din sala de judecată, iar

examinarea cauzei penale în lipsa inculpatului este o încălcare gravă a cerințelor art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Or, din încheierea primei instanțe cu

privire la înlăturarea inculpatului Platon Veaceslav din ședința de judecată, rezultă că

inculpatul a comis o încălcare gravă prin inacțiune, deoarece a refuzat să se prezinte în

ședința de judecată din 15 februarie 2017 din motive de sănătate, dar de fapt s-a

constatat, că Platon Veaceslav era sănătos și simula o patologie, confirmată de șeful

secției medicale din Penitenciarul nr. 13 și medicii serviciului 903.

Însă, potrivit declarațiilor lui Platon Veaceslav, la 10 februarie 2017 la indicația

șefului Penitenciarului nr. 13 a fost bătut de către trei polițiști, pentru faptul că

Platon Veaceslav a depistat două camere de luat vederi instalate în celula în care este

deținut. Despre acest fapt au fost anunțați avocații, care la rândul lor au făcut publică

această informație. Totodată, la 13 februarie 2017, fiind la întrevedere în Penitenciarul

nr. 13, avocații au stabilit că Platon Veaceslav avea leziuni corporale, confirmate la 16

februarie 2017 (în prezența la cinci avocați) de către doi medici din cadrul

Penitenciarul nr. 13. În plus, deși la 15 februarie 2017, Platon Veaceslav a refuzat să se

prezinte la ședința de judecată din motiv că a fost maltratat (la 10 februarie 2017),

totuși, polițiștii de la DDS „Pantera” i-au pus cătușele, l-au scos din celulă, l-au ridicat la

etajul șase al Judecătoriei într-un cărucior pentru invalizi, (contrar art. 3 din Convenția

12

Europeană a Drepturilor Omului), iar în ședința propriu-zisă din 15 februarie 2017,

Platon Veaceslav n-a scos nici un cuvânt, după care a fost înlăturat din ședința de

judecată;

- instalarea camerelor video în celula unde Platon Veaceslav este deținut, precum

și în biroul unde aveau loc întrevederile acestuia cu avocații constituie o încălcare a

art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care consacră dreptul la

respectarea vieții private și de familie;

- instanța a refuzat citarea unor persoane în calitate de martori.

Astfel, din numărul total de martori (51) solicitați de partea apărării pentru audiere,

instanța a admis numai 13 martori, dintre care majoritatea sunt din Ucraina și care

refuză să se prezinte în Moldova pentru audiere. Totodată, unii din acești martori au

fost în imposibilitate de a se prezenta în instanță la data stabilită, iar instanța a refuzat

neîntemeiat citarea repetată a acestora;

- instanța de fond a respins solicitarea de a dispune efectuarea unei expertize

grafoscopice în vederea verificării autenticității semnăturilor aplicate pe unele

contracte de fidejusiune care figurează în dosar;

- au fost ignorate demersurile și plângerile avocaților cu privire la asigurarea

dreptului inculpatului de a lua cunoștință cu materialele dosarului în limba rusă;

- instanța de fond a încălcat dreptul lui Platon Veaceslav și la pronunțarea

integrală a sentinței, deoarece dânsul n-a primit textul sentinței tradus în limba rusă;

- la stabilirea pedepsei, instanța a menționat, că lipsesc circumstanțe atenuante,

ceea ce nu corespunde realității, deoarece Platon Veaceslav are la întreținere patru

copii, iar anterior n-a fost condamnat. La fel, a ignorat instanța și personalitatea

acestuia, care a ocupat funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

3.4. Avocatul Pleșca Valeriu în numele inculpatului Platon Veaceslav, a solicitat

casarea sentinței și a încheierilor pronunțate de prima instanță, și a dispune

rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâre va fi anulată – Judecătoria

Chișinău, sediul Buiucani.

În motivarea solicitărilor sale a invocat următoarele argumente:

- cauza penală privind învinuirea lui Platon Veaceslav nu a fost judecată de un

tribunal independent și imparțial, deoarece judecătorii din cadrul primei instanțe care

au examinat cauza, au acceptat din start concluziile date de către procuror în

defavoarea inculpatului, au început și desfășurat judecata de la ideea preconcepută că

Platon Veaceslav ar fi comis infracțiunile imputate acestuia și au examinat ei însăși, fără

deliberare, cererile de recuzare îndreptate împotriva lor pe diferite temeiuri de fapt și

de drept pentru diferite cazuri de incompatibilitate;

- judecătorii din prima instanță au încălcat principiul contradictorialității și al

egalității armelor, întrucât aceștia, în special, președintele completului – judecătorul,

Boico Victor, au intervenit direct și arbitrar în procesul de audiere a martorilor acuzării,

dar și cei solicitați a fi audiați de apărare, au ridicat întrebările esențiale ale apărării, au

luat o poziție de acuzare, au intrat în polemici cu apărătorii, au stopat audierea,

nepermițând audierea în continuare a unor martori; au respins cererile de audiere a

martorilor apărării, au respins cererile de administrare a documentelor, l-au înlăturat

13

pe inculpatul Platon Veaceslav din proces, au aplicat ilegal amenzi judiciare

apărătorilor, amenzi ce au fost anulate de instanța ierarhic superioară;

- ședințele de judecată au fost secrete, însă inculpatul a solicitat de nenumărate

ori ca procesul său să fie unul public, or, motivele secretizării ședințelor de judecată în

acest proces penal, invocate de instanța de judecată sunt generale și abstracte, nu

rezultă din prevederile legale sau din interpretarea justă a acestora;

- a fost încălcat dreptul de a fi informat cu privire la natura acuzației, precum și

dreptul la asistență gratuită a unui interpret (la faza de urmărire penală), întrucât

învinuitul nu a avut posibilitatea să acceseze dosarul și să analizeze probele

administrate de organul de urmărire penală și să poată combate anumite probe.

Or, după terminarea urmăririi penale procurorul a prezentat materialele acumulate în

limba română, însă inculpatul este vorbitor de limbă rusă și nu i-a acordat insuficient

timp pentru a face cunoștință cu materialele dosarului penal, care conține 29 de volume

(la 17 noiembrie 2016, precum și la 18 noiembrie 2016 s-a acordat câte 3 ore pentru a

face cunoștință cu materialele dosarului penal, de la 14:00 până la 17:00, însă la

18 noiembrie 2016, la ora 14:05, procurorul a înmânat învinuitului, Platon Veaceslav,

rechizitoriul contrar prevederilor art. 296 din Codul de procedură penală).

Apoi, deși prin încheierea din 30 noiembrie 2016 s-a admis parțial cererea apărătorului

Rudenco Eduard în interesele inculpatului Platon Veaceslav, de a lua cunoștință cu

materialele cauzei penale și de a obliga procurorul să-i înmâneze actele procedurale în

limba rusă, această încheiere nu a fost executată nici până la acest moment.

În urma acestei încheieri, din 30 volume la urmărirea penală, lui Platon Veaceslav i-au

fost traduse actele procedurale din 10 volume, însă inculpatului nu i s-a acordat nici o

posibilitate de a lua cunoștință de toate materialele dosarului penal, deci cu toate cele

30 volume, în prezența traducătorului;

- înlăturarea inculpatului din ședința de judecată a fost una ilegală și arbitrară, cu

depășirea împuternicirilor acordate prin lege și prin încălcarea gravă a drepturilor lui

Platon Veaceslav;

- martorii acuzării Politov-Cangaș Natalia, Ghimp Corneliu și Popovici Corneliu,

au dat declarații identice după ce martorul audiat, Politov-Cangaș Natalia, i s-a dat

posibilitate să scoată declarațiile sale scrise după audiere și să le consulte cu ceilalți doi

martori, Ghimp Corneliu și Popovici Corneliu, iar toți împreună la întrebările apărării

au precizat că „nu țin minte”;

- instanța de fond a respins în mod neîntemeiat cererile apărării de audiere a

martorilor (care ar fi putut comunica detalii pertinente pentru prezenta cauză) și de

administrare a tuturor celorlalte probe necesare pentru stabilirea tuturor

circumstanțelor cauzei (prezentarea de către Banca Națională a Moldovei și anexarea

rapoartelor KROLL nr. 1 și nr. 2, anexarea rulajelor contului S-Crow și contului

OTIV-PRIME HOLDING BV, anexarea contractului S-Crow, care atestă că beneficiarul

final al mijloacelor bănești în sumă totală de 427 330 897 lei nu este Platon Veaceslav).

3.5. Avocatul Crețu Ion în numele inculpatului Platon Veaceslav, a solicitat

casarea sentinței cu pronunțarea unei hotărâri privind achitarea lui Platon Veaceslav de

sub învinuirea de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (5) și art. 243

14

alin. (3) lit. b) Cod penal și restituirea dosarului către organul de urmărire penală în

vederea identificării făptuitorilor săvârșirii infracțiunii.

În motivarea solicitărilor sale a invocat următoarele argumente:

- declarațiile martorului Politov-Cangaș Natalia, urmează a fi apreciate critic,

deoarece acest martor a relatat în ședința de judecată, că este în relații ostile cu

Platon Veaceslav și la întrebările apărării a răspuns că „nu ține minte”.

Totodată, martorul în cauză se află în legătură directă cu Ilan Șor, a participat la

acordarea creditelor din speță și cunoaște unde au ajuns aceste mijloace bănești, adică

la ,,OTIV PRIME HOLDING BV”;

- declarațiile martorului Ilan Șor, urmează a fi apreciate critic, deoarece acest

martor nu a depus un jurământ (în ședința de judecată) conform procedurii stabilite de

legislație și mai mult decât atât, fiind învinuit într-un dosar care a obținut credite de la

BC „Banca de Economii” SA în același timp și în baza acelorași contracte de credit.

În plus, declarațiile acestui mator date la faza de urmărire penală au fost redactate în

limba de stat, însă Ilan Șor este vorbitor de limbă rusă. De aceea, explicațiile acestui

martor de la faza de urmărire penală urmează a fi declarate nule în temeiul art. 94 din

Codul de procedură penală;

- nu pot fi considerate veridice nici declarațiile martorului Pahomi Stela, întrucât

acest martor a dat declarații împotriva lui Platon Veaceslav imediat după ce a fost

eliberată din arest preventiv;

- declarațiile martorilor Neghina Lilia, Curtoglo Nicolae și Vrabie Tudor, precum

că beneficiarul efectiv al companiei ,,NEGHINA-COM” SRL este Platon Veaceslav nu sunt

bazate pe probe, iar declarațiile martorilor Cebotari Serghei și Paingu Oleg, precum că

Platon Veaceslav ar fi beneficiarul companiei ,,ANKOR GETAWAY LP” sunt bazate pe

presupuneri;

- acuzatorul de stat a încălcat principiul prezumției nevinovăției, întrucât a

presupus că ,,NEGHINA-COM” SRL, ÎCS ,,INFOART INTERNATIONAL” SRL, ÎCS

,,CRISTAL-IMPEX” SRL, ,,SEMGROUP- SYSTEMS” SRL și ,,BOGDAN & CO” SRL au fost

create sau dobândite de Platon Veaceslav, nedemonstrând сă acesta din urmă ar fi

beneficiarul respectivelor companii și că ar fi însușit careva mijloace bănești de la BC

„Banca de Economii” SA. Mai mult, companiile nominalizate în 2011 au primit credite

de la BC „Victoriabank” SA, însă acuzatorul de stat nu a verificat activitatea acestora în

perioada dată;

- instanța de fond nu a pătruns în esența probelor anexate la dosar și nu a dat o

apreciere după intima convingere a probelor administrate de acuzatorul de stat, ci doar

a plagiat rechizitoriul, iar procurorul, la rândul său, la întocmirea rechizitoriului a

copiat din analiza ofițerului de urmărire penală;

- instanța de fond a denaturat conținutul scrisorii Băncii Naționale a Moldovei

nr. XXXXX din 20 septembrie 2016, indicând că, companiile off-shore ,,AUGELA

SYSTEMS LP”, ,,CHESTER NZ LIMITED”, ,,SEABON LIMITED”, ,,CALDON HOLDINGS” LTD

și ,,WESTBURN ENTERPRISES LIMITED” aparțin la fel lui Platon Veaceslav, or, în

scrisoarea menționată s-a precizat că Banca Națională a Moldovei nu dispune de careva

probe juridice ce ar demonstra controlul direct sau indirect a lui Platon Veaceslav

15

asupra acestora;

- prin simplul fapt că Platon Veaceslav ar fi avut calitatea de fidejusor la creditele

acordate de către BC „Victoriabank” SA companiilor ,,INFOART INTERNATIONAL” SRL,

,,NEGHINA-COM” SRL, ÎCS ,,CRISTAL-IMPEX” SRL, ,,SEMGROUP-SYSTEMS” SRL și

,,BOGDAN & CO” SRL, nu se demonstrează, că Platon Veaceslav ar fi beneficiarul acestor

mijloace bănești. Mai mult, organul de urmărire penală nu a arătat modul de obținere și

proveniența contractelor de fidejusiune la materialele cauzei penale, iar partea apărării

a solicitat dispunerea efectuării expertizei grafoscopice, însă cererea dată a fost lăsată

fără examinare;

- compania ,,ZENIT MANAGEMENT” LP aparține lui Ilan Șor (ce se deduce prin

aceea că respectiva companie a fost constituită de către aceeași fondatori, în aceeași zi

și la aceeași adresă ca și companiile ,,GLOBUS CORPORATION” LP, ,,TRANSMARK

EXPORT” LP, ,,DELTA MANAGEMENT” LP, ,,CONVERSUM LOGISTIC” LP, ,,NORD” LP,

,,WESTLAND ALLIANCE” LP, ,,UNITED TEHNOLOGIES” LP, companii care Ilan Șor

recunoaște că ar fi gestionarul acestora) și anume el a utilizat în scopuri persoanele

banii transferați pe conturile acestei companii (prin procurarea de imobile și acțiuni),

iar organul de urmărire penală a ascuns acest fapt (precum că compania menționată ar

aparține lui Ilan Șor). La rândul său, instanța de fond a respins cererea apărării care ar

demonstra afirmația dată;

- instanța de fond a făcut referire (copiind din rechizitoriu) la probe care nu sunt

anexate la materialele cauzei, și anume: la rulajele bancare a companiilor „CARITAS

GROUP” SRL, „PROVOLIROM” SRL, „VOXIMAR-COM” SRL, „CITADINA-COM” SRL,

„UNIVET INVEST” SRL, „LIRAMEX-COM”, „DELTA MANAGEMENT LP”, „EXPOVISION

LOGISTICS LP”, „GENYRAL TRADE LP”, „HANSA INVESTMENT LP”, „HOSTAS LEVEL LP”,

„NORD LP”, „SPECTRA VENTURES LP”, „TRANSMARK EXPORT LP”, „CONVERSUM

LOGISTICS LP”, „BANNYSTER LLP”, „INVESTOS BUENOS LP”, „GLOBUS CORPORATION

LP”, „WESTLAND ALLIANCE LP” și „JOLIET TRADING LP”.

Corelativ, unele rulaje bancare (al companiei ,,ZENIT MANAGEMENT LP”) nu au fost

anexate în întregime;

- instanța de fond nu a examinat ordinele de plată din 20-21 noiembrie 2014, de

altfel, care nu sunt autentificate, prin care reprezentantul companiei ,,ZENIT

MANAGEMENT” LP, Victoria Stoian, a transferat mijloace bănești în contul rambursării

creditelor către BC ,,VICTORIABANK” SA;

- organul de urmărire penală nu a prezentat nici o probă, adică careva rulaje care

ar demonstra că banii transferați în sumă de 28 000 000 USD provin de la BC ,,BANCA

DE ECONOMII” SA;

- compania ,,WEB SOLUTION CORPORATION” aparține lui Ilan Șor, care are cont

deschis atât la BC ,,BANCA DE ECONOMII” SA, cât și la BC ,,BANCA SOCIALĂ” SA, care a

sustras banii din BC ,,BANCA DE ECONOMII” SA și a săvârșit infracțiunea de spălare de

bani;

- în acțiunile lui Platon Veaceslav lipsește scopul de cupiditate de a obține careva

mijloace financiare;

- organul de urmărire penală nu a prezentat careva probe privind faptul că

16

Platon Veaceslav ar cunoaște despre proveniența ilicită a mijloacelor bănești din speță,

deoarece infracțiunile imputate au fost săvârșite de către alte persoane și cea mai mare

vină o poartă Ilan Șor;

- acuzatorul de stat a acordat insuficient timp pentru a face cunoștință cu dosarul

lui Platon Veaceslav, care cuprinde 29 de volume și corespunzător, în ședința de

judecată, partea apărării a solicitat să fie acordat un termen minim de 29 de zile pentru

a lua cunoștință cu materialele cauzei penale, însă prin încheierea din 30 noiembrie

2016, instanța a acordat părții apărării termen până la 13 decembrie 2016 inclusiv.

Astfel, instanța de judecată a limitat termenul de a face cunoștință cu materialele

cauzei;

- la 24 noiembrie 2016, instanța de judecată a oferit lui Platon Veaceslav un

avocat de la Oficiul Național de Asistență Garantat de Stat, fără consimțământul său;

- instanța de fond a dispus în mod neîntemeiat examinarea cauzei de învinuire a

lui Platon Veaceslav în ședință închisă;

- judecătorii care au examinat cauza nu au dat dovadă de imparțialitate,

admițând încălcări ale legislației procesul-penale;

- instanța de fond, în mod ilegal, a dispus înlăturarea inculpatului din ședința de

judecată, încălcându-i dreptul la apărare;

- este neîntemeiată încheierea primei instanțe de respingere a cererii de

conexare a cauzei penale privind învinuirea lui Platon Veaceslav în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5), art. 243 alin. (3) lit. b) Cod penal, cu dosarul

penal privind învinuirea lui Ilan Șor în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.

(5), art. 243 alin. (3) lit. b) Cod penal, întrucât între aceste spețe există puncte de

tangență, iar procurorul în mod neîntemeiat a disjuns cauzele penale menționate;

- au fost încălcate condițiile de audiere a martorilor Budza Stanislav,

Melnic Viorel și Lașco Vasile, întrucât martorii numiți au fost asistați de apărătorului lui

Ilan Șor (avocatul Ulanov Denis), fiind în prezența unui conflict de interese;

- instanța de fond a refuzat admiterea și audierea mai multor persoane care ar fi

putut comunica detalii în vederea elucidării circumstanțelor din speță;

- instanța de judecată a lezat dreptul apărătorilor de a înainta cereri

suplimentare, prin declararea ilegală ca fiind terminată cercetarea judecătorească, fără

a fi ascultată opinia apărătorilor;

- instanța de judecată a respins nejustificat cererile apărătorilor în interesele lui

Platon Veaceslav (în special, de audiere a unor martori, de solicitare a unor probe, de

anexare a unor probe), încălcând principiul egalității armelor în proces, deoarece pe tot

parcursul procesului a susținut poziția acuzării;

- în mod ilegal instanța de fond a dispus încasarea de la Platon Veaceslav în

beneficiul Procuraturii Generale a sumei de 85 810 (optzeci și cinci mii opt sute zece)

lei cu titlu de cheltuieli de judecată, și în beneficiul Centrului Național Anticorupție

suma de 217 758 (două sute șaptesprezece mii șapte sute cincizeci și opt) lei 08 bani,

cu titlu de cheltuieli de judecată, întrucât nu au fost prezentate actele confirmative în

acest sens.

3.6. Avocatul Bodnariuc Alexandr în interesele copiilor inculpatului Platon

17

Veaceslav, Platon Egor și Platon Artiom, a solicitat excluderea din partea dispozitivă a

sentinței sintagma referitor la încasarea de la Platon Veaceslav în folosul BC „Băncii de

Economii” SA a mijloacelor financiare din valoarea bunurilor imobile care aparțin lui

Platon Egor și Platon Artiom.

În motivarea apelului a invocat următoarele argumente:

- bunurile imobile situate pe adresa: mun. Chișinău, XXXXX, nr. cadastral XXXXX

și pe adresa mun. Chișinău, XXXXX, nr. cadastral XXXXX, nu aparțin inculpatului.

Proprietarii acestor bunuri sunt Platon Egor și Platon Artiom, fapt demonstrat prin

contractele de vânzare-cumpărare din 18 noiembrie 2015 (autentificate notarial) și a

extraselor din Registrul bunurilor imobile din 28 decembrie 2015 și respectiv, din 28

ianuarie 2016. În asemenea condiții, aplicarea sechestrului asupra acestor bunuri și

vânzarea lor în vederea reparării prejudiciului pentru o pretinsă infracțiune imputată

unei alte persoane este ilegală;

- organul de urmărire penală, procuratura, precum și instanța de fond nu a

întreprins absolut nimic pentru a constata circumstanțele procurării imobilelor de

către Platon Egor și Platon Artiom și nu au argumentat și probat faptul că bunurile

indicate ar aparține lui Platon Veaceslav;

- ambele bunuri imobile au fost procurate cu ajutorul rudelor apelanților -

Platon Nicolai (bunel) Jechiu Gheorghe (bunel), Uzun Maria (bunica) și mama

apelanților, Svetlana. Prețul ambelor apartamente este de 762 469 lei, ce a constituit la

momentul procurării doar suma de 35 000 de euro;

- a menționat că, Platon Veaceslav este tatăl apelanților, Platon Artiom și

Platon Egor, iar căsătoria între Platon Veaceslav și mama apelanților a fost desfăcută

aproximativ 20 de ani în urmă, și după desfacerea căsătoriei copiii minori (la acel

moment) Platon Artiom și Platon Egor au rămas cu mama.

În final a indicat că, cauza penală în privința lui Platon Veaceslav este cu tentă politică,

însă aceasta nu trebuie să se răsfrângă asupra copiilor.

3.7. Reprezentantul BC „Moldindconbank” SA, a solicitat casarea parțială a

sentinței în partea încasării de la Platon Veaceslav în folosul părții civile, „Banca de

Economii” SA, a mijloacelor financiare în valoarea prejudiciului cauzat prin infracțiune

în sumă de 869 224 839,76 lei din valoarea bunurilor ce aparțin companiilor „Factoring

International” SRL, „Kotvinvest” SRL, „Stock-Traiding” SRL, ÎCS „Total Internațional”

SRL.

În motivarea apelului a invocat următoarele argumente:

- bunurile companiilor „Factoring International” SRL, „Kotvinvest” SRL,

„Stok-Trading” SRL și ÎCS „Total International” SRL indicate în sentință, au fost

dobândite de ultimele în mod licit, până la comiterea infracțiunilor imputate lui Platon

Veaceslav, și anume, în baza contractelor de vânzare-cumpărare nr. XXXXX din

07 septembrie 2012, nr. XXXXX din 12 septembrie 2013, nr. XXXXX din 14 noiembrie

2013, nr. XXXXX din 14 noiembrie 2013, nr. XXXXX din 14 noiembrie 2013, nr. XXXXX

din 14 noiembrie 2013, nr. XXXXX din 14 noiembrie 2013, nr. XXXXX din 19 decembrie

2013, nr. XXXXX din 05 decembrie 2014, care nu au fost contestate și sunt valabile până

în prezent. Corespunzător, nu pot fi confiscate bunurile dobândite licit, cu excepția

18

celor destinate sau folosite pentru săvârșirea de contravenții sau infracțiuni. Caracterul

licit al dobândirii bunurilor se prezumă;

- bunurilor supuse realizării forțate prin sentință, care aparțin companiilor

sus-indicate, au fost ipotecate în favoarea BC „Moldindconbank” SA (care a acționat cu

bună-credință), fapt ce se confirmă prin extrasele din Registrul bunurilor imobile

eliberate de ÎS „Cadastru”;

- raportul ofițerului superior de investigații al Serviciului Prevenirea și

Combaterea Spălării Banilor din Republica Moldova, Donciu Alexandru, din 24 august

2016 (f.d. 52-59, vol. IV), prin care au fost identificate bunurile, a căror beneficiar final

este Platon Veaceslav nu poate fi admis ca probă, deoarece datele din raport nu au fost

administrate și verificate prin intermediul mijloacelor prevăzute la art. 93 alin. (2) Cod

de procedură penală, cu respectarea drepturilor și libertăților persoanei sau cu

restricția unor drepturi și libertăți autorizată de către instanța de judecată.

În plus, activitatea specială de investigații nu are ca scop și rezultat identificarea

bunurilor, a căror beneficiar final este o persoană sau alta;

- nu pot fi admise ca probe nici ordonanța procurorului, Baeșu Andrei, din

25 august 2016 (f.d. 60-78, vol. IV), prin care s-a solicitat aplicarea sechestrului pe

bunurile respective și nici încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

25 august 2016 (f.d. 91-106, vol. IV), prin care a fost admis demersul procurorului, fiind

autorizată aplicarea sechestrului asupra bunurilor menționate, or, acestea sunt acte

procesuale și nu întrunesc condițiile stabilite de art. 93 Cod de procedură penală;

- concluzia instanței de fond, precum că bunurile companiilor „Factoring

International” SRL, „Kotvinvest” SRL, „Stock-Trading” SRL și ÎCS „Total International”

SRL ar aparține de facto lui Platon Veaceslav, nu este bazată pe probe pertinente și

concludente administrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală.

3.8. Reprezentantul CA „Alliance Insurance Group” SA (susținută și prin cererea

de alăturare a Comisiei Naționale a Pieții Financiare), care a solicitat casarea parțială a

sentinței, și anume, în partea încasării mijloacelor financiare din valoarea bunurilor

imobile ale CA „Alliance Insurance Group” SA amplasate pe str. XXXXX, mun. Chișinău,

nr. cadastral XXXXX și XXXXX – XXXXX ca urmare a înstrăinării acestora, cu dispunerea

ridicării sechestrului de pe bunurile imobile amplasate pe str. XXXXX, mun. Chișinău, nr.

cadastral XXXXX și XXXXX.01 - XXXXX ale CA „Alliance Insurance Group” SA.

În motivarea apelului a invocat următoarele argumente:

- bunurile imobile sechestrate, amplasate pe str. XXXXX, mun. Chișinău, nr.

cadastral XXXXX și XXXXX - XXXXX, aparțin cu drept de proprietate CA „Alliance

Insurance Group” SA, iar sechestrul aplicat afectează activitatea economică a acesteia,

or, la 31 martie 2017, compania a raportat autorității de supraveghere o rată a

solvabilității de - (minus) 108,9%;

- activele admise să reprezinte rezervele de asigurare ale asigurătorului nu pot

fi arestate sau confiscate la bugetul de stat sau la cel local și nu pot servi obiect al

contractelor de gaj, nici sursă de plată a obligațiilor asumate prin garanții bancare, nici

mijloc de acoperire a altor obligații față de creditori sau față de stat; că activele admise

să acopere rezervele tehnice de asigurare, exceptând cota reasiguratorului în rezervele

19

tehnice și marja de solvabilitate minimă, nu pot servi drept obiect al contractelor de gaj,

drept sursă de plată a obligațiilor asumate prin garanții bancare sau pentru acoperirea

altor obligații față de creditori, precum și nu pot fi grevate de alte sarcini.

Ulterior, prin cererea de concretizare a cererii de apel, s-a solicitat casarea

sentinței primei instanțe în partea încasării mijloacelor financiare din valoarea

bunurilor imobile ale CA „Alliance Insurance Group” SA amplasate pe str. XXXXX, mun.

Chișinău, nr. cadastral XXXXX și XXXXX - XXXXX ca urmare a înstrăinării acestora.

3.9. Reprezentantul CIA „Asito” SA (susținută și prin cererea de alăture a

Comisiei Naționale a Pieții Financiare), a solicitat casarea parțială a sentinței, și anume

în partea încasării mijloacelor financiare în mărime de 83,12 % din valoarea bunurilor

imobile a CIA „Asito” SA, precum și să fie dispusă ridicarea sechestrului de pe bunurile

imobile a CIA „Asito” SA și sumei de 137 018 406 lei din contul bancar XXXXX a CIA

„Asito” SA, deschis la BC „Moldindconbank” SA.

În motivarea apelului a invocat următoarele argumente:

- mijloacele bănești sechestrate (în mărime de 137 018 406 lei) au fost obținute

în urma unor activități legale și reprezintă proprietatea exclusivă a CIA „Asito” SA, iar

Platon Veaceslav nici nu este acționar al CIA „Asito” SA;

- sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile ce aparțin CIA „Asito” SA sfidează

prevederile legale, din moment ce CIA „Asito” SA nu are nici un statut procesual în

prezenta cauză penală;

- pachetul de acțiuni în mărime de 83,12 % din acțiunile CIA „ASITO” SA,

aparține „Windon & Flanders Limited”, „Dorwan Management Limited” și

„Ourimon Venture” LTD;

- beneficiarul final al CIA „Asito” SA este cetățeanul Federației Ruse,

Alexandr Staravoitov. Această informație în virtutea legii a fost comunicată băncilor

comerciale, Comisiei Naționale a Pieței Financiare, și mai mult, acest fapt este cunoscut

și de organele de drept din RM;

- organul de urmărire penală nu a demonstrat corespunzător că Platon

Veaceslav de facto controlează activitatea și activele CIA „Asito” SA prin intermediul

persoanelor interpuse;

- suma în privința căreia s-a aplicat sechestrul reprezintă rezerve de asimilare a

CIA „Asito” SA, ce au drept scop asigurarea onorării obligațiilor ce rezultă din

contractele de asigurare încheiate;

- bunurile imobile din proprietatea CIA „Asito” SA și suma de 137018406 lei

sechestrate reprezintă mijloace tehnice reflectate în raportul privind rezervele tehnice

ale asigurătorului la situația din 31 martie 2017. Iar activele admise să acopere

rezervele tehnice de asigurare, exceptând cota reasiguratorului în rezervele tehnice și

marja de solvabilitate minimă, nu pot servi drept obiect al contractelor de gaj, drept

sursă de plată a obligațiilor asumate prin garanții bancare sau pentru acoperirea altor

obligații față de creditori, precum și nu pot fi grevate de alte sarcini;

- dispunerea reparării prejudiciului din bunurile imobile aflate în proprietatea

exclusivă a CIA „Asito” SA reprezintă un abuz de drept din partea instanței de fond, ce a

dus la încasarea dublă a mijloacelor financiare în contul BC „Banca de Economii” SA și

20

anume echivalentul bănesc al valorilor mobiliare al Societății, unde în preț este inclusă

și valoarea imobilelor sus-indicate cât și încasarea propriu-zisă a mijloacelor financiare

din valoarea imobilelor (conform tabelului). Astfel, în urma unei astfel de soluții a

primei instanțe BC „Banca de Economii” SA se va îmbogăți fără justă cauză.

Ulterior, prin cererea de concretizare a cererii de apel, CIA „Asito” SA a solicitat

casarea parțială a sentinței, și anume, în partea încasării mijloacelor financiare în

mărime de 83,12 % din valoarea bunurilor imobile a CIA „Asito” SA.

3.10. Reprezentantul „Moldasig” SA, a solicitat casarea parțială a sentinței, în

partea încasării mijloacelor financiare în sumă de 3 683 651,00 (trei milioane șase sute

optzeci și trei mii șase sute cincizeci și unu) lei ale „Moldasig” SA aflate la contul de

depozit bancar nr. XXXXX la BC „Moldova-Agroindbank” SA conform contractului de

depozit bancar nr. XXXXX din 29 iulie 2016, încheiat între „Moldasig” SA și BC

„Moldova-Agroindbank” SA, solicitând ridicarea sechestrului asupra acestor mijloace

bănești.

În motivarea apelului a invocat următoarele argumente:

- mijloacele bănești sechestrate aparțin „Moldasig” SA și au o proveniență licită;

- societatea pe acțiuni nu răspunde pentru obligațiile acționarilor săi,

beneficiarii efectivi sau alte persoane afiliate societății;

- menținerea sechestrului afectează dreptul de proprietate, iar organele de

urmărire penală, instanțele judecătorești, alte organe abilitate prin lege nu pot aplica și

executa sechestre pe marginea activelor care fac parte din fondul asiguraților, deoarece

aceste active nu sunt la dispoziția asigurătorului în mod exclusiv, ci sunt active ale

fondului asiguraților din care urmează a fi executate obligațiile asigurătorului față de

propriii asigurați sau beneficiari ai asigurării.

- „Moldasig” SA nu are nici o calitate procesuală, cu atât mai mult nu este parte

civilmente responsabilă. Respectiv, menținerea sechestrului asupra mijloacelor bănești

în sumă de 3 683 651,00 (trei milioane șase sute optzeci și trei mii șase sute cincizeci și

unu) lei de la „Moldasig” SA contravine prevederilor art. 1938 Cod civil, art. 6 din

Constituție și art. 1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor

Omului; or, organul de urmărire penală asigură la caz repararea prejudiciului material

cauzat BC „Banca de Economii” SA din contul unor persoane terțe precum „Moldasig”

SA care nu au nicio legătură cu cauza penală, cu prejudiciul cauzat, iar bunurile ce

aparțin societății nu reprezintă rezultatul unei activități infracționale.

Ulterior, prin cererea de concretizare a cererii de apel, „Moldasig” SA a solicitat

casarea sentinței în partea încasării mijloacelor financiare în sumă de 3683651,00 (trei

milioane șase sute optzeci și trei mii șase sute cincizeci și unu) lei ale „Moldasig” SA

aflate la contul de depozit bancar nr. XXXXX la BC „Moldova-Agroindbank” SA conform

contractului de depozit bancar nr. XXXXX din 29 iulie 2016, încheiat între „Moldasig” SA

și BC „Moldova-Agroindbank” SA.

3.11. Comisia Națională a Pieței Financiare a depus cerere de alăturare la apel în

care a precizat că susține apelurile declarate de către CIA „Asito” SA și CA „Alliance

Insurance Group” SA.

În motivarea cererii a invocat următoarele argumente:

21

- urmare a inspecțiilor efectuate la CIA „Asito” SA, a fost constatată

incapacitatea organelor de conducere de a desfășura activitatea asigurătorului în

conformitate cu legislația. Astfel, în scopul asigurării unei supravegheri eficiente,

inclusiv, pentru realizarea unui complex de măsuri administrative, financiare, juridice,

organizatorice, întru stabilirea și consolidarea condițiilor optime de conservare a

valorii activelor, pentru eliminarea deficiențelor la administrarea CIA „Asito” SA și a

patrimoniului său, prevenirea riscului lezării siguranței și eficienței activității de

asigurare, CNPF, la 08.07.2016, a aprobat Hotărârea nr. 34/13 „Privind instituirea

administrării speciale a Companiei Internaționale de Asigurări „Asito” SA”.

În prezent, activitatea desfășurată de CIA „Asito” SA este sub monitorizarea continuă a

autorității de supraveghere;

- instanța de fond urma să țină cont că repararea prejudiciului persoanei

vătămate, nu poate fi realizată din contul unei societăți pe acțiuni pentru obligații care

ar putea aparține acționarilor săi sau persoanelor afiliate ale acestora. Societatea pe

acțiuni nu răspunde pentru obligațiile acționarilor săi. Or, societatea pe acțiuni posedă

cu drept de proprietate, bunuri care sunt separate de bunurile acționarilor și se trec în

bilanțul ei independent. În plus, Platon Veaceslav nu este acționar al CIA „Asito” SA;

- prin sentința primei instanțe s-a dispus aplicarea și executarea sechestrului

asupra bunurilor societății pe acțiuni, inclusiv, bunuri menite să asigure rezervele

formate de Asigurători pentru garantarea capacității de onorare a obligațiunilor

contractuale asumate, ceea ce afectează în mod direct activitatea adecvată a

asigurătorilor, reieșind din specificul activității de asigurare, și respectiv, drepturile și

interesele celor asigurați (consumatorilor);

- aplicarea și executarea sechestrului asupra bunurilor imobile ale societăților

pe acțiuni (CIA „Asito” SA și CA „Alliance Insurance Group” SA) reprezintă o ingerință

care nu întrunește toate cele 3 condiții obligatorii în compatibilitate cu Convenția

europeană, care se explică prin prisma prevederilor art. 51 alin. (2) Cod penal, în

conformitate cu care, răspunderii penale este supusă numai persoana vinovată de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală și care constituie o consecință

inevitabilă a săvârșirii. Iar, realizarea răspunderii penale, adică condamnarea de către

stat (prin intermediul organelor sale) a faptei prejudiciabile săvârșite, este exprimată în

hotărârea de condamnare și de aplicare a pedepsei corespunzătoare, or, în speță, nu

există o condamnare a CIA „Asito” SA și CA „Alliance Insurance Group” SA;

- întru asigurarea capacității asigurătorului de a-și îndeplini angajamentele

asumate prin contractele de asigurare încheiate, activele admise să acopere rezervele

tehnice de asigurare ale asigurătorului nu pot fi arestate sau confiscate la bugetul de

stat sau la cel local și nu pot servi obiect al contractelor de gaj, nici sursă de plată a

obligațiilor asumate prin garanții bancare, nici mijloc de acoperire a altor obligații față

de creditori sau față de stat, precum și nu pot fi grevate de alte sarcini;

- aplicarea și executarea sechestrului asupra bunurilor imobile - bunuri menite

să asigure rezervele formate de Asigurători pentru garantarea capacității de onorare a

obligațiunilor contractuale asumate, afectează în mod direct activitatea economică a

asigurătorilor, reieșind din specificul în activitatea de asigurare, care rezidă din

22

necesitatea protejării drepturilor și intereselor legitime ale asiguraților/beneficiarilor

de a încasa despăgubirea/indemnizația de asigurare la care sunt îndreptățiți în

condițiile prevăzute de lege sau contractul de asigurare încheiat, în cazul producerii

unui risc asigurat.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de procurorul în Procuratura

Anticorupție, Baeșu Andrei, de reprezentantul CA „Alliance Insurance Group” SA, de

reprezentantul CIA „Asito” SA, de reprezentantul „Moldasig” SA, de reprezentantul BC

„Moldindconbank” SA, de avocatul Bodnariuc Alexandr în interesele lui Platon Artiom și

Platon Egor.

Cererea Comisiei Naționale a Pieței Financiare a RM în susținerea apelurilor

declarate de reprezentantul CA „Alliance Insurance Group” SA și de reprezentantul CIA

„Asito” SA a fost respinsă ca fiind inadmisibilă.

Au fost admise apelurile declarate de avocații Crețu Ion, Rîhlea Vasile,

Pleșca Valeriu în numele inculpatului Platon Veaceslav, și apelul inculpatului

Platon Veaceslav, a fost casată sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din

20 aprilie 2017, parțial, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură

penală, în partea încasării mijloacelor financiare, încasării din bunurile imobile ale

companiilor de asigurări, precum și a cheltuielilor de judecată, și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, după cum urmează:

Cheltuielile de judecată privind încasarea de la Platon Veaceslav în beneficiul

Procuraturii Generale în mărime de 85 810 lei și în beneficiul Centrului Național

Anticorupție în mărime de 217 758 lei și 08 bani, au fost trecute în contul statului.

În rest hotărârea atacată a fost menținută.

Termenul de executare a pedepsei în privința lui Platon Veaceslav, calculându-se

din data pronunțării deciziei, cu includerea în acest termen a perioadei aflării acestuia

în stare de arest preventiv din 25 iulie 2016 până la 18 decembrie 2017.

414 și 419 Cod de procedură penală și, ținând cont de consecutivitatea judecării

apelurilor, a menționat că, procurorul a adus critici sentinței primei instanțe doar în

partea individualizării pedepsei stabilite inculpatului, pe când inculpatul și apărătorii

acestuia în apelurile depuse au invocat un șir de argumente: că fapta nu a fost comisă

de inculpat, că fapta nu ar întruni elementele infracțiunii, că inculpatul nu este vinovat

de săvârșirea infracțiunilor imputate, iar în cadrul examinării cauzei de către prima

instanță au fost încălcate drepturile inculpatului garantate de CEDO.

Cu referire la apelurile declarate de inculpatul Platon Veaceslav și apărătorii săi

Crețu Ion, Rîhlea Vasile, Pleșca Valeriu instanța de apel a constatat, că în acestea sunt

invocate în majoritatea sa unele argumente similare după conținut, care vizează atât

latura penală cât și latura civilă a sentinței, precum și unele argumente expuse în mod

unipersonal de către titularii apelurilor, astfel că instanța de apel, în scopul evitării

repetărilor inutile a considerat rațional de a se expune asupra apelurilor

sus-menționate concomitent.

23

Astfel, instanța de apel în decizia pronunțată a făcut o analiză a argumentelor

invocate în apeluri, raportându-le la constatările înfăptuite în sentința atacată, la

prevederile legale și probele administrate, cercetate de către prima instanță și

verificate de către instanța de apel în cauză, și a conchis că, prima instanță corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin

рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției

inculpatului Platon Veaceslav de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (5)

și art. 243 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Instanța de apel a menționat, că vinovăția inculpatului este dovedită pe deplin

prin cumulul de probe administrate de către organul de urmărire penală, examinate de

către prima instanță și verificate de către instanța de apel, astfel, reținând că, prima

instanță a făcut o analiză amplă a probelor cercetate, iar concluziile privind vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului

Platon Veaceslav rezultă din probele administrate, cărora le-a fost dată o apreciere

legală sub toate aspectele, complet și obiectiv.

În acest sens, instanța de apel a indicat că, judecând apelurile în conformitate cu

prevederile art. 414 Cod de procedură penală, a verificat legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, prin citirea

lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal, ajungând la concluzia că

faptul comiterii acțiunilor infracționale imputate lui Platon Veaceslav este dovedită prin

probele obținute prin următoarele mijloace de probație:

- declarațiile reprezentantului părții civilmente responsabile SRL ,,INAMSTRO”,

Crețu Vadim, a martorilor Politov-Cangaș N., Ghimpu C., Șor I., Popovici C., Sandu V.,

Lupu Gh., Vrabie T., Curtuoglo N., Neghina L., Mustea A., Pahomi S., Shvartsman B.,

Rogovoi Al., Cebotari S., Paingu O., Bîrca V., Lașco V., Melnic V., Budza S.;

- procesul-verbal de percheziție din 25.07.2016, la sediul companiei ÎCS

,,Bogdan & Co” SRL situat în or. Căușeni, str. XXXXX, prin care s-a constatat că de la

01.01.2016, compania menționată nu mai deține sediul pe adresa indicată (f.d.145-

XXXXX Vol. XIII);

- procesul-verbal de percheziție din 25.07.2016, la sediul companiei ÎCS

,,SEMGROUP SYSTEMS” SRL, situat în mun. Chișinău, str. XXXXX, prin care s-a constatat

că până la moment compania menționată deține în locațiune un spațiu cu suprafața de 6

m2, însă acesta nu este echipat cu tehnică de birou, iar reprezentanții companiei nu s-au

prezentat din luna martie 2016 pentru a plăti prețul locațiunii (f.d. 189-207 vol. XIII);

- procesul-verbal de ridicare din 25.07.2016 și 26.07.2016 de la BC

„Victoriabank” SA, în baza ordonanței de ridicare din 23.07.2016 și încheierii

judecătorului de instrucție din aceeași dată, prin care au fost ridicate rulajele bancare și

dosarele juridice ale companiilor „INFOART INTERNATIONAL” SRL, „NEGHINA-COM”

SRL, ÎCS „CRISTAL-IMPEX” SRL, „SEMGROUP SYSTEMS” SRL și „BOGDAN & CO” SRL.

Actele ridicare au fost anexate la materialele dosarului prin ordonanța din 08.11.2016

(f.d.13-17, vol. XVIII);

24

- procesul-verbal din 28.07.2016, prin care au fost supuse examinării rulajele

bancare și dosarele juridice ale companiilor „INFOART INTERNATIONAL” SRL,

„NEGHINA-COM” SRL, ÎCS „CRISTAL-IMPEX” SRL, „SEMGROUP SYSTEMS” SRL și

„BOGDAN & CO” SRL, prin care s-au atestat circuitul mijloacelor bănești și anume

acordarea creditelor bancare de către BC „Victoriabank” SA, transferul acestora către

companii nerezidente în baza unor contracte de vânzare-cumpărare fictive precum și

contractele de preluare a datoriilor sau de fidejusiune în vederea rambursării creditelor

obținute; (f.d.18-29 vol. XVIII);

- procesul-verbal de ridicare din 25.07.2016 de la BC „Moldindconbank” SA, în

baza ordonanței de ridicare din 23.07.2016 și încheierii judecătorului de instrucție din

aceeași dată, prin care au fost ridicate dosarele juridice al companiilor „INFOART

INTERNATIONAL” SRL, „NEGHINA-COM” SRL, ÎCS „CRISTAL-IMPEX” SRL, „SEMGROUP

SYSTEMS” SRL și „BOGDAN & CO” SRL (f.d. 13-16 vol. V);

- procesul-verbal din 27.07.2016 (f.d. 17 vol. V.), prin care au fost examinate

dosarele juridice al companiilor „INFOART INTERNATIONAL” SRL, „NEGHINA-COM”

SRL, ÎCS „CRISTAL-IMPEX” SRL, „SEMGROUP SYSTEMS” SRL și „BOGDAN & CO” SRL și

în rezultatul examinării s-a constatat:

a) Contractul de fidejusiune în original, semnat între persoana fizică, și anume

inculpatul Platon Veaceslav, în calitate de fidejusor și BC „VICTORIABANK” SA, nr.

XXXXX F din 06.12.2011, potrivit căruia, acesta și-a asumat obligația de a răspunde

solidar cu societatea „NEGHINA-COM” SRL, pentru onorarea obligațiilor stipulate în

contractul de credit nr. XXXXX7 din 06.12.2011, în sumă de 12 000 000 USD;

b) Contractul de fidejusiune în original, semnat între persoana fizică, și anume

inculpatul Platon Veaceslav, în calitate de fidejusor și BC „VICTORIABANK” SA,

nr. XXXXX din 01.12.2011, potrivit căruia, acesta și-a asumat obligația de a răspunde

solidar cu societatea „INFOART INTERNATIONAL” SRL, pentru onorarea obligațiilor

stipulate în contractul de credit nr. XXXXX din 01.12.2011, în sumă de 6 000 000 USD;

c) Contractul de fidejusiune în original, semnat între persoana fizică, și anume

inculpatul Platon Veaceslav, în calitate de fidejusor și BC „VICTORIABANK” SA, nr.

XXXXX (F) din 01.12.2011, potrivit căruia, acesta și-a asumat obligația de a răspunde

solidar cu societatea „BOGDAN & CO” SRL, pentru onorarea obligațiilor stipulate în

contractul de credit nr. XXXXX din 01.12.2011, în sumă de 10 500 000 USD;

d) Contractul de vânzare-cumpărare nr. XXXXX din 10.11.2011 între societățile

„WESBURN ENTERPRISES LIMITED” și ÎCS „CRISTAL-IMPEX” SRL în sumă de

11 500 000 USD, potrivit căruia ÎCS „CRISTAL-IMPEX” SRL a procurat următoarele

bunuri: nisip, sodă, făină, sulfat de natriu ș.a. cu mijloacele bănești obținute cu titlu de

credit de la BC „VICTORIABANK” SA;

e) Rulajul descifrat de pe contul societății ÎCS „CRISTAL-IMPEX” SRL

nr. 1XXXXX403563 în MDL și USD. Din rulajul de pe contul deschis în USD se constată

pentru perioada 01.01.2011-31.12.2014, operațiuni în sumă totală de 14 618 764 40

USD dintre care 11 500 000 00 constituie creditul obținut de la BC „VICTORIABANK” SA

la 08.12.2011, care este expediat în aceeași zi către compania „WESBURN

ENTERPRISES LIMITED”;

25

f) Contractul de preluare a datoriei f/nr din 07.11.2014, semnat între „GRAND

IMOBILARE” SRL și „CRISTAL-IMPEX” SRL, prin care prima a preluat datoria ultimei,

care reiese din contractul de credit nr. XXXXX din 06.12.2011 în sumă de 11 500 000

USD;

g) Contractul de fidejusiune nr. XXXXX din 20.11.2014, semnat între „ZENIT

MANAGEMENT” LP în calitate de fidejusor și BC „VICTORIABANK” SA, prin intermediul

căruia fidejusorul și-a asumat obligația de a răspunde solitar cu „GRAND IMOBILARE”

SRL în fața băncii pentru onorarea obligațiunilor stipulate în contractul de credit

nr. XXXXX din 06.12.2011, încheiat de către ÎCS „CRISTAL-IMPEX” SRL și preluat de

către „GRAND IMOBILARE” SRL în baza contractului de preluare a datoriei din

07.11.2012;

h) Copia contractului nr. XXXXX din 21.11.2011 semnat între SC „NEGHINA-

COM” SRL și societatea „AUGELA SYSTEMS” LLP privind vânzarea-cumpărarea tehnicii

conform anexei nr. 1;

i) Rulajul descifrat de pe contul societății SC „NEGHINA-COM” SRL

nr. XXXXX deschis în USD, MDL și EUR pentru perioada 01.01.2011-31.12.2014. Potrivit

datelor bancare, la 06.12.2011 societatea SC „NEGHINA-COM” SRL primește un credit în

sumă de 9 500 000 00 USD, care este transferată în aceeași zi către societatea „AUGELA

SYSTEMS” LLP în temeiul contractului nr. XXXXX din 21.11.2011 privind procurarea de

echipamente și utilaje. La 08.12.2011 societatea SC „NEGHINA-COM” SRL primește un

credit în sumă de 2 200 000 00 USD, care este transferată în aceeași zi către societatea

„AUGELA SYSTEMS” LLP în temeiul contractului nr. XXXXX din 21.11.2011 privind

procurarea de echipamente și utilaje;

j) Contractul de preluare a datoriei SC „NEGHINA-COM” SRL din 07.11.2014, de

către „AGERCOM GRUP” SRL, prin care ultima preia datoria primei care reiese din

contractul de credit nr. XXXXX din 06.12.2011;

k) Contractul de fidejusiune nr. XXXXX (ZM) din 20.11.2014, semnat între „ZENIT

MANAGEMENT” LP în calitate de fidejusor și BC „VICTORIABANK” SA, prin intermediul

căruia fidejusorul și-a asumat obligația de a răspunde solitar cu „AGERCOM GRUP” SRL

în fața băncii pentru onorarea obligațiunilor stipulate în contractul de credit nr. XXXXX

din 06.02.2011, încheiat de către „NEGHINA-COM” SRL și preluat de către „AGERCOM

GRUP” SRL în baza contractului de preluare a datoriei din 07.11.2012;

l) Copia contractului de vânzare-cumpărare din 25.11.2011 între societățile

„CHESTER LIMITED” și ÎCS „BOGDAN & CO” SRL;

m) Rulajul descifrat de pe conturile bancare ale companiei ÎCS „BOGDAN & CO”

SRL cu nr. XXXXX deschis în USD, potrivit căruia, în perioada 01.01.2011-31.12.2014

ÎCS „BOGDAN & CO” SRL a înregistrat operațiuni în valoare totală de 38 139 511 10

USD, printre care se enumeră: 10 500 000 00 primiți în credit la 06.12.2011 de la BC

„VICTORIABANK” SA, care în aceeași zi au fost transferați către societatea „CHESTER

LIMITED” în baza contractului din 25.11.2011- plata în avans pentru țevi de polietilenă;

n) Copia contractului de vânzare-cumpărare nr.XXXXX din 03.10.2012 semnat

între CALDON HOLDINGS LIMITED și SEMGROUP SYSTEMS SRL;

26

o) Contractul de furnizare a utilajului medical nr. XXXXX din 14.11.2011, încheiat

între „SEABON LIMITED” în calitate de vânzător și ÎCS „INFOART INTERNATIONAL”

SRL, în calitate de cumpărător pentru suma totală de 6 300 000 dolari SUA;

- procesul-verbal de ridicare din 25.07.2016 de la BC „Victoriabank” SA, în baza

ordonanței de ridicare din 23.07.2016 și încheierii judecătorului de instrucție din

aceeași dată, prin care au fost ridicate rulajele bancare și dosarul juridic al companiei

„ZENIT MANAGEMENT” LP. Actele ridicate au fost anexate la materialele dosarului prin

ordonanța din 08.11.2016 (f.d.13-14, vol. XV);

- procesul-verbal din 27.07.2016 (f.d.15-17 vol. XV), prin care au fost supuse

examinării rulajele bancare și dosarele juridice ale companiei „ZENIT MANAGEMENT”

LP, deschise la BC „Victoriabank” SA, iar în urma examinării s-a constatat:

a) Contractul de fidejusiune nr. 2977 F din 20.11.2014, semnat între compania

„ZENIT MANAGEMENT” LP, în calitate de fidejusor și BC „VICTORIABANK” SA, prin

intermediul căruia fidejusorul, adică compania nerezidentă „ZENIT MANAGEMENT” LP

și-a asumat obligația de a răspunde solitar cu ÎCS „SEMGROUP SYSTEMS” SRL în fața

băncii pentru onorarea obligațiunilor stipulate în contractul de credit nr. 2977 din

05.12.2012 în sumă de 123 900 000 00 MDL pe 02 file în original;

b) Contractul de fidejusiune nr. XXXXX F din 20.11.2014, semnat între compania

„ZENIT MANAGEMENT” LP în calitate de fidejusor și BC „VICTORIABANK” SA, prin

intermediul căruia fidejusorul, adică compania nerezidentă „ZENIT MANAGEMENT” LP

și-a asumat obligația de a răspunde solidar cu ÎCS „BOGDAN & CO” SRL în fața băncii

pentru onorarea obligațiunilor stipulate în contractul de credit nr. 2627 M din

01.12.2011 în sumă de 130 095 000 00 MDL pe 02 file în original;

c) Rulajul descifrat de pe conturile bancare ale companiei „ZENIT

MANAGEMENT” LP nr. XXXXX deschis în cadrul BC „MOLDINDCONBANK” SA în EUR,

USD și MDL. Potrivit rulajului bancar de pe contul nr. XXXXX EUR, compania

nerezidentă „ZENIT MANAGEMENT” LP a înregistrat pentru perioada 01.11.2014-

31.12.2014, tranzacții în valoare totală de 43 738 345, 12 Euro pentru multiple

operațiuni cum ar fi: rambursarea creditelor de la compania ÎCS „INFOART

INTERNATIONAL” SRL și transferuri de solduri la cont propriu, iar din conținutul

rulajului bancar de pe contul nr. XXXXX USD, compania nerezidentă „ZENIT

MANAGEMENT” LP a înregistrat pentru perioada 01.11.2014-31.12.2014 tranzacții în

valoare totală de 23 928 371 73 USD pentru operațiuni cum ar fi: rambursarea

creditelor de la compania „AGERCOM GRUP”, „GRAND IMOBILIARE”, „BRISAS

INVESTMENT”, plata în avans pentru materiale de construcție ș.a. Totodată, din

conținutul rulajului bancar de pe contul nr. XXXXX MDL, compania nerezidentă „ZENIT

MANAGEMENT” LP a înregistrat pentru perioada 01.11.2014-31.12.2014 tranzacții

bancare în valoare totală de 140 033 15 MDL pentru multiple operațiuni cum ar fi:

achitarea taxei de stat și de executare a contractelor de preluare a datoriilor, achitarea

diferitor comisioane, vânzare de valută ș.a. (f.d.15-17, vol. XV);

- procesul-verbal de ridicare din 25.07.2016 de la BC „MOLDOVA

AGROINDBANK” SA, în baza ordonanței de ridicare din 23.07.2016 și încheierii

judecătorului de instrucție din aceeași dată, prin care au fost ridicate rulajele bancare și

27

dosarul juridic al companiei nerezidente „VEB SOLUTION CORPORATION” din cadrul

băncii menționate. Actele ridicate au fost anexate la materialele dosarului prin

ordonanța din 14.11.2016 (f.d. 228-248, vol. X);

- procesul-verbal din 26.07.2016, prin care au fost examinate rulajele bancare și

dosarul juridic al companiei nerezidente „VEB SOLUTION CORPORATION” din cadrul

BC „MOLDOVA AGROINDBANK” SA, prin care s-a constatat că la 12.11.2014, prin

operațiunea „Încasare SWIFT” au fost efectuate 2 tranzacții în sumă de 3 000 492 dolari

SUA (echivalentul a 44 696 529 lei) și 24 999 992 dolari SUA (echivalentul a

372 409 880,83 lei). Pe același cont bancar, la 13.11.2014, a fost efectuată tranzacția

„Plata SWIFT” în sumă de 28 000 000 dolari SUA (echivalentul a 417 992 400 lei).

Notele de plată nr. 059688 din 12.11.2014 și nr. 643789 din 12.11.2014, cu conținutul

operațiunii „Transferarea soldului BNY Cust RRN” în sumă de 24 999 992 dolari SUA și

respectiv „Plata la termen pentru materiale de construcții contract f/n din 06.11.2014”

în sumă de 3 000 492 dolari SUA. La notele de plată respective este anexată copia

autentificată a contractului de vânzare-cumpărare din 06.11.2014, în limba rusă și

engleză, încheiat între companiile „VEB SOLUTION CORPORATION” și „ISMIDA

ALLIANCE” LTD, cu valoarea orientativă a tranzacției de 3 000 500 dolari SUA obiectul

contractului fiind materiale de construcție. Ordin de plată în valută străină nr. 1 din

13.11.2014, plătitor compania „VEB SOLUTION CORPORATION” și destinatar compania

„ANKOR GETAWAY” LP, cu suma tranzacției de 28 000 000 dolari SUA, descrierea

operațiunii fiind „Plata la termen pentru materiale de construcții”. La ordinul de plată

este anexată copia contractului de vânzare-cumpărare din 07.11.2014, în limba rusă și

engleză, încheiat între companiile „VEB SOLUTION CORPORATION” și „ANKOR

GETAWAY” LP, obiectul contractului fiind materiale de construcție, valoarea

contractului 28 000 000 dolari SUA (f.d. 249-250, vol. X);

- procesul-verbal de ridicare din 10.11.2016 de la „BANCA DE ECONOMII” SA, în

baza ordonanței de ridicare din 07.11.2016 și încheierii judecătorului de instrucție din

aceeași dată, prin care au fost ridicate rulajele bancare și dosarul juridic al companiei

nerezidente „ISMIDA ALLIANCE” LTD din cadrul băncii menționate. Actele ridicate au

fost anexate la materialele dosarului prin ordonanța din 10.11.2016 (f.d. 167-172,

vol. X);

- procesul-verbal din 10.11.2016 privind examinarea rulajelor bancare și a

dosarului juridic al companiei nerezidente „ISMIDA ALLIANCE” LTD din cadrul „BANCA

DE ECONOMII” SA, prin care s-a constatat că conform extrasului din contul bancar nr.

XXXXX în euro al companiei „ISMIDA ALLIANCE” LTD pentru perioada 01.11.2014-

01.12.2014, la 11.11.2014, pe contul respectiv al companiei „ISMIDA ALLIANCE” LTD

este transferată suma de 2 419 500 euro de către „JOLIET TRADING” LP, conform

ordinului de plată nr. XXXXX efectuat în baza contractului din 05.11.2014. Ulterior, la

12.11.2014 suma respectivă este convertită în dolari SUA în contul bancar nr. XXXXX, la

fel care aparține companiei „ISMIDA ALLIANCE” LTD. Conform extrasului din contul

bancar nr. XXXXX în dolari USD al companiei „ISMIDA ALLIANCE” LTD pentru perioada

01.11.2014-01.12.2014, s-a constatat că la 12.11.2014, pe contul respectiv al companiei

„ISMIDA ALLIANCE” LTD este convertită suma de 3 012 900 dolari USD din contul

28

nr. XXXXX în euro al companiei „ISMIDA ALLIANCE” LTD. Ulterior, la aceeași dată

12.11.2014, suma de 3 000 500 dolari SUA este transferată către contul nr.

XXXXX ce aparține companie „VEB SOLUTIONS CORPORATION”, cu sediul în Republica

Panama, potrivit contractului fără număr din 06.11.2014, destinația fiind „plata pentru

materiale de construcții” (f.d.169-170,

vol. X);

- procesul-verbal de ridicare din 11.11.2016 de la BC „MOLDOVA

AGROINDBANK” SA, în baza ordonanței de ridicare din 07.11.2016 și încheierii

judecătorului de instrucție din aceeași dată, prin care au fost ridicate cererile de

deschidere a conturilor bancare depuse de către inculpatul Platon Veaceslav la banca

menționată, precum și rulajele și informația cu referire la beneficiarul efectiv al

acestora. Actele ridicate au fost anexate la materialele dosarului prin ordonanța din

11.11.2016 (f.d. 129-130, vol. VIII);

- procesul-verbal din 11.11.2016, prin care au fost examinate cererile de

deschidere a conturilor bancare depuse de către inculpatul Platon Veaceslav la BC

„MOLDOVA AGROINDBANK” SA, precum și rulajele și informația cu referire la

beneficiarul efectiv al acestora. În urma examinării actelor menționate, s-a constatat că

în perioada 18.05.2015-14.01.2016, la contul nr. 22518091846 deschis de către

persoana fizică Platon Veaceslav la BC „MOLDOVA AGROINDBANK” SA, a fost

transferată suma totală de 5 387 450 lei de la compania nerezidentă „TAYRA LIMITED”,

ceea ce probează că beneficiarul efectiv al nerezidentei este inculpatul

Platon Veaceslav. Actele examinate au fost anexate prin ordonanța din 11.11.2016 (f.d.

f.d. 131-132, 133-134, vol. VIII);

- procesul-verbal de ridicare din 24.10.2016, prin care a fost ridicat de la BC

„VICTORIABANK” SA dosarul juridic și rulajele conturilor companiei „TAYRA LIMITED”.

Actele ridicate au fost anexate la materialele dosarului prin ordonanța din 04.11.2016

(f.d. 58-59, vol. XII);

- procesul-verbal de examinare din 04.11.2016 a actelor ridicate de la bancă, în

rezultatul cărora s-a constatat legătura între inculpatul Platon Veaceslav și compania

„TAYRA LIMITED” și anume că acesta este gestionarul companiei nominalizate, iar

compania este gestionată de la aceleași adrese IP ca și compania „ANKOR GETAWAY”

LP (f.d. 62-65, vol. XII);

- procesul-verbal de ridicare din 25.07.2016 de la CIA „ASITO” SA, în baza

ordonanței de ridicare din 23.07.2016, prin care au fost ridicate de la compania

menționată actele ce conțin informații financiare și anume: decizia Consiliului de

Administrație a CIA „ASITO” SA cu privire la majorarea capitalului social, cu

participarea companiei „CALMVIEW SERVICES LIMITED”, acte de verificare între CIA

„ASITO” SA și „CALMVIEW SERVICES LIMITED”, contracte semnate între CIA „ASITO”

SA și „CALMVIEW SERVICES LIMITED”. Actele ridicate au fost anexate la materialele

dosarului prin ordonanța din 17.08.2016 (f.d. 96 ,vol. VIII);

- procesul-verbal din 17.08.2016, prin care au fost examinate actele ridicate de

la CIA „ASITO” SA, astfel că s-a constatat întreaga procedură prin care CIA „ASITO” SA, a

devenit asociat în cadrul companiei „PAVRAPID” SRL, precum și modalitatea de vânzare

29

a cotei-părți din aceasta. Aceste acte au fost anexate la materialele cauzei prin

ordonanța din 17.08.2016 (f.d. 97-98, 99-100, vol. VIII);

- procesul-verbal de ridicare din 02.09.2016, prin care au fost ridicate de la

Serviciul Prevenire și Combatere a Spălării Banilor adresele IP de la care au fost

gestionate companiile ce aparțin inculpatului Platon Veaceslav, precum: „TAIWAN

ELECTRO” LP; „DORMINO PROJECT” LP; „WESTBURN ENTERPRISES LIMITED”;

„RONIDA INVEST” LP; „ANKOR GETAWAY” LP; „SOHOTRACK IMPEX” LLP; „NORD

FJORD GRUPPEN” LLP; „ELAND SUPPORT” LP; „ALAND FORWARDING” LP; „ELVARO

SOLUTIONS” LP; „CALMVIEW SERVICES” LP; „DENISON LIMITED”; „MIRABAX

INVESTMENTS” LTD; „TAYRA LIMITED”; „LIBERTON LIMITED”; „ALARO BUSINESS” LP;

„SVERIGE GRUPPEN” LP; „CARDITEKS COMMERCE” LP; „BRIMSLEY TRADING” LP;

„AZYOL DEVELOPMENT” LP; „ABBERTON CONSULTANTS” LP; „SIMPEX” LTD;

„COLBRIHGT KIMITED”; „GEREVIT TRADE LIMITED” (f.d. 12-14, vol. VII);

- procesul-verbal de examinare din 11.11.2016 (f.d.193-197, vol. VI), prin care

s-a constatat că compania „ANKOR GETAWAY” LP, înregistrată în Marea Britanie,

conturile deschise la „TRASTA KOMERCBANKA”, companie ce aparține inculpatului

Platon Veaceslav și prin intermediul căreia a sustras suma de 28 000 000 dolari SUA de

la „BANCA DE ECONOMII” SA, la efectuarea transferurilor bancare, gestiona conturile

de la distanță, utilizând mai multe IP adrese, și anume: XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX

XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX XXXXX, XXXXX și

XXXXX;

În procesul examinării acestor adrese de IP în cadrul ședințelor de judecată, s-a

constatat că de la aceste adrese IP au mai fost accesate conturile bancare ale altor

companii ce aparțin inculpatului Platon Veaceslav, deși inculpatul fiind audiat în cadrul

urmăririi penale a negat orice legătur[ cu compania „ANKOR GETAWAY” LP,

menționând că nu cunoaște această companie sub nici o formă.

Totodată, instanța de apel a remarcat, că prima instanță a indicat, că din

investigațiile efectuate s-a constatat că un grup de persoane juridice rezidente și

nerezidente, cu conturile deschise la BC „MOLDINDCONBANK” SA și „TRASTA

KOMERCBANKA” au efectuat tranzacții bancare, utilizând IP adrese identice cu cele

folosite de către compania „ANKOR GETAWAY” LP, după cum urmează:

IP XXXXX: - utilizată de către compania „TAYRA LIMITED”, prin conturile

deschise la „TRASTA KOMERCBANKA” și BC „MOLDINDCONBANK” SA, care în perioada

30.01.2015 – 11.02.2016 a transferat 4 809 200 MDL către contul învinuitului Platon

Veaceslav, a.n. XXXXX, IDNP XXXXX, deschis la BC „Moldova Agroindbank” SA, având ca

destinație „plata pentru servicii”, iar restul mijloacelor financiare în sumă de 327 374

EUR au fost transferate pe contul de card corporativ, nr. XXXXX, deschis la BC

„MOLDINDCONBANK” S.A., utilizat tot de către Platon Veaceslav;

IP XXXXX: - utilizată de către compania SOHOTRACK IMPEX LLP, conturile

deschise la „TRASTA KOMERCBANKA”, care în perioada 01.10.2014 –

18.02.2016 a transferat sub formă de împrumut mijloace bănești în sumă totală de

14 938 964 RUB către contul bancar nr. XXXXX deschis la banca rusească „SBERBANK

OF RUSSIA” OAO de către persoana fizică, Cobaleva Elina XXXXX, a.n. XXXXX, IDNP

30

XXXXX, în același timp deținătoare a cetățeniei Federației Ruse, fosta soție a

inculpatului Platon Veaceslav, iar mijloacele bănești transferate de către „SOHOTRACK

IMPEX” LLP către persoana fizică, Cobaleva Elina XXXXX, reprezintă ajutor acordat de

către inculpatul Platon Veaceslav pentru întreținerea copilului acestora, Platon Alisa,

a.n. XXXXX;

- utilizată de către compania „TAYRA LIMITED”, prin conturile deschise la BC

„VICTORIABANK” SA, care în perioada 12.08.2013 – 30.04.2014 a transferat mijloacele

financiare în sumă de 160 000 EUR (2 893 268 MDL) pe contul de card corporativ nr.

XXXXX, deschis la BC „VICTORIABANK” SA, utilizat de către inculpatul Platon Veaceslav;

IP XXXXX: - utilizată de către compania „ABBERTON CONSULTANTS LIMITED”,

înregistrată în Marea Britanie, prin conturile deschise la „TRASTA KOMERCBANKA”,

care la 01.04.2015 a primit în cont mijloace bănești în sumă de XXXXX 000 USD de la

compania „INTERCHEM ENTERPRISES” LTD, înregistrată în Belize, conturile deschise la

„ABLV BANK”, nr. contului XXXXX, beneficiar efectiv este Popușoi Constantin, XXXXX,

IDNP XXXXX;

- utilizată de către „SVERIGE GRUPPEN” LP, înregistrată în Marea Britanie,

conturile deschise la „TRASTA KOMERCBANKA”, care la 25.09.2015 a transferat

mijloace bănești în sumă totală de 40 009 USD companiei nerezidente „APOLLO

CAPITAL INVEST” LTD, conturile deschise la BC „MOLDINDCONBANK” SA;

IP XXXXX: - utilizată de către compania „STOCK TRADING” SRL, cod fiscal XXXXX,

prin conturile deschise la BC „MOLDINDCONBANK” SA, care la 12.12.2011 a primit un

credit bancar, ulterior le-a convertit și a transferat 4 899 916 USD în contul companiei

„WESTBURN ENTERPRISES LIMITED”, înregistrată în Marea Britanie, conturile

deschise la „TRASTA KOMERCBANKA”, care de asemenea în diferite perioade, în

momentul gestionării conturilor bancare, utiliza IP adresa nr.

XXXXX;

- utilizată de către „MIRABAX INVESTMENTS” LTD, înregistrată în Marea

Britanie, conturile deschise la „TRASTA KOMERCBANKA” și BC „MOLDINDCONBANK”

SA, care în perioada 27.11.2013 – 24.12.2013, a primit în cont mijloace bănești în sumă

de 565 962 589 USD și 61 112 957 EUR de la executorul judecătoresc, Zmeu Nicolae,

IDNP XXXXX1, conturile deschise la BC „MOLDINDCONBANK” SA, prin încasările forțate

efectuate din conturile corespondente ale băncilor rusești OAO „RUSSKIY ZEMELNIY

BANK” și, având la bază ordonanțele judecătorești nr. 2p o-102 13 din 05.11.2013;

IP XXXXX: - utilizată de către „CHESTER NZ LIMITED”, înregistrată în Noua

Zeelandă, conturile deschise la BC „MOLDINDCONBANK” SA, care la 06.12.2011 a primit

în cont mijloace bănești în sumă de 10 500 000 USD de la societatea „BOGDAN & CO”

SRL, conturile deschise la BC „VICTORIABANK” SA. Sursa mijloacelor bănești

transferate de către „BOGDAN & CO” SRL constituie creditul bancar nr. XXXXX din

06.12.2011 acordat de către BC „VICTORIABANKS” SA;

- utilizată de către „MALLOW INVEST” LTD, înregistrată în Marea Britanie,

conturile deschise la BC „MOLDINDCONBANK” SA, care la 13.11.2014 a transferat

1 492 200 USD în contul companiei nerezidente „SVERIGE GRUPPEN” LP, înregistrată în

Marea Britanie, conturile deschise la „TRASTA KOMERCBANKA”, având ca bază plata

31

pentru echipament de construcție;

IP XXXXX: - utilizată de către compania „SOHOTRACK IMPEX” LLP, conturile

deschise la BC „MOLDINDCONBANK” SA, care în perioada 24.03.2016 – 31.03.2016 a

transferat mijloace bănești în sumă totală de 2 376 000 USD în contul companiei

„GRANELL PTY” LTD, înregistrată în Africa de Sud, conturile deschise la „ABLV BANK”,

nr. contului XXXXX, a cărei beneficiar efectiv este Popușoi Constantin, XXXXX, IDNP

XXXXX;

- utilizată de către compania „LIBERTON LIMITED”, înregistrată în Marea

Britanie, conturile deschise la „TRASTA KOMERCBANKA”, care în perioada

28.11.2012 – 23.05.2014 a transferat mijloace bănești în sumă totală de cca 13 103 000

Ruble rusești în contul companiei „CASSIA HOLDINGS LIMITED”, înregistrată în Marea

Britanie, conturile deschise la „TRASTA KOMERCBANKA”;

IP XXXXX: - utilizată de către compania „WESTBURN ENTERPRISES LIMITED”,

înregistrată în Marea Britanie, conturile deschise la „TRASTA KOMERCBANKA” și BC

„MOLDINDCONBANK” SA, care la 02.11.2011 a primit în cont mijloace bănești în sumă

de 4 000 000 USD de la societatea „STEALZ” SRL, cod fiscal XXXXX, conturile deschise la

BC ”„MOLDINDCONBANK” SA. Sursa mijloacelor bănești transferate de către societatea

„STEALZ” SRL constituie un credit bancar acordat la 02.12.2011 de către BC

„MOLDINDCONBANK” SA;

- utilizată de către compania „DENISON LIMITED”, conturile deschise la BC

„MOLDINDCONBANK” SA și „TRASTA KOMERCBANKA”, care în perioada

26.12.2012 – 22.01.2014 a primit în cont suma totală de 1 808 523 326 USD de la

executorul judecătoresc, Mocan Svetlana, conturile deschise la BC

„MOLDINDCONBANK” SA, având la bază ordonanța judecătorească nr. 137-465 2012

din 05.12.2012;

IP XXXXX: - utilizată de către compania „SEABON LIMITED”, înregistrată în

Marea Britanie, conturile deschise la BC „MOLDINDCONBANK” SA, care la 01.12.2011 a

primit în cont mijloace bănești în sumă de 6 300 000 USD de la societatea „INFOART

INTERNATIONAL” SRL, cod fiscal XXXXX, conturile deschise la BC „VICTORIABANK” S.A.

Sursa mijloacelor bănești constituie creditul bancar nr. XXXXX în sumă de 6 300 000

USD, acordat de către BC „VICTORIABANK” SA;

- utilizată de către compania „AUGELA SYSTEMS” LP, înregistrată în Marea

Britanie, conturile deschise la BC „MOLDINDCONBANK” SA și „TRASTA

KOMERCBANKA”, care la 06.12.2011 a primit în cont mijloace bănești în sumă de

11 700 000 USD de la societatea „NEGHINA COM” S.R.L., cod fiscal XXXXX, conturile

deschise la BC „VICTORIABANK” SA. Sursa mijloacelor bănești constituie creditul

bancar nr. XXXXX în sumă de 11 700 000 USD, acordat de către BC „VICTORIABANK”

SA;

- utilizată de către compania О.О.О. „УК СТРОЙСЕРВИС”, conturile deschise la BC

„MOLDINDCONBANK” SA, care la 28.04.2015 a transferat mijloace bănești în sumă de

1 229 500 USD în contul companiei „ABBERTON CONSULTANTS LIMITED”, deschis la

BC „MOLDINDCONBANK” SA;

32

IP XXXXX: - utilizată de către compania „STAMTRADE SERVICES LIMITED”,

conturile deschise la BC „MOLDINDCONBANK” SA, care la 13.01.2014 a transferat

mijloace bănești în sumă totală de 6 385 383,86 USD executorului judecătoresc Miron

Iacob, conturile deschise la BC „MOLDINDCONBANK” SA, având la bază plata pentru

bunurile procurate de către „TRANS WORLD ENTERTAINMENT” SRL la licitația

petrecută în data de 31.12.2013 în baza anunțului publicat la 13.12.2013, conform

contractului de fidejusiune din 30.12.2013;

- utilizată de către compania „SEABON LIMITED”, conturile deschise la BC

„MOLDINDCONBANK” SA, care în perioada 17.03.2011 – 20.09.2013 a primit în cont

mijloace bănești în sumă totală de cca 48 778 933 EUR, 2 791 317 495 USD și

4 631 544 860 Ruble rusești de la executorii judecătorești, Mocan Svetlana și

Chihai Anatolie, conturile deținute la BC „MOLDINDCONBANK” SA, având la bază

ordonanțele judecătorești nr. 2po-497/10 din 14.10.2010, 2p/o-3134/13 din

26.04.2013 și 2po-1207/2013 din 05.12.2013;

IP XXXXX: - utilizată de către compania „VALEMONT PROPERTIES” LTD,

conturile deschise la BC „MOLDINDCONBANK” SA, care în perioada

02.07.2012–15.10.2012 a primit în cont mijloace bănești în sumă de 414 657 708 USD

de la executorul judecătoresc, Mocan Svetlana, conturile deschise la BC

„MOLDINDCONBANK” SA, având la bază ordonanța judecătorească 2p/o-1104/2012

din 27.04.2012;

Totodată, la 07.09.2012, compania „VALEMONT PROPERTIES” LTD, prin

conturile deschise la BC „MOLDINDCONBANK” SA a transferat 250 980 EUR companiei

FA „SVIRIDOVA KNEIPPSTRAE”, înregistrată în Germania, conturile deschise la

„UNICREDIT BANK AG HYPOVEREINSBANK”, având la bază plata pentru autoturismele

de model „BENTLEY”, cod VIN XXXXX și XXXXX;

- utilizată de către compania „SOHOTRACK IMPEX” LLP, conturile deschise la

„TRASTA KOMERCBANKA”, care la 16.09.2014 a primit în cont mijloace bănești în sumă

de 200 000 USD de la compania „MISER DEVELOPMENT LIMITED”, înregistrată în

Insulele Virgine Britanice, conturile deschise la banca din Letonia „JSC CITADELE

BANKA”;

IP XXXXX: - utilizată de către compania „APOLLO CAPITAL INVEST” LTD,

înregistrată în Marea Britanie, conturile deschise la BC „MOLDINDCONBANK” SA, care

în perioada 13.04.2016 – 20.06.2016 a primit în cont mijloace bănești în sumă de

31 267 000 MDL de la societatea „INAMSTRO” SRL, cod fiscal XXXXX, având la bază

plata în avans pentru teren. Totodată, la 25.06.2015 compania „APOLLO CAPITAL

INVEST” LTD a transferat mijloace bănești în sumă de 60 318 USD societății „BOGDAN

& CO” SRL, cod fiscal XXXXX, conturile deschise la BC „MOLDINDCONBANK” S.A., având

la bază contractul de fidejusiune nr. 2306 din 23.06.2015 (f.d. 193-197, vol. VI);

- procesul-verbal de ridicare din 01.07.2016 de la „BANCA DE ECONOMII” SA, în

baza ordonanței de ridicare din 27.06.2016 și încheierii judecătorului de instrucție din

aceeași dată, prin care au fost ridicate rulajele bancare și dosarele juridice pentru

companiile ale ÎCS „Air Clasica” SRL, „Alutus Com” SRL, „Alvaro Grup” SRL, „Asigromex”

SRL, „Biro Media” SRL, „Caritas Group” SRL, „Citadina-Mob” SRL, „Danmira” SRL, „Dasler

33

Com” SRL, „Provolirom” SRL, „Storad Grup” SRL, „Talnes” SRL, „Timol Impex” SRL,

„Univet Invest” SRL, „Voximar-Com” SRL, precum și dosarele juridice în original „Decfin

Grup” SRL, „Finprofilux” SRL, „Liramex-Com” SRL (f.d.12-15, vol. X);

- procesul-verbal de ridicare din 04.07.2016 de Serviciul de Prevenire și

Spălarea Banilor a CNA, în baza ordonanței de ridicare din 04.07.2016 și încheierii

judecătorului de instrucție din aceeași dată, prin care au fost ridicate rulajele bancare

ale companiilor „SPECTRA VENTURES” LLP, „CONVERSUM LOGISTICS” LP, „GLOBUS

CORPORATION” LP, „MANAGEMENT” LP, „TRANSMARK EXPORT” LP, „GENYRAL

TRADE” LP, deschise la „AS PRIVATBANK”, Letonia. Actele ridicate au fost anexate la

materialele cauzei penale prin ordonanța din 18.08.2016; (f.d. 7, 341 -343, vol. X);

- procesul-verbal de ridicare din 07.11.2016 de Serviciul de Prevenire și

Spălarea Banilor a CNA, în baza ordonanței de ridicare din 07.11.2016 și încheierii

judecătorului de instrucție din aceeași dată, prin care au fost ridicate rulajele bancare

ale companiei „ZENIT MANAGEMENT” LP, deschise la „AS PRIVATBANK”, Letonia.

Actele ridicate au fost anexate la materialele cauzei penale prin ordonanța din

11.11.2016 (f.d. 48-160 vol. X);

- procesul-verbal din 08.11.2016 privind examinarea rulajelor bancare ridicate

prin procesul-verbal de ridicare din 01.07.2016, de la SA „BANCA DE ECONOMII”,

situată în mun. Chișinău, str. Columna, 115, în baza ordonanței de ridicare din

27.06.2016, autorizată prin încheierea judecătorului de instrucție din 01.07.2016;

rulajelor bancare ale „AS PRIVATBANK”, Letonia, ridicate prin procesul-verbal de

ridicare din 04.07.2016, de la Serviciul de Prevenire și Spălarea Banilor a CNA, în baza

ordonanței de ridicare din 04.07.2016, autorizată prin încheierea judecătorului de

instrucție din 04.07.2016; rulajelor bancare ale „AS PRIVATBANK”, Letonia, ridicate

prin procesul-verbal de ridicare din 08.11.2016, de la Serviciul de Prevenire și Spălarea

Banilor a CNA, în baza ordonanței de ridicare din 07.11.2016, autorizată prin încheierea

judecătorului de instrucție din 07.11.2016; rulajelor bancare ale „TRASTA

KOMERCBANKA”, Letonia, ridicate prin proces-verbal de ridicare din 08.11.2016, de la

Serviciul de Prevenire și Spălarea Banilor a CNA, în baza ordonanței de ridicare din

07.11.2016, autorizată prin încheierea judecătorului de instrucție din 07.11.2016. În

rezultatul examinării rulajelor bancare s-a constatat că la 19.11.2014, „Banca de

Economii” SA a acordat un credit bancar în sumă de 10 002 630 EUR, companiei

„CARITAS GROUP” SRL, ulterior mijloacele creditare au fost transferate companiei

nerezidente „SPECTRA VENTURES” LP, conturile deschise la „AS PRIVATBANK”,

Letonia, având ca destinație „plata în avans pentru mobilă” (f.d. 16-34, vol. X).

Ulterior, „SPECTRA VENTURES” LP, transferă suma de 10 002 530 EUR în contul

companiei nerezidente „CONVERSUM LOGISTICS” LP, având ca destinație „plata pentru

mobilă”. În continuare, cu scopul deghizării originii mijloacelor bănești și atribuirea

unui aspect legal, „CONVERSUM LOGISTICS” LP transferă mijloacele bănești către „AS

PRIVATBANK”, având ca destinație rambursarea overdraftului în sumă de 10 002 530

EUR acordate companiei „GLOBUS CORPORATION” LP. În aceeași zi, sub formă de

acordare a overdraftului, „AS PRIVATBANK” transferă suma de 10 002 530 EUR

companiei „GLOBUS CORPORATION” LP, ulterior ultima transferă mijloacele financiare

34

în sumă de 10 000 000 EUR în conturile din „AS PRIVATBANK” ale companiei

„GENYRAL TRADE” LP, cu destinația „plata pentru mobilă”.

Totodată, la 19.11.2014, „Banca de Economii” SA a acordat un credit bancar în

sumă de 10 000 000 EUR societății „PROVOLIROM” SRL, ulterior mijloacele creditare au

fost transferate în contul companiei „NORD” LP, cu destinația „plata în avans pentru

materiale de construcție”. În continuare, compania „NORD” LP transferă suma de

10 000 000 EUR companiei „DELTA MANAGEMENT” LP, conturile deschise la „AS

PRIVATBANK”, având ca destinații „plata pentru utilaj în construcție”, ulterior, cu

scopul deghizării originii mijloacelor bănești și atribuirea unui aspect legal, „DELTA

MANAGEMENT” LP transferă mijloacele bănești către „AS PRIVATBANK”, având ca

destinație rambursarea overdraftului în sumă de 10 000 000 EUR acordate companiei

„TRANSMARK EXPORT” LP. În aceeași zi, sub formă de acordare a overdraftului, „AS

PRIVATBANK” transferă suma de 10 000 000 EUR companiei „TRANSMARK EXPORT”

LP, ulterior mijloacele financiare primite în cont, „TRANSMARK EXPORT” LP, le

divizează și efectuează două plăți a câte 5 000 000 EUR companiei „GENYRAL TRADE”

LP, având ca destinații „plata pentru mobilă” și „plata pentru utilaj în construcție”;

Ulterior, la 19.11.2014, din mijloacele bănești în sumă totală de 20 000 000 EUR,

primite în cont de la „GLOBUS CORPORATION” LP și „TRANSMARK EXPORT” LP,

compania „GENYRAL TRADE” LP transferă 13 579 228 EUR către compania „ZENIT

MANAGEMENT” LP, conturile deschise la „AS PRIVATBANK”, nr. contului XXXXX, având

ca destinație „plata pentru materiale de construcție”. În aceeași zi, compania „ZENIT

MANAGEMENT” LP transferă soldul în sumă de 13 579 228 EUR din contul din „AS

PRIVATBANK” către contul deschis la BC „VICTORIABANK” SA.

Totodată s-a mai constatat că, la 20.11.2014, „Banca de Economii” SA acordă un

credit bancar în sumă de 28 000 000 EUR companiei „CARITAS GROUP ”SRL, ulterior

mijloacele creditare sunt transferate în contul companiei „SPECTRA VENTURES” LLP,

având ca destinație „plata în avans pentru materiale de construcție”.

În aceeași zi - 20.11.2014, „Banca de Economii” SA acordă un credit bancar în

sumă de 95 000 000 MDL, aceleiași companii – „CARITAS GROUP” SRL, iar ulterior

mijloacele creditare sunt convertite și transferate 4 997 370 EUR în contul companiei

„SPECTRA VENTURES” LLP, având ca destinație „plata în avans pentru mobilă”.

În continuare, din mijloacele bănești primite în cont de la „CARITAS GROUP” SRL,

compania „SPECTRA VENTURES” LLP transferă suma de 32 450 000 EUR în contul

companiei „CONVERSUM LOGISTICS” LP, având ca destinație „plata pentru materiale de

construcții”. În continuare, cu scopul deghizării originii mijloacelor bănești și atribuirea

unui aspect legal, „CONVERSUM LOGISTICS” LP transferă mijloacele bănești către „AS

PRIVATBANK”, având ca destinație rambursarea overdraftului în sumă de 32 450 000

EUR acordate companiei „GLOBUS CORPORATION” LP.

În aceeași zi, sub formă de acordare a overdraftului, „AS PRIVATBANK” transferă

suma de 32 450 000 EUR, companiei „GLOBUS CORPORATION” LP, ulterior ultima

transferă mijloacele financiare în sumă de 32 450 000 EUR în conturile din „AS

PRIVATBANK” ale companiei „ZENIT MANAGEMENT” LP, nr. contului XXXXX, având ca

destinația „plata pentru materiale de construcție”. Tot, în aceeași zi, din suma primită în

35

cont, compania „ZENIT MANAGEMENT” LP transferă soldul în sumă de 10 282 650 EUR

din contul din „AS PRIVATBANK” către contul deschis la BC „VICTORIABANK” SA;

- procesul-verbal de ridicare din 14.11.2016, de la BC „MOLDINDCONBANK” SA,

prin care a fost ridicat dosarul juridic și rulajele bancare ale companiei nerezidente

„TAYRA LIMITED”. Acte anexate la materialele cauzei penale prin ordonanța din

15.11.2016 (f.d. 14-16, vol. XIV; f.d. 8-9, vol. XIV);

- procesul-verbal de examinare din 15.11.2016, în rezultatul cărora s-a constatat

legătura între inculpatul Platon Veaceslav și compania „TAYRA LIMITED” și anume că

acesta este gestionarul companiei nominalizate, iar compania este gestionată de la

aceleași adrese IP ca și compania „ANKOR GETAWAY” LP (f.d. 11-13, vol. XIV);

- scrisoarea BNM din 01.07.2016 sub nr. XXXXX, la care a fost anexat raportul

făcut de compania KROLL pentru perioada 04-25.11.2014 referitor la situația financiară

de la „BANCA DE ECONOMII” SA. Potrivit acestui raport, compania KROLL, constată că

mijloacele reale care au fost sustrase în perioada 04-25.11.2014 de la „BANCA DE

ECONOMII” SA, este în sumă de 5 miliarde lei, ca urmare a creditării companiilor

„VOXIMAR COM” SRL, c.f. 1013600015933, „DRACARD” SRL, c.f. XXXXX, „PROVOLIROM”

SRL, c.f. XXXXX și „CARITAS GROUP” SRL, c.f. XXXXX, de către „BANCA DE ECONOMII” SA

(f.d. 89-99, vol. I);

- scrisoarea din 20.09.2016 sub nr. XXXXX, expediată în adresa Procuraturii

Anticorupție de către BNM și suplimentar prin scrisoarea din 27.09.2016 sub nr. XXXXX

s-a stabilit, că grupul de persoane fizice și juridice care fac parte din așa-numitul ,,Grup

Platon”, adică acționează concertat potrivit prevederilor legislației în vigoare, printre

aceste fiind: „INFOART INTERNATIONAL” SRL, „NEGHINA-COM” SRL, ÎCS „CRISTAL-

IMPEX” SRL, „SEMGROUP-SYSTEMS” SRL și „BOGDAN & CO” SRL, inclusiv companiile

nerezidente pe contul cărora au fost transferate mijloacele financiare. În asemenea

circumstanțe, însăși modul de acționare a acestor companii denotă faptul, că acestea

sunt gestionate de aceeași persoană și anume de către inculpatul Platon Veaceslav,

chiar dacă au înregistrați oficial în calitate de administratori sau fondatori alte

persoane fizice. Actele au fost anexate la materialele cauzei penale prin ordonanța din

14.11.2016 (f.d.77-79, 81-82, vol. I).

De asemenea instanța de apel a menționat că, având în vedere faptul că prin

încheierea din 15.02.2017, inculpatul Platon Veaceslav a fost înlăturat din ședința de

judecată în legătură cu încălcarea gravă a ordinii, instanța de judecată, în conformitate

cu prevederile art. 368 Cod de procedură penală, a dat citire declarațiilor inculpatului,

depuse de către acesta la faza urmăririi penale, deoarece ulterior, după completarea

învinuirii prin ordonanța din 16.11.2016, inculpatul Platon Veaceslav a refuzat să facă

careva declarații (f.d. 6, vol. XXX), (f.d. 45-47, 48-51, vol. III), iar declarațiilor depuse i

s-a dat apreciere în conformitate cu prevederile legale.

Instanța de apel, susținând concluziile primei instanțe privind corecta constatare

și confirmare a vinovăției imputate inculpatului Platon Veaceslav de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal a remarcat în acest sens, că prima

instanță și-a motivat temeinic concluziile, însușindu-le prin expunerea acestora în

textul deciziei sale așa cum acestea au fost formulate în sentință.

36

În acest sens instanța de apel a remarcat că, prima instanță în textul sentinței

pronunțate a menționat faptul, că anume inculpatul Platon Veaceslav Nicolae a fost

gestionarul și beneficiarul efectiv al companiilor „NEGHINA-COM” SRL, ÎCS „INFOART

INTERNATIONAL” SRL, ÎCS „CRISTAL-IMPEX” SRL, „SEMGROUP-SYSTEMS” SRL și

„BOGDAN & CO” SRL, precum și beneficiarul efectiv al mijloacelor financiare obținute în

rezultatul creditării celor cinci companii de către BC „VICTORIABANK” SA, fapt ce a fost

dovedit prin declarațiile martorilor audiați în ședința de judecată precum și probele

materiale cercetate.

În susținerea acestor concluzii au fost indicate de către prima instanță

declarațiile martorul Natalia Politov-Cangaș, care audiată în ședința de judecată, fiind

prevenită de răspundere penală în conformitate cu prevederile art. 312 Cod penal, a

declarat instanței că companiile enumerate au fost influențate de către inculpatul

Platon Veaceslav prin folosirea serviciilor acestor companii pentru deschiderea

conturilor și pentru ca mai departe să devină beneficiarul banilor din bancă. Inculpatul

Platon Veaceslav a folosit companiile respective prin intermediul directorilor acestora,

prin procuri și, în general, prin folosirea serviciilor acestor companii. Martorul a mai

declarat, că la primirea creditelor de către companiile „NEGHINA-COM” SRL, ÎCS

„INFOART INTERNATIONAL” SRL, ÎCS „CRISTAL-IMPEX” SRL, „SEMGROUP-SYSTEMS”

SRL și „BOGDAN & CO” SRL în anul 2011, deși nu era în țară a fost contactată de către

inculpatul Platon Veaceslav pentru a urgenta încheierea contractelor de credit, fapt ce

denotă că inculpatul de facto este beneficiarul efectiv al companiilor sus-menționate.

Instanța de apel a susținut concluziile primei instanțe, care a respins argumentul

apărării precum, că declarațiile martorului Politov-Cangaș Natalia urmează a fi

apreciate critic din motiv că aceasta ar fi relatat în ședința de judecată că a avut un

conflict cu inculpatul, deoarece în cadrul urmăririi penale și în instanța de judecată

martorul a fost prevenit de răspundere penală ce o poartă în ordinea stabilită de

art. 312 Cod penal, iar declarațiile acesteia au fost analizate prin prisma prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală, instanța constatând că acestea coroborează cu

celelalte probe cercetate în cadrul ședinței de judecată.

Instanța de apel la acest capitol de asemenea a remarcat, că prima instanță

corect a concluzionat, că deși în cadrul ședinței de judecată martorul

Politov-Cangaș Natalia a declarat, că într-adevăr ar fi avut careva conflict cu inculpatul

Platon Veaceslav, dar le-a considerat doar ca niște divergențe de opinii, deoarece nici

nu ține minte care a fost motivul acestora, precum și dacă acest motiv este legat de

acordarea creditelor neperformante, însă aceste afirmații ale martorului nu pot

constitui temei pentru a da o apreciere critică ca fiind subiective declarațiilor

martorului în general, or, acestea relatează doar despre o neînțelegere în procesul

activității comune.

În opinia instanței de apel prima instanță în mod întemeiat a pus la baza

concluziilor sale și declarațiile martorului Ilan Șor, care fiind prevenit de răspunderea

penală ce o poartă în ordinea stabilită de art. 312 Cod penal a declarat în ședința de

judecată, că companiile inculpatului Platon Veaceslav sunt „CRISTAL-IMPEX” și

„NEGHINA-COM” și că, deși inculpatul Platon Veaceslav nu avea careva împuterniciri

37

legale de a reprezenta companiile „NEGHINA-COM” SRL și ÎCS „CRISTAL-IMPEX”, dar el

s-a prezentat ca fiind proprietarul acestora, iar acest lucru era cunoscut.

Corectă a fost considerată de către instanța de apel și concluzia primei instanțe,

că declarațiile martorului Corneliu Popovici confirmă și ele că anume inculpatul

Platon Veaceslav a fost gestionarul și beneficiarul efectiv al companiilor

„NEGHINA-COM” SRL, ÎCS „INFOART INTERNATIONAL” SRL, ÎCS „CRISTAL-IMPEX” SRL,

„SEMGROUP-SYSTEMS” SRL și „BOGDAN & CO” SRL, deoarece acesta a relatat în

ședințele de judecată, că din analiza tuturor documentelor legate de creditarea acelor 4

companii („NEGHINA-COM” SRL, ÎCS „INFOART INTERNATIONAL” SRL, ÎCS

„CRISTAL-IMPEX” SRL, și „BOGDAN & CO” SRL), inculpatul Platon Veaceslav era oficial

beneficiar efectiv al uneia din companii, rezident al Ucrainei, care pentru unul din

aceste credite a constituit gajul unui pachet de acțiuni de la BC „MOLDINCONBANK” SA.

În același sens instanța de apel a stabilit, că prima instanță corect a reținut și

declarațiile martorului Stela Pahomi, care a declarat în ședința de judecată, că ea

cunoaște faptul că inculpatul Platon Veaceslav era proprietarul de-facto al mai multor

companii cum ar fi „SEMGROUP-SYSTEMS” SRL, ÎCS „CRISTAL-IMPEX” SRL,

„NEGHINA-COM” SRL, deoarece în activitatea sa, primea nemijlocit de la acesta indicații

legate de activitatea companiilor respective; declarațiile martorilor Neghina Lilia,

Curtuoglo Nicolae și Vrabie Tudor, prin care se confirmă că beneficiarul efectiv al

companiei „NEGHINA-COM” SRL era de asemenea inculpatul Platon Veaceslav,

deoarece aceasta era administrată de facto de contabila Lupușor Lucia, care era o

persoană din anturajul apropiat al inculpatului.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a susținut concluziile primei instanțe

că faptul că beneficiarul efectiv al companiilor „NEGHINA-COM” SRL, ÎCS „INFOART

INTERNATIONAL” SRL, ÎCS „CRISTAL-IMPEX” SRL, „SEMGROUP-SYSTEMS” SRL și

„BOGDAN & CO” SRL era inculpatul Platon Veaceslav se mai confirmă prin probe

materiale, care au fost administrate în cadrul urmăririi penale, cercetate în prima

instanță și verificate în cadrul ședinței instanței de apel.

Astfel, conform procesului-verbal de percheziție din 25.07.2016 la sediul

companiei ÎCS „BOGDAN & CO” SRL situat în or. Căușeni, str. XXXXX a fost înfăptuită

percheziție și în rezultatul acesteia s-a constatat că de la 01.01.2016, compania

menționată nu mai deține sediul pe adresa indicată (f.d. 145-XXXXX, vol. XIII);

Potrivit procesului-verbal de percheziție din 25.07.2016, la sediul companiei ÎCS

„SEMGROUP SYSTEMS” SRL situat în mun. Chișinău, str. XXXXX, s-a constatat că până la

moment compania menționată deține în locațiune un spațiu cu suprafața de 6 m2, însă

acesta nu este echipat cu tehnică de birou, iar reprezentanții companiei, nu s-au

prezentat din luna martie 2016 pentru a plăti prețul locațiunii (f.d. 189-207

vol. XIII).

Totodată, percheziții la sediile „NEGHINA-COM” SRL, ÎCS „INFOART

INTERNATIONAL” SRL, ÎCS „CRISTAL-IMPEX” SRL nu a fost posibil de efectuat, din

motiv că la adresele oficiale ale acestora nu-și desfășoară activitatea asemenea

companii.

38

Așadar, instanța de apel a indicat, că anume ținând cont de rezultatele acțiunilor

de urmărire penală menționate în coroborare cu declarațiile martorilor indicați supra,

prima instanță a considerat în mod întemeiat că se constată faptul că companiile

„NEGHINA-COM” SRL, ÎCS „INFOART INTERNATIONAL” SRL, ÎCS „CRISTAL-IMPEX” SRL,

„SEMGROUP-SYSTEMS” SRL și „BOGDAN & CO” SRL nu au avut nicio activitate, totodată

fiind stabilit faptul că înregistrați în calitate de administratori erau cetățeni din Ucraina,

cu scopul de a crea imposibilitatea de identificare a persoanelor responsabile de

acțiunile care emană de la aceste companii.

Instanța de apel a susținut concluziile primei instanțe, care a conchis, că în

asemenea circumstanțe se constată faptul că aceste companii au fost create sau

dobândite de către inculpatul Platon Veaceslav cu scopul de a fi utilizate în asemenea

scheme infracționale, pentru a crea impedimente la documentarea acțiunilor ilicite

comise de către persoanele care gestionează de facto activitatea lor.

În susținerea acestor concluzii ale primei instanțe instanța de apel a menționat

că acestea sunt corecte și corespund materialelor cauzei, deoarece potrivit

proceselor-verbale de ridicare din 25.07.2016 și 26.07.2016 de la BC „VICTORIABANK”

SA, în baza ordonanței de ridicare din 23.07.2016 și încheierii judecătorului de

instrucție din aceeași dată, au fost ridicate rulajele bancare și dosarele juridice ale

companiilor „INFOART INTERNATIONAL” SRL, „NEGHINA-COM” SRL, ÎCS „CRISTAL-

IMPEX” SRL, „SEMGROUP-SYSTEMS” SRL și „BOGDAN & CO” SRL (f.d. 13-17 Vol. XVIII),

acestea fiind supuse examinării prin procesul-verbal din 28.07.2016, ( f.d. 18-29 vol.

XVIII), în urma cărora s-a atestat circuitul mijloacelor bănești și anume acordarea

creditelor bancare de către BC „VICTORIABANK” SA, transferul acestora către companii

nerezidente în baza unor contracte de vânzare-cumpărare fictive, precum și contractele

de preluare a datoriilor sau de fidejusiune în vederea rambursării creditelor obținute.

În continuare prima instanță, în opinia instanței de apel, a indicat corect, că

potrivit procesului-verbal de ridicare din 25.07.2016 de la BC „MOLDINDCONBANK”

SA, (f.d. 13-16 vol.V), în baza ordonanței de ridicare din 23.07.2016 și încheierii

judecătorului de instrucție din aceeași dată au fost ridicate dosarele juridice al

companiilor „INFOART INTERNATIONAL” SRL, „NEGHINA-COM” SRL, ÎCS

„CRISTAL-IMPEX” SRL, „SEMGROUP-SYSTEMS” SRL și „BOGDAN & CO” SRL, care au fost

examinate prin procesul-verbal din 27.07.2016, (f.d. 17 vol.VI, vol.V) în rezultatul căreia

s-a constatat, că inculpatul Platon Veaceslav în calitate de persoană fizică:

- a semnat contractul de fidejusiune în original, încheiat între persoana fizică, în

calitate de fidejusor și BC „VICTORIABANK” SA, nr. XXXXX din 06.12.2011, potrivit

căruia, acesta și-a asumat obligația de a răspunde solidar cu societatea

„NEGHINA-COM” SRL, pentru onorarea obligațiilor stipulate în contractul de credit nr.

XXXXX7 din 06.12.2011, în sumă de 12 000 000 USD;

- a semnat contractul de fidejusiune în original, încheiat între persoana fizică, în

calitate de fidejusor și BC „VICTORIABANK” SA, nr. XXXXX din 01.12.2011, potrivit

căruia, acesta și-a asumat obligația de a răspunde solidar cu societatea „INFOART

INTERNATIONAL” SRL, pentru onorarea obligațiilor stipulate în contractul de credit nr.

XXXXX din 01.12.2011, în sumă de 6 000 000 USD;

39

- a semnat contractul de fidejusiune în original, încheiat între persoana fizică, în

calitate de fidejusor și BC „VICTORIABANK” SA, nr. XXXXX din 01.12.2011, potrivit

căruia, acesta și-a asumat obligația de a răspunde solidar cu societatea „BODAN & CO”

SRL, pentru onorarea obligațiilor stipulate în contractul de credit nr. XXXXX din

01.12.2011, în sumă de 10 500 000 USD.

În susținerea acestor concluzii instanțele de fond au mai menționat și contractul

de vânzare-cumpărare nr. XXXXX din 10.11.2011 între societățile „WESBURN

ENTERPRISES LIMITED” și ÎCS „CRISTAL-IMPEX” SRL în sumă de 11 500 000 USD,

potrivit căruia „CRISTAL-IMPEX” SRL a procurat cu mijloacele bănești obținute cu titlu

de credit de la BC „VICTORIABANK” SA următoarele bunuri: nisip, sodă, făină, sulfat de

natriu ș.a.

Acest fapt este confirmat prin rulajul descifrat de pe contul societății ÎCS

„CRISTAL-IMPEX” SRL nr. 1XXXXX403563 în MDL și USD, potrivit căruia din rulajul de

pe contul deschis în USD se constată pentru perioada 01.01.2011-31.12.2014,

operațiuni în sumă totală de 14 618 764 40 USD dintre care 11 500 000 00 USD

constituie creditul obținut de la BC „VICTORIABANK” SA la 08.12.2011, care este

expediat în aceeași zi către compania „WESBURN ENTERPRISES LIMITED”.

Ulterior, prin contractul de preluare a datoriei f/nr din 07.11.2014, semnat între

„GRAND IMOBILARE” SRL și „CRISTAL-IMPEX” SRL, prima societate a preluat datoria

ultimei care reiese anume din contractul de credit nr. XXXXX din 06.12.2011 în sumă de

11 500 000 USD.

Mai mult, prin contractul de fidejusiune nr. XXXXX din 20.11.2014, semnat între

„ZENIT MANAGEMENT” LP în calitate de fidejusor și BC „VICTORIABANK” SA, prin

intermediul căruia fidejusorul și-a asumat obligația de a răspunde solitar cu „GRAND

IMOBILARE” SRL în fața băncii pentru onorarea obligațiunilor stipulate în contractul de

credit nr. XXXXX din 06.12.2011, încheiat de către „CRISTAL-IMPEX” SRL și preluat de

către „GRAND IMOBILARE” SRL în baza contractului de preluare a datoriei din

07.11.2012.

Instanța de apel a subliniat faptul, că prima instanță corect a statuat că în același

mod s-a procedat și într-un alt caz și anume, potrivit copiei contractului nr. XXXXX din

21.11.2011 semnat între SC „NEGHINA-COM” SRL și societatea „AUGELA SYSTEMS” LLP

privind vânzarea-cumpărarea tehnicii conform anexei nr. 1.

Și în acest caz rulajul descifrat de pe contul societății SC „NEGHINA-COM” SRL

nr. XXXXX deschis în USD, MDL și EUR pentru perioada 01.01.2011-31.12.2014, din care

reiese că la 06.12.2011 societatea SC „NEGHINA-COM” SRL primește un credit în sumă

de 9 500 000 00 USD, cea care este transferată în aceeași zi către societatea „AUGELA

SYSTEMS” LLP în temeiul contractului nr. XXXXX din 21.11.2011 privind procurarea de

echipamente și utilaje. La 08.12.20112011 societatea SC „NEGHINA-COM” SRL primește

un credit în sumă de 2 200 000 00 USD, care este transferată în aceeași zi către

societatea „AUGELA SYSTEMS” LLP în temeiul contractului nr. XXXXX din 21.11.2011

privind procurarea de echipamente și utilaje.

40

Ulterior, prin contractul de preluare a datoriei SC „NEGHINA-COM” SRL din

07.11.2014, de către „AGERCOM GRUP” SRL, prin care ultima preia datoria primei care

reiese din contractul de credit nr. XXXXX din 06.12.2011.

Urmează contractul de fidejusiune nr. XXXXX (ZM) din 20.11.2014, semnat între

„ZENIT MANAGEMENT” LP în calitate de fidejusor și BC „VICTORIABANK” SA, prin

intermediul căruia fidejusorul și-a asumat obligația de a răspunde solitar cu „AGERCOM

GRUP” SRL în fața băncii pentru onorarea obligațiunilor stipulate în contractul de credit

nr. XXXXX din 06.02.2011, încheiat de către „NEGHINA-COM” SRL și preluat de către

„AGERCOM GRUP” SRL în baza contractului de preluare a datoriei din 07.11.2012.

Aceeași schemă a fost evidențiată de către instanțele de fond și în alt caz, în care

potrivit copiei contractului de vânzare-cumpărare din 25.11.2011 între societățile

„CHESTER LIMITED” și ÎCS „BOGDAN & CO” SRL pentru procurarea unor țevi din

polietilen.

Potrivit rulajului descifrat de pe conturile bancare ale companiei ÎCS „BOGDAN &

CO” SRL cu nr. XXXXX deschis în USD, în perioada 01.01.2011-31.12.2014 ÎCS „BOGDAN

& CO” SRL a înregistrat operațiuni în valoare totală de 38 139 511 10 USD, printre care

se enumeră: 10 500 000 00 primiți în calitate de credit la 06.12.2011 de la BC

„VICTORIABANK” SA care în aceeași zi au fost transferați către societatea „CHESTER

LIMITED” în baza contractului din 25.11.2011-plata în avans pentru țevi de polietilen.

Copia contractului de vânzare-cumpărare nr. XXXXX din 03.10.2012 semnat între

„CALDON HOLDINGS LIMITED” și „SEMGROUP-SYSTEMS” SRL, precum și contractul de

furnizare a utilajului medical nr. XXXXX din 14.11.2011, încheiat între „SEABON

LIMITED” în calitate de vânzător și ÎCS „INFOART INTERNATIONAL” SRL, în calitate de

cumpărător pentru suma totală de 6 300 000 dolari SUA de asemenea au avut același

scop.

Astfel, instanța de apel a considerat că prima instanță corect a indicat, că din

analiza probelor cercetate se constată că, de fapt, de suma mijloacelor financiare care a

fost acordată cu titlu de credit de către BC „VICTORIABANK” SA către companiile

„INFOART INTERNATIONAL” SRL, „NEGHINA-COM” SRL, ÎCS „CRISTAL-IMPEX” SRL,

„SEMGROUP-SYSTEMS” SRL și „BOGDAN & CO” SRL, a beneficiat inculpatul

Platon Veaceslav, el fiind gestionarul efectiv al acestor companii, deoarece anume

inculpatul apare în calitate de fidejusor al acestor companii față de instituția financiară

garantând restituirea acestor credite.

Instanța de apel a susținut concluziile primei instanțe prin care au fost respinse

argumentele apărării, precum că nu a fost probat faptul că inculpatul Platon Veaceslav a

beneficiat de mijloacele financiare echivalente în valută națională cu suma de

427 330 897 MDL, ca urmare a creditării de către BC „VICTORIABANK” SA a

companiilor sale: „NEGHINA-COM” SRL, ÎCS „INFOART INTERNATIONAL” SRL, ÎCS

„CRISTAL-IMPEX” SRL, „SEMGROUP-SYSTEMS” SRL și „BOGDAN & CO” SRL în perioada

01-07.12.2011, deoarece acest fapt este dovedit pe deplin prin probele expuse și

analizate supra.

Totodată instanța de apel a menționat, că prima instanță în mod corect a

apreciat, că faptul contractării creditelor de către inculpatul Platon Veaceslav prin

41

intermediul companiilor „NEGHINA-COM” SRL, ÎCS „INFOART INTERNATIONAL” SRL,

ÎCS „CRISTAL-IMPEX” SRL, „SEMGROUP-SYSTEMS” SRL și „BOGDAN & CO” SRL în

perioada 01-07.12.2011 de la BC „VICTORIABANK” SA, pe lângă probele materiale

cercetate mai sus, se mai confirmă prin declarațiile martorilor, și anume: martorul

Politov-Cangaș Natalia, care a declarat în ședința de judecată, că au început să

contacteze din nou cu inculpatul din anul 2011, când acesta a devenit proprietar

indirect al BC „VICTORIABANK” SA. În perioada de activitate 2011-2012, BC

„VICTORIABANK” SA a acordat credite către „NEGHINA-COM” SRL, ÎCS „INFOART

INTERNATIONAL” SRL, ÎCS „CRISTAL-IMPEX” SRL, „BOGDAN & CO” SRL, „SEMGROUP-

SYSTEMS” SRL conform politicii de creditare a băncii, care au fost negociate la nivel de

filiale.

Instanța de apel a susținut concluzia primei instanțe, care a reținut, că

circumstanțele relatate de martorul Natalia Politov-Cangaș au fost confirmate în

ședințele de judecată de prin declarațiile martorilor Corneliu Ghimpu, Corneliu Popovici,

Aliona Mustea, Victor Sandu, Ghenadie Lupu, angajații BC „VICTORIABANK” SA, care au

fost nemijlocit implicați în procedura de acordare a creditelor menționate.

În același sens au fost, în opinia instanței de apel, corect reținute de către prima

instanță și declarațiile martorului Ilan Șor, care a relatat în cadrul ședințelor de

judecată, că a realizat operațiunea de creditare a inculpatului Platon Veaceslav pentru

acoperirea creditelor acestuia luate de la BC „VICTORIABANK” SA. Operațiunea

respectivă a fost realizată după schema propusă de inculpatul Platon Veaceslav și

anume: creditele au fost acordate prin intermediul companiilor deținute și printr-un șir

de companii off-shore ca până în final să fie transferate companiilor deținute de către

inculpatul Platon Veaceslav, care urma să „închidă” creditele la BC „VICTORIABANK” SA.

Banii urmau să ajungă la BC „VICTORIABANK” SA prin următoarea modalitate: inițial au

venit pe contul companiilor sale, după aceasta reprezentanții inculpatului

Platon Veaceslav i-au prezentat rechizite bancare ale companiilor acestuia „ZENIT

MANAGEMENT” LP și încă una (nu ține minte), banii au fost transferați la aceste 2

companii, iar ulterior urmau să ajungă la BC „VICTORIABANK” SA.

Corect la acest capitol, în opinia instanței de apel, au fost reținute de către prima

instanță și declarațiile martorului Pahomi Stela, care a relatat în ședințele de judecată,

că îi este cunoscută procedura de înstrăinare de către inculpatul Platon Veaceslav a

acțiunilor BC „VICTORIABANK” SA. În anul 2014, luna octombrie, inculpatul

Platon Veaceslav i-a comunicat că dorește să înstrăineze o parte din activele pe care le

deține și anume: 38,4 % acțiuni a emitentului BC „VICTORIABANK” SA, circa 80 % din

acțiunile companiei CIA „ASITO” SA și SA „MOLDOVA TUR”. Ca o condiție obligatorie

pentru înregistrarea tranzacției, din indicațiile inculpatului Platon Veaceslav, a fost și

stingerea creditelor pe care acesta le-a contractat pe parcursul anului 2011 din BC

„VICTORIABANK” SA și care erau în jur de 30 de milioane USD.

În continuare, întru confirmarea faptului, că anume inculpatul Platon Veaceslav

Nicolae a fost gestionarul și beneficiarul efectiv al companiilor „NEGHINA-COM” SRL,

ÎCS „INFOART INTERNATIONAL” SRL, ÎCS „CRISTAL-IMPEX” SRL,

„SEMGROUP-SYSTEMS” SRL și „BOGDAN & CO” SRL, precum și beneficiarul efectiv al

42

mijloacelor financiare obținute în rezultatul creditării celor cinci companii de către BC

„VICTORIABANK” SA instanța de apel a considerat corectă reținerea de către prima

instanță a faptului semnării contractelor de fidejusiune de către inculpat, circumstanțe

confirmate pe lângă probele materiale cercetate mai sus, inclusiv prin declarațiile

martorilor Natalia Politov-Cangaș, Corneliu Ghimpu, Corneliu Popovici, Victor Sandu,

Ghenadie Lupu și Aliona Mustea.

Astfel, instanțele de judecată menționează, că martorul Natalia Politov-Cangaș, a

comunicat instanței că, având în vedere că în momentul eliberării creditelor nu era în

țară a solicitat încă o dată aceste tranzacții, stopând eliberarea banilor. Ca urmare,

inculpatul Platon Veaceslav a contactat-o direct. Indirect s-a prezentat că este

proprietarul acționarilor, totodată a menționat că cunoaște agenții economici, care au

solicitat banii, deoarece au afaceri comune. A propus, că este gata să semneze

contractul de fidejusiune, ca fidejusor, pentru creditele respective, deoarece ea a

solicitat aceste garanții pe fiecare dosar. Inculpatul Platon Veaceslav Nicolae a semnat

pe viu (personal) în biroul sefului direcției juridice, contractele de fidejusiune pe cele

4-5 companii enumerate mai sus și respectiv la momentul acordării a fost acordat

termen de grație pentru gajarea bunurilor din Federația Rusă.

Aceste declarații confirmă depozițiile martorului Corneliu Popovici, care a relatat

în ședințele de judecată, că la 06 decembrie 2011 inculpatul Platon Veaceslav s-a

prezentat la el în birou (bir. 406 etajul 4) din oficiul central și a semnat aceste contracte

fiind în birou doar ei doi.

Martorii Corneliu Ghimpu, Victor Sandu, Ghenadie Lupu și Aliona Mustea au

susținut în ședințele de judecată faptul, că martorul Corneliu Popovici le-a comunicat, că

inculpatul Platon Veaceslav a semnat personal în biroul de serviciu al martorului

contractele de fidejusiune.

Astfel, instanța de apel a fost solidară cu concluziile primei instanțe, că în

contextul celor menționate se apreciază critic argumentul apărării, precum că

inculpatul Platon Veaceslav nu ar fi semnat contractele de fidejusiune, deoarece acest

argument a fost combătut în cadrul examinării cauzei prin multitudinea de probe

administrate, cercetate și verificate, expuse supra, inclusiv și prin declarațiile

martorilor, care au fost consecvente pe tot parcursul derulării procedurilor în cauza

penală, aceștia fiind preveniți de răspunderea penală în sensul prevederilor art. 312

Cod penal, în așa fel instanțele de judecată constatând veridicitatea acestora și

coroborarea cu alte probe.

A fost considerată neîntemeiată de către instanța de apel invocarea de către

partea apărării a neregulilor la întocmirea contractelor de fidejusiune menționate

supra, deoarece opinia apărării că aceste nereguli duc la apariția dubiilor asupra

legalității contractelor nu poate fi reținută, or, prima instanță în mod corect a indicat în

acest sens, că inculpatul Platon Veaceslav nu a întreprins careva acțiuni în scopul

anulării contractelor menționate, iar faptul semnării contractelor personal de către

inculpat a fost confirmat de către martorul Popovici Corneliu, care a declarat

consecvent, că inculpatul Platon Veaceslav s-a prezentat la el în birou și a semnat

contractele de fidejusiune.

43

Mai mult decât atât, instanța de apel a subliniat, că prima instanță corect a

indicat, că însuși inculpatul, fiind audiat la faza urmăririi penale în calitate de învinuit, a

confirmat că a semnat contractele de fidejusiune, în acest sens comunicând, că nu a fost

de acord să devină fidejusor pentru toate 40 de milioane, însă ulterior Natalia Politov și

Cornel Ghimpu l-au convins să accepte propunerea respectivă.

Anume Politov Natalia și Ghimpu Cornel au argumentat că ei riscau mult (în

calitate de conducători ai băncii) la acordarea acestui credit, și l-au întrebat dacă are

încredere în persoanele respective și poate să-și asume și el careva riscuri, iar la

răspunsul afirmativ al învinuitului, angajații băncii l-au convins să semneze contractele

de fidejusiune. Atunci el, inculpatul Platon Veaceslav, dintr-o pornire emotivă, a semnat

contractele respective de fidejusiune. Inculpatul Platon Veaceslav a precizat, că

contractele de fidejusiune au fost semnate după oferirea creditelor investitorilor,

aceasta a avut loc mult mai târziu, aproximativ în vara sau toamna anului 2012 (f.d. 6,

vol. XXX), (f.d. 45-47, 48-51 vol. III).

Instanța de apel de asemenea a susținut și invocările primei instanțe, care a

menționat, că Banca Națională a Moldovei prin scrisoarea din 20.09.2016 a catalogat în

temeiul prevederilor legale, mai multe companii atât rezidente cât și nerezidente pe

contul cărora au fost transferate mijloacele financiare acordate de către BC

„VICTORIABANK” SA în calitate de credit bancar, ca fiind companii ce aparțin

așa-numitului ,,Grup Platon”, fiind menționat faptul, că contractele de

vânzare-cumpărare care au stat la baza transferului mijloacelor financiare pe conturile

companiilor off-shore „AUGELA SYSTEMS” LP, „CHESTER NZ LIMITED”, „SEABON

LIMITED”, „CALDON HOLDINGS” LTD și „WESTBURN ENTERPRISES LIMITED”, sunt

niște contracte fictive, deoarece și aceste companii aparțin la fel inculpatului

Platon Veaceslav.

La acest capitol instanța de apel a considerat, că prima instanță corect a reținut

declarațiile martorului Natalia Politov-Cangaș, care a relatat instanței despre faptul, că

din discuțiile avute cu inculpatul Platon Veaceslav a înțeles, că ultimul a fost indirect

(prin persoane interpuse) acționarul băncii. Companiile enumerate au fost influențate

de către inculpatul Platon Veaceslav prin folosirea serviciilor acestor companii pentru

deschiderea conturilor și ca mai departe să devină beneficiarul banilor din bancă.

Inculpatul Platon Veaceslav a folosit companiile respective prin intermediul directorilor

acestora, prin procuri și, în general, prin folosirea serviciilor acestor companii.

Din spusele inculpatului Platon Veaceslav, companiile „AUGELA SYSTEMS” LP,

„SEABON LIMITED”, „WESTBURN ENTERPRIESES LIMITED”, „CALDON HOLDINGS”

sunt companiile care îi aparțin acestuia, prin intermediul cărora a obținut banii de la BC

„VICTORIABANK” SA pentru ca ulterior să îi folosească după bunul său plac, aceste

fapte fiindu-i comunicate direct de către inculpat.

În continuare instanța de apel a conchis ca fiind corecte concluziile primei

instanțe, care a reținut faptul determinării lui Ilan Șor de către inculpatul

Platon Veaceslav de a-i acorda mijloace financiare în sumă de 426 686 720 lei MDL în

luna noiembrie 2014, prin creditarea unor companii pe care le gestionează Ilan Șor,

prin înșelarea acestuia că va restitui mijloacele financiare cu o dobândă mai mare, care

44

va constitui profitul „BĂNCII DE ECONOMII” SA. În acest scop ulterior a transmis

rechizitele bancare companiei „ZENIT MANAGEMENT” LP pe contul căreia, Ilan Șor,

urma să-i transfere mijloacele financiare de la „BANCA DE ECONOMII” SA.

De asemenea instanța de apel a menționat, că prima instanță a constatat, că

existența relațiilor de încredere în afaceri stabilite de-a lungul timpului între Ilan Șor și

inculpatul Platon Veaceslav relevă existența unui plan infracțional bine determinat care

a avut drept scop dobândirea prin înșelăciune și abuz de încredere a mijloacelor bănești

de la BEM și lipsa intenției de a rambursa creditele acordate.

În susținerea acestor concluzii instanța de apel a considerat că în mod corect au

fost reținute de către prima instanță declarațiile martorului Ilan Șor, care a comunicat

că inculpatul Platon Veaceslav i-a adresat o propunere: să-i împrumute această sumă

(suma de 40 milioane USD) până la momentul în care va primi contravaloarea

acțiunilor BC „VICTORIABANK” SA, pe care urmează să le vândă și ulterior îi va întoarce

banii. Se cunoșteau cu inculpatul Platon Veaceslav de mai mulți ani, timp în care au

realizat mai multe afaceri, și la momentul realizării tranzacțiilor cu creditele

menționate, toate afacerile anterioare erau finalizate cu succes și careva neînțelegeri

între ei nu au fost. Reieșind din motivele enunțate a realizat operațiunea de creditare a

inculpatului Platon Veaceslav pentru acoperirea creditelor acestuia luate de la BC

„VICTORIABANK” SA. Operațiunea respectivă a fost realizată după schema propusă de

inculpatul Platon Veaceslav și anume: creditele au fost acordate prin intermediul

companiilor deținute și printr-un șir de companii off-shore ca până în final să fie

transferate companiilor deținute de către inculpatul Platon Veaceslav, care urma să

„închidă” creditele la BC „VICTORIABANK” SA. După finalizarea operațiunii respective,

banii nu au fost restituiți. Concretizează că banii urmau să ajungă la BC

„VICTORIABANK” SA prin următoarea modalitate: inițial au venit pe contul companiilor

sale, după aceasta reprezentanții inculpatului Platon Veaceslav i-au prezentat rechizite

bancare ale companiilor acestuia „ZENIT MANAGEMENT” LP și încă una (nu ține

minte), banii fiind transferați la aceste 2 companii, iar ulterior urmau să ajungă la BC

„VICTORIABANK” SA. Creditele oferite de BEM erau garantate prin depozitele băncilor

din Federația Rusă, care au fost retrase de băncile din Federația Rusă după ce a fost

instituită administrarea specială la BEM.

La acest capitol au fost reținute și declarațiile martorului Pahomi Stela, care a

relatat instanței de judecată, că o condiție obligatorie pentru înregistrarea tranzacției

conform indicațiilor inculpatului Platon Veaceslav a fost și stingerea creditelor pe care

acesta le-a contractat pe parcursul anului 2011 din BC „VICTORIABANK” SA, care

constituiau în jur de 30 de milioane USD. Deoarece achitarea creditelor era o condiție

obligatorie a tranzacției de vânzare a acțiunilor, cunoaște mai multe detalii referitor la

achitarea acestor credite. Companiile ale căror beneficiar era inculpatul

Platon Veaceslav, care au contractat creditele în sumă de circa 30 milioane USD, urmau

să cesioneze aceste datorii pe numele companiilor lui Ilan Șor, iar cel din urmă, ulterior

urma să stingă aceste obligațiuni față de bancă.

În succesiunea relatată instanța de apel, de rând cu prima instanță, a stabilit că la

19.11.2014 și 20.11.2014 „BANCA DE ECONOMII” SA acordă trei credite bancare în

45

sumă totală de 48 002 630 EUR societăților „CARITAS GROUP” SRL, cod fiscal XXXXX și

„PROVOLIROM” SRL, cod fiscal XXXXX, ulterior mijloacele creditare sunt transferate

către companiile nerezidente „NORD” LP și „SPECTRA VENTURES” LP, pe conturile

deținute de aceste companii la „AS PRIVATBANK” din Letonia.

În continuare, prin intermediul companiilor din Marea Britanie, care aveau

conturile deschise la „AS PRIVATBANK” din Letonia: „DELTA MANAGEMENT” LP,

„CONVERSUM LOGISTICS” LP, „TRANSMARK EXPORT” LP, „GLOBUS CORPORATION” LP

și „GENYRAL TRADE” LP, inculpatul Platon Veaceslav Nicolae primește mijloacele

financiare în sumă de 23 861 778 EUR echivalentul conform cursului BNM a sumei de

451 464 839,76 lei MDL pe contul companiei sale „ZENIT MANAGEMENT” LP.

În opinia instanței de apel prima instanță corect a conchis, că circumstanțele

indicate supra se confirmă prin procesul-verbal de ridicare din 01.07.2016 de la

„BANCA DE ECONOMII” SA, în baza ordonanței de ridicare din 27.06.2016 și încheierii

judecătorului de instrucție din aceeași dată, prin care au fost ridicate rulajele bancare și

dosarele juridice pentru companiile ale ÎCS „AIR CLASICA” SRL, „ALUTUS COM” SRL,

„ALVARO GRUP” SRL, „ASIGROMEX” SRL, „BIRO MEDIA” SRL, „CARITAS GROUP” SRL,

„CITADINA-MOB” SRL, „DANMIRA” SRL, „DASLER COM” SRL, „PROVOLIROM” SRL,

„STORAD GRUP” SRL, „TALNES” SRL, „TIMOL IMPEX” SRL, „UNIVET INVEST” SRL,

„VOXIMAR-COM” SRL, precum și dosarele juridice în original „DECFIN GRUP” SRL,

„FINPROFILUX” SRL, „LIRAMEX-COM” SRL (f.d. 12-15, vol. X); procesul-verbal de

ridicare din 04.07.2016 de Serviciul de Prevenire și Spălarea Banilor a CNA, în baza

ordonanței de ridicare din 04.07.2016 și încheierii judecătorului de instrucție din

aceeași dată, prin care au fost ridicate rulajele bancare ale companiilor „SPECTRA

VENTURES” LLP, „CONVERSUM LOGISTICS” L.P, „GLOBUS CORPORATION” LP,

„MANAGEMENT” LP, „TRANSMARK EXPORT” LP, „GENYRAL TRADE” LP, deschise la „AS

PRIVATBANK”, Letonia (Vol. X, f.d. 7, 341 -343); procesul-verbal de ridicare din

07.11.2016 de Serviciul de Prevenire și Spălarea Banilor a CNA, în baza ordonanței de

ridicare din 07.11.2016 și încheierii judecătorului de instrucție din aceeași dată, prin

care au fost ridicate rulajele bancare ale companiei „ZENIT MANAGEMENT” LP,

deschise la „AS PRIVATBANK”, Letonia (f.d. 48-160 vol. X); prin procesul-verbal din

08.11.2016 (f.d. 16-34 vol.X), au fost supuse examinării: rulajele bancare ridicate prin

procesul-verbal de ridicare din 01.07.2016, de la SA „BANCA DE ECONOMII”, situată în

mun. Chișinău, str. Columna 115, în baza ordonanței de ridicare din 27.06.2016,

autorizată prin încheierea judecătorului de instrucție din 01.07.2016; rulajele bancare

ale „AS PRIVATBANK”, Letonia, ridicate prin procesul-verbal de ridicare din

04.07.2016, de la Serviciul de Prevenire și Spălarea Banilor a CNA, în baza ordonanței

de ridicare din 04.07.2016, autorizată prin încheierea judecătorului de instrucție din

04.07.2016; rulaje bancare ale „AS PrivatBank”, Letonia, ridicate prin procesul-verbal

de ridicare din 08.11.2016, de la Serviciul de Prevenire și Spălarea Banilor a CNA, în

baza ordonanței de ridicare din 07.11.2016, autorizată prin încheierea judecătorului de

instrucție din 07.11.2016; rulajele bancare ale „TRASTA KOMERCBANKA”, Letonia,

ridicate prin procesul-verbal de ridicare din 08.11.2016, de la Serviciul de Prevenire și

46

Spălarea Banilor a CNA, în baza ordonanței de ridicare din 07.11.2016, autorizată prin

încheierea judecătorului de instrucție din 07.11.2016.

În rezultatul examinării rulajelor bancare indicate s-a constatat că la 19.11.2014,

„BANCA DE ECONOMII” SA a acordat un credit bancar în sumă de 10 002 630 EUR,

companiei „CARITAS GROUP” SRL, ulterior mijloacele creditare au fost transferate

companiei nerezidente „SPECTRA VENTURES” LP, conturile deschise la „AS

PRIVATBANK”, Letonia, având ca destinație „plata în avans pentru mobilă”.

Ulterior, „SPECTRA VENTURES” LP, transferă suma de 10 002 530 EUR în contul

companiei nerezidente „CONVERSUM LOGISTICS” LP, având ca destinație „plata pentru

mobilă”. În continuare, cu scopul deghizării originii mijloacelor bănești și atribuirea

unui aspect legal, „CONVERSUM LOGISTICS” LP transferă mijloacele bănești către „AS

PRIVATBANK”, având ca destinație rambursarea overdraftului în sumă de 10 002 530

EUR acordate companiei „GLOBUS CORPORATION” LP.

În aceeași zi, sub formă de acordare a overdraftului, „AS PRIVATBANK” transferă

suma de 10 002 530 EUR companiei „GLOBUS CORPORATION” LP, ulterior ultima

transferă mijloacele financiare în sumă de 10 000 000 EUR în conturile din „AS

PRIVATBANK” ale companiei „GENYRAL TRADE” LP, cu destinația „plata pentru

mobilă”.

Totodată, la 19.11.2014, „BANCA de ECONOMII” SA a acordat un credit bancar în

sumă de 10 000 000 EUR societății „PROVOLIROM” SRL, ulterior mijloacele creditare au

fost transferate în contul companiei „NORD” LP, cu destinația „plata în avans pentru

materiale de construcție”.

În continuare, compania „NORD” LP transferă suma de 10 000 000 EUR

companiei „DELTA MANAGEMENT” LP, conturile deschise la „AS PRIVATBANK”, având

ca destinații „plata pentru utilaj în construcție”, ulterior, cu scopul deghizării originii

mijloacelor bănești și atribuirea unui aspect legal, „DELTA MANAGEMENT” LP transferă

mijloacele bănești către „AS PRIVATBANK”, având ca destinație rambursarea

overdraftului în sumă de 10 000 000 EUR acordate companiei „TRANSMARK EXPORT”

LP.

În aceeași zi, sub formă de acordare a overdraftului, „AS PRIVATBANK” transferă

suma de 10 000 000 EUR companiei „TRANSMARK EXPORT” LP, ulterior mijloacele

financiare primite în cont, „TRANSMARK EXPORT” LP, le divizează și efectuează două

plăți a câte 5 000 000 EUR companiei „GENYRAL TRADE” LP, având ca destinații „plata

pentru mobilă” și „plata pentru utilaj în construcție”.

Ulterior, la 19.11.2014, din mijloacele bănești primite în sumă totală de

20 000 000 EUR, primite în cont de la „GLOBUS CORPORATION” LP și „TRANSMARK

EXPORT” LP, compania „GENYRAL TRADE” LP transferă 13 579 228 EUR către

compania „ZENIT MANAGEMENT” LP, conturile deschise la „AS PRIVATBANK”,

nr. contului XXXXX, având ca destinație „plata pentru materiale de construcție”.

În aceeași zi, compania „ZENIT MANAGEMENT” LP transferă soldul în sumă de

13 579 228 EUR din contul din „AS PRIVATBANK” către contul deschis la BC

„VICTORIABANK” SA.

47

Totodată s-a mai constatat că la 20.11.2014, „BANCA DE ECONOMII” SA acordă

un credit bancar în sumă de 28 000 000 EUR companiei „CARITAS GROUP” SRL, ulterior

mijloacele creditare sunt transferate în contul companiei „SPECTRA VENTURES” LLP,

având ca destinație „plata în avans pentru materiale de construcție”.

În aceeași zi – 20.11.2014, „BANCA de ECONOMII” SA acordă un credit bancar în

sumă de 95 000 000 MDL, aceleiași companii – „CARITAS GROUP” SRL, iar ulterior

mijloacele creditare sunt convertite și transferate 4 997 370 EUR în contul companiei

„SPECTRA VENTURES” LLP, având ca destinație „plata în avans pentru mobilă”.

În continuare, din mijloacele bănești primite în cont de la „CARITAS GROUP” SRL,

compania „SPECTRA VENTURES” LLP transferă suma de 32 450 000 EUR în contul

companiei „CONVERSUM LOGISTICS” LP, având ca destinație „plata pentru materiale de

construcții”. În continuare, cu scopul deghizării originii mijloacelor bănești și atribuirea

unui aspect legal, „CONVERSUM LOGISTICS” LP transferă mijloacele bănești către „AS

PRIVATBANK”, având ca destinație rambursarea overdraftului în sumă de 32 450 000

EUR acordate companiei „GLOBUS CORPORATION” LP.

În aceeași zi, sub formă de acordare a overdraftului, „AS PRIVATBANK” transferă

suma de 32 450 000 EUR, companiei „GLOBUS CORPORATION” LP, ulterior ultima

transferă mijloacele financiare în sumă de 32 450 000 EUR în conturile din „AS

PRIVATBANK” ale companiei „ZENIT MANAGEMENT” LP, nr. contului XXXXX, având ca

destinație „plata pentru materiale de construcție”.

Tot în aceeași zi, din suma primită în cont, compania „ZENIT MANAGEMENT” LP

transferă soldul în sumă de 10 282 650 EUR din contul din „AS PRIVATBANK” către

contul deschis la BC „VICTORIABANK” SA.

Instanța de apel, urmărind logica constatărilor primei instanțe, a susținut

concluziile acesteia, că prin probele examinate se confirmă și faptul, că inculpatul

Platon Veaceslav Nicolae în perioada 20.11.2014 – 24.11.2014, din banii primiți în

contul companiei nerezidente „ZENIT MANAGEMENT” LP, restituie mijloacele

financiare în sumă de 426 686 720 lei MDL către BC „VICTORIABANK” SA pentru

stingerea creditelor acordate companiilor a căror beneficiar efectiv este:

„NEGHINA-COM” SRL, ÎCS „INFOART INTERNATIONAL” SRL, ÎCS „CRISTAL-IMPEX”

SRL, „SEMGROUP SYSTEMS” SRL și „BOGDAN & CO” SRL și anume :

- procesul-verbal de ridicare din 25.07.2016 de la BC „VICTORIABANK” SA, în

baza ordonanței de ridicare din 23.07.2016 și încheierii judecătorului de instrucție din

aceeași dată, prin care au fost ridicate rulajele bancare și dosarul juridic al companiei

„ZENIT MANAGEMENT” LP (f.d. 13-14 vol.I), precum și prin procesul-verbal din

27.07.2016 (f.d. 15-17 vol. XV), au fost supuse examinării rulajele bancare și dosarele

juridice ale companiei „ZENIT MANAGEMENT” LP, deschise la BC „VICTORIABANK” SA,

în rezultat fiind constatat următoarele:

Contractul de fidejusiune nr. 2977 F din 20.11.2014, semnat între compania

„ZENIT MANAGEMENT” LP, în calitate de fidejusor și BC „VICTORIABANK” SA, prin

intermediul căruia fidejusorul, adică compania nerezidentă „ZENIT MANAGEMENT” LP

și-a asumat obligația de a răspunde solitar cu ÎCS„ SEMGROUP-SYSTEMS” SRL în fața

băncii pentru onorarea obligațiunilor stipulate în contractul de credit nr. 2977 din

48

05.12.2012 în sumă de 123 900 000 00 MDL pe 02 file în original.

Contractul de fidejusiune nr. XXXXX F din 20.11.2014, semnat între compania

„ZENIT MANAGEMENT” LP în calitate de fidejusor și BC „VICTORIABANK” SA, prin

intermediul căruia fidejusorul, adică compania nerezidentă „ZENIT MANAGEMENT” LP,

și-a asumat obligația de a răspunde solitar cu ÎCS „BOGDAN & CO” SRL în fața băncii

pentru onorarea obligațiunilor stipulate în contractul de credit nr. 2627 M din

01.12.2011 în sumă de 130 095 000 00 MDL pe 02 file în original.

Rulajul descifrat de pe conturile bancare ale companiei „ZENIT MANAGEMENT”

LP nr. XXXXX deschis în cadrul BC „MOLDINDCONBANK” SA în EUR, USD și MDL.

Potrivit rulajului bancar de pe contul nr. XXXXX EUR, compania nerezidentă „ZENIT

MANAGEMENT” LP a înregistrat pentru perioada 01.11.2014-31.12.2014, tranzacții în

valoare totală de 43 738 345, 12 Euro pentru multiple operațiuni cum ar fi:

rambursarea creditelor de la compania ÎCS „INFOART INTERNATIONAL” SRL și

transferuri de solduri la cont propriu, iar din conținutul rulajului bancar de pe contul

nr. XXXXX USD, compania nerezidentă „ZENIT MANAGEMENT” LP a înregistrat pentru

perioada 01.11.2014-31.12.2014 tranzacții în valoare totală de 23 928 371 73 USD

pentru operațiuni cum ar fi: rambursarea creditelor de la compania „AGERCOM GRUP”,

„GRAND IMOBILIARE”, „BRISAS INVESTMENT”, plata în avans pentru materiale de

construcție ș.a. Totodată, din conținutul rulajului bancar de pe contul

nr. XXXXX MDL, compania nerezidentă „ZENIT MANAGEMENT” LP a înregistrat pentru

perioada 01.11.2014-31.12.2014 tranzacții bancare în valoare totală de 140 033 15

MDL pentru multiple operațiuni cum ar fi: achitarea taxei de stat și de executare a

contractelor de preluare a datoriilor, achitarea diferitor comisioane, vânzare de valută

ș.a.

Așadar, instanța de apel a susținut concluziile primei instanțe, care a considerat,

că este cert stabilită stingerea de către „ZENIT MANAGEMENT” LP a creanțelor datorate

de companiile ce aparțin inculpatului Platon Veaceslav către BC „VICTORIABANK” SA:

„INFOART INTERNATIONAL” SRL, „NEGHINA-COM” SRL, ÎCS „CRISTAL-IMPEX” SRL,

„SEMGROUP-SYSTEMS” SRL și „BOGDAN & CO” SRL.

În continuare, pe aceeași linie de considerente instanța de apel subliniază

corectitudinea concluziilor primei instanțe, care a stabilit și faptul că beneficiarul

efectiv al companiei „ZENIT MANAGEMENT” LP este inculpatul Platon Veaceslav se

confirmă prin declarațiile martorului Șor Ilan, care a comunicat în ședința de judecată

că cunoaște faptul că companiile „ZENIT MANAGEMENT” și „ANKOR” îi aparțin

inculpatului Platon Veaceslav din spusele acestuia.

De asemenea martorul Pahomi Stela, în ședința de judecată a relatat faptul, că

Compania „ZENIT MANAGEMENT” o cunoaște din 2 aspecte. Primul aspect ține de

aceleași tranzacții legate de vânzarea acțiunilor BC „VICTORIABANK” SA, în acest sens

își amintește că inculpatul Platon Veaceslav își făcea griji referitor la faptul ca Ilan Șor

să își onoreze obligațiunile de stingere a creditelor contractate de el prin intermediul

companiei „ZENIT MANAGEMENT”. Beneficiarul real al companiilor „ZENIT

MANAGEMENT” și „REGAL ASIG” era inculpatul Platon Veaceslav .

Totodată, martorii Politov-Cangaș Natalia, Ghimpu Corneliu, Popovici Corneliu,

49

angajații BC „VICTORIABANK” SA, confirmă stingerea de către „ZENIT MANAGEMENT”

LP a creditelor „INFOART INTERNATIONAL” SRL, „NEGHINA-COM” SRL, ÎCS

„CRISTAL-IMPEX” SRL, „SEMGROUP-SYSTEMS” SRL și „BOGDAN & CO” SRL, companii

care aparțin de asemenea inculpatului Platon Veaceslav.

În continuare instanța de apel a menționat și corectitudinea constatărilor primei

instanțe, că inculpatul Platon Veaceslav Nicolae, în perioada lunii noiembrie 2014,

manifestând același scop de cupiditate, prin înșelăciune și abuz de încredere față de

Ilan Șor, cel care în perioada lunii noiembrie 2014 deținea funcția de președinte al

Consiliului „BĂNCII DE ECONOMII” SA, l-a determinat pe acesta să-i acorde mijloace

financiare în sumă de 417 760 000 lei MDL, prin creditarea unor companii pe care le

gestionează Ilan Șor, înșelându-l că va restitui mijloacele financiare cu o dobândă mai

mare, care respectiv va constitui profitul băncii, iar mijloacele financiare care le va

primi de la Ilan Șor, urmează să fie transferate pe conturile companiilor ce-i aparțin

acestuia, rechizitele cărora vor fi transmise ulterior.

Astfel, la 10.11.2014 „BANCA DE ECONOMII” SA a acordat un credit bancar în

sumă de 375 586 737 MDL companiei „PROVOLIROM” SRL, cod fiscal XXXXX. Mijloacele

bănești primite în cont sub formă de credit bancar, societatea „PROVOLIROM” SRL le

convertește în 25 000 000 USD și le transferă către compania off-shore „VEB

SOLUTIONS CORPORATION” care la 13.11.2014 le transferă pe contul deschis la BC

„MOLDOVA-AGROINDBANK” SA.

Tot pe contul companiei „VEB SOLUTIONS CORPORATION”, la 11.11.2014 a

intrat suma de 2 720 022 EUR, prin intermediul conturilor companiilor nerezidente:

„HOSTAS LEVEL” LLP; „WESTLAND ALLIANCE” LP; „JOLIET TRADING” LP; „ISMIDA

ALLIANCE” LTD, bani care provin din creditul acordat de către „BANCA DE ECONOMII”

SA în sumă de 50 810 000 MDL societății „VOXIMAR COM” SRL.

La 13.11.2014 inculpatul Platon Veaceslav Nicolae, urmărind dobândirea

bunurilor altei persoane, solicită companiei off-shore „VEB SOLUTIONS CORP”

transferarea mijloacelor bănești primite în cont de la „ISMIDA ALLIANCE” LTD și

„PROVOLIROM” SRL în sumă totală de 28 000 000 USD, echivalent conform cursului

BNM a sumei de 417 760 000 lei MDL, pe contul companiei nerezidente „ANKOR

GETAWAY” LP a cărui beneficiar efectiv este.

În susținerea constatărilor enunțate prima instanță a indicat, iar instanța de apel

a susținut concluziile, că circumstanțele constatate de prima instanță sunt confirmate

prin următoarele probe cercetate în cadrul ședinței de judecată, după cum urmează:

procesul-verbal de ridicare din 25.07.2016 de la BC „MOLDOVA AGROINDBANK” SA, în

baza ordonanței de ridicare din 23.07.2016 și încheierii judecătorului de instrucție din

aceeași dată, prin care au fost ridicate rulajele bancare și dosarul juridic al companiei

nerezidente „VEB SOLUTION CORPORATION” din cadrul băncii menționate (f.d.

228-248 vol. X). Prin procesul-verbal din 26.07.2016 (f.d. 249-250 vol. X) au fost

examinate rulajele bancare și dosarul juridic al companiei nerezidente „VEB SOLUTION

CORPORATION” din cadrul BC „MOLDOVA AGROINDBANK” SA, prin care s-a constatat

că la 12.11.2014, prin operațiunea „Încasare SWIFT” au fost efectuate 2 tranzacții în

sumă de 3 000 492 dolari SUA (echivalentul a 44 696 529 lei) și 24 999 992 dolari SUA

50

(echivalentul a 372 409 880,83 lei). Pe același cont bancar, la 13.11.2014, a fost

efectuată tranzacția „Plata SWIFT” în sumă de 28 000 000 dolari SUA (echivalentul a

417 992 400 lei). Notele de plată nr. 059688 din 12.11.2014 și nr. 643789 din

12.11.2014, cu conținutul operațiunii „Transferarea soldului BNY Cust RRN” în sumă de

24 999 992 dolari SUA și respectiv „Plata la termen pentru materiale de construcții

contract f/n din 06.11.2014” în sumă de 3 000 492 dolari SUA. La notele de plată

respective este anexată copia autentificată a contractului de vânzare-cumpărare din

06.11.2014, în limba rusă și engleză, încheiat între companiile „VEB SOLUTION

CORPORATION” și „ISMIDA ALLIANCE” LTD, cu valoarea orientativă a tranzacției de

3 000 500 dolari SUA obiectul contractului fiind materiale de construcție. Ordin de

plată în valută străină nr. 1 din 13.11.2014, plătitor compania „VEB SOLUTION

CORPORATION” și destinatar compania „ANKOR GETAWAY” LP, cu suma tranzacției de

28 000 000 dolari SUA, descrierea operațiunii fiind „Plata la termen pentru materiale

de construcții”. La ordinul de plată este anexată copia contractului de

vânzare-cumpărare din 07.11.2014, în limba rusă și engleză, încheiat între companiile

„VEB SOLUTION CORPORATION” și „ANKOR GETAWAY” LP, obiectul contractului fiind

materiale de construcție, valoarea contractului 28 000 000 dolari SUA.

Prin procesul-verbal de ridicare din 10.11.2016 (f.d.167-222, vol. X) de la

„BANCA DE ECONOMII” SA, în baza ordonanței de ridicare din 07.11.2016 și încheierii

judecătorului de instrucție din aceeași dată au fost ridicate rulajele bancare și dosarul

juridic al companiei nerezidente „ISMIDA ALLIANCE” LTD din cadrul băncii menționate.

Potrivit procesului-verbal din 10.11.2016 (f.d. 169-170, vol. X) au fost examinate

rulajele bancare și dosarul juridic al companiei nerezidente „ISMIDA ALLIANCE” LTD

din cadrul „BĂNCII DE ECONOMII” SA, prin care s-a constatat că conform extrasului din

contul bancar nr. XXXXX în euro al companiei „ISMIDA ALLIANCE” LTD pentru perioada

01.11.2014-01.12.2014, la 11.11.2014, pe contul respectiv al companiei „ISMIDA

ALLIANCE” LTD este transferată suma de 2 419 500 euro de către „JOLIET TRADING”

LP, conform ordinului de plată nr. XXXXX efectuat în baza contractului din 05.11.2014.

Ulterior, la 12.11.2014 suma respectivă este convertită în dolari SUA în contul bancar

nr. XXXXX, la fel care aparține companiei „ISMIDA ALLIANCE” LTD. Conform extrasului

din contul bancar nr. XXXXX în dolari USD al companiei „ISMIDA ALLIANCE” LTD

pentru perioada 01.11.2014-01.12.2014, s-a constatat că la 12.11.2014, pe contul

respectiv al companiei „ISMIDA ALLIANCE” LTD este convertită suma de 3 012 900

dolari USD din contul nr. XXXXX în euro al companiei „ISMIDA ALLIANCE” LTD.

Ulterior, la aceeași dată - 12.11.2014, suma de 3 000 500 dolari SUA este

transferată către contul nr. XXXXX ce aparține companiei „VEB SOLUTIONS

CORPORATION”, cu sediul în Republica Panama, potrivit contractului fără număr din

06.11.2014, destinația fiind „plata pentru materiale de construcții”.

Instanța de apel a considerat corecte concluziile primei instanțe referitoare la

faptul că beneficiarul efectiv al companiilor „VEB SOLUTION CORPORATION” și

„ANKOR GETAWAY” LP este inculpatul Platon Veaceslav, fapt ce se confirmă și prin

declarațiile martorilor Pahomi Stela, Cebotari Serghei și Paingu Oleg.

În acest sens martorul Pahomi Stela, a declarat în ședința de judecată, că de

51

compania „ANKOR GETAWAY” a auzit de la inculpatul Platon Veaceslav care i-a

comunicat că, în noiembrie 2014 la contul companiei deschis la BC „MOLDOVA

AGROINDBANK” urma să parvină circa 30 milioane USD. În acest scop inculpatul

Platon Veaceslav i-a transmis rechizitele acestei companii pentru a i le transmite lui

Ilan Șor, ulterior la contul companiei au parvenit circa 28 milioane USD. A mai declarat,

că „ANKOR GETAWAY”, era implicată în procurarea acțiunilor de către inculpatul

Platon Veaceslav ale BC „MOLDOVA AGROINDBANK” SA.

Martorul Cebotari Serghei, a declarat în ședința de judecată, că cunoaște dosarul

juridic al companiei „VEB SOLUTIONS CORPORATION”, care a deschis cont la BC

„MOLDOVA AGROINDBANK” SA din anul 2016, când a fost ridicat de organul de

urmărire penală. A depistat că contul a fost deschis în noiembrie 2014, în timp ce se afla

peste hotarele țării, după ce a fost contactat telefonic de către inculpatul

Platon Veaceslav, care îl rugase să contribuie la urgentarea deschiderii acestui cont.

Totodată martorul Paingu Oleg, a comunicat instanței precum, că inculpatul

Platon Veaceslav i-a dat indicații personal că, este nevoie de urgentarea deschiderii

contului companiei „VEB SOLUTIONS CORPORATION”, pentru a efectua unele tranzacții

operativ.

Mai mult decât atât, prima instanță a reținut, iar instanța de apel a considerat

corectă constatarea că, potrivit procesului-verbal de examinare din 08.11.2016

(f.d.193-197 vol.VI) s-a stabilit, că compania „ANKOR GETAWAY” LP, companie ce

aparține inculpatului și prin intermediul căreia a sustras suma de 28 000 000 dolari

SUA de la „BANCA DE ECONOMII” SA, înregistrată în Marea Britanie, conturile deschise

la „TRASTA KOMERCBANKA”, la efectuarea transferurilor bancare, gestiona conturile

de la distanță, utilizând mai multe IP adrese, și anume: XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX

XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX și

XXXXX.

În acest sens instanța de apel a menționat ca prima instanță a explicat în textul

sentinței faptul, că IP-ul reprezintă un standard în comunicații, denumit Protocol

Internet (Internet Protocol / IP) și că în termeni uzuali, IP-ul este adresa computerului

de la care se face accesare. Astfel, la conectarea la internet, furnizorul în mod automat

alocă o adresă IP cu scopul asigurării posibilității de comunicare a calculatorului utilizat

cu alte echipamente.

Instanța de apel a susținut concluziile primei instanțe, care a constatat, că în

urma cercetării probelor prezentate de către acuzare, în procesul examinării

informațiilor de pe adresele de IP indicate supra, s-a stabilit că de la aceste adrese IP au

mai fost accesate conturile bancare ale altor companii ce aparțin inculpatului Platon

Veaceslav.

În așa mod s-a constatat, că un grup de persoane juridice rezidente și

nerezidente, cu conturile deschise la BC „MOLDINDCONBANK” SA și „TRASTA

KOMERCBANKA” au efectuat tranzacții bancare, utilizând IP adrese identice cu cele

folosite de către compania „ANKOR GETAWAY” LP, după cum urmează:

- IP XXXXX - utilizată de către compania „TAYRA LIMITED”, prin conturile

deschise la „TRASTA KOMERCBANKA” și BC „MOLDINDCONBANK” SA, care în perioada

52

30.01.2015 – 11.02.2016 a transferat 4 809 200 MDL către contul inculpatului Platon

Veaceslav, a.n. XXXXX, IDNP XXXXX, deschis la BC „Moldova Agroindbank” SA, având ca

destinație „plata pentru servicii”, iar restul mijloacelor financiare în sumă de 327 374

EUR au fost transferate pe contul de card corporativ, nr. XXXXX, deschis la BC

„MOLDINDCONBANK” SA, utilizat tot de către inculpatul Platon Veaceslav;

- IP XXXXX - utilizată de către compania „SOHOTRACK IMPEX” LLP, conturile

deschise la „TRASTA KOMERCBANKA”, care în perioada 01.10.2014 – 18.02.2016 a

transferat sub formă de împrumut mijloace bănești în sumă totală de 14 938 964 RUB

către contul bancar nr. XXXXX deschis la banca rusească „SBERBANK OF RUSSIA” OAO

de către persoana fizică, Cobaleva Elina XXXXX, a.n. XXXXX, IDNP XXXXX, în același timp

deținătoare a cetățeniei Federației Ruse.

Potrivit materialelor cauzei Cobaleva Elina XXXXX este fosta soție a inculpatului

Platon Veaceslav, iar mijloacele bănești transferate de către „SOHOTRACK IMPEX” LLP

către persoana fizică Cobaleva Elina XXXXX, reprezintă ajutor acordat de către

inculpatul Platon Veaceslav pentru întreținerea copilului minor al acestora, Platon

Alisa, a.n. XXXXX.

Aceeași adresă IP a fost utilizată de către compania „TAYRA LIMITED”, prin

conturile deschise la BC „VICTORIABANK” SA, care în perioada

12.08.2013 – 30.04.2014 a transferat mijloacele financiare în sumă de 160 000 EUR (2

893 268 MDL) pe contul de card corporativ nr. XXXXX, deschis la BC „VICTORIABANK”

SA, utilizat de către inculpatul Platon Veaceslav.

- IP XXXXX - utilizată de către compania „ABBERTON CONSULTANTS LIMITED”,

înregistrată în Marea Britanie, prin conturile deschise la „TRASTA KOMERCBANKA”,

care la 01.04.2015 a primit în cont mijloace bănești în sumă de XXXXX 000 USD de la

compania „INTERCHEM ENTERPRISES” LTD, înregistrată în Belize, conturile deschise la

„ABLV BANK”, nr. contului XXXXX, beneficiar efectiv fiind Popușoi Constantin, XXXXX,

IDNP XXXXX.

Aceeași adresă IP a fost utilizată de către „SVERIGE GRUPPEN” LP, înregistrată în

Marea Britanie, conturile deschise la „TRASTA KOMERCBANKA”, care la 25.09.2015 a

transferat mijloace bănești în sumă totală de 40 009 USD companiei nerezidente

„APOLLO CAPITAL INVEST” LTD, conturile deschise la BC „MOLDINDCONBANK” SA.

-IP XXXXX - utilizată de către compania „STOCK TRADING” SRL, cod fiscal

XXXXX, prin conturile deschise la BC „MOLDINDCONBANK” SA, care la 12.12.2011 a

primit un credit bancar în MDL, ulterior le-a convertit și a transferat 4 899 916 USD în

contul companiei „WESTBURN ENTERPRISES LIMITED”, înregistrată în Marea Britanie,

conturile deschise la „TRASTA KOMERCBANKA”, care de asemenea în diferite perioade,

în momentul gestionării conturilor bancare, utiliza IP adresa nr. XXXXX.

Aceeași adresă IP a fost utilizată de către „MIRABAX INVESTMENTS” LTD,

înregistrată în Marea Britanie, conturile deschise la „TRASTA KOMERCBANKA” și BC

„MOLDINDCONBANK” SA, care în perioada 27.11.2013 – 24.12.2013, a primit în cont

mijloace bănești în sumă de 565 962 589 USD și 61 112 957 EUR de la executorul

judecătoresc Zmeu Nicolae, IDNP XXXXX1, conturile deschise la BC

„MOLDINDCONBANK” SA, prin încasările forțate efectuate din conturile corespondente

53

ale băncilor rusești OAO „RUSSKIY ZEMELNIY BANK” și având la bază ordonanțele

judecătorești nr. 2po-102/13 din 05.11.2013.

- IP XXXXX - utilizată de „CHESTER NZ LIMITED”, înregistrată în Noua Zeelandă,

conturile deschise la BC „MOLDINDCONBANK” SA, care la 06.12.2011 a primit în cont

mijloace bănești în sumă de 10 500 000 USD de la societatea „BOGDAN & CO” SRL,

conturile deschise la BC „VICTORIABANK” SA. Sursa mijloacelor bănești transferate de

către „BOGDAN & CO” SRL constituie creditul bancar nr. XXXXX din 06.12.2011 acordat

de către BC „VICTORIABANK” SA.

Aceeași adresă IP a fost utilizată de către „MALLOW INVEST” LTD, înregistrată în

Marea Britanie, conturile deschise la BC „MOLDINDCONBANK” SA, care la 13.11.2014 a

transferat 1 492 200 USD în contul companiei nerezidente „SVERIGE GRUPPEN” LP,

înregistrată în Marea Britanie, conturile deschise la „TRASTA KOMERCBANKA”, având

ca bază plata pentru echipament de construcție.

- IP XXXXX - utilizată de către compania „SOHOTRACK IMPEX” LLP, conturile

deschise la BC „MOLDINDCONBANK” SA, care în perioada 24.03.2016 – 31.03.2016 a

transferat mijloace bănești în sumă totală de 2 376 000 USD în contul companiei

„GRANELL PTY” LTD, înregistrată în Africa de Sud, conturile deschise la „ABLV BANK”,

nr. contului XXXXX, a cărei beneficiar efectiv a fost Popușoi Constantin, XXXXX, IDNP

XXXXX;

Aceeași adresă IP a fost utilizată de către compania „LIBERTON LIMITED”,

înregistrată în Marea Britanie, conturile deschise la „TRASTA KOMERCBANKA”, care în

perioada 28.11.2012 – 23.05.2014 a transferat mijloace bănești în sumă totală de cca

13 103 000 Ruble rusești în contul companiei „CASSIA HOLDINGS LIMITED”,

înregistrată în Marea Britanie, conturile deschise la „TRASTA KOMERCBANKA”.

- IP XXXXX - utilizată de către compania „WESTBURN ENTERPRISES LIMITED”,

înregistrată în Marea Britanie, conturile deschise la „TRASTA KOMERCBANKA” și BC

„MOLDINDCONBANK” SA, care la 02.11.2011 a primit în cont mijloace bănești în sumă

de 4 000 000 USD de la societatea „STEALZ” SRL, cod fiscal XXXXX, conturile deschise la

BC „MOLDINDCONBANK” SA. Sursa mijloacelor bănești transferate de către societatea

„STEALZ” SRL constituie un credit bancar acordat la 02.12.2011 de către BC

„MOLDINDCONBANK” SA.

Aceeași adresă IP a fost utilizată de către compania „DENISON LIMITED”,

conturile deschise la BC „MOLDINDCONBANK” SA și „TRASTA KOMERCBANKA”, care în

perioada 26.12.2012 – 22.01.2014 a primit în cont suma totală de 1 808 523 326 USD

de la executorul judecătoresc Mocan Svetlana, conturile deschise la BC

„MOLDINDCONBANK” SA, având la bază ordonanța judecătorească nr.137-465/ 2012

din 05.12.2012.

- IP XXXXX - utilizată de către compania „SEABON LIMITED”, înregistrată în

Marea Britanie, conturile deschise la BC „MOLDINDCONBANK” SA, care la 01.12.2011 a

primit în cont mijloace bănești în sumă de 6 300 000 USD de la societatea „INFOART

INTERNATIONAL” SRL, cod fiscal XXXXX, conturile deschise la BC „VICTORIABANK” SA.

Sursa mijloacelor bănești constituie creditul bancar nr. XXXXX în sumă de 6 300 000

USD, acordat de către BC „VICTORIABANK” SA.

54

Aceeași adresă IP a fost utilizată de către compania „AUGELA SYSTEMS” LP,

înregistrată în Marea Britanie, conturile deschise la BC „MOLDINDCONBANK” SA și

„TRASTA KOMERCBANKA”, care la 06.12.2011 a primit în cont mijloace bănești în sumă

de 11 700 000 USD de la societatea „NEGHINA-COM” SRL, cod fiscal XXXXX, conturile

deschise la BC „VICTORIABANK” SA. Sursa mijloacelor bănești constituie creditul

bancar nr. XXXXX în sumă de 11 700 000 USD, acordat de către BC „VICTORIABANK”

SA.

Aceeași adresă IP a fost utilizată de către compania ООО „УК СТРОЙСЕРВИС”,

conturile deschise la BC „MOLDINDCONBANK” SA, care la 28.04.2015 a transferat

mijloace bănești în sumă de 1 229 500 USD în contul companiei „ABBERTON

CONSULTANTS LIMITED”, deschis la BC „MOLDINDCONBANK” SA.

- IP XXXXX - utilizată de către compania „STAMTRADE SERVICES LIMITED”,

conturile deschise la BC „MOLDINDCONBANK” SA, care la 13.01.2014 a transferat

mijloace bănești în sumă totală de 6 385 383,86 USD executorului judecătoresc Miron

Iacob, conturile deschise la BC „MOLDINDCONBANK” SA, având la bază plata pentru

bunurile, procurate de către „TRANS WORLD ENTERTAINMENT” SRL la licitația

petrecută la 31.12.2013 în baza anunțului publicat în data de 13.12.2013, conform

contractului de fidejusiune din 30.12.2013.

Aceeași adresă IP a fost utilizată de către compania „SEABON LIMITED”,

conturile deschise la BC „MOLDINDCONBANK” SA, care în perioada

17.03.2011 – 20.09.2013 a primit în cont mijloace bănești în sumă totală de cca

48 778 933 EUR, 2 791 317 495 USD și 4 631 544 860 Ruble rusești de la executorii

judecătorești Mocan Svetlana și Chihai Anatolie, conturile deținute la BC

„MOLDINDCONBANK” SA, având la bază ordonanțele judecătorești nr. 2p/o-497/10 din

14.10.2010, 2p/o-3134/13 din 26.04.2013 și 2p/o-1207/ 2013 din 05.12.2013.

- IP XXXXX - utilizată de către compania „VALEMONT PROPERTIES” LTD,

conturile deschise la BC „MOLDINDCONBANK” SA, care în perioada

02.07.2012 – 15.10.2012 a primit în cont mijloace bănești în sumă de 414 657 708 USD

de la executorul judecătoresc Mocan Svetlana, conturile deschise la BC

„MOLDINDCONBANK„ SA, având la bază ordonanța judecătorească 2p/o-1104/2012

din 27.04.2012.

Totodată, la 07.09.2012, compania „VALEMONT PROPERTIES” LTD, prin

conturile deschise la BC „MOLDINDCONBANK” SA a transferat 250 980 EUR companiei

FA „SVIRIDOVA KNEIPPSTRAE”, înregistrată în Germania, conturile deschise la

„UNICREDIT BANK AG HYPOVEREINSBANK”, având la bază plata pentru autoturismele

de model „BENTLEY”, cod VIN XXXXX și XXXXX.

Aceeași adresă IP a fost utilizată de către compania „SOHOTRACK IMPEX” LLP,

conturile deschise la „TRASTA KOMERCBANKA”, care la 16.09.2014 a primit în cont

mijloace bănești în sumă de 200 000 USD de la compania „MISER DEVELOPMENT

LIMITED”, înregistrată în Insulele Virgine Britanice, conturile deschise la banca din

Letonia JSC „CITADELE BANKA”.

- IP XXXXX - utilizată de către compania „APOLLO CAPITAL INVEST” LTD,

înregistrată în Marea Britanie, conturile deschise la BC „MOLDINDCONBANK” SA, care

55

pe perioada 13.04.2016 – 20.06.2016 a primit în cont mijloace bănești în sumă de

31 267 000 MDL de la societatea „INAMSTRO” SRL, cod fiscal XXXXX, având la bază

plata în avans pentru teren.

Totodată, la 25.06.2015 compania „APOLLO CAPITAL INVEST” LTD a transferat

mijloace bănești în sumă de 60 318 USD societății „BOGDAN & CO” SRL, cod fiscal

XXXXX, conturile deschise la BC „MOLDINDCONBANK” SA, având la bază contractul de

fidejusiune nr. 2306 din 23.06.2015.

Astfel, instanța de apel a însușit concluziile primei instanțe, considerând că

aceasta corect a constatat, că probele cercetate denotă fără careva dubii faptul, că

inculpatul Platon Veaceslav este beneficiarul efectiv al companiei „ANKOR GETAWAY”.

În acest sens instanța de apel a subliniat, că sunt corecte concuziile primei

instanțe, că având în vedere probele cercetate, este constatat cu certitudine faptul

efectuării operațiunilor de transfer a mijloacelor financiare în sumă de 28 000 000

dolari SUA, pe contul companiei „ANKOR GETAWAY” LP al cărui beneficiar efectiv este

inculpatul Platon Veaceaslav, bani care au fost sustrași din „BANCA DE ECONOMII” SA.

Astfel, instanța de apel în acord cu concluziile primei instanțe a conchis, că

inculpatul Platon Veaceslav Nicolae, prin acțiunile sale intenționate, a manifestat abuzul

de încredere și înșelăciunea față de Ilan Șor, manifestate prin convingerea acestuia, că

banii vor fi restituiți „BĂNCII DE ECONOMII” SA cu o dobândă destul de considerabilă, și

în așa mod a însușit de la „BANCA DE ECONOMII” SA mijloacele financiare în sumă de

869 224 839,76 lei MDL, ca urmare a creditării companiilor „CARITAS GROUP” SRL,

„VOXIMAR COM” SRL și „PROVOLIROM” SRL de către „BANCA DE ECONOMII” SA.

Instanța de apel a susținut concluziile primei instanțe, care a statuat că, ținând

cont de dispozițiile normei penale, cu referire la elementele infracțiunii prevăzute la

art. 190 alin. (5) Cod penal, raportate la circumstanțele constatate, inculpatul

Platon Veaceslav Nicolae, prin acțiunile sale intenționate, manifestând abuzul de

încredere și înșelăciunea față de Ilan Șor, manifestate prin convingerea acestuia că banii

vor fi restituiții „BĂNCII DE ECONOMII” SA cu o dobândă destul de considerabilă, a

însușit de la „BANCA DE ECONOMII” SA mijloacele financiare în sumă de

869 224 839,76 lei MDL, ca urmare a creditării companiilor „CARITAS GROUP” SRL,

„VOXIMAR COM” SRL și „PROVOLIROM” SRL de către „BANCA DE ECONOMII” SA, suma

de 869 224 839,76 lei MDL, constituind obiectul material al infracțiunii.

Totodată, instanța de apel a susținut opinia primei instațe, care a conchis, că în

ședințele judiciare s-a stabilit cu certitudine, că prin fapta comisă, inculpatul

Platon Veaceslav a periclitat relațiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor

mobile sub formă de mijloace financiare aparținând „BĂNCII DE ECONOMII” SA, ceea ce

constituie obiectul juridic principal, precum și relațiile sociale cu privire la libertatea

manifestării de voință și minimul necesar de încredere.

În același timp, instanța de apel a concretizat, că în efortul de precizare a

semnelor calificative reținute, prima instanță corect a reiterat, că din sensul art. 190

alin. (5) Cod penal rezultă, că noțiunea „dobândire ilicită” are sensul autentic de

„sustragere”, remarcând că se consideră „sustragere” luarea ilegală și gratuită a

56

bunurilor mobile din posesia altuia, care a cauzat un prejudiciu patrimonial efectiv

acestuia, săvârșită în scop de cupiditate.

Așadar, instanța de apel, susținând concluziile primei instanțe, a indicat, că

acțiunea principală comisă de inculpatul Platon Veaceslav s-a realizat prin dobândirea

ilicită a bunurilor „BĂNCII DE ECONOMII” SA, adică sustragerea mijloacelor financiare

în sumă de 869 224 839,76 lei MDL prin intermediul companiilor ce aparțin lui Ilan Șor,

ca în final, acestea să ajungă pe conturile companiilor care aparțin inculpatului – „ZENIT

MANAGEMENT” LP și „ANKOR GETAWAY” LP.

În acest aspect, instanța de apel, de rând cu prima instanță, având în vedere

circumstanțele stabilite anterior, a constatat, că în perioada anului 2011, inculpatul

Platon Veaceslav, prin companiile gestionate de-facto de către acesta și a cărui

beneficiar efectiv este, după cum urmează: „NEGHINA-COM” SRL, ÎCS „INFOART

INTERNATIONAL” SRL, ÎCS „CRISTAL-IMPEX” SRL, „SEMGROUP-SYSTEMS” SRL și

„BOGDAN & CO” SRL, a obținut mai multe credite de la BC „VICTORIABANK” SA în suma

totală de 427 330 897MDL. Pentru a stinge creanțele la BC „VICTORIABANK” SA,

inculpatul Platon Veaceslav, a pus în funcțiune rezoluția infracțională constând în

obținerea mijloacelor financiare de la „BANCA DE ECONOMII” SA, fără intenția de a-i

rambursa, prin înșelarea lui Ilan Șor, activitate infracțională prin care inculpatul a

executat obligația patrimonială rezultată din contractele de credit bancar încheiate cu

BC „VICTORIABANK” SA în perioada lunii noiembrie 2014.

Instanța de apel a remarcat concluzia primei instanțe, care a subliniat, că

dobândirea ilicită a mijloacelor financiare în proporții deosebit de mari s-a realizat ca

urmare a intrării acestora pe conturile bancare ale companiilor „ZENIT MANAGEMENT”

LP și „ANKOR GETAWAY” LP, ce aparțin inculpatului Platon Veaceslav, constituind

activități succesive, comise cu aceeași intenție infracțională, constituind o infracțiune de

escrocherie unică prelungită.

Instanța de apel a menționat, că sunt corespunzătoare doctrinei și practicii

judiciare constatările primei instanțe, că prin „înșelăciune” se înțelege după caz: 1)

dezinformarea conștientă a victimei, care constă în prezentarea vădit falsă a realității

(înșelăciunea activă); 2) trecerea sub tăcere a realității, când sunt ascunse faptele și

circumstanțele care trebuie comunicate în cazul săvârșirii cu bună-credință și în

conformitate cu legea a tranzacției patrimoniale (înșelăciunea pasivă), iar prin „abuz de

încredere” se înțelege exploatarea de către făptuitor a raporturilor de încredere care

s-au stabilit între el și victimă.

Astfel, în speță, acțiunea adiacentă a constat în înșelăciunea manifestată de

inculpatul Platon Veaceslav față de Ilan Șor, realizată prin convingerea acestuia de a-i

acorda mijloace financiare pentru interese personale, apelând la manopere frauduloase

(dezinformarea conștientă, care constă în prezentarea vădit falsă a realității

(înșelăciune activă) referitoare la restituirea banilor la termenul de scadență la care

s-au înțeles și la abuzul de încredere manifestat prin valorificarea relațiilor de afaceri

stabilite între inculpatul Platon Veaceslav și Ilan Șor, astfel fiind exploatate raporturile

de încredere care s-au stabilit anterior între ultimii.

57

Instanța de apel a însușit și concluziile primei instanțe, că inculpatul

Platon Veaceslav a uzat de manoperele frauduloase inclusiv și atunci când l-a

determinat pe Ilan Șor să înregistreze creanțele companiilor sale „NEGHINA-COM” SRL

și „CRISTAL-IMPEX” SRL pe companiile ce-i aparțin lui Ilan Șor – „AGERCOM” SRL și

„GRAND IMOBILIARE” SRL.

Astfel, în opinia instanței de apel, este corectă concluzia primei instanțe, că

manifestarea înșelăciunii și abuzului de încredere de către inculpatul Platon Veaceslav

față de Ilan Șor se confirmă prin declarațiile ultimului, date atât la etapa urmăririi

penale cât și confirmate în cadrul ședinței de judecată, acesta menționând că se

cunoșteau cu inculpatul Platon Veaceslav de mai mulți ani, timp în care au realizat mai

multe afaceri, și la momentul realizării tranzacțiilor cu creditele menționate, toate

afacerile anterioare erau finalizate cu succes și careva neînțelegeri între ei nu au fost.

Reieșind din motivele enunțate a realizat operațiunea de creditare a inculpatului

Platon Veaceslav pentru acoperirea creditelor acestuia luate de la BC „VICTORIABANK”

SA. Operațiunea respectivă a fost realizată după schema propusă de inculpatul

Platon Veaceslav și anume: creditele au fost acordate prin intermediul companiilor

deținute și printr-un șir de companii off-shore ca până în final să fie transferate

companiilor deținute de către Veaceslav Platon, care urma să „închidă” creditele la BC

„VICTORIABANK” SA. După finisarea operațiunii respective, însă, banii nu au fost

restituiți.

Reieșind din cele expuse supra, instanța de apel a susținut concluziile primei

instanțe, care a reținut faptul, că Ilan Șor, având încredere în partenerul său de afaceri

pe care îl cunoștea de o perioadă îndelungată de timp, ținând cont de faptul că anterior

afacerile comune desfășurate se finalizau cu succes, a acceptat oferta inculpatului, în

rezultat inculpatul Platon Veaceslav însușind mijloacele financiare în sumă de 869 224

839,76 lei MDL, ca urmare a creditării companiilor de către „BANCA DE ECONOMII” SA.

Instanța de apel, venind în susținerea concluziilor primei instanțe, a reținut de

rând cu aceasta, că mărimea prejudiciului patrimonial cauzat prin escrocherie în

proporții deosebit de mari, corespunde valorii bunurilor sustrase de către inculpatul

Platon Veaceslav și anume în sumă de 869 224 839,76 lei MDL, adică se exprimă în

prejudiciul patrimonial efectiv.

În același timp, instanța de apel a reținut că prima instanță corect a menționat, că

din analiza coroborată a prevederilor art. 126 alin. (11) din Codul penal în redacția Legii

nr. 207 din 29 iulie 2016, conform cărora se consideră proporții deosebit de mari

valoarea bunurilor sustrase, dobândite, primite, fabricate, distruse, utilizate,

transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea pagubei

pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care depășește 40 de salarii medii

lunare pe economie prognozate, stabilite prin Hotărârea de Guvern în vigoare la

momentul săvârșirii faptei, și a prevederilor Hotărârii Guvernului Republicii Moldova

nr. 1000 din 13 decembrie 2013 privind aprobarea cuantumului salariului mediu lunar

pe economie, prognozat pentru anul 2014, potrivit cărora cuantumul salariului mediu

lunar pe economie, prognozat pentru anul 2014, este în mărime de 4 225 lei, astfel se

58

deduce că prejudiciul în sumă totală de 869 224 839,76 lei, reprezintă o daună în

proporții deosebit de mari.

În continuare instanțele judecătorești au reținut și faptul, că între urmările

prejudiciabile (daună materială în proporții deosebit de mari în sumă totală de 869 224

839,76 lei) și acțiunile inculpatului persistă o legătură de cauzalitate sine qua non.

Totodată, infracțiunea de escrocherie este o infracțiune materială, aceasta fiind

consumată în momentul în care făptuitorul obține posibilitatea reală de a se folosi sau a

dispune de bunurile altuia la propria sa dorință, iar, raportând aceste prevederi legale

la circumstanțele cauzei, instanțele judecătorești au concluzionat, că fapta comisă de

către inculpatul Platon Veaceslav se consideră consumată din momentul obținerii

facultății asupra mijloacelor financiare (intrării în posesie) și posibilității reale de a

dispune de acestea, și anume la 20.11.2014, dată când a fost efectuat ultimul transfer pe

contul companiei „ZENIT MANAGEMENT” LP.

Această concluzie, în opinia instanței de apel, corect a fost făcută de către prima

instanță, deoarece în speță s-a constatat, că activitatea infracțională a fost realizată de

către inculpatul Platon Veaceslav prin multiple acțiuni prejudiciabile având o singură

intenție infracțională, fiind în prezența unei infracțiuni unice prelungite.

Instanța de apel a indicat, că în această succesiune, prima instanță corect a

stabilit, că prin acțiunile inculpatului Platon Veaceslav cu certitudine s-a realizat în

întregime latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (5) Cod penal,

infracțiunea fiind consumată.

La fel instanța de apel a susținut și concluziile primei instanțe, care a reținut în ce

privește latura subiectivă a infracțiunii, că din probatoriul cercetat în cadrul ședințelor

de judecată rezultă cu certitudine faptul, că inculpatul Platon Veaceslav a acționat cu

intenție directă, urmărind scopul de cupiditate.

În acest sens prima instanță corect a reținut faptul, că inculpatul Platon

Veaceslav, prevăzând cauzarea prin acțiunile sale a prejudiciului patrimonial efectiv în

dauna „BĂNCII DE ECONOMII” SA, dorind să intre în posesia mijloacelor financiare prin

închiderea datoriilor pe creditele obținute de la BC „VICTORIABANK” SA de către

companiile ce-i aparțin „NEGHINA-COM” SRL, ÎCS „INFOART INTERNATIONAL” SRL, ÎCS

„CRISTAL-IMPEX” SRL, „SEMGROUP-SYSTEMS” SRL și „BOGDAN & CO” SRL, prin

intermediul companiei sale „ZENIT MANAGEMENT” LP și, respectiv, prin intermediul

„ANKOR GETAWAY” LP le-a inclus în sfera sa patrimonială.

Astfel, prima instanță, în opinia instanței de apel, corect a constatat că existența

scopului de cupiditate s-a manifestat în speță prin faptul, că inculpatul Platon Veaceslav

în mod conștient a anticipat rezultatul acțiunilor sale, și l-a dorit și a îndreptat acțiunile

sale spre realizarea acestuia, demonstrând în așa fel ce rezultat a vrut să atingă prin

conduita sa.

În acest sens, în opinia primei instanțe, susținută de către instanța de apel,

elocventă este determinarea de către inculpatul Platon Veaceslav a martorului

Pahomi Stela de a se ocupa de toată procedura tehnică de cotractare a creditelor,

inclusiv intermedierea discuțiilor purtate cu martorul Șor Ilan, având același scop – de a

intra în posesia mijloacelor financiare sustrase, astfel atestându-se în mod cert intenția

59

inculpatului Platon Veaceslav de a obține în mod fraudulos mijloacele financiare cu titlu

de obiect material al infracțiunii imputate.

În final, instanța de apel a constatat, că prima instanță și-a motivat temeinic

soluția și în mod întemeiat a ajuns la concluzia, că vinovăția inculpatului,

Platon Veaceslav Nicolae, în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (5) Cod

penal, individualizată prin „escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită în proporții deosebit de mari”,

și-a găsit confirmare în ședința de judecată dincolo de orice dubiu rezonabil.

În ce privește infracțiunea de spălare a banilor reținută în sarcina inculpatului

Platon Veaceslav, instanța de apel a constatat, că prima instanță a făcut o analiză

detaliată prin prisma elementelor componenței de infracțiune și corect a stabilit că prin

faptele comise acesta a periclitat relațiile sociale cu privire la sursa și proveniența licită

a banilor, precum și la circulația corectă a acestora.

În acest sens instanța de apel a menționat că de către prima instanță a fost

constatat, că inculpatul Platon Veaceslav a transferat, a convertit și a utilizat mijloacele

financiare, care au intrat pe conturile companiei sale „ANKOR GETAWAY” LP, despre

care cunoștea că au o proveniență ilicită, fiind sustrași din „BANCA DE ECONOMII” SA la

10.11.2014, prin acordarea creditului în sumă de 375 586 737 MDL companiei

„PROVOLIROM” SRL și la 11.11.2014 în sumă de 50 810 000 MDL societății „VOXIMAR

COM” SRL, cod fiscal 101360001593, în vederea deghizării și tăinuirii originii ilicite a

mijloacelor financiare, în proporții deosebit de mari, în sumă totală de 28 000 000 USD,

echivalent conform cursului BNM a sumei de 417 760 000 lei MDL, sumă ce constituie

obiectul material al infracțiunii de spălare a banilor prevăzută la art. 243 Cod penal.

Instanța de apel a indicat că de către prima instanță a fost cert stabilit faptul, că

inculpatul Platon Veaceslav Nicolae în perioada lunii noiembrie 2014, manifestând

scopul de cupiditate, prin înșelăciune și abuz de încredere față de Șor Ilan, cel care în

perioada lunii noiembrie 2014 deținea funcția de președinte al Consiliului „BĂNCII DE

ECONOMII” SA, l-a determinat pe ultimul să-i acorde mijloace financiare în sumă de 417

760 000 lei MDL, prin creditarea unor companii pe care le gestionează Ilan Șor,

înșelându-l că va restitui mijloacele financiare cu o dobândă mai mare, care respectiv va

fi și profitul băncii, iar mijloacele financiare care le va primi de la Șor Ilan, urmează să

fie transferate pe conturile companiilor ce-i aparțin inculpatului, rechizitele cărora vor

fi transmise ulterior.

Astfel, la 10.11.2014 „BANCA DE ECONOMII” SA a acordat un credit bancar în

sumă de 375 586 737 MDL companiei „PROVOLIROM” SRL, cod fiscal XXXXX. Mijloacele

bănești primite în cont sub formă de credit bancar, societatea „PROVOLIROM” SRL le

convertește în 25 000 000 USD și le transferă către compania off-shore „VEB

SOLUTIONS CORPORATION” care la 13.11.2014 le transferă pe contul deschis la BC

„Moldova-Agroindbank” SA.

Tot pe contul companiei „VEB SOLUTIONS CORPORATION”, la 11.11.2014 a

intrat și suma de 2 720 022 EUR, prin intermediul conturilor companiilor nerezidente:

„HOSTAS LEVEL” LLP, „WESTLAND ALLIANCE” LP, „JOLIET TRADING” LP, „ISMIDA

60

ALLIANCE” LTD, bani care provin din creditul acordat de către „BANCA DE ECONOMII”

SA în sumă de 50 810 000 MDL societății „VOXIMAR COM” SRL.

Instanța de apel a subliniat, că prin cele indicate supra a susținut concluziile

primei instanțe prin care aceasta a constatat, că mijloacele financiare în mărime de

417 760 000 lei MDL au fost dobândite prin escrocherie de către inculpatul

Platon Veaceslav, acționând prin înșelăciune și abuz de încredere față de Șor Ilan, care

în perioada lunii noiembrie 2014 deținea funcția de președinte al Consiliului „BĂNCII

DE ECONOMII” SA, determinându-l pe ultimul să-i acorde mijloace financiare în sumă

de 417 760 000 lei MDL, prin creditarea unor companii pe care le gestionează Șor Ilan,

înșelându-l că va restitui mijloacele financiare cu o dobândă mai mare, care respectiv va

fi și profitul băncii, și astfel a comis infracțiunea de escrocherie, prevăzută la art. 190

alin. (5) Cod penal, iar mijloacele financiare în sumă de 417 760 000 lei MDL dobândite

de acesta constituind venit ilicit.

Prima instanță, concluziile căreia sunt susținute de către instanța de apel, în

continuare a menționat, că în cazul infracțiunii spălării banilor legiuitorul presupune o

legătură directă dintre această infracțiune și infracțiunea principală din care a rezultat

produsul infracțional cu care se operează ulterior prin modalitățile normative stipulate

în art. 243 alin. (1) lit. a)-c) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a menționat, că în consecvența logicii expuse, prima

instanță corect a stabilit, că faptele indicate supra constată cert existența și realizarea

celor două categorii de circumstanțe esențiale necesare pentru confirmarea săvârșirii

de către inculpatul Platon Veaceslav a infracțiunii prevăzute de art. 243 Cod penal, și

anume: 1) comiterea infracțiunii „principale” - de sustragere a mijloacelor bănești din

„BANCA DE ECONOMII” SA, fiind astfel dovedită proveniența ilicită a mijloacelor

bănești și 2) deghizarea provenineței reale a acestora - prin transferarea de către

inculpatul Platon Veaceslav la 13.11.2014 din suma de 28 000 000 dolari SUA,

parvenite pe conturile companiei nerezidente „ANKOR GETAWAY” LP a sumei de

7 230 000 USD, echivalent conform cursului BNM al sumei 107 871 600 lei MDL, către o

altă companie pe care o gestionează și anume compania „CALMVIEW SERVICES

LIMITED” în conturile deschise la „TRASTA KOMERCBANKA” din Letonia, iar ulterior, în

aceeași zi, urmărind același scop de deghizare a provenienței ilicite a banilor, prin

transferarea soldului către conturile aceleiași companii nerezidente deschise la BC

„MOLDINDCONBANK” SA, unde le-a convertit în 137 018 406 MDL și le-a transferat

către compania de asigurări CIA „ASITO” SA a cărui beneficiar este, având ca destinație

plata pentru capitalul social. În continuare, inculpatul Platon Veaceslav, de pe contul

companiei „ANKOR GETAWAY” LP pe care o gestionează, a transferat către compania

„TAIWAN ELECTRO” LP la 16.04.2015 suma de 442 600 USD, echivalentul conform

cursului BNM a sumei de 6 603 592 lei MDL, iar ulterior aceste mijloace financiare au

fost trasnferate către compania „ADVANCED ASET PROT”, pe care le-a utilizat pentru

achiziționarea a 0,26% din acțiunile instituției bancare BC „MOLDOVA AGROINDBANK”

SA.

Așadar, instanța de apel a fost de acord cu concluzia primei instanțe, că

inculpatul Platon Veaceslav, în lipsa unor temeiuri justificate, a scos mijloace bănești

61

din posesia și administrarea „BĂNCII DE ECONOMII” SA și le-a trecut, fără nici un drept,

în stăpânirea sa, obținând astfel posibilitatea reală de a se folosi și a dispune de

mijloace bănești străine după dorință sa, fapt care denotă atât realizarea, cât și

consumarea infracțiunii de escrocherie a sumei de 417 760 000 lei MDL de la partea

vătămată și civilă, „BANCA DE ECONOMII” SA.

Totodată de către instanțele judecătorești s-a reținut, că în conformitate cu

prevederile Convenției privind spălarea banilor, depistarea, sechestrarea și confiscarea

veniturilor provenite din activitatea infracțională din 08.11.1990, ratificată prin Legea

Republicii Moldova pentru ratificarea Convenției privind spălarea banilor, depistarea,

sechestrarea și confiscarea veniturilor provenite din activitatea infracțională, adoptată

de Parlamentul Republicii Moldova la 15.03.2002, infracțiunea anterioară este

denumită „infracțiunea principală”, iar situația-premisă în cazul infracțiunii prevăzute

la art. 243 alin. (1) Cod penal, constă în existența unei infracțiuni anterioare

(principale) care constituie sursa bunurilor care urmează a fi „spălate” în procesul de

săvârșire a infracțiunii specificate la art. 243 alin. (1) Cod penal.

În speță prima instanță, în opinia instanței de apel corect a stabilit, că

infracțiunea predicat este fapta de escrocherie prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal,

vinovăția inculpatului Platon Veaceslav în comiterea căreia a fost pe deplin dovedită.

În continuare, instanța de apel, în susținerea soluției primei instanțe, atestă, că

din analiza faptelor comise de către inculpatul Platon Veaceslav, așa cum acestea au fost

stabilite la examinarea cauzei prin probele cercetate și analizate minuțios de către

instanțe, se deduce că activitatea infracțională comisă de inculpatul Platon Veaceslav,

constituie din punct de vedere juridico-penal infracțiunea de spălare a banilor în

proporții deosebit de mari, și a avut un caracter succesiv, adică în vederea atingerii

scopului său infracțional și anume cel de atribuire a unui aspect legal sursei și

provenienței veniturilor ilicite, precum și tăinuirea originii sau apartenenței unor astfel

de venituri, inculpatul Platon Veaceslav, a comis multiple acțiuni infracționale identice,

care alcătuiesc în ansamblu o singură infracțiune de spălare de bani în proporții

deosebit de mari, în modalitatea infracțiunii unice prelungite.

În acest aspect instanța de apel a subliniat, că prima instanță corect a constatat,

că inculpatul Platon Veaceslav, la momentul comiterii faptei era beneficiarul efectiv al

companiei „ANKOR GETAWAY” LP, BC „MOLDOVA AGROINDBANK” SA, CIA „ASITO” SA

și BC „MOLDINDCONBANK” SA, fapt ce se confirmă prin declarațiile martorului

Pahomi Stela, care a declarat că, în anul 2014 în luna octombrie, inculpatul

Platon Veaceslav i-a comunicat că dorește să înstrăineze o parte din activele pe care le

deține și anume: 38,4 % acțiuni ale emitentului BC „VICTORIABANK” SA, circa 80 % din

acțiunile companiei CIA „ASITO” SA și SA „MOLDOVA TUR”. În activitatea sa de serviciu,

realizată sub conducerea inculpatului Platon Veaceslav a îndeplinit următoarele funcții

oficiale: membru și Președinte al Consiliului de Administrație SA „MOLDASIG”, membru

al Consiliului de Administrație la BC „MOLDOVA AGROINDBANK” SA, exercitând

atribuțiile stabilite de lege, la indicația inculpatului Platon Veaceslav a monitorizat

activitatea Registratorului Independent „REGISTRU CORECT”, informându-l pe inculpat

despre tot ce are loc în cadrul acestui registrator, deoarece beneficiarul real al

62

pachetelor de acțiuni în companiile „MOLDASIG”, BC „MOLDOVA AGROINDBANK” SA și

„REGISTRU CORECT” era inculpatul Platon Veaceslav. Martorul a mai declarat, că tot

inculpatul Platon Veaceslav a fost beneficiarul real al pachetelor de acțiuni ale

companiilor „MOLDASIG” și BC „MOLDOVA AGROINDBANK” SA.

În același sens prima instanță corect, în opinia instanței de apel, a reținut și

declarațiile martorului Shvartsman Boris, care a relatat instanței, că Mîrzac Valeriu i s-a

adresat cu o rugăminte din partea inculpatului Platon Veaceslav pentru a înregistra

temporar pe numele său acțiunile acestuia de la BC „MOLDINDCONBANK”. Ulterior s-a

întâlnit cu Stașevscaia Aliona, care i-a adus pachetul de acte în limba română.

Mîrzac Valeriu le-a citit, i-a spus că totul este în regulă și le-a semnat. Totodată l-a rugat

pe Rogovoi Alexandru ca acesta să accepte să fie director al companiei „REMINGTON”

SRL, care era deținătoarea a 5 % de acțiuni la BC „MOLDINDCONBANK” SA. În urma

acestei înțelegeri a fost înregistrat în calitate de fondator al companiei „REMINGTON”

SRL în proporție de 99 %, iar 1 % a fost înregistrat pe numele lui Rogovoi Alexandru.

Ultima dată, în aprilie 2016, la Kiev inculpatul Platon Veaceslav i-a promis că în decurs

de o lună va găsi 5 persoane pe care să înregistreze acțiunile BC „MOLDINDCONBANK”

SA.

În continuare prima instanță menționează, că potrivit declarațiilor martorului

Rogovoi Alexandru, Compania „REMINGTON” SRL îi este cunoscută. Aproximativ în anul

2008-2009 la el s-a adresat un vechi cunoscut și partener de afaceri, Mîrzac Valerian, cu

propunerea de a deveni temporar administrator al compania „REMINGTON” SRL, a

căzut de acord. Inculpatul Platon Veaceslav l-a sunat, comunicându-i că urmează să se

întâlnească cu Stașevscaia Aliona, care va pregăti toate actele necesare, iar ulterior va

trebui să se ducă la Camera Înregistrării de Stat. La Camera Înregistrării de Stat au fost

o singură dată, și anume atunci când au fost perfectate actele de constituire, alte careva

activități pe compania „REMINGTON” SRL nu a desfășurat. Inițial înțelegerea de a fi

administrator la această companie era pe un termen de un an - un an jumate, deoarece

după expirarea termenului convenit inițial inculpatul Platon Veaceslav nu și-a onorat

promisiunile. A concretizat, că compania „REMINGTON” SRL deține 4 % sau 4,5 % din

acțiunile BC „MOLDINDCONBANK” SA, careva dividende sau careva avantaje de la

compania dată nu a primit, despre garantarea cărorva credite nu ține minte nimic.

Unicul lucru pe care îl poate comunica este că aproximativ 5 ani în urmă, împreună cu

Stașevscaia Aliona, au mers la BC „VICTORIABANK” SA, unde au semnat niște acte.

Procedura transmiterii acțiunilor BC „MOLDINDCONBANK” SA către „REMINGTON” SRL

nu o cunoaște, în legătură cu acest fapt ține minte că inculpatul Platon Veaceslav i-a

spus despre aceea că compania „REMINGTON” SRL nerezidentă (off-shore) urma să

transmită acțiunile respective către compania rezidentă „REMINGTON” SRL.

Așadar, prima instanță a conchis, concluzia acesteia fiind susținută de către

instanța de apel, că din declarațiile martorilor Svartsman Boris și Rogovoi Alexandr,

rezultă cu certitudine că beneficiarul efectiv al acțiunilor BC „MOLDINCONBANK” SA

deținute de jure de „REMINGTON” SRL este inculpatul Platon Veaceslav.

De asemenea de către instanța de apel a fost considerată corectă concluzia

primei instanțe de reținere și a declarațiilor martorului Cebotari Serghei, care a

63

comunicat în ședințele de judecată, că 43 % din acțiunile BC „MOLDOVA

AGROINDBANK” SA erau de jure deținute de anumite companii, iar de facto acestea

aparțineau inculpatului Platon Veaceslav, precum și declarațiile martorului Paingu Oleg,

care a comunicat în ședințele de judecată, că, reieșind din tranzacțiile desfășurate, și-a

făcut concluzia că și compania „ANKOR GETAWAY” indirect aparținea inculpatului

Platon Veaceslav.

Astfel, prima instanță a ajuns la concluzia, susținută și de către instanța de apel,

că din declarațiile martorilor Cebotari Serghei și Paingu Oleg, rezultă că beneficiarul

efectiv al 43 % din acțiunile BC „MOLDOVA AGROINDBANK” SA și „ANKOR GETAWAY”

era inculpatul Veaceslav Platon.

În continuare prima instanță corect, în opinia instanței de apel, a reținut, că prin

procesul-verbal de ridicare din 25.07.2016 de la BC „MOLDOVA AGROINDBANK” SA, în

baza ordonanței de ridicare din 23.07.2016 și încheierii judecătorului de instrucție din

aceeași dată, au fost ridicate rulajele bancare și dosarul juridic al companiei

nerezidente „VEB SOLUTION CORPORATION” din cadrul băncii menționate (f.d.

228-248 vol. X), iar prin procesul-verbal din 26.07.2016 (f.d. 249-250, vol. X), au fost

examinate rulajele bancare și dosarul juridic al companiei nerezidente „VEB SOLUTION

CORPORATION” din cadrul BC „MOLDOVA AGROINDBANK” SA, prin care s-a constatat

că la 12.11.2014, prin operațiunea „Încasare SWIFT” au fost efectuate 2 tranzacții în

sumă de 3 000 492 dolari SUA (echivalentul a 44 696 529 lei) și 24 999 992 dolari SUA

(echivalentul a 372 409 880,83 lei). Pe același cont bancar, la 13.11.2014, a fost

efectuată tranzacția „Plata SWIFT” în sumă de 28 000 000 dolari SUA (echivalentul a

417 992 400 lei). Notele de plată nr. 059688 din 12.11.2014 și nr. 643789 din

12.11.2014, cu conținutul operațiunii „Transferarea soldului BNY Cust RRN” în sumă de

24 999 992 dolari SUA și respectiv „Plata la termen pentru materiale de construcții

contract f/n din 06.11.2014” în sumă de 3 000 492 dolari SUA. La notele de plată

respective este anexată copia autentificată a contractului de vînzare-cumpărare din

06.11.2014, în limba rusă și engleză, încheiat între companiile „VEB SOLUTION

CORPORATION” și „ISMIDA ALLIANCE” LTD, cu valoarea orientativă a tranzacției de

3 000 500 dolari SUA obiectul contractului fiind materiale de construcție. Ordin de

plată în valută străină nr. 1 din 13.11.2014, plătitor compania „VEB SOLUTION

CORPORATION” și destinatar compania „ANKOR GETAWAY” LP, cu suma tranzacției de

28 000 000 dolari SUA, descrierea operațiunii fiind „Plata la termen pentru materiale

de construcții”. La ordinul de plată este anexată copia contractului de

vânzare-cumpărare din 07.11.2014, în limba rusă și engleză, încheiat între companiile

„VEB SOLUTION CORPORATION” și „ANKOR GETAWAY” LP, obiectul contractului fiind

materiale de construcție, valoarea contractului 28 000 000 dolari SUA.

Potrivit procesului-verbal de ridicare din 10.11.2016 de la „BANCA DE

ECONOMII” SA, în baza ordonanței de ridicare din 07.11.2016 și încheierii judecătorului

de instrucție din aceeași dată, prin care au fost ridicate rulajele bancare și dosarul

juridic al companiei nerezidente „ISMIDA ALLIANCE” LTD din cadrul băncii menționate

(f.d. 171-172, vol. X), iar prin procesul-verbal din 10.11.2016 au fost examinate rulajele

bancare și dosarul juridic al companiei nerezidente „ISMIDA ALLIANCE” LTD din cadrul

64

„BANCA DE ECONOMII” SA, prin care s-a constatat că conform extrasului din contul

bancar nr. XXXXX în euro al companiei „ISMIDA ALLIANCE” LTD pentru perioada

01.11.2014-01.12.2014, la 11.11.2014, pe contul respectiv al companiei „ISMIDA

ALLIANCE” LTD este transferată suma de 2 419 500 euro de către „JOLIET TRADING”

LP, conform ordinului de plată nr. XXXXX efectuat în baza contractului din 05.11.2014.

Ulterior, la 12.11.2014 suma respectivă este convertită în dolari SUA în contul bancar

nr. XXXXX, la fel care aparține companiei „ISMIDA ALLIANCE” LTD. Conform extrasului

din contul bancar nr. XXXXX în dolari USD al companiei „ISMIDA ALLIANCE” LTD

pentru perioada 01.11.2014-01.12.2014, s-a constatat că la 12.11.2014, pe contul

respectiv al companiei „ISMIDA ALLIANCE” LTD este convertită suma de 3 012 900

dolari USD din contul nr. XXXXX în euro al companiei „ISMIDA ALLIANCE” LTD.

Ulterior, la aceeași dată 12.11.2014, suma de 3 000 500 dolari SUA este

transferată către contul nr. XXXXX ce aparține companie „VEB SOLUTIONS

CORPORATION”, cu sediul în Republica Panama, potrivit contractului fără număr din

06.11.2014, destinația fiind „plata pentru materiale de construcții”.

Instanța de apel a susținut concluzia primei instanțe, care a menționat, că

reieșind din probele cercetate în ședința de judecată, s-a constatat cu certitudine faptul,

că mijloacele financiare în sumă de 28 000 000 dolari SUA au fost transferate pe contul

companiei „ANKOR GETAWAY”, companie a cărui gestionar efectiv este inculpatul

Platon Veaceslav, mijloacele financiare constituind venit ilicit, dobândit prin

escrocherie de la „BANCA DE ECONOMII” SA.

Instanța de apel, în acord cu concluziile primei instanțe a reținut, că potrivit

procesului-verbal de ridicare din 11.11.2016 de la BC „MOLDOVA AGROINDBANK” SA

(f.d. 129-130, vol. VIII), în baza ordonanței de ridicare din 07.11.2016 și încheierii

judecătorului de instrucție din aceeași dată, prin care au fost ridicate cererile de

deschidere a conturilor bancare dispuse de către inculpatul Platon Veaceslav la banca

menționată, precum și rulajele și informația cu referire la beneficiarul efectiv al

acestora, iar prin procesul-verbal din 11.11.2016 (f.d. 133-134, vol.VIII), au fost

examinate, cererile de deschidere a conturilor bancare dispuse de către inculpatul

Platon Veaceslav la BC „MOLDOVA AGROINDBANK” SA, precum și rulajele și informația

cu referire la beneficiarul efectiv al acestora. În urma examinării actelor menționate, s-a

constatat că în perioada 18.05.2015-14.01.2016, la contul nr. 22518091846 deschis de

către persoana fizică și anume inculpatul Platon Veaceslav la BC „MOLDOVA

AGROINDBANK” SA, a fost transferată suma totală de 5 387 450 lei de la nerezidenta

„TAYRA LIMITED”, ceea ce probează că beneficiarul efectiv al nerezidentei respective

este inculpatul Platon Veaceslav.

La același capitol s-a remarcat de către instanța de apel corectitudinea concluziei

primei instanțe, că prin procesul-verbal de ridicare din 24.10.2016 (f.d. 58-59, vol. XII)

a fost ridicat de la BC „VICTORIABANK” SA dosarul juridic și rulajele conturilor

companiei „TAYRA LIMITED”, iar prin procesul-verbal de examinare din 04.11.2016

(f.d. 62-652, vol XII ) au fost examinate actele ridicate de la bancă, iar în rezultatul

examinării s-a constatat legătura între inculpatul Platon Veaceslav și compania „TAYRA

LIMITED” și anume că inculpatul este gestionarul companiei nominalizate. De

65

asemenea a fost stabilit și faptul, că această companie este gestionată de la aceleași

adrese IP ca și compania „ANKOR GETAWAY” LP.

Astfel, instanța de apel a susținut conluziile primei instanțe, care a subliniat, că,

reieșind din materialele cercetate a fost stabilit cu certitudine faptul, că compania

„TAYRA LIMITED”, aparține inculpatului Platon Veaceslav și, fiind gestionată de către

acesta de la aceleași adrese IP ca și compania „ANKOR GETAWAY” LP, prin intermediul

căreia inculpatul a sustras mijloacele financiare de la „BANCA DE ECONOMII” SA în

sumă de 28 000 000 dolari SUA.

Instanța de apel a mai remarcat, că prima instanță corect a statuat, că prin

procesul-verbal de ridicare din 25.07.2016 de la CIA „ASITO” SA, (f.d. 96, vol. VIII) în

baza ordonanței de ridicare din 23.07.2016, au fost ridicate de la compania menționată

actele ce conțin informații financiare și anume: decizia Consiliului de Administrație a

CIA „ASITO” SA cu privire la majorarea capitalul social, cu participarea companiei

„CALMVIEW SERVICES LIMITED”, acte de verificare între CIA „ASITO” SA și

„CALMVIEW SERVICES LIMITED”, contracte semnate între CIA „ASITO” SA și

„CALMVIEW SERVICES LIMITED” iar prin procesul-verbal din 17.08.2016 (f.d. 99-100

vol. VIII), au fost examinate acte ridicate de la compania menționată supra, astfel că s-a

stabilit derularea procedurii și modalitatea prin care CIA „ASITO” SA a devenit asociat

în cadrul companiei „PAVRAPID” SRL, precum și modalitatea de vânzare a cotei-părți

din aceasta.

Instanța de apel a susținut concluziile primei instanțe, care a indicat, că prin

probele cercetate se confirmă săvârșirea de către inculpatul Platon Veaceslav a

infracțiunii incriminate, realizată prin modalitatea normativă de utilizare a mijloacelor

financiare despre care inculpatul Platon Veaceslav știa cu certitudine că au o

proveniență ilicită, investind o parte din mijloacele financiare menționate în capitalul

social al companiei sale de asiguri CIA „ASITO” SA.

La acest capitol instanța de apel de asemenea a susținut concluziile primei

instanțe, care a reținut, că prin procesul-verbal de ridicare din 02.09.2016 (f.d. 12-14,

vol. VI), au fost ridicate de la Serviciul Prevenire și Combatere a Spălării Banilor

adresele IP de la care au fost gestionate companiile ce aparțin inculpatului Platon

Veaceslav: „TAIWAN ELECTRO” LP; „DORMINO PROJECT” LP; „WESTBURN

ENTERPRISES LIMITED”; „RONIDA INVEST” LP; „ANKOR GETAWAY” LP; „SOHOTRACK

IMPEX” LLP; „NORD FJORD GRUPPEN” LLP; „ELAND SUPPORT” LP; „ALAND

FORWARDING” LP; „ELVARO SOLUTIONS” LP; „CALMVIEW SERVICES” LP; „DENISON

LIMITED”; „MIRABAX INVESTMENTS” LTD; „TAYRA LIMITED”; „LIBERTON LIMITED”;

„ALARO BUSINESS” LP; „SVERIGE GRUPPEN” LP; „CARDITEKS COMMERCE” LP;

„BRIMSLEY TRADING” LP; „AZYOL DEVELOPMENT” LP; „ABBERTON CONSULTANTS”

LP; „SIMPEX” LTD; „COLBRIHGT KIMITED”; „GEREVIT TRADE LIMITED”.

În urma examinării informațiilor, prin procesul-verbal de examinare din

08.11.2016 (f.d. 193-197, vol.VI) s-a constatat, că compania „ANKOR GETAWAY” LP,

înregistrată în Marea Britanie, conturile deschise la „TRASTA KOMERCBANKA”,

companie ce aparține inculpatului Platon Veaceslav și prin intermediul căreia a sustras

suma de 28 000 000 dolari SUA de la „BANCA DE ECONOMII” SA, la efectuarea

66

transferurilor bancare, gestiona conturile de la distanță, utilizând mai multe IP adrese,

indicate și analizate supra.

Instanța de apel cu referire la aceste probe a susținut concluziile primei instanțe,

care a considerat, că în cadrul examinării cauzei penale, cercetării probelor

administrate de acuzare s-a constatat cu certitudine faptul că inculpatul

Platon Veaceslav este beneficiarul efectiv al companiei „ANKOR GETAWAY”, iar

argumentele apărării, care a neagat categoric acest fapt, au fost respinse ca

neîntemeiate.

Reieșind din cele expuse supra, instanța de apel a însușit concluziile primei

instanțe, subliniind că aceasta în mod corect a stabilit, că modalitățile normative ale

faptei prejudiciabile incriminate inculpatului, și anume spălarea banilor (art. 243 Cod

penal), realizate de către inculpatul Platon Veaceslav sunt: 1) convertirea sau transferul

bunurilor de către o persoană care știe ori trebuia să știe că acestea constituie venituri

ilicite, în scopul de a tăinui sau de a deghiza originea ilicită a bunurilor sau de a ajuta

orice persoană, implicată în comiterea infracțiunii principale, de a se sustrage de la

consecințele juridice ale acestor acțiuni; 2) deghizarea naturii, originii, amplasării,

dispunerii, transmiterii, deplasării proprietății reale a bunurilor ori a drepturilor

aferente de către o persoană care știe sau trebuia să știe că acestea constituie venituri

ilicite; 3) achiziționarea, deținerea sau utilizarea bunurilor de către o persoană care știe

ori trebuia să știe că acestea constituie venituri ilicite.

În aceast sens instanța de apel a indicat, că raportând dispozițiile legii la situația

de fapt constatată în baza probelor cercetate în ședința de judecată, prima instanță

corect a conchis că inculpatul Platon Veaceslav Nicolae, cunoscând că suma mijloacelor

financiare de care a dispus are o proveniență ilicită și anume că i-a sustras anterior din

„BANCA DE ECONOMII” SA, în continuare, în vederea deghizării provenienței reale a

acestora, la 13.11.2014 a transferat din suma de 28 000 000 dolari SUA, parvenite pe

conturile companiei nerezidente „ANKOR GETAWAY” LP, suma de 7 230 000 USD,

echivalentul conform cursului BNM a sumei 107 871 600 lei MDL, către o altă companie

pe care o gestionează și anume compania „CALMVIEW SERVICES LIMITED”, în conturile

deschise la „TRASTA KOMERCBANKA” din Letonia.

În aceeași zi, de pe conturile companiei „CALMVIEW SERVICES LIMITED” din

„TRASTA KOMERCBANKA” din Letonia, inculpatul Platon Veaceslav Nicolae, urmărind

scopul deghizării provenienței ilicite a banilor, a transferat soldul la conturile aceleiași

companii nerezidente deschise la BC „MOLDINDCONBANK” SA, unde a convertit

mijloacele financiare și ulterior le-a transferat deja în formă de 137 018 406 MDL către

compania de asigurări CIA ,,ASITO” SA a cărui beneficiar este, având ca destinație plata

pentru cota-parte la capitalul social.

În scopul realizării intenției sale infracționale, în continuarea acțiunilor sale

inculpatul Platon Veaceslav Nicolae, de pe contul companiei pe care o gestionează

„ANKOR GETAWAY” LP a transferat la 16.04.2015 suma de 442 600 USD, echivalentul

conform cursului BNM a sumei de 6 603 592 lei MDL către compania „TAIWAN

ELECTRO” LP. Ulterior, aceste mijloace financiare sunt transferate către compania

67

„ADVANCED ASET PROT”, care le-a utilizat pentru achiziționarea a 0,26 % de acțiuni ale

instituției bancare BC „MOLDOVA AGROINDBANK” SA.

Instanța de apel a susținut întegral concluziile primei instanțe, care a stabilit, că

prin acțiunile sale intenționate inculpatul Platon Veaceslav Nicolae a transferat, a

convertit și a utilizat mijloacele financiare, care au intrat pe conturile companiei sale

„ANKOR GETAWAY” LP, despre care cunoștea că au o proveniență ilicită, în vederea

deghizării și tăinuirii originii ilicite a mijloacelor financiare, în proporții deosebit de

mari, în sumă totală de 28 000 000 USD, echivalent conform cursului BNM a sumei de

417 760 000 lei MDL.

În opinia instanței de apel prima instanță în mod corect a constatat, că momentul

de consumare a infracțiunii de spălare de bani, reieșind din specificul acesteia, și anume

că aceasta este una formală, se consideră momentul realizării primei acțiuni

infracționale manifestată prin transferul mijloacelor bănești ilicite de pe contul „ANKOR

GETAWAY” LP.

Astfel, instanța de apel a fost pe deplin solidară cu soluția primei instanțe, care a

conchis că, ținând cont de circumstanțele constatate prin probele cercetate în raport cu

dispozițiile legii, în cadrul examinării cauzei a fost dovedit cu certitudine faptul, că prin

acțiunile sale inculpatul Platon Veaceslav a realizat latura obiectivă a infracțiunii

prevăzute la art. 243 alin. (3) lit. b) din Codul penal, incriminate acestuia prin

rechizitoriu.

Totodată instanța de apel a susținut și concluziile primei instanțe privind

constatarea realizării de către inculpat și a laturii subiective a infracțiuni nominalizate

supra, considerând că aceasta corect a constatat, că inculpatul Platon Veaceslav a

acționat cu intenție directă, fapt ce rezultă din declarațiile martorului, Pahomi Stela,

care a declarat că acționa la indicațiile inculpatului Platon Veaceslav, iar fiind audiată în

ședința de judecată a confirmat că anume inculpatul Platon Veaceslav era beneficiarul

real al pachetelor de acțiuni în companiile CIA „ASITO” SA, „MOLDOVA TUR”,

„MOLDASIG”, „MOLDOVA AGROINDBANK” și „REGISTRU CORECT”, iar prin declarațiile

martorilor Paingu Oleg și Cebotari Serghei, funcționari ai BC „MOLDOVA

AGROINDBANK” SA, a fost confirmat faptul implicării active a inculpatului

Platon Veaceslav în tranzacțiile companiei „ANKOR GETAWAY”.

Tot cu referire la latura subiectivă a infracțiunii, instanța de apel în acord cu

constatările primei instanțe a indicat, că în speță a fost stabilit cu certitudine prezența

scopului special de atribuire a unui aspect legal sursei și provenienței veniturilor ilicite,

precum și tăinuirea originii sau apartenenței unor astfel de venituri.

Astfel, instanța de apel a conchis asupra temeiniciei concluziilor primei instanțe

cu privire la faptul, că în speță a fost constatată în mod cert prezența în acțiunile

inculpatului Platon Veaceslav a laturii subiective a infracțiunii prevăzute de art. 243

Cod penal, care a fost dedusă din împrejurările faptice obiective constatate, luate în

ansamblu, în acest sens instanțele constatând, că circumstanțele stabilite dovedesc fără

careva dubii faptul, că inculpatul Platon Veaceslav, la nivel intelectiv, a urmărit

atribuirea unui aspect legal sursei sau provenienței mijloacelor financiare primite pe

conturile companiei sale „ANKOR GETAWAY” LP, or, în cadrul ședințelor de judecată în

68

urma audierii martorilor și cercetării probelor materiale s-a stabilit cu certitidine că

aceste operațiuni au avut la bază inclusiv o justificare contractuală fictivă.

În aceste condiții, s-a constatat în mod cert existența în speță a condiției cerute

de norma de incriminare prevăzută la art. 243 Cod penal și anume cunoașterea de către

inculpatul Platon Veaceslav a caracterului ilicit al mijloacelor financiare care au fost

sustrase de la „BANCA DE ECONOMII” SA în sumă totală de 417 760 000 lei MDL,

conform cursului valutar USD vs MDL pentru perioada respectivă.

Reieșind din cele expuse supra, instanța de apel a însușit integral concluziile

primei instanțe, care a conchis, că vinovăția inculpatului Platon Veaceslav XXXXX, în

comiterea infracțiunii prevăzute la art. 243 alin. (3) lit. b) Cod penal conform indicilor

calificativi: spălarea banilor, adică convertirea și transferul bunurilor de către o

persoană care știe că acestea constituie venituri ilicite, în scopul de a tăinui sau de a

deghiza originea ilicită a bunurilor; deghizarea naturii, originii, amplasării, dispunerii,

transmiterii, deplasării proprietății reale a bunurilor de către o persoană care știe că

acestea constituie venituri ilicite; utilizarea bunurilor de către o persoană care știe că

acestea constituie venituri ilicite, în proporții deosebit de mari” a fost dovedită pe

deplin în ședințele de judecată.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței contestate, conducându-se de

prevederile art. 414 Cod de procdură penală și reieșeind din prevederile art. 419

alin. (1) pct. 7) și 8) Cod de procedură penală, instanța de apel a însușit integral

concluziile primei instanțe, considerând că prima instanță în mod corect a dat apreciere

fiecărei probe în parte și tuturor probelor prezentate de părți în coroborare, în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală și corect a ajuns la

concluzia că vinovăția inculpatului a fost dovedită integral, constatând totodată

motivarea amplă și temeinică a sentinței pronunțate, fiind în corespundere cu

exigențele dreptului unui proces echitabil, deoarece cercetarea primei instanțe a fost

înfăptuită complet și obiectiv asupra tuturor circumstanțelor cauzei și probelor

administrate și prezentate.

Cu privire la faptul că instanța de apel a însușit concluziile primei instanțe,

considerând că nu este necesară reiterarea acestora, instanța de apel a menționat că o

asemenea abordare este conformă jurisprudenței CtEDO, care în asemenea situație a

indicat, că nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea

demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță. În cazul în care instanța de

fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă

sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept

de apel/recurs eventual, o instanță de apel poate, în principiu, să se mulțumească de a

relua motivele primei instanțe (a se vedea, în special, cauzele Garcia Ruiz v. Spania,

hotărârea din 21 ianuarie 1999; Helle v. Finlanda, hotărârea din 19 decembrie 1997).

Instanța de apel de asemenea a considerat necesar de a se expune asupra

respingerii unui șir de argumente ale apărării, pe care le-a recunoscut ca fiind

neîntemeiate.

În acest sens instanța de apel a respins invocările apărătorilor cu privire la

anexarea neîntemeiată la materialele cauzei a extraselor din rulajele bancare ale

69

companiei „ZENIT MANAGEMENT” prin încheierea Colegiului Penal al Curții de Apel

Chișinău din 12 decembrie 2017, considerând că acestea au relevanță pentru cauza

examinată, iar în temeiul art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel.

În continuare instanța de apel a indicat, că din aceste extrase rezultă faptul că,

„ZENIT MANAGEMENT” LP, companie nerezidentă, a înregistrat în perioada

01 noiembrie 2014 - 31 decembrie 2014, tranzacții în valoare totală de 43 738 345, 12

euro pentru multiple operațiuni cum ar fi: rambursarea creditelor companiei ÎCS

„INFOART INTERNATIONAL” SRL și transferuri de solduri la cont propriu.

În același timp compania nerezidentă „ZENIT MANAGEMENT” LP a înregistrat

pentru perioada 01 noiembrie 2014 - 31 decembrie 2014 tranzacții în valoare totală de

23 928 371 73 USD pentru operațiuni cum ar fi: rambursarea creditelor companiiilor

„AGERCOM GRUP”, „GRAND IMOBILIARE”, „BRISAS INVESTMENT”, plata în avans

pentru materiale de construcție ș.a. Totodată compania nerezidentă „ZENIT

MANAGEMENT” LP a înregistrat pentru perioada 01 noiembrie 2014 - 31 decembrie

2014 tranzacții bancare în valoare totală de 140 033 15 MDL pentru multiple

operațiuni cum ar fi: achitarea taxei de stat și de executare a contractelor de preluare a

datoriilor, achitarea diferitor comisioane, vânzare de valută ș.a.

Astfel, instanța de apel a stabilit, că probele prezentate confirmă concluziile

instanțelor de judecată privind vinovăția inculpatului Platon Veaceslav, care a fost

dovedită pe deplin prin probele administrate și prezentate de către acuzare, care au

fost cercetate și verificate minuțios în ședințele de judecată a instanțelor de fond.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate alegațiile apărătorilor inculpatului

referitor la faptul, că declarațiile martorului Ilan Șor nu urmau a fi admise în calitate de

probe, din motiv că declarațiile inculpatului de la urmărirea penală au fost întocmite în

limba de stat fără participarea translatorului, iar în instanța de judecată martorul a

solicitat participarea translatorului, dorind să depună declarații în limba rusă.

În acest sens, notificând prevederile art. 94 alin. (1) pct. 3) și art. 90 alin. (12)

pct. 8) Cod de procedură penală, instanța de apel a menționat că, potrivit

proceselor-verbale de audiere a martorului Ilan Șor la etapa urmăririi penale din

22 iulie 2016, 25 iulie 2016 și 01 noiembrie 2016, la audierea martorului în cadrul

urmăririi penale la 22 iulie 2016 acesta și-a exprimat dorința de a face declarații în

limba de stat, în confirmarea cărui fapt a semnat în procesul-verbal de interogare

(f.d. 21, vol. I), iar la interogarea indicată supra martorul Ilan Șor a fost asistat de către

avocatul Balan Iulian.

Instanța de apel a reținut că, potrivit proceselor-verbale de audiere a martorului

Ilan Șor din 25 iulie 2016 și din 01 noiembrie 2016, acesta din nou și-a manifestat

dorința de a da declarații în limba de stat, semnând în acest sens în procesul verbal de

interogare (f.d. 16-18, 19-20, vol. I). Totodată instanța de apel din analiza

proceselor-verbale sus-indicate a constatat, că audierea martorului Ilan Șor, a avut loc

70

în prezența translatorului Rodica Nastasiu, martorul de asemenea fiind asistat de către

avocații Balan Iulian și Ulanov Denis.

Mai mult decât atât, instanța de apel a subliniat, că martorul Ilan Șor n-a invocat

încălcarea drepturilor sale în cadrul interogării sale în calitate de martor în dosarul

examinat, susținând în ședința de judecată, că la etapa urmăririi penale a dat declarații

în limba de stat, iar în fața instanței de judecată le face în limba rusă, deoarece așa îi

este mai comod, având nevoie de interpret doar pentru a-i fi traduse întrebările

formulate în limba română.

Astfel, instanța de apel a considerat corectă concluzia primei instanțe, că legea îi

permite martorului să aleagă limbă în care acesta dorește să dea declarații, totodată

constatând că martorul menționat supra, posedă limba de stat, iar pe tot parcursul

derulării urmăririi penale și în ședințele de judecată acesta a fost asistat de avocați.

În contextul celor expuse, instanța de apel a ajuns la concluzia că sunt

neîntemeiate alegațiile avocaților inculpatului că cele susținute cu referire la modul de

audiere a martorului Ilan Șor, considerând că în speță nu au fost constatate temeiuri de

aplicare a prevederilor art. 94 alin. (1), pct. 3) Cod de procedură penală în raport cu

declarațiile martorului vizat date la etapa urmăririi penale și care au fost confirmate

(sub jurământ) în prima instanță, or, în speță, din analiza procesului-verbal al ședinței

de judecată a primei instanțe, martorul Ilan Șor a depus jurământ și a fost prevenit de

răspunderea penală ce o poartă în ordinea stabilită de art. 312 Codul penal.

Mai mult, instanța de apel a reținut că declarațiile acestuia au fost analizate de

prima instanță prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, în

coroborare cu celelalte probe cercetate în cadrul ședinței de judecată.

În asemenea împrejurări, instanța de apel a conchis că, nu are temeiuri de a pune

la îndoială declarațiile martorului Ilan Șor, chiar și în condițiile, când acesta figurează în

calitate de inculpat într-un alt dosar penal, iar afirmația inculpatului Platon Veaceslav,

precum că depozițiile martorului Ilan Șor au constituit condiția eliberării lui din

detenție, nu a fost reținută de instanța de apel, fiind considerată una declarativă.

De asemenea instanța de apel a respins ca neîntemeiate și invocările apărării, că

urmează a fi apreciate critic și declarațiile martorului Politov-Cangaș Natalia, din motiv

că acest martor a relatat în ședința de judecată că se află în relații ostile cu inculpatul

Platon Veaceslav, precum și că nu a dat răspuns la întrebările adresate de către

apărărtori, invocând că nu ține minte circumstanțele asupra cărora au fost puse

întrebările de către avocați. Apărarea de asemenea a invocat și faptul, că martorul în

cauză se află în legătură directă cu Ilan Șor, a participat la acordarea creditelor vizate în

dosar și că apărarea este convinsă, că martorul cunoaște unde au ajuns mijloacele

bănești.

În această privință, instanța de apel a subliniat, că evaluarea credibilității celor

relatate de participanții la proces este o sarcină complexă, iar concluziile în acest sens

urmează a fi bazate pe un șir de probe analizate în comun, fapt ce ține nemijlocit de

aprecierea juridică a acestor circumstanțe, considerând că argumentele prezentate de

apărare drept temeiuri care pun la îndoială declarațiile martorului Politov-Cangaș

Natalia nu pot fi reținute, fiind declarative, în condițiile cînd martorul a dat declarații

71

sub jurământ și a fost prevenit despre răspunderea penală pentru prezentarea cu

bună-știință a declarației mincinoase în temeiul art. 312 Cod penal.

În această ordine de idei instanța de apel a considerat, că argumentele apărării,

precum că martorul Politov-Cangaș Natalia s-ar fi aflat în legătură directă cu martorul

Ilan Șor, precum și că nu a dat răspuns la întrebările adresate de către apărărtori,

invocând că nu ține minte circumstanțele asupra cărora au fost puse întrebările de

către avocați, nu constituie temeiuri de constata, că declarațiile martorului nu sunt

veridice.

De asemenea instanța de apel a respins ca neîntemeiate și argumentele apărării

privind încălcarea condițiilor de audiere a martorilor Budza Stanislav, Melnic Viorel și

Lașco Vasile, apărarea invocând ca motiv faptul, că martorii indicați au fost asistați de

către apărătorul martorului Șor Ilan (avocatul Ulanov Denis), deși acesta, în opinia

apărării, se afla în conflict de interese. În acest sens instanța de apel a indicat, că

potrivit prevederilor art. 92 alin. (1) Cod de procedură penală, persoana, fiind citată în

calitate de martor, are dreptul să invite un avocat care îi va reprezenta interesele în

organul de urmărire penală și o va însoți la acțiunile procesuale efectuate cu

participarea sa.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiate și alegațiile apărării, prin care se

invocă faptul, că declarațiile martorilor Neghina Lilia, Curtuoglo Nicolae și Vrabie Tudor,

precum că beneficiarul efectiv al companiei „NEGHINA-COM” SRL este inculpatul

Platon Veaceslav, nu sunt bazate pe probe, iar declarațiile martorilor Cebotari Serghei și

Paingu Oleg, precum că inculpatul Platon Veaceslav ar fi beneficiarul companiei

„ANKOR GETAWAY” LP sunt bazate pe presupuneri.

Cu referire la aceste argumente instanța de apel a menționat, că potrivit

legislației martorul este persoana chemată în fața instanței pentru a da lămuriri în

legătură cu fapte pe care le cunoaște și care pot ajuta la soluționarea unei cauze, iar

declarațiile martorilor, de fapt, constiuie probe. Astfel, instanța de apel a concluzionat,

că declarațiile martorilor vizați, au fost analizate și apreciate în parte și coroborare cu

alte probe de către prima instanță, concluzii care au fost însușite și de către instanța de

apel, așa cum aceasta este indicat în decizia instanței de apel.

A fost respins ca neîntemeiat și declarativ de către instanța de apel și argumentul

apărării, prin care s-a susținut, că în opinia apărării, compania „ZENIT MANAGEMENT”

LP ar aparține martorului Ilan Șor, deoarece compania „ZENIT MANAGEMENT” LP a

fost constituită de către aceeași fondatori, în aceeași zi și la aceeași adresă ca și

companiile „GLOBUS CORPORATION” LP, „TRANSMARK EXPORT” LP, „DELTA

MANAGEMENT” LP, „CONVERSUM LOGISTIC” LP, „NORD” LP, „WESTLAND ALLIANCE”

LP, „UNITED TEHNOLOGIES” LP, companii gestionarea cărora era înfăptuită de către

martorul Ilan Șor, care recunoaște acest fapt. În opinia instanței de apel o astfel de

afirmație este una declarativă, din moment ce în cadrul ședinței de judecată s-a stabilit

fără echivoc prin probele examinate și indicate supra, că anume inculpatul

Platon Veaceslav este cel care gestiona de facto compania „ZENIT MANAGEMENT” LP.

72

Neîntemeiat a fost considerat de către instanța de apel și argumentul apărării cu

privire la modalitatea de reflectare de către prima instanță a scrisorii Băncii Naționale a

Moldovei nr. XXXXX din 20 septembrie 2016.

În acest sens instanța de apel a reținut că, în sentința primei instanțe se

precizează că prin scrisoarea nr. XXXXX din 20 septembrie 2016, expediată în adresa

Procuraturii Anticorupție de către Banca Națională a Moldovei și, suplimentar, prin

scrisoarea Bănii Naționale a Moldovei nr. XXXXX din 27 septembrie 2016 BNM a

informat, că a fost depistat un grup de persoane fizice și juridice, care fac parte din așa-

numitul „Grup Platon”, adică acționează concertat potrivit prevederilor legislației în

vigoare, printre acestea fiind indicate: „INFOART INTERNATIONAL” SRL, „NEGHINA-

COM” SRL, ÎCS „CRISTAL-IMPEX” SRL, „SEMGROUP-SYSTEMS” SRL și „BOGDAN & CO”

SRL, inclusiv companiile nerezidente pe contul cărora au fost transferate mijloace

financiare. Prima instanță a indicat în sentința pronunțată, că în asemenea

circumstanțe, însăși modul de acționare a acestor companii denotă că acestea sunt

gestionate de aceeași persoană, și anume de inculpatul Platon Veaceslav, chiar dacă au

fost înregistrate oficial de către alte persoane fizice. Actele au fost anexate la

materialele cauzei penale prin ordonanța din 14 noiembrie 2016 (f.d. 77-79, 81-82, vol.

I),

Totodată, instanța de apel a menționat, că prima instanță în sentință a indicat, că

de către Banca Națională a Moldovei prin scrisoarea adresată la 20 septembrie 2016, au

fost catalogate în temeiul prevederilor legale, mai multe companii atât rezidente cât și

nerezidente pe contul cărora au fost transferate mijloacele financiare acordate de către

BC „VICTORIABANK” SA în calitate de credit bancar, ca fiind companii ce aparțin din

așa-numitul „Grup Platon”, fiind menționat că contractele de vânzare-cumpărare care

au stat la baza transferului mijloacelor financiare pe conturile companiilor off-shore

„AUGELA SYSTEMS” LP, „CHESTER NZ LIMITED”, „SEABON LIMITED”, „CALDON

HOLDINGS” LTD și „WESTBURN ENTERPRISES LIMITED”, sunt contracte fictive,

deoarece aceste companii aparțin la fel inculpatului Platon Veaceslav .

Instanța de apel, analizând scrisoarea Băncii Naționale a Moldovei

nr. XXXXX din 20 septembrie 2016, a constatat că, în vederea evaluării riscurilor

aferente activităților de creditare și a plasamentelor interbancare, s-a efectuat la BC

„MOLDINDCONBANK” SA în perioada 10 – 20 februarie 2014 un control tematic, în

rezultul căruia s-au stabilit debitorii care fac parte din așa-numitul „Grup Platon”,

printre care figurează și companiile „AUGELA SYSTEMS” LP, „CHESTER NZ LIMITED”,

„SEABON LIMITED”, „CALDON HOLDINGS” LTD și „WESTBURN ENTERPRISES

LIMITED”.

Instanța de apel a remarcat, că în scrisoarea analizată se face precizarea că

debitorii enumerați în ea au fost calificați ca aparținând aceluiași grup conform

raționamentului profesional al angajaților Băncii Naționale a Moldovei, ținând cont de

tipologia debitorilor și tranzacțiilor pe care aceștia le realizează, iar așa-zisul „Grup

Platon” este un nume generic utilizat în procesul de supraveghere a debitorilor cu risc,

care aparent sunt controlați de un singur beneficiar efectiv, însă Banca Națională a

73

Moldovei nu dispune de careva probe juridice ce ar demonstra controlul direct sau

indirect al inculpatului Platon Veaceslav asupra acestora (f.d. 81-86, vol. I).

Astfel, instanța de apel a conchis, că prima instanță corect a relatat în sentință

sensul scrisorii Băncii Naționale a Moldovei nr. XXXXX din 20 septembrie 2016, chiar

dacă și a citat-o parțial, iar concluzia primei instanțe că beneficiarul efectiv al

companiilor indicate este inculpatul Platon Veaceslav nu s-a bazat în exclusivitate pe

scrisoarea sus-indicată și această probă nu a avut un rol determinat în reliefarea

concluziei enunțate, aceasta fiind făcută în urma unei analize ample a probelor

administrate în cauză în baza cărora prima instanță a stabilit cu certitudine că

inculpatul Platon Veaceslav, fiind gestionarul și beneficiarul efectiv al companiilor

„NEGHINA-COM” SRL, ÎCS „INFOART INTERNATIONAL” SRL, ÎCS „CRISTAL-IMPEX”

SRL, „BOGDAN & CO” SRL, „SEMGROUP-SYSTEMS” SRL, „ANKOR GETAWAY” LP și

„ZENIT MANAGEMENT” LP, a comis infracțiunile prevăzute la art. 190 alin. (5) și

art. 243 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiat și argumentul avocatului Ion Crețu,

care a invocat faptul, că prima instanță în sentința pronunțată ar fi plagiat rechizitoriul

și astfel s-ar fi pronunțat în mod arbitrar asupra probelor.

La acest capitol instanța de apel a menționat, unul din principiile generale ale

înfăptuirii justiției este independența judecătorului, care judecă cauzele penale conform

legii și propriei convingeri bazate pe probele cercetate în procedura judiciară

respectivă, subliniind de asemenea că judecătorul apreciază probele conform propriei

convingeri, formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod

obiectiv, călăuzindu-se de lege.

Astfel, instanța de apel a conchis cu privire la argumentele apărării că, de fapt,

prima instanță în sentința pronunțată a constatat vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunilor imputate prin rechizitoriu, iar pentru a concluziona astfel, instanța

judecătorească de primul nivel a înfăptuit o analiză amplă a probelor administrate în

cadrul urmăririi penale și cercetate în ședința de judecată și le-a dat apreciere potrivit

exigențelor art. 101 din Codul de procedură penală, motivându-și temeinic soluția

adoptată.

Au fost respinse de către instanța de apel ca neîntemeiate și argumentele părții

apărării, prin care a fost invocat că fapta nu ar fi fost comisă de către inculpat.

Cu referire la aceste argumente instanța de apel a indicat, la caz, s-a stabilit

„dincolo de orice îndoială rezonabilă”, standard conturat în jurisprudența CtEDO,

esența căruia rezidă în aceea că, pentru a putea fi pronunțată o soluție de condamnare,

acuzația trebuie dovedită dincolo de orice dubiu rezonabil (Boicenco v. Republica

Moldova, hotărârea din 11 iulie 2006, §104; Hassan v. Marea Britanie [MC], hotărârea

din 16 septembrie 2014, §48; Blokhin v. Rusia [MC], hotărârea din 23 martie 2016,

prezenta decizie, a fost comisă anume de către inculpatul Platon Veaceslav.

Cu referire la argumentele apărării despre lipsa în acțiunile inculpatului

Platon Veaceslav a elementelor infracțiunii, instanța de apel le-a considerat

neîntemeiate indicând că, în speță, potrivit concluziilor sale expuse supra în textul

74

deciziei, prima instanță corect a constatat, că în acțiunile inculpatului sunt întrunite

elementele infracțiunilor imputate inculpatului, motivându-și temeinic soluția în acest

sens, concluziile fiind întemeiate în baza materialului probator administrat în cadrul

urmăririi penale și cercetat în ședințele de judecată, cu respectarea exigențelor legii.

Astfel, instanța de apel a susținut integral concluzia primei instanțe privind

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptelor

prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune prevăzute de

art. 190 alin. (5) Cod penal după indicii calificativi: escrocheria, adică dobândirea ilicită

a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită în proporții

deosebit de mari și art. 243 alin. (3) lit. b) Cod penal după indicii calificativi: spălarea

banilor, adică convertirea și transferul bunurilor de către o persoană care știe că

acestea constituie venituri ilicite, în scopul de a tăinui sau de a deghiza originea ilicită a

bunurilor; deghizarea naturii, originii, amplasării, dispunerii, transmiterii, deplasării

proprietății reale a bunurilor de către o persoană care știe că acestea constituie venituri

ilicite; utilizarea bunurilor de către o persoană care știe că acestea constituie venituri

ilicite, în proporții deosebit de mari.

Instanța de apel a respins argumentele inculpatului și apărătorilor săi privind

presupusa ilegalitate a extrădării inculpatului Platon Veaceslav din Ucraina în

Republica Moldova și tragerea la răspundere penală în Republica Moldova.

În acest sens instanța de apel a reținut că, prin prisma art. 1 alin. (3) lit. f) din

Legea nr. 371 din 01 decembrie 2006 cu privire la asistența juridică internațională în

materie penală, extrădarea reprezintă una dintre formele de cooperare juridică

internațională în materie penală, iar în conformitate cu art. 71 din Legea nominalizată,

extrădarea unei persoane împotriva căreia instanța judecătorească competentă a

Republicii Moldova a emis un mandat de arest preventiv sau un mandat de executare a

pedepsei închisorii ori căreia i s-a aplicat o măsură de siguranță va fi solicitată statului

străin pe al cărui teritoriu persoana a fost localizată, în toate cazurile în care sunt

întrunite condițiile prevăzute de prezenta lege.

Totodată instanța de apel a atenționat, că în conformitate cu prevederile

art. 5492 Cod de procedură penală, în cazul în care Republica Moldova solicită

extrădarea de la autoritățile competente ale altor state, se aplică, corespunzător,

prevederile tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte, ale art.

541-543, ale art. 546 alin. (4) și ale art. 5491 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a indicat, că potrivit art. 541 alin. (1) Cod de procedură

penală, Republica Moldova se poate adresa unui stat străin cu cerere de extrădare a

persoanei în privința căreia se efectuează urmărirea penală în legătură cu infracțiunile

pentru care legea penală prevede o pedeapsă maximă de cel puțin un an de închisoare

ori o altă pedeapsă mai aspră sau în privința căreia a fost adoptată o sentință de

condamnare la pedeapsa închisorii pe o durată de cel puțin 6 luni în cazul extrădării

pentru executare, dacă tratatele internaționale nu prevăd altfel.

Conform alin. (2) al aceluiași articol, cererea de extrădare se face în temeiul

tratatului internațional la care sunt parte Republica Moldova și statul solicitat sau în

temeiul obligațiilor scrise în condiții de reciprocitate.

75

În acest context, instanța de apel a relevat că, potrivit art. 58 „Extrădarea

persoanelor” din Tratatul încheiat între Republica Moldova și Ucraina privind asistența

juridică și relațiile juridice în materie civilă și penală nr. 1993 din 13 decembrie 1993,

Părțile Contractante se obligă să-și extrădeze reciproc, la cerere, în conformitate cu

prevederile prezentului Tratat, persoanele aflate pe teritoriile lor în vederea urmăririi

penale sau executării pedepsei. Extrădarea în vederea efectuării urmăririi penale se

înfăptuiește numai pentru astfel de infracțiuni, pentru săvârșirea cărora, conform

legislației ambelor Părți Contractante, se prevede pedeapsa, limita maximă a căreia

depășește un an privațiune de libertate sau o pedeapsă mai aspră.

În conformitate cu prevederile art. 72 alin. (3) din Legea nr. 371 din 01

decembrie 2006 cu privire la asistența juridică internațională în materie penală,

competența de soluționare a înaintării către autoritățile statului solicitat a cererii de

extrădare a unei persoane necondamnate o are Procurorul General. În privința unei

persoane condamnate, competența de înaintare a cererii de extrădare o soluționează

ministrul justiției.

Potrivit prevederilor art. 541 alin. (3) Cod de procedură penală, dacă persoana a

cărei extrădare se cere este urmărită penal, autoritatea competentă să examineze toate

materialele necesare și să înainteze cererea de extrădare este Procuratura Generală.

Dacă persoana a cărei extrădare se cere este condamnată, autoritatea competentă este

Ministerul Justiției. Cererea de extrădare se transmite direct organului competent al

statului solicitat sau pe cale diplomatică, dacă aceasta o prevede tratatul internațional.

În speță, instanța de apel a reținut că cererea de extrădarea a inculpatului

Platon Veaceslav din Ucraina în Republica Moldova a fost înaintată în temeiul Tratatului

încheiat între Republica Moldova și Ucraina privind asistența juridică și relațiile

juridice în materie civilă și penală nr. 1993 din 13 decembrie 1993, cu respectarea

prevederilor Codului de procedură penală și Legii Republicii Moldova nr. 371 din

01 decembrie 2006 cu privire la asistența juridică internațională în materie penală.

Instanța de apel a considerat, că nu este irelevant în speță și urmează a fi respins

ca neîntemeiat argumentul inculpatului, care a invocat că, decizia adjunctului

Procurorului General al Ucrainei, prin care s-a dispus extrădarea inculpatului din

Ucraina în Republica Moldova, a fost contestată și anulată ulterior de către o instanța

judecătorească din or. Kiev, deoarece, în virtutea principiului suveranității și

reciprocității, instanța de apel nu este în drept de a se pronunța asupra

legalității/ilegalității deciziei de extrădare emisă de autoritățile din Ucraina, aceasta

fiind competența instanțelor judecătorești din statul care a acceptat cererea de

extrădare.

De asemenea instanța de apel a respins ca neîntemeiate argumentele părții

apărării cu privire la încălcarea dreptului inculpatului la interpret/traducător,

considerând că la examinarea cauzei au fost respectate prevederile art. 16 Cod de

procedură penală și prima instanță a ținut cont de jurisprudența relevantă CtEDO, în

sensul prevederilor art. 6 § 3 al Convenției cu referire la acest drept (cauza Saman v.

Turcia, Hermi v. Italia Kamasinski v. Austria din 19 decembrie 1989, Cuscani v. Regatul

76

Unit din 24 septembrie 2002, Standford v. Regatul Unit din 23 februarie 1994, cauza

Pelissier și Sassi v. Franța, nr. 2544/94, §52-54, cauza Adrian Constantin v. România).

Cu referire la acest capitol instanța de apel a stabilit, că potrivit materialelor

cauzei, inculpatul Platon Veaceslav a primit copia rechizitoriului tradus în limba rusă,

pe care o posedă, iar prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din

30 noiembrie 2016, s-a dispus obligarea procurorului să înmâneze până la data de

06 decembrie 2016 inculpatului toate actele procedurale ale organului de urmărire

penală traduse în limba rusă.

Instanța de apel a menționat, că în cadrul ședinței de judecată a primei instanțe

inculpatul Platon Veaceslav a declarat că învinuirea adusă îi este clară, totodată acesta a

fost asistat de interpret la examinarea cauzei în prima instanță și în instanța de apel,

nefiind în acest sens încălcat dreptul inculpatului stipulat art. 6 § 3 lit. a) din CEDO.

Cu referire la acest aspect instanța de apel de asemenea a subliniat că, în ședința

Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2017 inculpatul a solicitat ca procesul de

judecare a cauzei în ordine de apel să fie înfăptuit în limba rusă, însă acest demers,

după audierea opiniilor participanților la proces, a fost respins ca neîntemeiat printr-o

încheiere protocolară, instanța întemeindu-și soluția pe dispozițiile art. 16 Cod de

procedură penală.

La fel instanța de apel a respins ca neîntemeiate și argumentele apărării, precum

că inculpatului nu i-ar fi fost înmânată copia sentinței tradusă în limba rusă, deoarece

din materialele cauzei rezultă cert, că inculpatul a recepționat copia sentinței primei

instanțe, inclusiv și în limba rusă.

Reieșind din cele expuse supra, instanța de apel a conchis că argumentele

apărării cu privire la încălcarea dreptului inculpatului la interpret/traducător nu și-au

găsit confirmare, nefiind constatată de către instanța de apel încălcarea acestui drept în

sensul art. 6 § 3 CEDO.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate și a respins argumentele apărării cu

referire la faptul că inculpatului Platon Veaceslav nu i-ar fi fost acordat un termen

suficient pentru pregătirea apărării, constatând că din materialele cauzei se atestă, că

apărătorii și inculpatul Platon Veaceslav au beneficiat de un termen suficient pentru

pregătirea apărării.

În acest sens instanța de apel a reiterat, că dreptul „acuzatului” de a beneficia de

„timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării”, este statuat la art. 6 § 3 lit. b) din

CEDO, care consacră această garanție specifică unui proces echitabil, instituită în

materie penală.

Potrivit jurisprudenței CtEDO la acest capitol, atunci când se examinează

chestiunea de a ști dacă „acuzatul” a dispus de un termen adecvat pentru pregătirea

apărării sale, trebuie să se țină seama de natura procesului, precum și de complexitatea

cauzei și de stadiul procedurii (hotărârea din 10 iulie 2012, pronunțată în cauza

Gregačević v. Croația, §51). Totodată, în decizia din 09 iulie 1981, pronunțată în

procedura de admisibilitate a cererii în cauza Kröcher și Möller v. Elveția; și în decizia

din 12 iulie 1978, pronunțată în procedura de admisibilitate a cererii în cauza Bonzi

v. Elveția, CtEDO a menționat, că art. 6 § 3 lit. b) din CEDO protejează acuzatul de un

77

proces grăbit, întrucât deși este important ca organizarea unei proceduri să se realizeze

într-un termen adecvat care să asigure o durată rezonabilă, acest obiectiv nu poate

afecta respectarea drepturilor procedurale ale nici uneia dintre părți (hotărârea din

20 septembrie 2011, pronunțată în cauza OAO Neftyanaya Kompaniya Yukos v. Rusia,

De asemenea, instanța de apel a menționat, că în hotărârea din 19 octombrie

2004, pronunțată în cauza Makhfi v. Franța, § 40 CtEDO a decis, că atunci când

„acuzatul” se află în detenție provizorie, noțiunea de „înlesniri” poate include și

condițiile de detenție care trebuie să-i permită să citească și să scrie, pentru a se putea

concentra suficient pe pregătirea apărării.

Tot cu referire la această chestiune în jurisprudența CtEDO este statuat, că nu

este suficientă existența unui apărător, ci este necesar ca autoritățile judiciare să ia

măsuri pentru ca apărătorul să-și exercite efectiv drepturile și obligațiile ce-i revin.

Astfel, potrivit hotărârii din 21 aprilie 1998, pronunțată în cauza Daud v.

Portugalia, §42, în situația în care apărătorul nu sesizează instanța cu privire la lipsa

condițiilor pentru a studia suficient de bine dosarul și pentru a pregăti, împreună cu

clientul său, apărarea, instanța trebuie să manifeste inițiativă, să nu rămână pasivă și să

amâne dezbaterile pentru ca apărarea să poată fi asigurată în condiții optime.

Această preocupare pe care trebuie să o aibă instanța pentru realizarea unei

apărări efective și eficiente apare în opinia CtEDO ca fiind o obligație importantă a

judecătorilor impusă, în egală măsură, de prevederile CEDO. De altfel, în această

hotărâre, la § 38, CtEDO a reiterat faptul că drepturile garantate de CEDO trebuie să fie

concrete și efective, iar nu drepturi teoretice și iluzorii, astfel că autorităților naționale

li se cere să intervină dacă nu s-a asigurat în mod evident dreptul de reprezentare prin

avocat sau dacă au luat cunoștință de lipsa de apărare în alt mod.

Totodată instanța de apel a relevat că, jurisprudența constantă a CtEDO

conturează extrem de elocvent dimensiunile reale ale dreptului la apărare și obligațiile

organelor judiciare în asigurarea unei efective realizări a acestui drept, așa încât,

instanța de judecată are obligația să înlăture orice manifestare de superficialitate și

formalism în ceea ce privește respectarea dreptului la apărare (hotărârea din

24 noiembrie 1993, pronunțată în cauza Imbrioscia v. Elveția, §38; hotărârea din 13 mai

1980, pronunțată în cauza Artico v. Italia, §33; și hotărârea din 09 octombrie 1979,

pronunțată în cauza Airey v. Irlanda, §24).

Instanța de apel a remarcat faptul, că în speță argumentele inculpatului și

apărătorilor săi s-au referit la faptul că, după terminarea urmăririi penale acuzatorul de

stat le-a acordat suficient timp pentru a-și pregăti apărarea.

Cu referire la aceste argumente instanța de apel a menționat, că în conformitate

cu prevederile art. 293 alin. (1), (2) și (4) Cod de procedură penală la 16 noiembrie

2016, ora 15:00 în incinta Penitenciarului nr. 13, procurorul a prezentat materialele

dosarului inculpatului Platon Veaceslav în număr de 29 de volume. Potrivit materialelor

cauzei, și anume în procesul-verbal de prezentare a materialelor dosarului de către

apărare a fost solicitat un termen suplimentar pentru a face cunoștință cu materialele

dosarului.

78

Instanța de apel a indicat, că potrivit argumentelor apărătorilor inculpatului

termenul acordat de procuror pentru luarea de cunoștință cu materialele cauzei penale

la 17 noiembrie 2016 a fost între orele 14:00-17:00, la 18 noiembrie 2016 între orele

14:00-17:00, iar la ziua indicată, la ora 14:05, de către procurorul Baeșu Andrei a fost

înmânată copia de pe rechizitoriu, cauza fiind expediată în instanța de judecată, astfe,l

în opinia apărării, fiind încălcate prevederile art. 293 alin. (4) Codul de procedură

penală.

Cu referire la aceste argumente ale apărării, instanța de apel a notificat

prevederile art. 351 alin. (6) Cod de procedură penală, care stabilesc, că în cazul în care

cauza a fost trimisă în instanța de judecată fără ca învinuitul să i-a cunoștință de

materialele dosarului și fără a primi copia de pe rechizitoriu, iar în ședința preliminară

inculpatul s-a prezentat, instanța dispune executarea acestor măsuri de către procuror,

și astfel instanța de apel a constatat că, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani din 30 noiembrie 2016, s-a dispus de a acorda părții apărării termen până la

13 decembrie 2016 inclusiv, pentru a face cunoștință cu materialele cauzei penale și s-a

dispus obligarea administrației Penitenciarului nr. 13 să creeze condițiile optime

pentru a oferi posibilitate inculpatului Platon Veaceslav Nicolae, de a face cunoștință cu

materialele cauzei penale împreună cu avocații, cu respectarea regimului de lucru al

penitenciarului și a prevederilor legale.

De asemenea instanța de apel a menționat, că prin încheierea protocolară a

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iulie 2017 a fost admis demersul

inculpatului Platon Veaceslav și demersul avocatului Pleșca Valeriu, părții apărării

fiindu-i acordat termen pentru a face cunoștință cu materialele cauzei penale și cu

cererile de apel în cauza penală, totodată fiind dispusă amânarea examinării cauzei

pentru 24 august 2017.

Instanța de apel a subliniat, că la acordarea termenului pentru pregătirea

poziției apărării instanța a luat în calcul complexitatea cauzei, principiul examinării

cauzelor în termen rezonabil, miza pentru apărare și numărul de apărători, inculpatul

fiind asistat de către cinci avocați aleși de către Platon Veaceslav.

În plus, s-a menționat că procesul luării de cunoștință cu materialele cauzei

penale fiind unul continuu, instanța de apel acordând posibilitate inculpatului și

apărătorilor de a lua cunoștință cu acestea oricând pe parcursul examinării cauzei.

Reieșind din cele expuse supra, instanța de apel la acest capitol a considerat

neîntemeiate și a respins cererile inculpatului și a apărătorilor săi de amânare a

examinării cauzei penale în ordine de apel, din motivul imposibilității de a lua

cunoștință cu materialele cauzei și a ajuns la concluzia, că acestea au avut drept scop

tergiversarea nejustificată a examinării cauzei, or instanța de apel a creat toate

condițiile întru realizarea de către apărare a dreptului de a face cunoștință cu

materialele cauzei, fapt ce se confirmă prin notele informative și recipisele eliberate de

participanți în acest sens.

În consecință, ținând cont de faptele elucidate supra, instanța de apel a conchis

asupra netemeiniciei argumentelor apărării privind încălcarea dreptului inculpatului

de a dispune de un termen suficient pentru pregătirea apărării, deoarece acestuia i-a

79

fost acordat de către instanțele de judecată suficient timp în acest sens, iar modalitatea

de utilizare a acestuia de către apărare nu poate fi imputată instanțelor.

Au fost respinse ca fiind neîntemeiate de către instanța de apel și argumentele

avocaților Rîhlea Vasile și Crețu Ion, care au invocat că organul de urmărire penală în

mod ilegal a dispus disjungerea dosarului de învinuire a lui Platon Veaceslav de

învinuirea adusă lui Șor Ilan, deoarece în acest fel ultimul a participat la examinarea

prezentului dosar în calitate de martor.

Cu referire la același subiect, avocatul Crețu Ion a invocat între argumentele sale

și faptul, că este neîntemeiată încheierea primei instanțe de respingere a cererii de

conexare a cauzei penale de învinuire a lui Platon Veaceslav în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 190 alin. (5), art. 243 alin. (3) lit. b) Cod penal cu dosarul penal de

învinuire a lui Șor Ilan în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (5) și

art. 243 alin. (3) lit. b) Cod penal, considerând că între aceste spețe există puncte de

tangență.

În acest sens, instanța de apel, notificând prevederile art. 2791 alin. (2), art. 351

alin. (8) Cod de procedură penală, a menționat că, sintagma „din necesitate” din

prevederile citate sugerează că disjungerea sau conexarea cauzelor penale este

guvernată de principiul oportunității, soluțiile fiind legate de circumstațele cauzei, de la

caz la caz. Deci, disjungerea sau conexarea cauzelor penale sunt măsuri ce se dispun din

rațiuni ce vizează buna administrare a justiției, astfel încât să nu se răsfrângă negativ

asupra efectuării depline și obiective a urmăririi penale și cercetării judecătorești.

În speță, instanța de apel a considerat corecte concluziile primei instanțe în acest

sens, constatând totodată că nu există circumstanțe, prin care s-ar stabili, că

disjungerea cauzelor penale nominalizate ar fi afectat în careva mod efectuarea deplină

și obiectivă a urmăririi penale și a cercetării judecătorești.

Din aceleași considerente instanța de apel a considerat că sunt întemeiate

concluziile primei instanțe, care, apreciind ansamblul circumstanțelor de fapt, raportate

la prevederile legale, în mod corect a respins demersul părții apărării de conexare a

cauzelor penale de învinuire a lui Platon Veaceslav în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 190 alin. (5), art. 243 alin. (3) lit. b) Cod penal cu dosarul penal de

învinuire a lui Șor Ilan în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (5),

art. 243 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiate și argumentele avocaților

Rîhlea Vasile și Pleșca Valeriu, care au invocat faptul încălcării competenței teritoriale

de examinare a cauzei, instanța considerând, că dosarul penal în privința inculpatului a

fost expediat și, respectiv, judecat de o instanță competentă din punct de vedere

jurisdicțional și teritorial, deci, fiind instituită prin lege, în sensul art. 6 CEDO.

La acest capitol, instanța de apel, indicând dispoziția art. 40 Cod de procedură

penală, a menționat că, în speță prima instanță corect a concluzionat, că inculpatul

Platon Veaceslav a fost trimis în judecată pentru comiterea unui concurs de infracțiuni,

și anume: art. 190 alin. (5) și art. 243 alin. (3) lit. b) Cod penal.

80

În continuare instanța de apel în susținerea acestor concluzii a remarcat, că

infracțiunea de escrocherie, prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal, are o componență

materială, adică se consumă la momentul producerii urmărilor prejudiciabile.

În contrast, infracțiunea prevăzută la art. 243 alin. (3) lit. b) Cod penal, este o

infracțiune formală, adică se consideră consumată din momentul realizării acțiunii

prejudiciabile în oricare dintre modalitățile prevăzute de dispoziția acestui articol.

Reieșind din cronologia învinuirii incriminate inculpatului Platon Veaceslav,

instanța de apel a reținut că, de către instanța de fond s-a stabilit că inițial inculpatul a

comis infracțiunea de escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin înșelăciune și abuz de încredere, iar ulterior, prin acțiunile sale intenționate

inculpatul Platon Veaceslav a transferat, a convertit și a utilizat mijloacele financiare,

care au intrat pe conturile companiei sale „ANKOR GETAWAY” LP (companie

nerezidentă), despre care inculpatul cunoștea că au o proveniență ilicită (adică au fost

dobândite ilicit prin escrocherie), în vederea deghizării și tăinuirii originii ilicite a

mijloacelor financiare, în proporții deosebit de mari, în sumă totală de 28 000 000 USD,

echivalentul conform cursului BNM a sumei de 417 760 000 lei MDL.

Astfel, instanța de apel a relevat că, în realizarea infracțiunii de spălare a banilor,

au fost implicate mai multe companii, care nu se află pe teritoriul Republicii Moldova,

deoarece inculpatul Platon Veaceslav, cunoscând că suma mijloacelor financiare de care

a dispus are o proveniență ilicită și anume că i-a dobândit ilegal prin escrocherie din

„BANCA DE ECONOMII” SA, în vederea deghizării provenienței reale a acestora, la

13.11.2014 a transferat din suma de 28 000 000 dolari SUA, parvenită pe conturile

companiei nerezidente „ANKOR GETAWAY” LP, suma de 7 230 000 USD, echivalentul

conform cursului BNM a sumei 107 871 600 lei MDL, către o altă companie pe care o

gestionează, și anume compania „CALMVIEW SERVICES LIMITED”, în conturile deschise

la „TRASTA KOMERCBANKA” din Letonia. În aceeași zi, de pe conturile companiei

„CALMVIEW SERVICES LIMITED” din „TRASTA KOMERCBANKA” din Letonia inculpatul

Platon Veaceslav, urmărind scopul deghizării provenienței ilicite a banilor, transferă

soldul către conturile aceleiași companii nerezidente deschise la BC

„MOLDINDCONBANK” SA, unde le convertește și transferă suma de 137 018 406 MDL

către compania de asigurări „ASITO” SA, a cărui beneficiar este, având ca destinație

plata pentru cota-parte la capitalul social. În continuarea intenției sale infracționale

inculpatul Platon Veaceslav, de pe contul companiei pe care o gestionează „ANKOR

GETAWAY” LP, transferă la 16.04.2015 suma de 442 600 USD, echivalentul conform

cursului BNM a sumei de 6 603 592 lei MDL, către compania „TAIWAN ELECTRO” LP,

iar ulterior aceste mijloace financiare sunt transferate către compania „ADVANCED

ASET PROT”, care le-a utilizat pentru achiziționarea a 0,26 % de acțiuni ale instituției

bancare BC „MOLDOVA AGROINDBANK” SA.

În aceste condiții instanța de apel a considerat că, în speță, este aplicabilă legea

penală a Republicii Moldova, or, conform art. 11 alin. (1) și (2) Cod penal, toate

persoanele care au săvârșit infracțiuni pe teritoriul Republicii Moldova urmează a fi

trase la răspundere penală în conformitate cu prezentul cod. Cetățenii Republicii

Moldova și apatrizii cu domiciliu permanent pe teritoriul Republicii Moldova, care au

81

săvârșit infracțiuni în afara teritoriului țării sunt pasibili de răspundere penală în

conformitate cu prezentul cod, iar reieșind din prevederile art. 40 alin. (2) Cod de

procedură penală cauza urma a fi judecată de instanța în raza teritorială a căreia a fost

terminată urmărirea penală.

În susținerea celor enunțate, instanța de apel a subliniat că, urmărirea penală în

prezenta cauză a fost efectuată de către Centrul Național Anticorupție și, corespunzător,

de către Procuratura Anticorupție, situate în raza teritorială a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani, unde la 18 noiembrie 2016 procurorul a și expediat cauza penală cu

rechizitoriul întocmit. Mai mult, instanța de apel a menționat că în virtutea

amendamentelor operate prin Legea nr. 76 din 21 aprilie 2016 cu privire la

reorganizarea instanțelor judecătorești, începând cu 01 ianuarie 2017, judecătoriile

Centru, Buiucani, Rîșcani, Botanica și Ciocana din municipiul Chișinău au fuzionat prin

contopire, formând Judecătoria Chișinău.

Totodată, instanța de apel a menționat și faptul că, referitor la competența

jurisdicțională, Curtea Constituțională în jurisprudența sa a statuat, că determinarea

„instanței judecătorești competente”, a locului acesteia în ierarhia instanțelor

judecătorești, a gradului de jurisdicție și a aplicării căilor de atac, stabilirea categoriilor

de cauze ce țin (sau ce nu țin) de competența acestora sunt prerogative exclusive ale

legiuitorului (a se vedea § 3 din Hotărârea Curții Constituționale nr. 16 din 28 mai

1998).

Instanța de apel, susținând concluziile primei instanțe, care s-a declarat

competentă și a examinat cauza penală în privința inculpatului Platon Veaceslav, a

considerat că aceste concluzii sunt conforme și jurisprudenței CtEDO, care în cauza

Jorgic v. Germania, a statuat la § 64 și 65 din hotărâre că „Legea” vizată de art. 6 § 1

CEDO cuprinde, în special, legislația cu privire la instituirea și competența organelor

judiciare. Astfel, dacă conform dreptului intern o instanță nu este competentă să judece

un acuzat, ea nu este „instituită de lege” în sensul art. 6 § 1 CEDO. Totodată CtEDO a

menționat că, în principiu, încălcarea de către o instanță a așa-numitelor prevederi

legale interne cu privire la instituirea și competența organelor judiciare antrenează

încălcarea art. 6 § 1 CEDO. Astfel, ea a conchis că este competentă să verifice

respectarea dreptului național în această privință. Totodată, ținând cont de principiul

general conform căruia, în primul rând, jurisdicțiile naționale sunt obligate să

interpreteze dispozițiile dreptului intern, CtEDO consideră că, în afară de încălcările

flagrante ale acestora, nu poate pune la îndoială interpretarea lor. În acest context, de

asemenea, s-a subliniat că art. 6 CEDO nu oferă acuzatului dreptul de a alege jurisdicția

care-l va judeca. Sarcina Curții se limitează, deci, la a examina dacă existau motive

rezonabile care să justifice faptul că autoritățile Statului pârât s-au declarat competente

pentru examinarea cauzei.

Au fost respinse ca neîntemeiate de către instanța de apel și argumentele

apărării cu privire la ilegalitatea desfășurării sedințelor de judecată în ședințe închise.

În acest sens, instanța de apel a notificat dispozițiile art. 18 alin. (2)-(4) și art.

316 Cod de procedură penală, remarcând faptul că, publicitatea reprezintă o

importantă garanție a respectării drepturilor apărării, și la un proces echitabil, în

82

virtutea acestui fapt însă publicitatea procesului nu constituie un principiu absolut, or,

în cazul unor circumstanțe excepționale instanța poate renunța la publicitatea

procesului.

Publicitatea procesului constituie un element esențial al dreptului persoanei la

un proces echitabil. În concretizarea acestei afirmații, instanța de apel reține că în cauza

Keskinen și Veljekset Keskinen OY v. Finlanda, CtEDO a reiterat că dreptul la judecarea

cauzei în mod public prevăzut de art. 6 §1 din CEDO, în mod necesar implică dreptul la

dezbateri publice orale. Oricum, obligația impusă statului de art. 6 din CEDO de a

desfășura dezbateri publice nu este de o natură absolută.

Astfel, CtEDO a admis posibilitatea operării derogărilor în mod legitim de la

regula generală a publicității procedurii de judecare a cauzei. În esență, publicitatea

procedurilor nu constituie un principiu absolut, de aceea în cazul unor circumstanțe

excepționale, ce țin de natura obiectului judecării, se poate renunța la caracterul public

al ședinței.

Prin urmare, art. 6 § 1 CEDO nu împiedică instanțele de judecată să decidă, având

în vedere particularitățile cauzei, derogări de la acest principiu (Martinie v. Franța [MC],

Astfel, accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului pe întreaga

durată a procesului sau a unei părți a acestuia: 1) în interesul moralității, al ordinii

publice ori al securității naționale într-o societate democratică (B. și P. v. Regatul Unit,

private a părților la proces o impun (Moser v. Austria, §97); 3) în măsura considerată

absolut necesară de către instanță când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de

natură să aducă atingere intereselor justiției (Osinger v. Austria, §45).

În speță, prin încheierea din 24 noiembrie 2016, prima instanță a dispus

examinarea în ședință preliminară închisă cauza penală de învinuire a lui

Platon Veaceslav privind învinuirea în comiterea infracțiunilor prevăzute la art. 190

alin. (5) și art. 243 alin. (3) lit. b) Codul penal în vederea soluționării chestiunilor

prevăzute la art. 345 alin. (4) Cod de procedură penală, conform căruia în ședința

preliminară se soluționează chestiunile privind: 1) cererile și demersurile înaintate,

precum și recuzările declarate; 2) lista probelor care vor fi prezentate de către părți la

judecarea cauzei; 3) trimiterea cauzei după competență sau, după caz, încetarea, totală

sau parțială, a procesului penal; 4) suspendarea procesului penal; 5) fixarea termenului

de judecată; 6) măsurile preventive și de ocrotire.

Totodată, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 25 ianuarie

2017, s-a dispus examinarea cauzei penale de învinuire a lui Platon Veaceslav în ședință

închisă. În fundamentarea acestei opțiuni, prima instanță a indicat că dosarul penal nr.

XXXXX a fost disjuns, cauza aflându-se în gestiunea Procuraturii Anticorupție în cadrul

căreia se efectuează acțiuni de urmărire penală și dat fiind faptul că asupra

circumstanțelor cercetate în cauza penală de învinuire a lui Veaceslav Platon sunt

supuse investigării, inclusiv și alte persoane, instanța a considerat că în cauza supusă

judecății există împrejurări speciale, în care publicitatea ședinței de judecată ar putea

să pericliteze desfășurarea urmăririi penale în cauza penală aflată în gestiunea

83

Procuraturii Anticorupție. În plus, la prezenta cauză penală sunt anexate informații care

constituie secret bancar care nu pot fi făcute publice nici în situația autorizării ridicării

acesteia de către judecătorul de instrucție sau instanță, fiind doar disponibilă

participanților la proces.

În acest context, potrivit prevederilor art. 22 alin. (1) Legea instituțiilor

financiare nr. 550 din 21 iulie 1995, secretul bancar constituie orice informație

referitoare la persoana, la bunurile, la activitatea, la afacerea, la relațiile personale sau

de afaceri ale clienților băncii, la conturile clienților (solduri, rulaje, operațiuni

derulate) la tranzacțiile încheiate între clienți, precum și altă informație despre clienți

care i-a devenit cunoscută.

Astfel, având în vedere cele enunțate mai sus, și faptul că la materialele dosarului

au fost administrate documente, care vizează un șir de operațiuni bancare, rulaje, etc.

instanța de apel a susținut opinia primei instanțe, care a dispus examinarea cauzei în

ședințe secrete, neconstatând în acest sens încălcarea drepturilor inculpatului la un

proces echitabil, or garanțiile inerente unui proces echitabil sunt prezumate și în

ipoteza în care examinarea cauzei are loc și în ședință închisă.

Tot cu referire la acest subiect, instanța de apel a menționat corectitudinea

soluției primei instanțe, care a decis examinarea cauzei în ședințe secrete, și prin

încheierea sa Colegiul Penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iulie 2017, a dispus la

rândul său judecarea cauzei penale de învinuire a lui Platon Veaceslav Nicolae în

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (5), 243 alin. (3) lit. b) Cod penal, în

ordine de apel, în ședință de judecată închisă, în baza motivelor invocate de către prima

instanță, dar și, inter alia, în scopul protecției ordinii publice.

În consecință, ținând cont de raționamentele expuse supra, instanța de apel a

conchis asupra respingerii ca neîntemeiate a argumentelor inculpatului și apărătorilor

săi privind pretinsa ilegalitate și netemeinicie a încheierii instanței de fond privind

desfășurarea procesului în ședință închisă.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiate și argumentele apărării care au

invocat lipsa de imparțialitate a primei instanțe la examinarea cauzei, apărarea în acest

sens considerând că instanța s-a raliat la opinia acuzatorului de stat, precum și că

completul de judecată a examinat cererile de recuzare îndreptate împotriva sa.

Analizând materialele cauzei raportate la acest argument, instanța de apel a

notificat prevederile art. 33 alin. (2) pct. 6) Cod de procedură penală, și a menționat că,

pentru a da eficiență reglementării ce vizează cazurile de incompatibilitate, și implicit

dreptului la un proces echitabil, legiuitorul a reglementat, în conținutul art. 33 din

Codul de procedură penală, obligația persoanei incompatibile de a formula declarație

de abținere de îndată ce a luat cunoștință de existența cazului de incompatibilitate. În

cazul în care declarația de abținere nu este formulată, devin incidente dispozițiile

relative la instituția recuzării.

Instanța de apel a subliniat, că prin recuzare se înțelege manifestarea de voință a

uneia dintre părți sau a procurorului, prin care se solicită ca persoana incompatibilă să

nu facă parte din completul de judecată sau din constituirea instanței de judecată. Este

vorba despre o modalitate subsidiară de soluționare a incompatibilității, ce are

84

caracterul unei excepții de incompatibilitate, utilizată doar atunci când, anterior,

persoana incompatibilă nu a formulat o declarație de abținere. Astfel că, procedura

cercetării și judecării cererii de recuzare este o procedură incidentală, al cărei obiect

este distinct de obiectul propriu al procesului penal la care se referă.

Totodată instanța de apel a menționat că, recuzarea procurorului sau a instanței

de judecată reprezintă un drept al subiecților procesuali, prin care aceștia se pot

asigura că activitatea judiciară se realizează într-un cadru imparțial. În acest sens,

instituția recuzării în procesele judiciare se justifică prin imperativul asigurării unei

judecăți imparțiale.

Relevantă în opinia instanței de apel este în acest sens jurisprudența CtEDO,

potrivit căreia, în mod normal, imparțialitatea denotă lipsa prejudecății sau părtinirii,

iar existența sau lipsa acesteia poate fi testată în diferite moduri. Conform

jurisprudenței CtEDO, existența imparțialității trebuie constatată printr-un test al

subiectivității în care trebuie avute în vedere convingerile personale și comportamentul

unui anumit judecător, cu alte cuvinte, dacă respectivul judecător are prejudecăți

personale sau manifestă o atitudine părtinitoare în legătură cu o anumită speță; și, de

asemenea, printr-un test al obiectivității, adică a se aprecia dacă însăși instanța și, între

altele, compunerea completului, oferă garanții suficiente pentru a putea exclude orice

îndoieli legitime în legătură cu imparțialitatea acesteia (a se vedea, de exemplu,

spețele Kyprianou v. Grecia [GC], nr. 73797/01, §118; și Micallef v. Malta [GC],

nr. 17056/06, § 93).

Potrivit apelului depus, avocatul Crețu Ion a invocat lipsa de imparțialitate a

judecătorilor Boico Victor, Cojocari Elena și Budeci Vitalie, care constă, în opinia

acestuia, în faptul că, în încheierea din 24 ianuarie 2017 de prelungire a măsurii

preventive – arestul preventiv prima instanță și-a expus opinia asupra vinovăției

inculpatului Platon Veaceslav, admițând următoarea formulare: „(…) instanța de

judecată consideră că în speță există riscul că aflându-se la libertate acesta va influența

persoanele audiate, va exercita asupra acestora presiuni și în acest mod ar putea

împiedica aflarea adevărului în cadrul cercetării judecătorești, va crea eventuale probe

de dezvinovățire, precum și va săvârși alte infracțiuni similare celor deja comise”.

Cu referire la acest argument instanța de apel a menționat, că acesta a fost expus

de către apărător în cererea de recuzare depusă în cadrul ședinței de judecată și care a

constituit obiect de examinare și a fost respins ca neîntemeiat de către un alt complet

de judecată, format din judecătorii Moscalciuc Galina, Gîrbu Silvia și Plămădeală

Ghenadie, care a conchis, că, de fapt, instanța s-a expus nu asupra vinovăției, ci pe

marginea riscurilor care justifică necesitatea prelungirii măsurii preventive sub formă

de arest în privința inculpatului Platon Veaceslav.

În susținerea acestei concluzii instanța de apel a reiterat că, potrivit legislației se

disting patru temeiuri care pot justifica aplicarea sau prelungirea arestării preventive:

1) riscul ca persoana să se eschiveze de la răspunderea penală; 2) riscul de a împiedica

buna desfășurare a justiției; 3) prevenirea săvârșirii de către persoană a unei noi

infracțiuni; 4) riscul că punerea în libertate a persoanei va cauza dezordine publică.

Aceste temeiuri nu urmează să fie întrunite cumulativ, fiind suficientă prezența unui

85

singur temei pentru a aplica arestul preventiv. În acest sens, a statuat și Curtea

Constituțională la § 93 și 94 din Hotărârea sa nr. 3 din 23 februarie 2016 privind

excepția de neconstituționalitate a alineatelor (3), (5), (8) și (9) ale articolului 186 din

Codul de procedură penală (termenul arestului preventiv). Totodată, instanța de apel a

reținut că, încheierea din 24 ianuarie 2017 a primei instanțe privind prelungirea

măsurii preventive a fost contestată la Curtea de Apel Chișinău și a fost menținută.

De asemenea cu referire la argumentele apărării cu privire la imparțialitatea

primei instanțe, instanța de apel a stabilit că, apărarea a solicitat în repetate rânduri

recuzarea judecătorilor Boico Victor, Cojocari Elena și Budeci Vitalie.

O astfel de cerere de recuzare a fost înaintată completului, invocându-se de către

apărare faptul că, prima instanță a solicitat Oficiului Național de Asistență Juridică

Garantată de Stat desemnarea unui avocat din oficiu pentru a apăra interesele

inculpatului, atunci când apărătorii aleși, avocații Rudenco Eduard și Crețu Ion (au

invocat că din cauza ambuteiajelor), s-au prezentat cu întârziere la ședința de judecată,

aceasta fiind deja amânată. Această cerere de recuzare a fost examinată de către un alt

complet de judecată, fiind respinsă ca neîntemeiată.

Cu referire la acest caz instanța de apel a remarcat faptul, că temeiul invocat

pentru recuzare nu se înscrie în dispozițiile art. 33 Cod de procedură penală, de aceea

instanța a considerat corectă soluția de respingere a cererii de recuzare.

Totodată instanța de apel a considerat că solicitarea adresată de către prima

instanță Oficiului Național de Asistență Juridică Garantată de Stat desemnarea unui

avocat din oficiu pentru a apăra interesele inculpatului, s-a impus din raționamente ce

derivă din buna administrare a justiției și pentru asigurarea dreptului la apărare și nu

poate constitui temei pentru recuzarea judecătorilor. Or, avocații Rudenco Eduard și

Crețu Ion s-au prezentat în instanță cu întârziere, după ce ședința de judecată a fost

deja amânată din motivul neprezentării acestora.

De asemenea, instanța de apel a constatat că, în continuare inculpatul și

apărătorii acestuia au solicitat de mai multe ori recuzarea judecătorilor Boico Victor,

Cojocari Elena și Budeci Vitalie în baza acelorași temeiuri, cereri ce au fost respinse de

instanța de fond ca fiind inadmisibile.

În acest aspect instanța de apel a făcut referire la practica judiciară cu privire la

procedura de soluționare a cererii de recuzare înaintată în mod repetat, potrivit căreia

în cazul în care cererea de recuzare se înaintează în mod repetat în conformitate cu

art. 34 alin. (4) Cod de procedură penală, instanța care soluționează cauza, prin

încheiere motivată, decide inadmisibilitatea cererii de recuzare, care a fost înaintată în

mod repetat împotriva aceleiași persoane, pentru aceleași cazuri de incompatibilitate,

cu aceleași temeiuri de fapt invocate într-o cerere de recuzare anterioară.

Astfel, instanța de apel a respins argumentele apărării în această parte,

menționând, că cererea de recuzare declarată repetat, este considerată cererea care

este înaintată de aceeași parte la proces (avocat, inculpat), împotriva aceleiași persoane

(judecător, complet de judecată), pentru aceleași cazuri de incompatibilitate, cu aceleași

temeiuri de fapt și de drept invocate în cererea de recuzare anterioară.

86

Inadmisibilitatea unei astfel cereri se constată chiar de instanța în fața căreia s-a

formulat cererea de recuzare în mod repetat.

Totodată, instanța de apel a subliniat, că potrivit practicii judiciare constante

instanța care a dispus inadmisibilitatea cererii de recuzare declarate repetat cu

rea-credință și în mod abuziv, cu scopul de a tergiversa procesul, de a deruta judecata

sau din alte intenții răuvoitoare, în baza art. 34 alin. (4) Cod de procedură penală, poate

aplica față de persoana vinovată o amendă judiciară în condițiile prevăzute de legea

procesual-penală.

Ținând cont de aceste statuări ale practicii judiciare constante, instanța de apel a

respins ca neîntemeiat argumentul apărării precum că s-a încălcat art. 35 Cod de

procedură penală, prin aceea că cererile ulterioare de recuzare au fost examinate de

completul în privința căruia s-au formulat critici privind lipsa imparțialității.

Instanța de apel, invocând jurisprudența CtEDO cauza Hauschildt v. Danemarca,

în textul căreia Curtea a statuat, că imparțialitatea personală a unui magistrat se

prezumă până la proba contrară (hotărârea din 24 mai 1989, §47), a conchis, că,

reieșind din cele expuse supra, de către apărare nu au fost prezentate careva motive

temeinice care ar confirma faptul, că judecătorii completului primei instanței ar fi fost

imparțiali.

A respins ca neîntemeiat instanța de apel și argumentul apărătorilor

inculpatului, precum că la examinarea cauzei a fost încălcat dreptul inculpatului la

apărare prin faptul, că prima instanță a desemnat fără consimțământul inculpatului un

avocat din oficiu pentru a-i apăra interesele.

În acest sens, instanța de apel a notificat prevederile art. 70 alin. (4) Cod de

procedură penală și a relevat că, temeiurile indicate în această normă sunt alternative,

și nu cumulative.

Totodată instanța de apel a făcut referite la jurisprudența CtEDO (hotărârea din

26 septembrie 2000 pronunțată în cauza Biba v. Grecia), în care a fost subliniat faptul,

că în anumite condiții, interesele justiției obligă statul să-i asigure inculpatului un

apărător din oficiu. Cu privire la problema de a ști dacă interesele justiției impuneau

acordarea unei asistențe juridice gratuite, gravitatea infracțiunii de care era acuzat

reclamantul și severitatea pedepsei pe care o risca trebuiau luate în calcul.

Cu referire la speța examinată instanța de apel a relevat că, la 24 noiembrie

2016, instanța de fond a solicitat Consiliului Național de Asistență Juridică Garantată de

Stat desemnarea unui avocat din oficiu pentru a apăra interesele inculpatului, reieșind

din faptul că, la ședința de judecată preconizată pentru 24 noiembrie 2016, ora 12:00,

apărătorii aleși, avocații – Rudenco Eduard și Crețu Ion, s-au prezentat cu întârziere,

după ce ședința în cauză deja a fost amânată, ceea ce poate fi echivalată cu

neprezentarea acestora. Această împrejurare a servit în calitate de motiv pentru

amânarea ședinței de judecată.

Instanța de apel în acest condiții a conchis, că anume comportamentul

apărătorilor aleși a constituit motiv pentru instanță de a solicita desemnarea unui

avocat din oficiu, fapt ce n-a constituit un impediment pentru apărătorii aleși să

participe în continuare la examinarea cauzei, care și-au realizat acest drept participând

87

în continuare la examinarea cauzei. Totodată, instanța de apel a remarcat că, deși

avocatul Crețu Ion în apelul depus a specificat că întârzierea s-a datorat ambuteiajelor

din oraș, însă în materialele cauzei nu sunt prezente date, că avocatul ar fi anunțat

instanța despre aceste motive prin mijloace tehnice disponibile (de exemplu, prin

telefon, e-mail).

În afară de aceasta, instanța de apel a reținut că, solicitarea a fost adresată

Oficiului Național de Asistență Juridică Garantată de Stat pentru desemnarea unui

avocat din oficiu în scopul apărării intereselor inculpatului, acțiuni ce derivă din

imperativul bunei desfășurări a procesului de judecată și pentru a nu leza dreptul la

apărare, atunci când interesele justiției o cer.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiate argumentele apărării, care au invocat

că inculpatul Platon Veaceslava ar fi fost în mod ilegal îndepărtat din sala de judecată cu

dispunerea continuării judecării cauzei în lipsa acestuia.

În motivarea soluției sale instanța de apel a menționat că, potrivit prevederilor

art. 333 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează în condiții

care asigură buna funcționare a instanței judecătorești și securitatea participanților la

proces, iar potrivit alin. (4) din același articol, persoanele prezente în sala de ședință,

inclusiv participanții la ședința de judecată, sunt obligați să se supună dispozițiilor

președintelui ședinței privind menținerea ordinii în ședință.

Totodată instanța de apel a remarcat, că în conformitate cu stipulările art. 334

alin. (1) Cod de procedură penală, președintele ședinței de judecată veghează asupra

menținerii ordinii și solemnității ședinței, fiind în drept de a lua măsurile necesare în

acest scop, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, dacă inculpatul încalcă ordinea

ședinței și nu se supune dispozițiilor președintelui ședinței, ultimul îi atrage atenția

asupra necesității respectării disciplinei, iar în caz de repetare a încălcării ori de

abatere gravă de la ordine, judecătorul sau, după caz, completul de judecată dispune

îndepărtarea lui din sala de judecată, continuând procesul în lipsa acestuia. Sentința,

însă, se pronunță în prezența inculpatului sau se aduce la cunoștința acestuia imediat

după pronunțare.

Cu referire la acest subiect instanța de apel a invocat faptul că, în jurisprudența

sa CtEDO a statuat că, pentru buna administrare a justiției, ordinea și solemnitatea

ședinței de judecată constituie elemente definitorii ale procedurii

judiciare. Nerespectarea flagrantă de către inculpat a normelor elementare de conduită

adecvată nu poate și nu trebuie să fie tolerată (Ananyev v. Federația Rusă, hotărâre din

30 iulie 2009, §44).

Din analiza materialelor cauzei instanța de apel a constatat, că în speță, la

20 ianuarie 2017, instanța de judecată a dispus îndepărtarea inculpatului din sala de

judecată pe toată durata ședinței preliminare, ca urmare a constatării încălcării grave

de către acesta a ordinii ședinței.

Ulterior, în cadrul ședinței de judecată preliminare din 24 ianuarie 2017,

avocatul Rudenco Eduard a depus o cerere privind ridicarea excepției de

neconstituționalitate a sintagmei „dispune îndepărtarea lui din sala de judecată,

continuând procesul în lipsa acestuia” din alin. (2) art. 334 Cod de procedură penală și

88

prin încheierea din 25 ianuarie 2017, instanța de judecată a dispus ridicarea excepției

de neconstituționalitate și transmiterea sesizării Curții Constituționale pentru

soluționare.

Astfel, prin decizia Curții Constituționale nr. 11 din 02 februarie 2017, s-a

declarat inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a sintagmei

„dispune îndepărtarea lui din sala de judecată, continuând procesul în lipsa acestuia”

din alin. (2) art. 334 Cod de procedură penală al Republicii Moldova (nr. 122-XV din

14 martie 2003), ridicată de către avocatul Rudenco Eduard, în dosarul nr. 1-561/2017,

aflat pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

În fundamentarea deciziei sale, Curtea Constituțională a subliniat că,

președintelui ședinței de judecată, având rolul de a asigura respectarea ordinii în

ședința de judecată (art. 317 din Codul de procedură penală), îi revine sarcina de a

explica ope legis inculpatului că, în temeiul articolului 66 alin. (5) pct. 6) din Codul de

procedură penală, este obligat să respecte ordinea stabilită în ședința de judecată,

precum și că în eventualitatea unei desconsiderări a acestui imperativ poate fi

îndepărtat din sala de judecată, asumându-și în acest sens consecințele juridice asupra

dreptului de a participa la propriul proces.

Totodată, Curtea Constituțională a indicat că, observă că măsura îndepărtării

inculpatului din sala de judecată se va dispune în caz de repetare a încălcării ordinii

ședinței de judecată ori a săvârșirii unei abateri grave de la ordine. În acest sens,

art. 334 alin. (2) din Codul de procedură penală obligă, de asemenea, președintele

ședinței să atragă atenția inculpatului asupra necesității respectării disciplinei, dacă

acesta încalcă ordinea ședinței și nu se supune dispozițiilor instanței de judecată.

Prin urmare, Curtea constată că inculpatul poate să decidă până la aplicarea

măsurii de îndepărtare din sala de judecată, în cunoștință de cauză, dacă dorește sau nu

să beneficieze de dreptul său de a participa la propriul proces. Or, desconsiderând

normele elementare de conduită corespunzătoare, inculpatul prin comportamentul său

își exprimă fără echivoc voința de a nu participa la proces.

Instanța de apel a remarcat că, în aceeași decizie, instanța de contencios

constituțional a menționat că inculpatului, fiind îndepărtat din sala de judecată, i se

menține dreptul de a fi asistat și apărat în mod efectiv de un avocat ales de el sau numit

din oficiu. De altfel, CtEDO a statuat că, în anumite circumstanțe, pentru menținerea

ordinii în ședința de judecată reclamanții pot fi îndepărtați din sala de judecată, iar din

moment ce ei sunt reprezentați de către avocați în absența lor, caracterul echitabil al

procesului penal nu este afectat (Sergey Denisov și alții v. Federația Rusă, hotărâre din

19 aprilie 2016, §143).

În continuare instanța de apel a subliniat că, la 15 februarie 2017, prima instanță

a dispus din nou îndepărtarea inculpatului din sala de judecată, continuând judecarea

cauzei în lipsa acestuia, argumentându-și soluția prin faptul, că comportamentul

inculpatului de a simula imposibilitatea de a participa la ședința de judecată, instanța

de judecată îl apreciază ca fiind încă o metodă de tergiversare a examinării cauzei, iar în

condițiile stabilite de art. 20 și art. 334 Cod de procedură penală, instanța apreciază că

în speță manifestarea inculpatului, deși fiind realizată prin inacțiune, reprezintă o

89

încălcare gravă și vădită a ordinii în ședință, întrucât prin aceasta împiedică în mod

grosolan, neîntemeiat și absolut ilegal activitatea normală a instanței în vederea

examinării cauzei.

Instanța de apel a reținut că, deși apărătorii inculpatului susțin că,

Platon Veaceslav a refuzat să se prezinte în ședința de judecată din 15 februarie 2017,

din motive legate de starea de sănătate, invocând că, din informațiile pe care le dețin, la

10 februarie 2017, la indicația directorului Penitenciarului nr.13, inculpatul a fost bătut

de către trei polițiști, pentru faptul că inculpatul ar fi depistat două camere de luat

vederi instalate în celula în care era deținut, însă la data când a fost adoptată încheierea

privind îndepărtarea inculpatului din sala de judecată, prima instanță și-a bazat

concluzia privind comportamentul simulat al inculpatului în baza constatărilor șefului

secției medicale a Penitenciarului nr.13, precum și a constatărilor medicilor de la

„Serviciul de Asistență Medicală Urgentă 903” Instituției Medico-Sanitare Publice

„Institutul de Medicină Urgentă”, care este independentă de instituția penitenciară,

unde inculpatul era deținut, din care rezultă cert că inculpatul Platon Veaceslav era

sănătos și simula patologie.

De asemenea instanța de apel a menționat, că la 16 februarie 2017, în prezența a

cinci avocați, de către doi medici din cadrul Penitenciarul nr. 13 s-a constatat faptul că,

la inculpatul Platon Veaceslav au fost depistate leziuni corporale, însă această

constatare este ulterioară zilei pronunțării de către prima instanță a soluției privind

îndepărtarea inculpatului din sala de judecată.

Reieșind din cele expuse supra, instanța de apel a stabilit, că, inculpatul inițial a

fost înlăturat din sala de judecată pentru toată durata ședinței preliminare pentru

încălcarea gravă a ordinii în cadrul ședințelor de judecată, iar ulterior a fost îndepărtat

din sala de judecată cu continuarea judecării cauzei pentru comportamentul său

inadmisibil, astfel instanța de apel constatând că inculpatul a desconsiderat normele de

conduită corespunzătoare, de aceea inculpatul prin comportamentul său și-a exprimat

fără echivoc voința de a nu participa la proces.

Totodată instanța de apel a subliniat că, în condițiile îndepărtării inculpatului din

sala de judecată, examinarea cauzei a continuat în prezența apărătorilor săi.

Astfel, potrivit sentinței primei instanțe, la judecarea cauzei de către această

instanță inculpatul Platon Veaceslav a fost asistat de mai mulți avocați: Crețu Ion,

Rudenco Eduard, Rîhlea Vasile, Pleșca Valeriu, Istrati Angela, Palancica Victor,

Verebceanu Sergiu, care au solicitat adoptarea în privința inculpatului a unei sentințe

de achitare.

Instanța de apel a mai punctat și faptul, că inculpatul Platon Veaceslav a atacat

sentința de condamnare și a avut dreptul de a participa la ședința instanței de apel,

deschizând astfel posibilitatea unei noi examinări în fapt și în drept a învinuirii (a se

vedea, mutatis mutandis, speța Idalov v. Federația Rusă, [MC], hotărâre din 22 mai 2012,

Așadar, instanța de apel a menționat, că potrivit prevederilor art. 401 Cod de

procedură penală, inculpatul are dreptul să atace sentința cu apel în vederea unei noi

judecări în fapt și în drept a cauzei, iar instanța de apel fiind obligată, în temeiul art. 414

90

alin. (1) din același cod, să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în

baza oricăror probe noi prezentate.

Prin urmare, ținând cont de cele expuse supra, instanța de apel a considerat că,

prin îndepărtarea inculpatului Platon Veaceslav din sala de judecată, acestuia nu i s-a

încălcat dreptul la un proces echitabil, or, exercitarea dreptului la un proces echitabil a

avut loc în cadrul juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, de

natură a preveni eventualele abuzuri și tergiversarea soluționării cauzelor deduse

judecății.

Instanța de apel de asemenea a statuat în partea ce ține de alegațiile apărătorilor

precum că inculpatul a fost supus unui tratament contrar art. 3 din CEDO (din partea

administrației Penitenciarului nr. 13 și a angajaților serviciului de escortare) și faptul că

i s-ar fi încălcat dreptul la viața privată prin aceea că în celula din Penitenciar, unde era

deținut ar fi fost instalate doua camere de luat vederi, instanța de apel a menționat, că

inculpatul și apărătorii săi potrivit prevederilor legale pot adresa plângeri în acest sens

judecătorului de instrucție.

Instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiate argumentele apărătorilor

inculpatului, care au invocat că prima instanță nu le-ar fi acordat sprijinul necesar

pentru administrarea probelor, a respins cererile apărătorilor privind anexarea unor

probe, precum și cererile de audiere a martorilor, declarațiile cărora, în opinia apărării,

dovedesc nevinovăția inculpatului.

În susținerea soluției sale instanța de apel a notificat prevederile art. 24, art. 66

alin. (2) pct. 17), art. 315 și art. 347 Cod de procedură penală, art. 6 § 3 lit. d) din CEDO,

și a făcut referire la decizia Curții Constituționale nr. 31 din 14 iunie 2016 de

inadmisibilitate a sesizării nr. 68g/2016 privind excepția de neconstituționalitate a

unor prevederi din articolul 331 alin. (1) și articolul 362 alin. (2) Cod de procedură

penală (asigurarea prezenței martorilor în ședința de judecată), subliniind în acest sens

că, în acceptul Curții Constituționale, principiul contradictorialității, garantat de art. 24

Cod de procedură penală, implică și concursul instanței de judecată, alineatul (4) al

acesuia stabilind că, instanța de judecată acordă ajutor oricărei părți, la solicitarea

acesteia, în condițiile prezentului cod, pentru administrarea probelor necesare.

Astfel, legiuitorul prin termenul „ajutor” a accentuat principiul participării active

a părților la proces, principiu care prin substanța sa este contrar atitudinii pasive a

părților la proces, și plasării obligațiilor acestora în seama părții adverse sau a instanței

de judecată. Astfel, termenii „ajutor” și „probe necesare”, prevăzute de principiul

contradictorialității în partea ce ține de participarea instanței la administrarea

probelor, sunt într-o legătură indisolubilă, iar solicitările abuzive din partea părților în

vederea implicării instanței în probatoriul penal ar putea crea riscul unei ingerințe în

principiul egalității armelor și calității nepărtinitoare a instanței de judecată prevăzute

de alin. (2) și (3) ale articolului 24 Cod de procedură penală.

În același timp, Curtea Constituțională a menționat, că în jurisprudența sa, atât

Comisia, cât și Curtea Europeană au stabilit că revine, în primul rând, jurisdicțiilor

naționale să aprecieze elementele de probă pe care le administrează într-un proces și

91

pertinența celor pe care acuzatul ar vrea să le mai producă, în special cu privire la

numărul de martori propuși de el. Articolul 6 parag. 3 lit. d) din Convenția Europeană

nu recunoaște acuzatului un drept nelimitat de a obține convocarea de martori în fața

instanței de judecată (cauza Remer vs. Germania, Honsik vs. Austria). Sub această

rezervă, textul lasă autorităților naționale competente facultatea de a aprecia

pertinența unei „oferte de probă” făcute de acuzat, în măsura compatibilității ei cu

noțiunea de „proces echitabil”.

De asemenea instanța de apel a subliniat, că în decizia enunțată supra, Curtea

Constituțională a mai punctat că, în cadrul unui proces penal ambele părți dispun de

mecanisme procesuale adecvate de a administra probe de sine stătător sau cu

concursul instanței. Normele procesual-penale enunțate creează un echilibru just în

partea ce ține de respectarea principiului contradictorialității, sub aspectul exercitării

drepturilor și obligațiilor fiecărei părți la proces, în funcție de calitatea procesuală a

persoanei. Astfel, principiul contradictorialității vine să asigure participarea activă la

proces, atât din partea acuzării, cât și din partea apărării, în special în partea ce ține de

procesul de administrare a probelor.

Cu referire la acest argument al apărării instanța de apel a stabilit că, în cadrul

ședinței primei instanțe din 10 martie 2017 avocatul Crețu Ion a depus un demers prin

care solicita citarea și audierea martorilor în număr de 51 persoane. Prin încheierea din

14 martie 2017, prima instanță a admis parțial demersul indicat, fiind dispusă audierea

în calitate de martori ai apărării 13 persoane, cu obligarea părții apărării să asigure

prezența acestora în ședința de judecată.

Totodată instanța de apel a constatat că, la solicitarea părții apărării prima

instanță a eliberat citații pe numele tuturor martorilor admiși. Astfel, la 15 martie 2017,

urma să înceapă audierea martorilor admiși ai parții apărării, însă la ședință nu s-a

prezentat niciun martor, ședința de judecată fiind amânată pentru 17 martie 2017,

părții apărării, fiindu-i oferită posibilitatea de a asigura prezența martorilor. Nici la

ședința de judecată din 17 martie 2017 nu s-a prezentat niciun martor, ședința de

judecată fiind amânată repetat din motivul neprezentării martorilor, pentru 21 martie

martorii rezidenți urmează a fi audiați la 21 martie 2017, iar cei nerezidenți – la

24 martie 2017.

La ședințele de judecată din 21 și 24 martie 2017 au fost audiați în calitate de

martori propuși și admiși de instanță din partea apărării patru persoane: Bîrca Viorel,

Melnic Viorel, Budza Stanislav și Lașco Vasile, prezența celorlalți martori nefiind

asigurată de către partea apărării.

Astfel, instanța de apel a considerat corectă concluzia primei instanțe, care a

conchis, că solicitarea audierii a 51 de martori este neîntemeiată, de aceea a dispus

admiterea parțială a acesteia și citarea numai a 13 martori, și în acest context instanța

de apel subliniind că soluția instanței este în acord cu jurisprudența CtEDO, a Curții

Constituționale și practica judiciară constantă, care au statuat că, solicitările abuzive

din partea părților în vederea implicării instanței în probatoriul penal ar putea crea

riscul unei ingerințe în principiul egalității armelor.

92

În acest context, instanța a menționat și cauza Jorgic v. Germania, în care CtEDO a

reamintit la § 82 din hotărâre că, de obicei, jurisdicțiile naționale au sarcina de a aprecia

elementele de probă și pertinența celor pe care dorește să le producă acuzatul.

În special, art. 6 § 3 lit. d) CEDO – care enunță aspectele particulare ale dreptului

la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 CEDO – le lasă, în principiu, acestora grija de

a hotărî, în particular, cu privire la utilitatea de a convoca un martor sau altul. Ea nu

obligă să fie convocat și audiat orice martor al apărării. Totodată, Curții îi revine să

verifice dacă administrarea și aprecierea probelor nu au încălcat principiul „egalității

armelor” și astfel să fi atras neechitatea întregii proceduri (a se vedea, în special, Vidal

v. Belgia, 22 aprilie 1992, §33, seria A nr.235-B, și Heidegger v. Austria (decizie),

nr. 27077/95, 5 octombrie 1999).

Din aceste motive, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiată alegația

apărătorilor, precum că prima instanță în mod ilegal nu ar admis citarea și audierea

tuturor martorilor propuși de partea apărării, or, refuzul de a cita și audia întreaga listă

de martori solicitați de partea apărării ar fi fost incompatibil cu art. 6 CEDO.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiate și argumentele apărării care au

invocat ilegalitatea respingerii de către prima instanță a demersului apărării de

dispunere a efectuării unei expertize grafoscopice pentru constatarea faptului, dacă

semnăturile de pe contractele de fidejusiune aparțin inculpatului Platon Veaceslav,

deoarece în încheierea din 04 aprilie 2017 prima instanță și-a motivat soluția sub

aspectul lipsei de relevanță, instanța în acest sens făcând referire la jurisprudența

CtEDO și anume la decizia de inadmisibilitate din 22 septembrie 2015 asupra cererii

nr. 55959/14 în cauza Cristian Borcea v. România, în care Curtea a reamintit, că

noțiunea de proces echitabil nu impune obligația instanței de a dispune o expertiză

pentru simplul fapt că o parte formulează o cerere în acest sens. Le revine instanțelor

naționale să decidă relevanța acesteia pentru cauza respectivă (Khodorkovskiy și

Lebedev v. Rusia, nr. 11082/06 și 13772/05, §717 și 725, 25 iulie 2013), prima instanță

totodată subliniind că, fiind audiat în calitate de învinuit inculpatul Platon Veaceslav a

recunoscut faptul că a semnat contractele de fidejusiune.

De asemenea instanța de apel a respins ca neîntemeiate argumentele apărării,

care au invocat că prima instanță ar fi respins în mod ilegal demersurile părții apărării

privind anexarea la materialele cauzei penale a unor probe scrise, cum ar fi: raportului

KROLL nr. 1 și nr. 2, contractului ,,ESCROW” din 02 decembrie 2011, rulajul companiei

,,WESTERBURN ENTERPRISES LIMITED” și al companiei ,,ZENIT MANAGEMENT” LP,

deoarece prima instanță corect a respins aceste solicitări din motiv că materialele

cauzei conțin deja unele dintre probele solicitate de a fi anexate de către apărători.

Totodată, prin încheierea sa protocolară din 12 decembrie 2017, instanța de apel

a decis să completeze materialele cauzei penale cu înscrisurile prezentate de inculpatul

Platon Veaceslav cu privire la extrasele din rulajele bancare ale companiei ,,ZENIT

MANAGEMENT” în copii (11 file).

Instanța de apel a respins ca neîntemeiate solicitările inculpatului privind

audierea sa cu aplicarea detectorului comportamentului simulat (poligraf), un mijloc

tehnic de înregistrare a parametrilor fiziologici, inclusiv ai respirației, ai activității

93

cardio-vasculare, ai sensibilității chinestezice a pielii, care permite detectarea

comportamentului simulat cu prezentarea rezultatelor înregistrate în formă analogă

și/sau digitală, în acest sens instanța de apel menționând, că asemenea procedee nu

constituie potrivit legislației de procedură mijloace de probă, dat fiind faptul, că

concluziile testului poligraf nu pot prezenta cu certitudine vreo informație privind

vinovăția ori nevinovăția inculpatului, fiind de cele mai multe ori imperfect, dependent

de o multitudine de factori cum ar fi emotivitatea uneori crescută, nervozitate, eficiențe

psihice, etc. Astfel, concluziile testului poligraf nu pot fi considerate ca furnizând probe,

în sensul procesual al noțiunii, întrucât testarea la poligraf nu este, așa cum s-a indicat

supra, mijloc de probă. În acest sens instanța de apel a remarcat faptul, că în

jurisprudența altor țări al Uniunii Europene aceste considerente deja sunt reflectate,

cum ar fi în jurisprudența Curții Federale de Justiție din Germania, care a indicat, că

„dovezile bazate pe poligraf sunt în mod inerent neconvingătoare și nu pot fi admise în

instanțele de judecată. Cererile acuzării sau apărării de a efectua teste poligraf vor fi

respinse în toate situațiile” (a se vedea BGH 1 StR 258/98 - Urteil vom 17. Dezember

1998 (LG Kempten).

Instanța de apel a respins ca neîntemeiată solicitarea inculpatului de restituire a

dosarului penal organului de urmărire penală, menționând în acest sens, că potrivit

prevederilor art. 3961 Cod de procedură penală, în cazul în care instanța de judecată a

pronunțat o sentință de achitare din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, la

cererea procurorului, acestuia i se restituie dosarul penal și el reia urmărirea penală în

vederea identificării făptuitorului infracțiunii, iar în cazul dedus judecării nu sunt

prezente condițiile stipulate în prevederile legale expuse supra, inculpatul în speță fiind

condamnat.

Din analiza apelului depus de către avocatul Crețu Ion instanța de apel a

constatat că, apărătorul a mai invocat și faptul că, instanța de fond ar fi dispus în mod

ilegal încasarea din contul inculpatului Platon Veaceslav în beneficiul Procuraturii

Generale a sumei de 85 810 (optzeci și cinci mii opt sute zece) lei cu titlu de cheltuieli

de judecată și în beneficiul Centrului Național Anticorupție a sumei de 217 758 (două

sute șaptesprezece mii șapte sute cincizeci și opt) lei și 08 bani cu titlu de cheltuieli de

judecată, însă nu au fost prezentate actele confirmative în acest sens.

Analizând acest argument, instanța de apel a notificat în acest sens prevederile

art. 227 Cod de procedură penală și a constatat, că apelul apărătorului în această parte

urmează a fi admis, deoarece concluzia primei instanțe privind încasarea cheltuielilor

de judecată din contul inculpatului este eronată, or, potrivit prevederilor legale și

practicii judiciare constante cheltuielile judiciare necesare pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal se trec în contul statului, or, în speță, a fost dispusă

efectuarea traducerii în limba rusă a actelor procedurale, fiind anexate la materialele

cauzei facturile fiscale care certifică suportarea cheltuielilor în sumă de 85 810 (optzeci

și cinci mii opt sute zece) lei de către Procuratura Generală și suma de 217 758 (două

sute șaptesprezece mii șapte sute cincizeci și opt) lei 08 bani de către Centrul Național

Anticorupție.

94

Întru întemeierea concluziilor sale instanța de apel a subliniat, că în conformitate

cu art. 20 din Legea nr. 264 din 11 decembrie 2008 cu privire la statutul, autorizarea și

organizarea activității de interpret și traducător în sectorul justiției, plata pentru

serviciile prestate de interpreți și traducători în baza contractului de prestări servicii

pentru organele menționate la art. 1 alin. (1) se stabilește de către Guvern. Tarifele

pentru serviciile prestate de interpreți și traducători și modul de calcul al acestora se

stabilesc în funcție de volumul interpretării/traducerii, complexitatea acesteia, precum

și în funcție de limba din/în care se interpretează/se traduce. În acest sens, cuantumul

tarifelor pentru serviciile prestate de interpreți și traducători autorizați este prevăzut

în Hotărârea Guvernului nr. 979 din 17 august 2016.

De asemenea instanța de apel a considerat, că potrivit sensului art. 229 alin. (2)

Cod de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze

cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și

apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat, care acordă asistență juridică

garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu

dispune de mijloacele necesare.

Totodată instanța de apel, pe lângă aceste prevederi normative exprese, a

menționat și garanțiile instituite de art. 6 § 3 lit. e) din CEDO conform cărora – orice

acuzat are dreptul să fie asistat gratuit de un interpret, dacă nu înțelege sau nu vorbește

limba folosită la audiere.

În acest sens instanța de apel a menționat, că în jurisprudența sa CtEDO a

acordat o largă interpretare dreptului la asistență gratuită prin intermediul unui

interpret, atunci când cel acuzat nu înțelege limba folosită în procesul penal,

nelimitându-se doar la etapa judecării cauzei, ci și la faza prejudiciară (adică etapa

urmăririi penale).

Astfel, deși textul art. 6 § 3 lit. e) din CEDO se referă la interpret, din

jurisprudența CtEDO rezultă că garanțiile art. 6 § 3 lit. e) din CEDO sunt aplicabile și în

cazul traducerii unor acte în procesul penal. De exemplu, în cauza Luedicke, Belkacem și

Koc v. Germania (hotărârea din 28 noiembrie 1978, §48-49), CtEDO a subliniat că un

acuzat care nu înțelege sau nu vorbește limba folosită în instanță are dreptul la libera

asistență a unui interpret pentru traducerea documentelor sau a declarațiilor în

procedurile intentate împotriva sa, pe care trebuie să le înțeleagă pentru a beneficia de

un proces echitabil. CtEDO a menționat că, cheltuielile legate de interpretare sau, după

caz, o traducere a actului de învinuire, motivele arestării și ședința de judecată însăși

sunt acoperite de art. 6 § 3 lit. e) din CEDO.

Reieșind din cele expuse supra, instanța de apel a stabilit, că din speță se

constată cert că, cheltuielile încasate de către prima instanță au fost înfăptuite pentru

traducerea unor acte indispensabile în procesul penal (atât la etapa de urmărire penală,

cât și la judecarea cauzei), care urmează a fi suportate de către stat, astfel că hotărârea

primei instanțe în această parte a fost casată cu dispunerea respingerii solicitărilor

procurorului.

Cu referire la apelul declarat de procuror, instanța de apel, analizând

argumentele acestuia, a stabilit, că acuzatorul a contestat sentința primei instanțe doar

95

în partea ce se referă la latura penală, considerând incorectă individualizarea pedepsei

stabilite inculpatului Platon Veaceslav, deoarece pedeapsa aplicată inculpatului este

prea blândă.

Verificând legalitatea pedepsei stabilite în raport cu argumentele procurorului,

instanța de apel a remarcat că, prima instanță a respectat prevederile art. art. 7, 61, 75

Cod penal, și la stabilirea pedepsei a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunilor săvârșite, care potrivit art. 16 Cod penal se atribuie una la infracțiuni

deosebit de grave și una la infracțiuni grave, de motivul săvârșirii acestora, de persoana

celui vinovat, provocarea prin infracțiune a unor urmări grave, dat fiind faptul că

prejudiciul cauzat BC „Banca de Economii” SA în proporții deosebit de mari, de

rezonanța cauzei date și efectul faptelor comise de inculpatul Platon Veaceslav asupra

activității BC „Banca de Economii” SA, dar și asupra activității altor instituții financiare

din Republica Moldova, precum și a persoanelor fizice.

Instanța de apel de asemenea a susținut concluziile primei instanțe, care a

menționat, că prin acțiunile inculpatului Veaceslav Platon au fost lezate relațiile sociale

ce vizează libertatea manifestării de voință și minimul necesar de încredere, precum și

relațiile sociale cu privire la sursa și proveniența licită, precum și la circulația corectă în

operațiunile financiare a mijloacelor bănești, a bunurilor sau a veniturilor, în consecință

perturbând întreaga activitate din sfera financiar-bancară a Republicii Moldova,

concomitent influențând în mod negativ întreaga economie a țării.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia, că pedeapsa stabilită inculpatului

este echitabilă și proporțională, fiind aptă să conducă la restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea inculpatului, cât și a altor persoane, adică să atingă scopul pedepsei penale

consacrat la art. 61 Cod penal. Or, practica judiciară demonstrează că, o pedeapsă prea

aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de

neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

Cu referire la același subiect instanța de apel a respins apelul avocatului

Rîhlea Vasile în numele inculpatului, în care a invocat, că la stabilirea pedepsei prima

instanță nu a luat în considerare faptul că inculpatul Platon Veaceslav are la întreținere

patru copii, nu are antecedente penale și a fost deputat în Parlamentul Republicii

Moldova.

În acest sens instanța de apel a indicat, că circumstanțele indicate de către

apărător, raportate la cele reținute supra la stabilirea pedepsei de către prima instanță,

eo ipso, nu pot răsturna soluția oferită de prima instanță la individualizarea pedepsei

stabilite inculpatului Platon Veaceslav, deoarece pedeapsa aplicată inculpatului este

echitabilă, proporțională, efectivă și disuasivă.

Totodată, instanța de apel a subliniat faptul, că, deși avocatul Râhlea Vasile a

solicitat casarea sentinței primei instanțe din motiv că fapta nu a fost săvârșită de către

inculpat și fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunilor prevăzute de

art. 190 alin. (5) și art. 243 alin. (3) lit. b) Cod penal, invocând, inter alia, două temeiuri

de casare care se exclud reciproc, ulterior în textul apelului avocatul aduce critici

sentinței contestată și în partea individualizării pedepsei stabilite.

96

Instanța de apel a ținut să menționeze cu referire la aceste aspecte, că o astfel de

inadvertență admisă de către avocat în apelul depus, nu a fost interpretată de către

instanță în detrimentul inculpatului, ținând cont și de faptul, că însăși inculpatul a

precizat în ședința instanței de apel că, avocatul menționat supra a admis greșeli și

omisiuni atât în cererea de apel, cât și în expunerea sa.

Examinând apelul declarat de avocatul Bodnariuc Alexandr în interesele lui

Platon Artiom și Platon Egor, instanța de apel a notificat prevederile art. 401 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și a reținut că, cererea de apel a fost depusă de avocatul

Bodnariuc Alexandr în interesele copiilor inculpatului Platon Veaceslav, Platon Egor și

Platon Artiom, care a invocat că sentința primei instanțe este ilegală în partea ce ține de

încasarea din contul inculpatului Platon Veaceslav în folosul BC „Băncii de Economii” SA

a mijloacelor financiare din contul bunurilor imobile care aparțin lui Platon Egor și

Platon Artiom.

Instanța de apel a menționat, că în esență apelantul a invocat, că bunurile

imobile situate pe adresa: mun. Chișinău XXXXX, nr. cadastral XXXXX și pe adresa mun.

Chișinău, XXXXX, nr. cadastral XXXXX, nu aparțin inculpatului, proprietari ai acestor

bunuri fiind Platon Egor și Platon Artiom, de aceea, în opinia apărătorului, aplicarea

sechestrului asupra acestor bunuri și vânzarea lor în vederea reparării prejudiciului

pentru o pretinsă infracțiune imputată unei alte persoane este ilegală.

Însă în speță, instanța de apel a reținut că, prin raportul ofițerului superior de

investigații al Serviciul Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor al Centrului Național

Anticorupție, Donciu Alexandru, din 24 august 2016, au fost identificate bunurile, a

căror beneficiar final este Platon Veaceslav, printre care, și bunurile imobile situate pe

adresa: mun. Chișinău, XXXXX, nr. cadastral XXXXX și pe adresa mun. Chișinău, XXXXX,

nr. cadastral XXXXX (f.d. 52-59, vol. IV).

Prin Ordonanța procurorului, Baeșu Andrei, din 25 august 2016, s-a dispus

aplicarea sechestrului pe bunurile reflectate în raportul menționat (f.d. 60-78, vol. IV),

iar prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 25 august 2016, a fost

admis demersul procurorului, fiind autorizată aplicarea sechestrului asupra bunurilor

(printre care, și bunurile imobile situate pe adresa: mun. Chișinău, XXXXX, nr. cadastral

XXXXX și pe adresa mun. Chișinău, XXXXX, nr. cadastral XXXXX) a căror beneficiar

efectiv este Platon Veaceslav (f.d. 91-106, vol. IV).

Instanța de apel a subliniat, că instanța de judecată, justificând aplicarea măsurii,

a statuat, că bunurile față de care a fost dispusă aplicarea măsurii de asigurare sub

formă de sechestru aparțin de facto inculpatului Platon Veaceslav, iar înregistrarea

acestor bunuri pe terțe persoane ca interpuse a fost doar cu scopul de a nu fi pasibil de

identificat caracterul infracțional al acțiunilor sale și, respectiv, urmărirea bunurilor

acestuia, iar aplicarea măsurii de asigurare este necesară și se impune pentru

asigurarea reparării prejudiciului cauzat băncii ( BC „Băncii de Economii” SA).

Astfel, instanța de apel a considerat întemeiată soluția indicată supra, subliniind,

că din contractele de vânzare-cumpărare din 18 noiembrie 2015 (autentificate notarial)

și a extraselor din Registrul bunurilor imobile din 28 decembrie 2015 și, respectiv, din

28 ianuarie 2016 (anexate la cererea de apel analizată) rezultă că, deși, de jure,

97

proprietari ai bunurile imobile situate pe adresa: mun. Chișinău, XXXXX, nr. cadastral

XXXXX și pe adresa mun. Chișinău, XXXXX, nr. cadastral XXXXX, sunt Platon Egor și

Platon Artiom, dar de facto aceste bunuri aparțin inculpatului, care urmează să

recupereze prejudiciul cauzat prin infracțiune.

Cu referire la apelul declarat de BC „MOLDINDCONBANK” SA instanța de apel a

menționat că, BC „MOLDINDCONBANK” SA a depus apel în temeiul prevederilor art.

401 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicitând casarea parțială a sentinței în

partea încasării de la Platon Veaceslav în folosul părții civile „Banca de Economii” SA, a

mijloacelor financiare în valoarea prejudiciului cauzat prin infracțiune în sumă de

869 224 839,76 lei din valoarea bunurilor ce aparțin companiilor „Factoring

International” SRL, „Kotvinvest” SRL, „Stock-Traiding” SRL, ÎCS „Total Internațional”

SRL, invocând că, aceste bunuri au fost dobândite de ultimele în mod licit în baza

contractelor de vânzare-cumpărare nr. XXXXX din 7 septembrie 2012, nr. XXXXX din

12 septembrie 2013, nr. XXXXX din 14 noiembrie 2013, nr. XXXXX din 14 noiembrie

2013, nr. XXXXX din 14 noiembrie 2013, nr. XXXXX din 14 noiembrie 2013, nr. XXXXX

din 14 noiembrie 2013, nr. XXXXX din 19 decembrie 2013, nr. XXXXX din 05 decembrie

2014, bunuri care au fost ipotecate în favoarea BC „MOLDINDCONBANK” SA.

Analizând materialele cauzei, instanța de apel a menționat că sunt corecte

concluziile primei instanțe, care a stabilit că, prin raportul ofițerului superior de

investigații al Serviciul Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor al Centrului Național

Anticorupție, Donciu Alexandru, din 24 august 2016, au fost identificate bunurile, a

căror beneficiar final este inculpatul Platon Veaceslav, printre care, și bunurile

companiilor „Factoring International” SRL, „Kotvinvest” SRL, „Stok-Trading” SRL și

ÎCS „Total International” SRL, după cum urmează: „Factoring International” SRL: 1)

încăperea, cod cadastral XXXXX, amplasată în mun. Chișinău, sect. Rîșcani, str. XXXXX,

cota parte 1.0; 2) încăperea, cod cadastral XXXXX, amplasată în mun. Chișinău, sect.

Rîșcani, str. XXXXX, cota parte 1.0; 3) încăperea, cod cadastral XXXXX, amplasată în

mun. Chișinău, sect. Rîșcani, str. XXXXX, nr. of. XXXXX, cota parte 1.0; 4) încăperea, cod

cadastral XXXXX, amplasată în mun. Chișinău, sect. Rîșcani, str. XXXXX, nr. of. XXXXX,

cota parte 1.0; 5) încăperea, cod cadastral XXXXX, amplasată în mun. Chișinău, sect.

Rîșcani, str. XXXXX, nr. of. XXXXX, cota parte 1.0; ,,KOTVINVEST” SRL: 1) încăperea, cod

cadastral XXXXX, amplasată în mun. Chișinău, sect. Ciocana, str. XXXXX, cota parte

58,08%; 2) încăperea, cod cadastral XXXXX, amplasată în mun. Chișinău, sect. Ciocana,

str. XXXXX, cota parte 1.0; ,,STOCK-TRADING” SRL: 1) teren, cod cadastral XXXXX,

amplasat în mun. Chișinău, sect. Ciocana, str. XXXXX, cota parte 1.0; 2) construcția, cod

cadastral XXXXX.01, amplasată în mun. Chișinău, sect. Ciocana, str. XXXXX, cota parte

1.0; „Total International” SRL: 1) încăperea, cod cadastral XXXXX, amplasată în mun.

Chișinău, sect. Centru, str. XXXXX, cota parte 1.0; 2) teren, cod cadastral XXXXX,

amplasat în mun. Chișinău, sect. Ciocana, str. XXXXX, cota parte 1.0; 3) construcția, cod

cadastral XXXXX, amplasată în mun. Chișinău, sect. Ciocana, str. XXXXX, cota parte 1.0;

4) construcția, cod cadastral XXXXX, amplasată în mun. Chișinău, sect. Ciocana, str.

XXXXX, cota parte 1.0; 5) construcția, cod cadastral XXXXX, amplasată în mun. Chișinău,

sect. Ciocana, str. XXXXX, cota parte 1.0; 6) teren, cod cadastral XXXXX, amplasat în

98

mun. Chișinău, sect. Ciocana, str. XXXXX, cota parte 1.0; 7) construcția, cod cadastral

XXXXX, amplasată în mun. Chișinău, sect. Ciocana, str. XXXXX, cota parte 1.0; 8)

construcția, cod cadastral XXXXX, amplasată în mun. Chișinău, sect. Ciocana, str. XXXXX,

cota parte 1.0; 9) teren, cod cadastral XXXXX, amplasat în mun. Chișinău, sect. Ciocana,

str. XXXXX, cota parte 1.0; 10) construcția, cod cadastral XXXXX, amplasată în mun.

Chișinău, sect. Ciocana, str. XXXXX, cota parte 1.0; 11) construcția, cod cadastral XXXXX,

amplasată în mun. Chișinău, sect. Ciocana, str. XXXXX, cota parte 1.0; 12) teren, cod

cadastral XXXXX, amplasat în mun. Chișinău, sect. Ciocana, str. XXXXX, cota parte 1.0;

13) teren, cod cadastral XXXXX, amplasat în mun. Chișinău, XXXXX, sXXXXX, cota parte

1.0; 14) construcția, cod cadastral XXXXX, amplasată în mun. Chișinău, XXXXX, sXXXXX,

cota parte 1.0; 15) încăperea, cod cadastral XXXXX, amplasată în mun. Chișinău, XXXXX,

sXXXXX, nr. XXXXX, cota parte 1.0.

Instanța de apel de asemenea a remarcat că, prin Ordonanța procurorului,

Baeșu Andrei, din 25 august 2016, s-a dispus aplicarea sechestrului pe bunurile

reflectate în raportul menționat, iar prin încheierea Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 25 august 2016, a fost admis demersul procurorului, fiind autorizată

aplicarea sechestrului asupra bunurilor, printre care, și bunurile imobile ale

companiilor „Factoring International” SRL, „Kotvinvest” SRL, „Stok-Trading” SRL și ÎCS

„Total International” SRL. În motivarea încheierii nominalizate instanța de judecată a

indicat că bunurile față de care a fost dispusă aplicarea măsurii de asigurare sub formă

de sechestru aparțin de facto inculpatului Platon Veaceslav, iar înregistrarea acestor

bunuri pe terțe persoane ca interpuse a fost doar cu scopul de a nu fi pasibil de

identificat caracterul infracțional al acțiunilor sale și, respectiv, urmăririi bunurilor

acestuia, iar aplicarea măsurii de asigurare este necesară și se impune pentru

asigurarea reparării prejudiciului cauzat BC „Băncii de Economii” SA.

Instanța de apel a considerat corecte concluziile primei instanțe, care a stabilit,

că aceste bunuri aparțin de facto inculpatului Platon Veaceslav și că acestea urmează să

fie realizate în scopul restituirii prejudiciului cauzat prin infracțiune, deoarece din

specificul infracțiunii săvârșite calitatea de proprietar de jure are o semnificație

relativă, în speță fiind primordială stabilirea faptului cui aparțin de facto bunurile în

cauză. În acest sens, instanța de apel a subliniat că, fiind o infracțiune subsecventă

(delictum subsequens), spălarea banilor are în calitate de obiect material sau imaterial

bunurile ce derivă din comiterea unei infracțiuni principale/predicat, față de care se

aplică modalitățile normative ale faptei prejudiciabile prevăzute la art. 243 din Codul

penal. Cu alte cuvinte, deși are un caracter autonom, spălarea banilor are ca situație

premisă săvârșirea unei alte infracțiuni generatoare de venituri ilicite.

În speță, infracțiunea generatoare de venituri ilicite este escrocheria comisă în

proporții deosebit de mari, iar inculpatul a comis infracțiunea de spălare a banilor a

cărei obiect material au fost mijloacele bănești obținute ilicit prin infracțiunea

anterioară de escrocherie. Astfel, instanța de apel a subliniat că, în contextul infracțiunii

de spălare a banilor se aplică principiul unanim recunoscut în practica judiciară „follow

the money” (urmărește banii), iar în aceste condiții, are relevanță determinantă anume

cine este proprietarul de facto al bunurilor obținute pe cale criminală.

99

Totodată, instanța de apel a reținut că în scrisoarea Băncii Naționale a Moldovei

nr. XXXXX din 20 septembrie 2016, semnată de Sturzu Ion, viceguvernatorul Băncii

Naționale a Moldovei, este indicat, inter alia, că „Factoring International” SRL,

„Kotvinvest” SRL, „Stok-Trading” SRL și ÎCS „Total International” SRL ar face parte din

așa-zisul „Grup Platon”.

În același context instanța de apel a subliniat că, companiile indicate supra,

„Factoring International” SRL, „Kotvinvest” SRL, „Stok-Trading” SRL și ÎCS „Total

International” SRL nici nu au contestat încheierea instanței, prin care s-a aplicat

sechestrul și nici sentința primei instanțe.

Reieșind din cele expuse supra, instanța de apel a indicat că, nu a stabilit la

examinarea cauzei vreun temei de a pune la îndoială informațiile reflectate în raportul

Serviciului Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor al Centrului Național Anticorupție

din 24 august 2016, precum și de a considera că acest raport ar constitui o probă

inadmisibilă în sensul prevederilor art. 94 Cod de procedură penală, instanța de apel

respingînd ca neîntemeiate argumentele apelantului, inclusiv și deoarece acestea n-au

fost motivate sub acest aspect.

Cu referire la apelurile declarate de CA „Alliance Insurance Group” SA,

„Moldasig” SA și CIA „Asito” SA instanța de apel a menționat, că în cadrul examinării

cauzei instanța de apel prin încheierea din 08 septembrie 2017 a admis demersurile

depuse de CIA „Asito” SA, „Moldasig” SA și CA „Alliance Insurance Group” SA privind

ridicarea sechestrului și a dispus anularea sechestrul aplicat asupra: 1) mijloacelor

bănești depozitate la BC „MOLDINDCONBANK” SA (contul de depozit XXXXX) în mărime

de 137 018 406 lei; 2) bunurilor imobile ale CA „Alliance Insurance Group” SA

amplasate pe str. XXXXX, mun. Chișinău, cu numerele cadastrale XXXXX, XXXXX, XXXXX,

XXXXX și XXXXX; 3) mijloacelor bănești în sumă de 3 683 651,00 (trei milioane șase

sute optzeci și trei mii șase sute cincizeci și unu) lei ale „Moldasig” SA aflate la contul de

depozit bancar nr. XXXXX la BC „Moldova-Agroindbank” SA conform contractului de

depozit bancar nr. XXXXX din 29 iulie 2016, încheiat între „Moldasig” SA și BC

„Moldova-Agroindbank” SA.

În motivarea soluției sale instanța de apel a subliniat, că în conformitate cu

prevederile art. 203 Cod de procedură penală, punerea sub sechestru a bunurilor este o

măsură procesuală de constrângere, care constă în inventarierea bunurilor și

interzicerea proprietarului sau posesorului de a dispune de ele, iar în caz de necesitate,

de a se folosi de aceste bunuri. După punerea sub sechestru a conturilor și a depozitelor

bancare sunt încetate orice operațiuni în privința acestora. Punerea sub sechestru a

bunurilor se aplică pentru a asigura repararea prejudiciului cauzat de infracțiune,

acțiunea civilă sau eventuala confiscare specială a bunurilor ori a contravalorii

bunurilor utilizate la săvârșirea infracțiunii ori rezultate din infracțiune.

Totodată, potrivit prevederilor art. 205 alin. (1) Cod de procedură penală,

punerea sub sechestru a bunurilor poate fi aplicată de către organul de urmărire penală

sau instanță numai în cazurile în care probele acumulate permit de a presupune

întemeiat că bănuitul, învinuitul, inculpatul sau alte persoane la care se află bunurile

urmărite le pot tăinui, deteriora, cheltui. Alin. (2) al aceluiași articol stipulează, că

100

punerea sub sechestru a bunurilor se aplică pentru a asigura repararea prejudiciului

cauzat de infracțiune, acțiunea civilă sau eventuala confiscare specială sau confiscare

extinsă a bunurilor ori a contravalorii bunurilor prevăzute la art. 106 alin. (2) și art.

106/1 Cod penal.

Instanța de apel în continuare a subliniat la acest capitol și jurisprudența CtEDO,

care a statuat în cauza Dogmoch contra Germaniei (hotărârea din 08 septembrie

2006), că sechestrul asigurător nu reprezintă o acuzație în materie penală, în sensul art

.6 din CEDO. CtEDO în continuare a notat că, în cadrul unei investigații penale,

sechestrul asigurător vizează în principal garantarea executării unei eventuale creanțe,

ce va fi recunoscută în favoarea unor terți lezați prin infracțiunea ce face obiectul

judecății ori pentru a se garanta executarea unei eventuale pedepse constând în

confiscarea unor bunuri. Totuși, CtEDO a constatat că atât stabilirea unor drepturi de

creanță ale unor terți, cât și confiscarea sunt măsuri ce urmează a fi luate în cadrul unor

proceduri separate, ulterioare, astfel încât procedura de instituire a sechestrului nu

constituie o judecată asupra unei acuzații în materie penală în sensul art. 6 CEDO.

Astfel, instanța de apel a remarcat că, deși este indubitabil că sechestrul

urmărește în sine un scop preventiv, finalitatea esențială a acestuia este de a permite

luarea unor măsuri de siguranță (confiscarea specială sau confiscarea extinsă),

aplicarea unei pedepse (amenda penală), recuperarea cheltuielilor judiciare și

recuperarea prejudiciului produs prin fapta care a dat naștere raportului juridic de

drept penal, aceste calități atribuind o semnificație specială, prin dobândirea valenței

de mijloc de garantare procesuală apriorică, dar și posterioară. Astfel, instanța de apel a

indicat, că sechestrul nu are caracter punitiv, ci eminamente preventiv și provizoriu,

întrucât acesta se dispune pe durata procesului penal.

Audiind opiniile participanților la ședința de judecată, instanța de apel a reținut,

că în susținerea demersurilor s-a invocat faptul, că menținerea sechestrului creează

pericolul insolvabilității asiguratorului și imposibilitatea acoperirii obligațiilor aferente

portofoliului de asigurare „Cartea verde”, ceea ce va conduce la excluderea Republicii

Moldova din sistemul internațional „Cartea Verde” și reieșind din principiul

proporționalității, instanța a ajuns la concluzia, că în speță a decăzut necesitatea de a

menține bunurile indicate supra sub sechestru, admițând în acest sens solicitările CIA

„Asito” SA, „Moldasig” SA și CA „Alliance Insurance Group” SA.

Ulterior, expunându-și concluziile cu referire la apelurile declarate de către CIA

„Asito” SA, „Moldasig” SA și CA „Alliance Insurance Group” SA, instanța de apel a indicat

că acestea, invocând în susținerea solicitărilor sale prevederile art. 401 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, au formulat motive și argumente similare, solicitând anularea

dispozițiilor sentinței de încasare din contul vînzării bunurilor acestora a prejudiciului

cauzat prin infracțiune, deoarece aceste bunuri aparțin companiilor și nu inculpatului

Platon Veaceslav, astfel că instanța de apel a considerat rațională expunerea asupra

acestor apeluri concomitent.

În această ordine de idei, instanța de apel, analizând minuțios materialele cauzei

în raport cu solicitările și argumentele apelanților, a ajuns la concluzia, că apelurile

depuse de către companiile de asigurări enumerate supra urmează a fi respinse,

101

deoarece în ședința instanței de apel s-a stabilit, că bunurile în privința cărora s-a

aplicat sechestru, deși aparțin cu drept de proprietate a CA „Alliance Insurance Group”

SA, „Moldasig” SA și CIA „Asito” SA, însă de facto aparțin inculpatului Platon Veaceslav,

acest fapt fiind stabilit la examinarea cauzei, așa cum a fost indicat supra în motivarea

instanței de apel cu privire la vinovăția inculpatului.

Totodată instanța de apel a considerat, că în acest sens urmează a fi reținut și

faptul, că prin raportul ofițerului superior de investigații al Serviciului Prevenirea și

Combaterea Spălării Banilor al Centrului Național Anticorupție, Donciu Alexandru, din

24 august 2016, au fost identificate bunurile, a căror beneficiar final este

Platon Veaceslav, stabilind că aceastea includ și pe cele indicate supra, iar prin

încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 25 august 2016 a fost autorizată

aplicarea sechestrului asupra bunurilor, printre care, și bunurile imobile ale CA

„Alliance Insurance Group” SA, „Moldasig” SA și CIA „Asito” SA.

Instanța de apel a subliniat că în această încheiere, instanța de judecată a opinat

că bunurile față de care a fost dispusă aplicarea măsurii de asigurare sub formă de

sechestru aparțin de facto lui Platon Veaceslav, iar înregistrarea acestor bunuri pe terțe

persoane ca interpuse a fost doar cu scopul de a nu fi pasibile de identificat caracterul

infracțional al acțiunilor sale și, respectiv, urmăririi bunurilor acestuia, aplicarea

măsurii de asigurare este necesară și se impune pentru asigurarea reparării

prejudiciului cauzat BC „Băncii de Economii” SA.

În continuare instanța de apel a reiterat concluziile sale cu referire la

confirmarea învinuirilor aduse inculpatului și a menționat faptul că specificul

infracțiunilor pentru care a fost recunoscut vinovat inculpatul Platon Veaceslav

stabilește, că are o semnificație relativă calitatea de proprietar de jure, contând faptul

cui aparțin de facto bunurile în cauză, de aceea contul vânzării acestor bunuri a fost

dispusă corect de către prima instanță, în scopul reparării prejudiciului cauzat prin

infracțiunile din speță.

Cu referire la acest capitol, instanța de apel a mai subliniat, că BC „Banca de

Economii” SA în cadrul procesului penal, în scopul recuperării prejudiciului material

cauzat prin infracțiune, a înaintat acțiune civilă, prin care a solicitat încasarea în

beneficiul său din contul inculpatul Platon Veaceslav a sumei de 13 112 094 655,53 lei,

cu titlu de prejudiciu material.

Instanța de apel a susținut soluția primei instanțe, considerând că aceasta în mod

întemeiat a admis acțiunea civilă înaintată, statuând corect că suma solicitată de către

BC „Banca de Economii” SA urmează a fi încasată din contul inculpatului

Platon Veaceslav, totodată prima instanță corect a stabilit că acoperirea prejudiciul

dispus spre încasare din contul inculpatului urmează a fi înfăptuit și din contul vânzării

unui șir de bunuri, care aparțin de facto inculpatului Platon Veaceslav, apartenența

căror anume inculpatului a fost constatată la examinarea cauzei.

În acest sens instanța de apel a menționat, că prima instanță corect a pus

accentul pe faptul, că încasarea prejudiciul a fost dispusă din contul inculpatului

Platon Veaceslav. Iar modalitatea de încasare a prejudiciului și bunurile din vânzarea

cărora urmează a fi executată încasarea acestui prejudiciu este o dispoziție adiacentă

102

dispoziției de încasare a prejudiciului, prima instanță adoptând această soluție în baza

constatărilor cu privire la apartenența de facto a bunurilor inculpatului

Platon Veaceslav.

Anume reieșind din faptul, că instanța de apel a susținut concluziile primei

instanțe cu privire la constatarea faptului că bunurile CA „Alliance Insurance Group” SA,

„Moldasig” SA și CIA „Asito” SA, asupra cărora a fost aplicat sechestru, aparțin de facto

inculpatului Platon Veaceslav, instanța de apel a respins solicitările acestor companii de

anulare a dispozițiilor sentinței de încasare din contul vînzării bunurilor acestora a

prejudiciului cauzat prin infracțiune, care își motivau solicitările pe faptul că bunurile în

cauză sunt proprietatea lor, fapt ce contravine concluziilor în acest sens pronunțate în

speță.

Totodată, reieșind din aceleași constatări privind apartenența de facto

inculpatului Platon Veaceslav a bunurilor CA „Alliance Insurance Group” SA, „Moldasig”

SA și CIA „Asito” SA, asupra cărora a fost aplicat sechestru, instanța de apel, în temeiul

art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, a dispus, din oficiu, admiterea apelurilor

apărării și casarea parțială a sentinței primei instanțe în partea încasării mijloacelor

financiare din bunurile imobile ale companiilor de asigurări, motivându-și soluția sub

aspectul, că aceste bunuri au menirea să asigure rezervele formate de asigurători

pentru garantarea capacității de onorare a obligațiunilor contractuale asumate, iar

lipsirea de aceste surse ar periclita în mod direct activitatea economică a asigurătorilor,

reieșind din specificul activității de asigurare.

Instanța de apel a constatat că, Comisia Națională a Pieței Financiare a depus în

cadrul judecării cauzei în apel o cerere în susținerea apelurilor declarate de CA

„Alliance Insurance Group” SA și de CIA „Asito” SA, însă CNPF nu are nici o calitate

procesuală din cele enumerate la art. 401 alin. (1) Cod de procedură penală, astfel că

cererea depusă de către aceasta a fost respinsă ca fiind inadmisibilă.

De asemenea instanța de apel a menționat că, potrivit art. 377 alin. (1) Cod de

procedură penală, după terminarea cercetării judecătorești, președintele ședinței de

judecată anunță dezbaterile judiciare, care constau din cuvântările procurorului, părții

vătămate, părții civile, părții civilmente responsabile, apărătorului și inculpatului, când

apărătorul nu participă în cauza dată sau dacă inculpatul cere cuvântul. Dacă există mai

mulți reprezentanți ai părților, ordinea cuvântărilor lor o stabilește instanța.

Însă, în speță, după cum a remarcat instanța de apel, după terminarea cercetării

judecătorești, au fost depuse mai multe cereri, și anume: cererea de apel suplimentară

depusă de avocatul, Ion Crețu, la cererea sa din 12 iunie 2017 (înregistrată cu

nr. 34760); cererea nr. 34758 CA „Alliance Insurance Group” SA privind solicitarea de a

face mențiunea cu privire la data intrării în vigoare a încheierii din 08 septembrie 2017;

cererea nr. 34560 depusă de Platon Veaceslav din 14 decembrie 2017 (însoțită de

anexe), privind anexarea la materialele cauzei a probelor fotografice de pe conturile de

socializare „Facebook” ale Victoriei Stoian și Andrei Virahuța; cererea nr. 34561 din

14 decembrie 2017 depusă de inculpatul Platon Veaceslav, cu privire la reluarea

cercetării judecătorești și audierea unui șir de martori; cererea nr. 34415 depusă de

avocatul inculpatului, Valeriu Pleșca, cu privire la reluarea cercetării judecătorești în

103

apel pe cauza dată; cererea nr. 5028e depusă de avocatul, Ion Crețu în interesele

inculpatului, depusă prin intermediul secției de documetare și evidență a dosarelor

penale a Curții de Apel Chișinău, prin care aduce la cunoștința instanței că colaboratorii

cancelariei au refuzat înregistrarea mai multor cereri, anexându-le; cererea nr. 34278

depusă de avocatul, Ion Crețu, privind audierea în calitate de martor al

administratorului special al BC „Băncii de Economii” SA și a administratorului special al

BC „Băncii Sociale” SA; cererea nr. 34276 depusă de avocatul, Ion Crețu, prin care

solicită să fie audiați în calitate de martori din partea apărării mai multe persoane, care

urmează a fi citate pentru ședința de judecată; cererea nr. 34275 depusă de avocatul,

Ion Crețu, la 12 decembrie 2017, prin care solicită să fie audiați martorii care au fost

audiați în lipsa inculpatului, Platon Veaceslav; cererea nr. 34469 din 13 decembrie

2017 depusă prin Cancelaria Curții de Apel Chișinău prin care solicită audierea

martorilor care au fost prezenți în cadrul ședinței de judecată, din partea acuzării;

cererea depusă de avocatul, Ion Crețu, din 13 decembrie 2017, prin care solicită să fie

audiate în calitate de martori următoarele persoane care nu au fost admiși de către

prima instanță; cererea nr. 34468 depusă de avocatul, Ion Crețu, din 13 decembrie

2017, depusă prin Cancelaria Curții de Apel Chișinău, prin care solicită ca experții

raportului „Kroll Limited”; cererea nr. 34466 din 13 decembrie 2017 depusă de

avocatul, Ion Crețu, prin care solicită să fie audiat în calitate de martor, din partea

acuzării, Stella Pahomi; cererea nr. 34465 din 13 decembrie 2017 depusă de către

avocatul, Ion Crețu, prin care solicită de a fi audiat, Ilan Șor; cererea nr. 34464 din

13 decembrie 2017 depusă de către avocatul, Ion Crețu, prin care solicită înaintarea

către Procuratura Anticorupție a unei solicitări privind eliberarea raportului financiar,

bancar, efectuat la 18 februarie 2015, care se află la materialele cauzei penale

nr. XXXXX; cererea nr. 34463 depusă de avocatul, Ion Crețu, din 13 decembrie 2017,

prin care se solicită înaintarea unui demers către BNM pentru solicitarea raportului

„Kroll” în original și pentru, solicitarea copiilor autentificate a notelor informative,

prezentate de compania „Kroll” privind a două investigație a fraudei bancare de către

cele trei bănci, care a fost începută la 08 octombrie 2015; cererea nr. 34462 depusă de

avocatul, Ion Crețu, din 13 decembrie 2017, prin care se solicită eliberarea rulajelor

bancare din instituțiile financiare a „AS PRIVAT BANK” și „Transcomers Bank” din

Letonia; cererea nr. 34461 depusă de avocatul, Ion Crețu, din 13 decembrie 2017, prin

care se solicită recunoașterea în calitate de probă a extraselor juridice a companiilor

„Grupului Șor”; cererea nr. 34460 depusă de avocatul, Ion Crețu, din 13 decembrie

2017, prin care se solicită efectuarea expertizei grafoscopice a semnăturilor lui Platon

Veaceslav din contractele de fidejusiune; cererea nr. 34459 depusă de avocatul, Ion

Crețu, din 13 decembrie 2017, prin care se solicită efectuarea expertizei grafoscopice a

procesului verbal nr. 8 din 5 noiembrie 2011 al Adunării Generale a Acționarilor ÎCS

„BJET BUSSINES LIMITED”; cererea nr. 34458 depusă de avocatul, Ion Crețu, din 13

decembrie 2017, de recunoaștere în calitate de probă a extrasului nr. 5659 din 27

martie 2017 și a istoricului nr. 193 din 07 aprilie 2017 a SRL „Regal Asig”; cererea nr.

34457 depusă de avocatul, Ion Crețu, din 13 decembrie 2017, privind eliberarea

informației cu privire la intrarea și ieșirea de pe teritoriul Republicii Moldova a Nataliei

104

Politov-Cangaș; cererea nr. 34456 depusă de avocatul, Ion Crețu, din 13 decembrie

2017, privind eliberarea informației cu privire la intrarea și ieșirea de pe teritoriul

Republicii Moldova a administratorilor „Grupului Șor” pe perioada 2014-2016; cererea

nr. 34455 depusă de avocatul, Ion Crețu, din 13 decembrie 2017, privind eliberarea

informației de către Banca Națională a Moldovei cu privire la prezentarea cererii lui

Lobanov Serghei cu privire la achiziționarea pachetului de acțiuni deținute de

„INSIDOWN LTD” în mărime de 39,3 % în BC „Victoriabank” SA; cererea nr. 34454

depusă de avocatul, Ion Crețu, din 13 decembrie 2017, privind eliberarea contractelor

de credite interbancare; cererea cu nr. 34453 depusă de avocatul, Ion Crețu, din 13

decembrie 2017, de recunoaștere în calitate de probă a rulajului companiei

„WESTERBURN ENTERPRISES LIMITED”; cererea nr. 34452 depusă de avocatul, Ion

Crețu, din 13 decembrie 2017, cu privire la ridicarea rulajelor bancare și a contractului

ESCROW de la BC „Victoriabank” SA; cererea nr. 34451 depusă de avocatul, Ion Crețu,

din 13 decembrie 2017, privind efectuarea expertizei grafoscopice a contractelor

bancare; cererea nr. 34450 depusă de avocatul, Ion Crețu, din 13 decembrie 2017,

privind examinarea cauzei penale în ședință de judecată publică; cererea nr. 34449

depusă de avocatul, Ion Crețu, din 13 decembrie 2017, privind anexarea la materialele

cauzei a stabilirii locului de folosire a adreselor IP; cererea nr. 34448 depusă de

avocatul, Ion Crețu, din 13 decembrie 2017 privind anexarea unor documente ce țin de

cererea adresată Procuraturii Generale a Republicii Letone în limba română, cererea

adresată Procurorului General a Republicii Letone în limba română, copia avizului de

recepție a bonului, copia răspunsului Procuraturii Generale a Republicii Letone în limba

engleză și copia răspunsului Procuraturii Generale a Republicii Letone în limba română;

cererea nr. 34447 depusă de avocatul, Ion Crețu, din 13 decembrie 2017, privind

reluarea cercetării judecătorești și remiterea cauzei penale de învinuire a lui Platon

Veaceslav, pentru a fi examinate obiecțiile, asupra proceselor-verbale ale ședințelor de

judecată din 22 februarie 2017 și 01 martie 2017, pentru a fi întocmite procesele-

verbale menționate în modul corespunzător, fiind anexată și o copie a obiecțiilor

împotriva ședințelor de judecată menționate; cererea nr. 34446 depusă de avocatul,

Ion Crețu, din 13 decembrie 2017, privind oferirea dreptului părții apărării și lui Platon

Veaceslav la documentele și procesele-verbale din materialele cauzei penale; cererea

nr. 34445 depusă de către inculpatul, Platon Veaceslav, din 13 decembrie 2017, prin

care solicită să fie escortat în incinta Curții de Apel Chișinău și să-i fie prezentat întregul

dosar penal pentru data de 14 și 15 decembrie 2017 pentru a face cunoștință cu

materialele cauzei; nota informativă cu privire la verificarea informațiilor din mass-

media cu privire la repartizarea dosarului de învinuire a lui Platon Veaceslav și nota

informativă a inspectorului, judecător principal și Hotărârea Consiliului Superior al

Magistraturii cu privire la nota informativă a Inspecției judiciare a Consiliului Superior

al Magistraturii cu privire la modul de repartizare a dosarului; cererea de apel

suplimentară nr. 5129e depusă prin intermediul email-lui la 15 decembrie 2017

(cerere care a fost depusă anterior).

Instanța de apel în decizia contestată a ajuns la concluzia, că cererile depuse sunt

inadmisibile, motivându-și soluția în acest sens.

105

Astfel, din analiza acestor cereri instanța de apel a constatat, că ele pot fi

sistematizate în trei categorii: 1) cereri ce vizează administrarea de noi probe

(anexarea de noi probe sau acordarea suportului pentru prezentarea de noi probe); 2)

cereri referitoare la anexarea apelului suplimentar (în care se pretinde ilegalitatea

încheierii instanței de fond privind respingerea obiecțiilor); 3) cereri privind reluarea

cercetării judecătorești și oferirea posibilității de a face cunoștință cu întregul dosar

penal.

Cât privește solicitările privind administrarea de noi probe (anexarea de noi

probe sau acordarea suportului pentru prezentarea de noi probe), instanța de apel a

relevat că, în conformitate cu art. 378 alin. (1) Cod de procedură penală, în cuvântările

lor, participanții la dezbateri nu au dreptul să se refere la probe noi care nu au fost

examinate în cadrul cercetării judecătorești. În cazul în care trebuie prezentate probe

noi, participanții la dezbateri pot cere reluarea cercetării judecătorești, indicând,

totodată, care anume circumstanțe vor fi cercetate suplimentar și în baza căror noi

probe. Instanța, ascultând opiniile celorlalte părți, adoptă o încheiere motivată privind

admiterea sau respingerea cererii sau demersului respectiv.

Instanța de apel, analizând în procesul deliberării cererile înaintate și ținând

cont de prevederile legale, și-a expus în decizia pronunțată considerentele, că în speță

nu este necesară reluarea cercetării judecătorești, deoarece nu a constatat că o anumită

circumstanță necesită concretizare pentru justa soluționare a cauzei.

În acest sens instanța de apel a indicat, că nu există careva temeiuri de a admite

solicitările de audiere repetată a unor martori, or, în temeiul art. 415 alin. (21) Cod de

procedură penală, judecând apelul declarat împotriva sentinței de achitare, instanța de

apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare fără audierea învinuitului

prezent, precum și a martorilor acuzării solicitați de părți. Martorii acuzării se audiază

din nou în cazul în care declarațiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să

întemeieze într-un mod substanțial condamnarea inculpatului. Instanța de apel a

menționat că, în speță, s-a pronunțat o sentință de condamnare, iar dispozițiile

martorilor atât a acuzării, cât și a apărării au fost apreciate în conformitate cu art. 101

Cod de procedură penală, instanța de apel neconstatând necesitatea audierii

suplimentare a acestora.

De asemenea instanța de apel a subliniat, că cererile de apel suplimentare

depuse de avocatul Ion Crețu, se referă la încheierea primei instanțe prin care au fost

respinse ca tardive obiecțiile înaintate la procesul-verbal al ședinței de judecată,

deoarece s-a omis termenul specificat în art. 336 alin. (6) Cod de procedură penală, și

anume, termenul de 3 zile lucrătoare de la data anunțării semnării procesului-verbal,

avocatul contestând concluziile primei instanțe.

Astfel, instanța de apel în decizia pronunțată a indicat, că aceste apeluri au fost

depuse după terminarea cercetării judecătorești în instanța de apel, fapt ce este

considerat de către instanță inadmisibil și le-a lăsat fără examinare, subliind în acest

sens, că în jurisprudența CtEDO, s-a reținut, că folosirea termenelor limitative (de

prescripție sau de decădere dintr-un drept dacă nu este exercitat) urmărește un scop

legitim în interesul general. Durata termenului este o chestiune asupra căreia statul are

106

o marjă de apreciere, cu condiția ca termenul să nu fie atât de scurt, încât să fie

inacceptabil. La fel, Curtea a statuat că una din consecințele termenelor de prescripție,

sau de decădere, este aceea că titularul dreptului nu îl mai poate exercita (J.A. Pye

(Oxford) Ltd și JA. Pye (Oxford) Land Ltd v. Regatul Unit, hotărârea din 30 august

2007).

Instanța de apel de asemenea a considerat inadmisibilă cererea inculpatului și

apărătorilor săi privind oferirea posibilității de a face cunoștință cu întregul dosar

penal, menționând că cererea depusă după terminarea cercetării judecătorești, la etapa

dezbaterilor judiciare, are drept scop numai încercarea de a tergiversa examinarea

cauzei penale, solicitanții având toate posibilitățile de a lua cunoștință cu materialele

cauzei pe parcursul examinării acesteia.

este atacată cu recursuri ordinare de procurorii Baeșu Andrei și Gavrilița Vitalie, la data

de 16 februarie 2018, de lichidatorul „Banca de Economii” SA în proces de lichidare, la

20 februarie 2018, de reprezentantul BC „Moldindconbank” SA, la 22 februarie 2018, de

inculpatul Platon Veaceslav, la 27 februarie 2018, de avocatul Leanca Liliana în numele

lui Uzun Maria, la 02 martie 2018, de avocatul Rudenco Eduard, la 03 martie 2018, de

avocatul Bernaz Alexandru, la 03 martie 2018, de avocatul Pleșca Valeriu în numele

inculpatului Platon Veaceslav, la 05 martie 2018 și de avocatul Bodnariuc Alexandr în

numele lui Platon Egor și Platon Artiom, la 05 martie 2018.

6.1. Procurorii Baeșu Andrei și Gavrilița Vitalie, invocând prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) și pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale, solicită casarea totală a hotărârii

instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, într-un alt

complet de judecată.

În motivare invocă ilegalitatea hotărârii instanței de apel în partea ce ține de

trecerea în contul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 85 810 lei și 217 758 lei

08 bani, cât și individualizării greșite a pedepsei.

Cu referire la respingerea solicitărilor de încasare a cheltuielilor judiciare

acuzatorii au menționat, că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că, în cadrul

derulării cauzei penale de către stat, în persoana organului de urmărire penală, au fost

suportate cheltuieli în sumă de 85 810 lei și 217 758 lei 08 bani pentru efectuarea

traducerii în limba rusă a actelor procedurale, în acest sens fiind anexate la materialele

cauzei facturile fiscale, ce atestă suportarea acestor cheltuieli, considerând că sumele

indicate corect au fost încasate de către prima instanță din contul inculpatului în

beneficiul statului în conformitate cu prevederile art. 227 - 229 Cod de procedură

penală, iar instanța de apel, contrar prevederilor art. 385 alin. (1) pct. 14), 397 pct. 5)

Cod procedură penală, a casat sentința în această parte și a respins solicitările acuzării.

În ce privește individualizarea incorectă a pedepsei stabilite inculpatului

Platon Veaceslav acuzatorii consideră că instanțele de fond la stabilirea pedepsei

107

definitive nu au ținut cont de faptul că, în opinia publică acest gen de infracțiuni este

considerat deosebit de periculos, de aceea pedeapsa stabilită este una prea blândă în

raport cu pericolului social sporit al infracțiunii comise de către inculpat, deoarece

sustragerea mijloacelor financiare din cadrul BC „Banca de Economii” SA a devenit o

preocupare principală la nivel național, cât și a comunității internaționale.

În opinia acuzatorilor instanța de apel nu a dat apreciere obiectivă

circumstanțelor comiterii infracțiunilor nominalizate și nu i-a stabilit inculpatului o

pedeapsă proporțională faptelor admise, ceea ce va contribui la dezvoltarea în rândul

cetățenilor a sentimentului de neîncredere și anume că nu pot beneficia de o protecție

adecvată din partea statului, iar infractorii vor deveni încrezători că le vor fi stabilite

pedepse blânde pentru infracțiunile de genul dat, fapt ce contravine scopului pedepsei

penale prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal.

În opinia recurenților scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în

privința inculpatului nu va fi atins, din motiv că pedeapsa aplicată acestuia nu este

proporțională în raport cu persoana inculpatului și cu faptele criminale pe care

inculpatul le-a comis, în special prin prisma gradului prejudiciabil, precum și reieșind

din faptul, că în speță, nu au fost stabilite careva motive care ar genera concluzia că nu

este rațională stabilirea pedepsei inculpatului în limitele indicate de acuzare, deoarece

anume această durată a pedepsei închisorii este echitabilă în raport cu faptele

prejudiciabile comise de către inculpatul Platon Veaceslav, ținând cont de persoana și

de comportamentul inculpatului în timpul și după comiterea infracțiunii,

neconștientizarea consecințelor și lipsa căinței sincere.

6.2. Lichidatorul BC „Banca de Economii” SA în proces de lichidare, invocând

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței, solicită: casarea integrală a încheierii instanței de apel din

08.09.2017, prin care s-a dispus anularea sechestrului aplicat asupra: mijloacelor

bănești depozitate la BC „Moldindconbank" SA (contul de depozit XXXXX) în mărime de

137,018,406.00 MDL; bunurilor imobile ale CA „Alliance Insurane Group” SA amplasate

pe str. Mazililor, mun. Chișinău, cu numerele cadastrale XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX și

XXXXX; mijloacelor bănești în sumă de 3,683,651.00 MDL ale „MOLDASIG” SA aflate la

contul de depozit bancar nr. XXXXX la BC „Moldova-Agroindbank" SA conform

contractului de depozit bancar nr. XXXXX din 29.07.2016, încheiat între „MOLDASIG” SA

și BC „Moldova-Agroindbank” SA, cu menținerea măsurilor de asigurare aplicate de

prima instanță, precum și casarea parțială a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 18.12.2017 (decizie motivată pronunțată în ședință publică la 01.02.2018),

în partea în care s-a dispus casarea parțială inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2)

Cod de procedură penală a sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din

10.04.2017 în partea încasării mijloacelor financiare, din bunurile imobile ale

companiilor de asigurări.

108

În motivare invocă ilegalitatea încheierii Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 08.09.2017, prin care s-au admis demersurile înaintate de CIA „ASITO” SA,

„Moldasig” SA și CA „Alliance Insurance Group” SA privind ridicarea sechestrului și

anularea sechestrului aplicat asupramijloacelor bănești depozitate la BC

„Moldindconbank” SA (contul de depozit XXXXX) în mărime de 137,018,406.00 MDL;

bunurilor imobile ale CA. „Alliance Insurane Group" SA amplasate pe str. XXXXX, mun.

Chișinău, cu numerele cadastrale XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX și XXXXX; mijloacelor

bănești în sumă de 3,683,651.00 MDL ale „MOLDASIG" SA aflate la contul de depozit

bancar nr. XXXXX la BC „Moldova-Agroindbank" SA conform contractului de depozit

bancar nr. XXXXX din 29.07.2016, încheiat între „MOLDASIG” SA și BC „Moldova-

Agroindbank” SA.

Menționează recurentul că, în termen de 15 zile această încheiere a fost atacată

cu recurs la Curtea Supremă de Justiție, însă în pofida prescripției invocate în contextul

dispozitivului încheierii recurate, examinând recursul Colegiul penal al Curții Supreme

de Justiție, prin încheierea din 23.10.2017 a decis de a scoate de pe rol recursurile

declarate de Banca de Economii SA și de inculpatul Platon Veaceslav statuând, că a

ajuns la concluzia că, încheierea Curții de Apel Chișinău din 08.09.2017 nu face parte

din categoria hotărârilor care pot fi atacate cu recurs separat.

În acest context Banca de Economii SA a indicat că declară recurs împotriva

încheierii Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08.09.2017, solicitând casarea

integrală a acesteia, considerând că la emiterea acesteia au fost încălcate norme cu

caracter material și pocedural. Menționează, că sechestrul a fost instituit asupra acestor

bunuri în scopul asigurării satisfacerii acțiunii civile înaintate de către BC „Banca de

Economii” SA, iar prejudiciul cauzat Băncii, constituie suma de 869,224,839.76 (opt

sute șaizeci și nouă de milioane două sute douăzeci și patru mii opt sute treizeci și nouă,

76) MDL, admis integral pentru încasare prin sentința primei instanțe.

Astfel, notificând prevederile art. 197, alin. (1), (4), art. 202, 203, art. 205

alin. (1), art. 209 alin. (2), 210 Cod de procedură penală, recurentul concluzionează că

prima instanță a constatat și a elucidat pe deplin toate circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea fondului cauzei, corect a aplicat legea materială,

adoptând o hotărâre legală și întemeiată, iar instanța de apel a adoptat o hotărâre ce

reiese din aprecierea eronată a circumstanțelor cauzei, ce a dus la interpretarea și

aplicarea eronată a legii materiale, or, ridicarea sechestrului de pe bunurile imobile și

mijloacele bănești prejudiciază repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune în suma

valorii pagubei stabilite.

6.3. Reprezentantul BC „Moldindconbank” SA, invocând prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este

expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței,

solicită casarea parțială a sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de apel, în

partea încasării de la Platon Veaceslav în folosul părții civile BC „Banca de Economii”

SA, pe contul de acumulare a mijloacelor financiare

109

nr. XXXXX, mijloace financiare în valoarea prejudiciului cauzat prin infracțiune în sumă

de 869 224 839,76 (opt sute șaizeci și nouă milioane două sute douăzeci și patru mii

opt sute treizeci și nouă) lei MDL și 76 bani, din valoarea bunurilor ce aparțin

companiilor „FACTORING INTERNATIONAL” SRL, după cum urmează: 1) încăperea, cod

cadastral XXXXX, amplasată în mun. Chișinău, sect. Rîșcani, str. XXXXX, cota parte 1.0;

2) încăperea, cod cadastral XXXXX, amplasată în mun. Chișinău, sect. Rîșcani, str. XXXXX,

cota parte 1.0; 3) încăperea, cod cadastral XXXXX, amplasată în mun. Chișinău, sect.

Rîșcani, str. XXXXX, nr. of. XXXXX, cota parte 1.0; 4) încăperea, cod cadastral XXXXX,

amplasată în mun. Chișinău, sect. Rîșcani, str. XXXXX, nr. of. XXXXX, cota parte 1.0; 5)

încăperea, cod cadastral XXXXX, amplasată în mun. Chișinău, sect. Rîșcani, str. XXXXX,

nr. of. XXXXX, cota parte 1.0; ,,KOTVINVEST” SRL, după cum urmează: 1) încăperea, cod

cadastral XXXXX, amplasată în mun. Chișinău, sect. Ciocana, XXXXX, cota parte 58,08%;

2) încăperea, cod cadastral XXXXX, amplasată în mun. Chișinău, sect. Ciocana, XXXXX,

cota parte 1.0; ,,STOCK-TRADING” SRL, după cum urmează: 1) teren, cod cadastral

XXXXX, amplasat în mun. Chișinău, sect. Ciocana, str. XXXXX, cota parte 1.0; 2)

construcția, cod cadastral XXXXX, amplasată în mun. Chișinău, sect. Ciocana, str. XXXXX,

cota parte 1.0; „Total International” SRL, după cum urmează: 1) încăperea, cod

cadastral XXXXX, amplasată în mun. Chișinău, sect. Centru, str. XXXXX, cota parte 1.0; 2)

teren, cod cadastral XXXXX, amplasat în mun. Chișinău, sect. Ciocana, str. XXXXX, cota

parte 1.0; 3) construcția, cod cadastral XXXXX, amplasată în mun. Chișinău, sect.

Ciocana, str. XXXXX, cota parte 1.0; 4) construcția, cod cadastral XXXXX.04, amplasată în

mun. Chișinău, sect. Ciocana, str. XXXXX, cota parte 1.0; 5) construcția, cod cadastral

XXXXX.05, amplasată în mun. Chișinău, sect. Ciocana, str. XXXXX, cota parte 1.0; 6)

teren, cod cadastral XXXXX, amplasat în mun. Chișinău, sect. Ciocana, str. XXXXX, cota

parte 1.0; 7) construcția, cod cadastral XXXXX, amplasată în mun. Chișinău, sect.

Ciocana, str. XXXXX, cota parte 1.0; 8) construcția, cod cadastral XXXXX, amplasată în

mun. Chișinău, sect. Ciocana, str. XXXXX, cota parte 1.0; 9) teren, cod cadastral XXXXX,

amplasat în mun. Chișinău, sect. Ciocana, str. XXXXX, cota parte 1.0;

10) construcția, cod cadastral XXXXX, amplasată în mun. Chișinău, sect. Ciocana, str.

XXXXX, cota parte 1.0; 11) construcția, cod cadastral XXXXX, amplasată în mun.

Chișinău, sect. Ciocana, str. XXXXX, cota parte 1.0; 12) teren, cod cadastral XXXXX,

amplasat în mun. Chișinău, sect. Ciocana, str. XXXXX, cota parte 1.0; 13) teren, cod

cadastral XXXXX, amplasat în mun. Chișinău, XXXXX, sXXXXX, cota parte 1.0; 14)

construcția, cod cadastral XXXXX, amplasată în mun. Chișinău, XXXXX, sXXXXX, cota

parte 1.0; 15) încăperea, cod cadastral XXXXX.01.003, amplasată în mun. Chișinău,

XXXXX, sXXXXX, nr. XXXXX, cota parte 1.0.; Î.C.S. ,,BN-Proalim” SRL, după cum urmează:

1) teren, cod cadastral XXXXX, amplasat în mun. Chișinău, XXXXX, cota parte 1.0; 2)

construcția, cod cadastral XXXXX, amplasată în mun. Chișinău, XXXXX, cota parte 1.0; 3)

teren, cod cadastral XXXXX, amplasat în mun. Chișinău, XXXXX, cota parte 1.0; 4) teren,

cod cadastral XXXXX, amplasat în mun. Chișinău, XXXXX, cota parte 1.0.

În motivarea solicitărilor sale invocă dezacordul cu argumentele instanțelor,

care au fost puse la baza adoptării soluției de atribuire în folosul Băncii de Economii a

mijloacelor financiare ce urmează a fi încasate din înstrăinarea bunurilor companiilor

110

menționate, precum că bunurile față de care a fost dispusă aplicarea măsurii de

asigurare sub forma de sechestru ar aparține de facto lui Platon Veaceslav, iar

înregistrarea acestor bunuri pe terțe persoane ca interpuse a fost efectuată doar cu

scopul de a nu fi pasibil de identificat caracterul infracțional al acțiunilor sale și

respectiv urmărirea bunurilor acestuia.

În acest sens menționează, BC „Moldindconbank” SA și-a motivat cererea sa de

apel având ca bază următoarele argumente: (1) că probele aduse de procuratură

precum că bunurile imobile ale companiilor „Factoring International”, SRL, „Kotvinvest”

SRL, „Stock-Trading” SRL, ÎCS „Total .International” SRL și SRL „BN-Proalim” ar aparține

lui Platon Veaceslav, nu pot fi calificate și admise ca probe în sensul art. 93 Cod de

procedură penală și (2) că Banca în raport cu bunurile imobile dispuse spre înstrăinare

silită deține un drept real preferențial (ipotecă), în temeiul căruia are dreptul primar și

preferențial de a-și satisface creanțele garantate, din contul acestor bunuri.

Totodată recurentul menționează că, aceste bunuri au fost dobândite pe cale

legală de către companiile indicate supra, în baza contractelor de vânzare-cumpărare,

care au fost încheiate până la comiterea infracțiunilor incriminate inculpatului

Platon Veaceslav. De asemenea, contractele respective nu au fost contestate și sunt

valabile până în prezent, iar Banca în calitate sa de creditor ipotecar a acționat la

încheierea actelor juridice respective cu bună-credință, or, aceste bunuri au fost

ipotecate în favoarea Băncii, fapt ce se confirmă detaliat prin extrasele din Registrul

bunurilor imobile ale ÎS „Cadastru”.

Reprezentantul băncii de asemenea remarcă în recursul depus faptul că, în

decizia recurată, instanța de apel a dat apreciere doar argumentelor aduse de Bancă în

ceea ce privește proprietarul bunurilor imobile supuse înstrăinării silite, însă în ceea ce

privește obiecțiile invocate de Bancă că deține un drept de ipotecă în raport cu bunurile

imobile litigioase și Banca în calitate de creditor ipotecar are dreptul să pretindă

satisfacerea creanțelor sale cu preferință de ceilalți creditori, inclusiv statul, din

valoarea bunurilor depuse în gaj/ipotecă, indiferent cui de facto ar aparține bunurile

imobile ipotecate, acestea, cu părere de rău, au fost lăsate fără examinare.

În acest aspect recurentul, notificând jurisprudența CtEDO ce ține de motivarea

hotărârilor de către instanțele de judecată, menționează că, instanța de apel a omis să

se expună asupra acestui argument esențial al apelului BC „Moldindconbank” SA indicat

mai sus și în așa mod consideră că s-a admis o eroare de drept ce a privat Banca de un

control juridico-administrativ efectiv în problemele de drept ce au fost abordate în

calea de atac respectivă, iar în consecință, statuează că Băncii nu i-a fost asigurat

dreptul la un proces echitabil și dreptul la un recurs efectiv.

În această ordine de idei, indicând prevederile art. art. 316, 319, 454 alin. (1) Cod

civil, precum și art. 3 din Legea nr. 142 din 26.06.2008 „Cu privire la ipotecă”, care

stipulează că, ipoteca este un drept real al cărui temei creditorul este în drept să ceară

satisfacerea creanțelor sale, cu preferință față de ceilalți creditori, inclusiv statul, din

valoarea bunurilor imobile depuse în ipotecă, în cazul în care debitorul omite să

execute obligațiile garantate cu ipotecă.

111

Astfel, recurentul subliniază că prin prisma normelor legale precitate, gajul și

ipoteca prin natura lor se află în strânsă legătură cu obligația/creanța garantată prin

gaj, cu bunurile gajate/ipotecate și reprezintă un raport accesoriu față de

obligația/creanța garantată. Or, conform pct. 4 din Standardele Naționale de

Contabilitate, elaborate în baza Directivelor UE și lui general conceptual pentru

raportarea financiară, creanța reprezintă drepturi ale entității ce din tranzacții sau

evenimente trecute și din stingerea cărora se așteaptă intrări (majorări) care

încorporează beneficii economice.

Din aceste considerente recurentul susține, că creanțele Băncii constituie parte

componentă a activelor sale și reprezintă parte din patrimoniul său și în rezultat,

bunurile litigioase ipotecate ale companiilor „Factoring International” SRL, „Kotvinvest”

SRL, „Stock-Trading” SRL, ÎCS „Total International” SRL și SRL „BN-Proalim” sunt strâns

legate de creanțele „Moldindconbank” SA, Banca având asupra acestora (bunurilor) un

drept real preferențial, inclusiv în raport cu statul și din contul bunurilor respective,

Banca urmează să-și stingă în mod prioritar creanțele garantate prin exercitarea

dreptului de ipotecă asupra bunurilor litigioase.

În concluzie, recurentul indică că în aceste condiții Banca deține o speranță

legitimă asupra bunurilor litigioase respective, iar în cazul înstrăinării bunurilor date

fără a satisfice preferențial creanțele BC „Moldindconbank” SA, Banca va fi prejudiciată

iremediabil, provocându-i-se o pagubă în mărime de 61 513 298,92 lei (șaizeci și unu

milioane cinci sute treisprezece mii două sute nouăzeci și opt lei) și 820 000 USD (opt

sute douăzeci mii dolari SUA), ce constituie valoarea integrală a creanțelor garantate

prin bunurile litigioase.

6.4. Inculpatul Platon Veaceslav, indicând temeiurile prevăzute de art. 427

alin. (1) pct. 2), 4) și pct. 8) Cod de procedură penală, solicită casarea totală a deciziei

instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

Invocând dezacordul cu hotărârea Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

18.12.2017, pronunțată integral la 01.02.2018, menționează că aceasta i-a fost

înmânată doar în limba română, pe care nu o posedă, și până la moment nu i-a fost

tradusă hotărârea în limba rusă, și nu cunoaște motivele, care au fost puse la baza

hotărârii atacate. Din aceste considerente depune recurs fără indicarea motivelor, care

vor fi descrise în recursul suplimentar, după ce va face cunoștință cu decizia instanței

de apel în limba rusă.

Totodată inculpatul remarcă faptul că, judecarea cauzei a avut loc în prima

instanță fără participarea sa, considerând că a fost ilegal înlăturat din proces și nu a

participat la cercetarea documentelor prezentate de învinuire, nici la audierea

martorilor, mai mult ca atât, completul de judecată care a examinat cauza în instanța de

fond nu a fost compus potrivit legii. De asemenea specifică și faptul că, până la moment

nu i-a fost acordată posibilitatea de a face cunoștință în volum deplin cu materialele

cauzei, or, în instanța de apel a făcut cunoștință cu ajutorul interpretului doar cu 12

volume din cele 54 volume ale cauzei penale.

6.5. Avocatul Leanca Liliana în numele lui Uzun Maria, invocând prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 5) - cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea

112

legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a

înștiința instanța despre această imposibilitate și pct. 6) Cod de procedură penală -

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, solicită casarea deciziei

instanței de apel și a încheierii de restituire a apelului lui Uzun Maria, ca fiind ilegale și

neîntemeiate.

În motivarea recursului invocă faptul că, Uzun Maria a înaintat cerere de apel la

data de 05 decembrie 2017, fapt confirmat prin chitanța poștală și prin ștampila

aplicată pe acesta, precum și prin intermediul avocatului Leanca Liliana a înaintat și la

12.12.2017 prin intermediul cancelariei Curții de Apel Chișinău, precum și prin poșta

electronică, iar la 18.12.2017 și prin poștă, fapt confirmat prin avizul poștal, însă

instanța de apel prin decizia sa din 18.12.2017 nu s-a pronunțat asupra acestora.

Recurenta menționează că, instanța de apel nici nu a examinat apelurile

declarate de Uzun Maria și de avocatul Leanca Liliana depuse în interesul acesteia,

deoarece nu a fost citată pentru a participa la examinarea cererii de apel depusă de ea

întru apărarea drepturilor sale patrimoniale, care i-au fost încălcate prin sentința

pronunțată în cauza penală a lui Platon Veaceslav.

Astfel, aflând de la avocații inculpatului Platon Veaceslav despre data următoarei

ședințe, Uzun Maria s-a prezentat împreună cu avocatul Leanca Liliana în ședința

instanței de apel, însă fără a i se explica motivul, Colegiul penal n-a permis prezența

acesteia în ședință și a refuzat, în opinia sa, ilegal și neîntemeiat să admită participarea

avocatului Leanca Liliana în ședință pentru a-i apăra interesele, totodată Colegiul penal

a invocat, că cererea de apel depusă de către Uzun Maria la 05.12.2017 a fost restituită.

Recurenta Leanca Liliana, la 12.12.2017 prin intermediul cancelariei Curții de

Apel Chișinău, poștei electronice a înaintat cerere de apel, iar la 18.12.2017 și prin

intermediul ÎS „Poșta Moldovei” a depus cererea de apel în interesul lui Uzun Maria,

însă Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău a ignorat cererile de apel înaintate de

către Uzun Maria și avocata Leanca Liliana, deoarece în decizia pronunțată în cauza lui

Platon Veaceslav de către Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău la 18.12.2017,

cererile de apel declarate de Uzun Maria și Leanca Liliana în interesul acestei, nici nu se

pomenesc nemaivorbind că să fi fost examinate. Despre existența deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 18.12.2017 Uzun Maria a aflat de pe saitul Curții de

Apel Chișinău la 27.02.2018. În opinia recurentului aceste fapte sunt inadmisibile și

care au dus la încălcarea gravă a drepturilor legale ale lui Uzun Maria.

6.6. Avocatul Rudenco Eduard în numele inculpatului Platon Veaceslav, invocând

temeiurile pentru recurs prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 2), 3), 4), 6), 8) Cod de

procedură penală, solicită casarea totală a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 18 decembrie 2017, în cauza penală în privința inculpatului

Platon Veaceslav și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată, precum și a încheierilor emise de instanța de apel, la fel și a

încheierilor emise în formă protocolară de înlăturare a avocaților.

113

În susținerea cererilor sale recurentul invocă următoarele temeiuri pentru

recurs prevăzute în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, argumentându-le după

cum urmează.

- pct. 2) – instanța de fond nu a fost compusă potrivit legii, deoarece cauza penală

în prima instanță a fost repartizată ilegal cu încălcarea legislației procesual penale,

indicând în acest sens aceleași motive, expuse anterior în cererile de apel declarate de

avocații Rîhlea Vasile, Pleșca Valeriu și Crețu Ion.

Totodată recurentul invocă și faptul, că la judecarea cauzei de către instanța de

apel de asemenea au fost încălcate prevederile art. 33 Cod de procedură penală,

considerând că, instanța de apel prin adoptarea încheierii din 08 septembrie 2017 prin

care a dispus ridicarea sechestrului, a admis una dintre solicitările indicate în cererile

de apel depuse de companiile CIA ”ASITO” SA, CA ”ALLIANCE INSURANCE GROUP” SA și

CA ”MOLDASIG” SA., și astfel și-a expus opinia supra soluției în speță;

- pct. 4) – judecata a avut loc fără participarea inculpatului, deoarece prima

instanță a dispus în mod neîntemeiat îndepărtarea inculpatului din sala de judecată,

indicând în acest sens aceleași motive, expuse anterior în cererile de apel declarate de

avocații Pleșca V. și Crețu I.

Totodată a indicat că la judecarea cauzei în instanța de apel de asemenea i-a fost

încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil, prin nerespectarea principiului

contradictorialității și egalității armelor, deoarece inculpatul nu a făcut cunoștință cu

materialele cauzei în instanțele de fond și nu a avut posibilitatea „de a se apăra el

însuși”.

La fel, recurentul consideră că, instanța de apel contrar prevederilor legale a

respins solicitarea inculpatului de a fi audiat, încălcând prin aceasta dreptul

inculpatului la apărare și la un proces echitabil, garantat de art. 6 al CEDO, menționând

că, inculpatul Platon Veaceslav nu a reușit în mod integral să susțină și cererea sa de

apel, deoarece a fost întrerupt de către președintele ședinței, fiind lipsit de dreptul de a

se expune;

- pct. 6) – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Cu referire la acest temei de drept invocat, recurentul își exprimă dezacordul cu

constatările instanței de apel privind respectarea dreptului inculpatului la

interpret/traducător și a termenului pregătirii apărării, considerând că prima instanță

și instanța de apel au încălcat dreptul la apărare al inculpatului, deoarece au respins

cererile părții apărării de a face cunoștință cu materialele cauzei penale cu ajutorul

interpretului/traducătorului și acordarea termenului suficient pentru aceasta.

De asemenea a invocat, că instanța de apel nu s-a expus asupra cererilor depuse

de către inculpat și partea apărării pe parcursul judecării cauzei în prima instanță și în

instanța de apel, care se refereau la prezentarea probelor cu înscrisuri și a martorilor,

indicând în acest sens aceleași motive, care au fost expuse și în cererile de apel

declarate de către avocații Rîhlea Vasile, Pleșca Valeriu și Crețu Ion.

114

Totodată, recurentul consideră că, motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, pe motiv, că în partea dispozitivă instanța de apel a indicat despre

respingerea apelurilor declarate de către companiile CIA „ASITO” SA, CA „ALLIANCE

INSURANCE GROUP” SA și CA „MOLDASIG” SA, iar în motivarea deciziei dispune casarea

parțială a sentinței, inclusiv din oficiu, în partea încasării mijloacelor financiare,

încasării din bunurile imobile ale companiilor de asigurări.

Recurentul mai invocă și faptul că, nu este de acord cu motivarea instanței de

apel privind legalitatea desemnării unui avocat din oficiu de către instanța de fond și

înlăturarea avocaților aleși din proces, considerând că, încheierea protocolară a

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05.12.2017 este contrară legii, iar sedința

de judecată a instanței de apel din 05.12.2017 a avut loc fără participarea apărătorilor

aleși ai inculpatului Platon Veaceslav, cu participarea unui avocat din oficiu,

posibilitatea participării căruia în ședință din 05.12.2017 a fost respinsă personal de

către inculpat. În susținerea acestor invocări a menționat și faptul că, amenzile judiciare

aplicate de către instanța de apel apărătorilor inculpatului au fost aplicate nemotivat,

acestea fiind anulate prin încheierile Curții Supreme de Justiție.

- pct. 8) – nu au fost întrunite elementele infracțiunii, recurentul considerând că în

prezenta cauză penală nu au fost administrate probe pertinente și concludente, care ar

confirma cu certitudine vinovăția inculpatului Platon Veaceslav în comiterea

infracțiunilor imputate, indicând în acest sens aceleași motive, care au fost expuse și în

cererile de apel declarate de către avocații Rîhlea V., Pleșca V. și Crețu I.

Cu referire la acest temei recurentul și-a expus dezacordul cu aprecierea de către

instanțele de fond a probelor administrate, considerând că instanța de apel nu a dat

apreciere probele, dar le-a copiat din sentința primei instanței, făcând trimitere la

cauza CEDO Garcia Ruiz v. Spania, și anume că instanța de apel poate, în principiu, să se

mulțumească de a relua motivele primei instanțe.

- pct. 3) - ședința de judecată nu a fost publică, însă cu referire la acest temei de

drept, recurentul nu a expus careva argumente.

6.7. Avocatul Bernaz Alexandru în numele inculpatului Platon Veaceslav,

invocând temeiurile pentru recurs prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 2) - instanța nu a

fost compusă potrivit legii, pct. 4) - judecata a avut loc fără participarea inculpatului,

precum și a apărătorului, când participarea lor era obligatorie potrivit legii, pct. 6) -

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii și pct. 8) Cod de procedură penală - nu sunt întrunite elementele

infracțiunii, solicită casarea încheierii protocolare a Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 05.12.2017 în partea ce ține de înlăturarea avocaților Alexandru Bernaz,

Ion Crețu, Eduard Rudenco și Valeriu Pleșca din ședință pe durata examinării cauzei în

instanța de apel, precum și casarea integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău din

18.12.2017, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, dat fiind faptul

că erorile judiciare admise, nu pot fi corectate de către instanța de recurs.

În susținerea solicitărilor sale recurentul invocă argumente expuse în cererile de

apel declarate de avocații Rîhlea Vasile, Pleșca Valeriu și Crețu Ion, precum și cele

115

indicate în recursul ordinar declarat de avocatul Rudenco E., considerând că a fost

încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil, prevăzute de art. 6 CEDO.

Totodată recurentul invocă faptul, că instanța de apel a admis o eroare gravă de

fapt, manifestată prin încălcarea de către aceasta a cerințelor prevăzute de art. 414

alin. (2) Cod de procedură penală, deoarece n-a verificat declarațiile și probele

materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu

consemnarea în procesul-verbal, precum și de art. 414 alin.(3) Cod de procedură

penală, deoarece nu a audiat persoanele, declarațiile cărora din prima instanță, inclusiv

și ale martorului Șor Ilan au fost contestate de inculpatul Platon Veaceslav, precum și a

respins solicitarea inculpatului Platon Veaceslav de a fi audiat.

6.8. Avocatul Pleșca Valeriu în numele inculpatului Platon Veaceslav, invocând

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 2), 3), 4), 6), 8), 15) Cod de procedură penală, și

anume: instanța nu a fost compusă potrivit legii, fiind încălcate prevederile art. art. 30,

31, 33 Cod de procedură penală; ședința de judecată nu a fost publică; judecata a avut loc

fără participarea inculpatului, precum și a apărătorului, interpretului și traducătorului,

cînd participarea lor era obligatorie potrivit legii; instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel; instanța de judecată internațională, prin

hotărîre pe un alt caz, a constatat o încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților

omului care poate fi reparată și în această cauză, solicită casarea totală a sentinței și

deciziei, a încheierilor pronunțate, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de

apel.

În motivarea solicitărilor sale invocă aceleași argumente care au fost expuse în

cererea sa de apel, așa cum acestea sunt indicate în pct.3.4 din prezenta decizie, precum

și cererile de recurs declarate de avocații Rudenco Eduard și Bernaz Alexandru în

numele inculpatului Platon Veaceslav.

6.9. Avocatul Bodnariuc Alexandr în numele lui Platon Egor și Platon Artiom,

invocând temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, solicită casarea

deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt

complet de judecată

În motivare invocă aceleași argumente care au fost expuse în cererea de apel,

considerând că, organul de urmărire penală, procuratura, prima instanță și instanța de

apel nu au întreprins nici o acțiune, pentru a constata circumstanțele procurării

imobilelor vizate în hotărârile judecătorești de către apelanți, deoarece aceste imobile

sunt utilizate de către recurenți în calitate de loc de trai, iar dispunerea vânzării

acestora este, în opinia lui ilegală, deoarece pentru presupusa infracțiune a unei

persoane se dispune vânzarea bunurilor imobile ale altei persoane, care nici nu a fost

atrasă în proces. A mai subliniat că, încheierea de aplicare a sechestrului nu a fost pusă

în executare până în prezent, deoarece potrivit datelor Agenției Serviciilor Publice din

02.03.2018, bunurile nu sunt grevate, sunt libere și pot fi înstrăinate în orice moment.

De asemenea consideră, că instanța de apel nu a adus careva probe care ar

confirma concluziile cu privire la faptul, că bunurile imobile indicate aparțin de facto

116

inculpatului Platon Veaceslav, fiind respinse de către instanțele de fond solicitările

apărării în vederea stabilirii adevărului.

declarate, solicitând inadmisibilitatea acestora, din motiv că sunt vădit

neîntemeiate.

De asemenea, a fost depusă referință și din partea SA „Moldasig” privind

opinia sa asupra recursurilor ordinare declarate, în partea laturii civile ce ține de

încasarea mijloacelor financiare, încasării din bunurile imobile ale companiilor de

asigurări, solicitând respingerea acestora ca fiind vădit neîntemeiate.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestora

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

8.1. Cu referire la recursurile delarate de către procuroroii Baeșu Andrei și

Gavrilița Vitalie, analizând decizia atacată în raport cu recursul declarat de acuzatorii de

stat, Colegiul penal consideră că argumentele invocate de către recurenți sunt

neîntemeiate și urmează a fi respinse, deoarece instanța de apel la judecarea apelului

declarat de către procuror privind blândețea pedepsei, a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417

alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a expus argumentat asupra

individualizării pedepsei stabilite inculpatului Platon Veaceslav de către prima instanță,

considerând concluziile acesteia fiind corespunzătoare prevederilor legale, așa cum

aceasta este expus în p. 5 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o

însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Referitor la argumentele părții acuzării în ce privește dezacordul său cu soluția

instanței de apel, prin care s-a dispus casarea parțială a sentinței primei instanțe

privind încasarea cheltuielilor judiciare suportate pentru efectuarea traducerii actelor

în limba rusă din cauza dedusă judecății și s-a dispus respingerea solicitărilor

procurorului în această parte cu trecerea acestor cheltuieli în contul statului, Colegiul

penal consideră că, concluzia instanței de apel este una legală și întemeiată, instanța

motivându-și soluția în acest sens, deoarece este bazată pe dispozițiile legale, precum și

la jurisiprudența relevantă a CtEDO cu referire la această chestiune, așa cum este

indicat în p. 5 al deciziei prezente.

În susținerea acestor concluzii instanța de recurs menționează că, prevederile

art. 6 § 3 lit. e) CEDO garantează dreptul la asistență gratuită din partea unui interpret,

iar jurisprudența CtEDO subliniază că scopul traducerii sau interpretării tuturor actelor

sau declarațiilor din cadrul procedurii împotriva unui inculpat, al căror sens trebuie să

îl înțeleagă sau pe care trebuie să le comunice în limba folosită de instanță, este

117

beneficierea de către acesta de un proces echitabil (Luedicke, Belkacem și Koç c.

Germaniei; Ucak c. Regatului Unit (dec.); Hermi c. Italiei; Lagerblom c. Suediei).

Astfel, instanța de recurs reiterează că CtEDO atenționează că obligația de a oferi

o asistență „gratuită” nu depinde de mijloacele acuzatului, iar serviciile unui interpret

necesare unui acuzat se numără, mai degrabă, printre înlesnirile pe care orice stat are

obligația să le prevadă în sistemul său de justiție penală.

În acest context CtEDO conchide, că rambursarea cheltuielilor de interpretare nu

poate fi solicitată acuzatului ulterior, deoarece ar lăsa să persiste dezavantajele pe care

le suportă un acuzat care nu înțelege sau nu vorbește limba folosită la audiere, în

comparație cu un acuzat care o cunoaște, ceea ce ar echivala cu restrângerea în timp a

beneficiilor acestui articol.

Astfel, instanța de recurs a ajuns la concluzia că erorile de drept invocate de

către procurori în recursurile depuse nu și-au găsit confirmare la examinarea acestora,

urmând a fi declarate inadmisibile, ca fiind vădit neîntemeiate.

8.2. Analizând materialele dosarului în raport cu argumentele recursurilor

ordinare declarate de către inculpatul Platon Veaceslav și avocații acestuia, Rudenco

Eduard, Bernaz Alexandru, Pleșca Valeriu în numele inculpatului, prin care se invocă

eroarea de drept, prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală și

anume, că instanța de judecată nu a fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate

prevederile art. 30, 31 și 33, considerând că prima instanță nu a fost compusă potrivit

legii, din motiv că dosarul penal nu a fost repartizat aleatoriu judecătorului Budeci V.,

precum și urma a fi repartizat aleatoriu tuturor celor trei judecători, iar în instanța de

apel, au fost încălcate prevederile art. 33 Cod de procedură penală, deoarece după

adoptarea încheierii de ridicare a sechestrului instanța de apel nu era deja în drept să

se expună și asupra apelurilor, instanța de recurs a ajuns la concluzia că aceste

argumente nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor.

În acest sens, Colegiul penal constată că aceste argumente ale recurenților au

constituit obiect de examinare în instanța de apel, care în mod intemeiat și legal,

motivându-și soluția, s-a expus asupra acestor aspecte invocate în cererile de apel

declarate de către avocații inculpatului, soluție care este reflectată în p. 5 al deciziei

prezente, astfel ajungând la concluzia că în speță nu s-a constatat eroarea de drept

invocată.

Colegiul penal consideră că instanța de apel în mod corect a conchis, că sunt

neîntemeiate argumentele recurenților cu privire la faptul că repartizarea dosarului

penal n-a fost înfăptuită în mod aleatoriu, deoarece această repartizare se efectuiază

prin intermediul unui program computerizat de gestionare a dosarelor (PIGD),

implimentat la nivel statal, care nu permite intervenirea în acest proces al factorului

uman, iar potrivit materialelor cauzei consecutivitatea și temeinicia redistribuirii

cauzei altor judecători este clar reflectată în materialele cauzei.

De asemenea instanța de recurs consideră necesar de a releva și faptul că, în

baza încheierii din 22 noiembrie 2016, potrivit dispoziției din 28 decembrie 2015 nr.

20 cu privire la constituirea completelor de judecată pentru anul 2016, președintele

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, Dolghieru Dorin, în conformitate cu prevederile

art. 344, 30 Cod de procedură penală, art. 61, 161 din Legea nr. 514-XIII din 06 iulie

118

1995 privind organizarea judecătorească a dispus transmiterea cauzei penale privind

învinuirea lui Platon Veaceslav în comiterea infracțiunilor, prevăzute de art. 190

alin. (5) și 243 alin. (3) lit. b) Cod penal, spre examinare completului nr. 1, compus din:

președintele completului de judecată - Boico Victor, judecător – Cojocari Elena și

judecător raportor – Budeci Vitalie (f. d. 2, vol. 31).

În cadrul ședinței preliminare din 23 noiembrie 2016, această încheiere a fost

adusă la cunoștință inculpatului Platon Veaceslav și avocatului acestuia,

Rudenco Eduard, de către inculpat fiind înaintată o cerere de recuzare judecătorilor

Boico Victor și Cojocari Elena, invocându-se faptul că dosarul nu le-a fost repartizat prin

programul PIGD (adică nu a fost repartizată tuturor celor trei judecători concomitent),

și care prin încheierea din 23 noiembrie 2016 a altui complet de judecători a fost

respinsă ca neîntemeiată ( f. d. 14-15, vol. 31), deoarece motivele invocate nu sunt

prevăzute în legislație.

În aceeași ședință, inculpatul a înaintat cerere de recuzare și judecătorului

Budeci Vitalie, invocând în calitate de temei pentru aceasta participarea judecătorului

nominalizat la examinarea recuzărilor înaintate judecătorului Pavliuc Gh. și abținerii

înaintată de judecătorul Morozan I., considerând că aceste circumstanțe denotă

imparțialitatea judecătorului Budeci V. la judecarea cauzei în fond. Totodată instanța de

recurs remarcă faptul, că inculpatul și apărătorii acestuia nu au invocat careva

argumente în sensul contestării modului de repartizare a dosarului judecătorului

Budeci V. Prin încheierea din 23 noiembrie 2016 această cerere de recuzare a fost

respinsă ca neîntemeiată, indicându-se în încheierea instanței că, imparțialitatea

subiectivă a judecătorilor se prezumă, iar prezumția de imparțialitate subiectivă care

operează în favoarea magistraților nu poate fi denaturată în temeiul aprecierilor

subiective ale justițiabililor.

Colegiul penal de asemenea ține să menționeze și faptul că, ulterior, pe parcursul

examinării cauzei penale în prima instanță de către inculpat și avocații aleși ai acestuia,

au fost declarate un șir de cereri de recuzare completului de judecată, prin care a fost

exprimat dezacordul, practic, cu orice acțiune procedurală a completului, invocându-se

lipsa de imparțialitate a acestora, în cauză fiind pronunțate de către prima instanță în

temeiul acestor cererii următoarele încheieri: din 24 noiembrie 2016 (f.d.42-43, 56-57,

vol. 31); 21 decembrie 2016 (f.d.183; 193-195, vol. 31); 11 ianuarie 2017 (f.d.45-49, 51,

vol.32); 13 ianuarie 2017 (f.d.66-67); 18 ianuarie 2017 (f.d. 80-84; 106; 117-121);

20 ianuarie 2017 ( f.d.138-143; 147); 24 ianuarie 2017 (f.d.170, vol. 32); 01 februarie

2017 (f.d.22-26; 39-41; 52-53, vol. 33); 03 februarie 2017 (f.d. 69-71; 74); 08 februarie

2017 (f.d.90-93); 17 februarie 2017 (f.d. 160-161); 21 martie 2017 (f.d.125-128,

vol.34); 24 martie 2017 (f.d.192); 04 aprilie 2017 (f.d.133-134, vol. 35).

Astfel, Colegiul penal constată, că în speță într-o singură ședință de judecată au

fost înaintate câte două și chiar trei cereri de recuzare a completului de judecată, în

care se invocau aceleași motive, și anume dezacordul cu acțiunile completului, nu și

faptul că judecătorii nu au dreptul să examineze cauza pe motiv că instanța nu este

constiuită în mod legal, mai mult ca atât, fiind declarată recuzare și judecătorului, care

examina cererea de recuzare a completului format din judecătorii Boico Victor, Budeci

119

Vitalie și Cojocari Elena (f.d.40, vol. 32), deși potrivit art. 34 alin. (3) Cod de procedură

penală, recuzarea judecătorului sau completului de judecată care soluționează cererea

de recuzare, nu se admite.

De asemenea, Colegiul penal menționează că și la examinarea cauzei în ordine de

apel apărarea în continuare a declarat un șir de cereri de recuzare deja completului

care examina cauza în ordine de apel pe motiv de imparțialitate, cereri care au fost

respinse ca neîntemeiate (f.d. 74; 75, 83-86, 70, XXXXX-154, vol.49; 43-45, vol.50; 11,

31, vol.56; ).

Tot cu referire la aceste argumente ale apărării instanța de recurs remarcă și

faptul, că după adoptarea încheierii din 08 septembrie 2017 privind ridicarea

sechestrului de pe bunuri, reieșind din analiza cererilor de recuzare și a încheierilor

indicate supra prin care acestea au fost soluționate de către instanța de apel, se

constată că participanții la proces, inclusiv apărătorii inculpatului, nu au înaintat cereri

de recuzare din motiv că completul de judecată a instanței de apel, format din

judecătorii Oxana Robu, Liubovi Brînza și Igor Mînăscurtă, nu mai pot examina cauza în

fond pe motiv că, dispunând ridicarea sechestrului de pe un șir de bunuri la demersul

CIA „ASITO” SA, CA „ALLIANCE INSURANCE GROUP” SA și CA „MOLDASIG” SA, s-ar fi

expus pe un capăt din cererile de apel, și astfel ar fi fost încălcate prevederile art. 33

Cod de procedură penală, prezumându-se faptul, că apărarea nu a avut careva obiecții

la acest capitol.

Colegiul penal consideră că argumentele apărării precum că completul după

pronunțarea încheierii din 08 septembrie 2017 privind ridicarea sechestrului de pe

bunuri, nu putea să examineze în continuare cauza și să se expună asupra fondului

cauzei sunt total nemotivate din punct de vedere legal, deoarece nu conțin indicarea

cărorva prevederi legale care ar veni în susținerea acestor argumente.

Cu referire la aceste argumente Colegiul penal menționează, că potrivit

prevederilor art. 197 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală în scopul asigurării

ordinii stabilite de prezentul cod privind urmărirea penală, judecarea cauzei și

executarea sentinței, organul de urmărire penală, procurorul, judecătorul de instrucție

sau instanța, conform competenței, sunt în drept să aplice față de bănuit, învinuit,

inculpat alte măsuri procesuale de constrângere, printre care sunt indicate și măsuri

asiguratorii în vederea reparării prejudiciului cauzat de infracțiune.

Art. 203 Cod de procedură penală stabilește că măsură asiguratorie în vederea

reparării prejudiciului cauzat de infracțiune este punerea sub sechestru, legislația

stabilind clar modalitatea și temeiurile de aplicare a acestuia. Totodată art. 210 alin. (1)

Cod de procedură penală reglementează modalitatea și temeiurile de scoatere a

bunurilor de sub sechestru în procesul penal, stabilind că bunurile se scot de sub

sechestru prin hotărîrea organului de urmărire penală sau instanței dacă, în urma

retragerii acțiunii civile, modificării încadrării juridice a infracțiunii incriminate

bănuitului, învinuitului, inculpatului ori din alte motive, a decăzut necesitatea de a

menține bunurile sub sechestru. Instanța de judecată, judecătorul de instrucție sau

procurorul, în limitele competenței lor, ridică sechestrul asupra bunurilor și în cazurile

120

în care constată ilegalitatea punerii acestora sub sechestru de către organele de

urmărire penală fără autorizația respectivă.

Colegiul penal consideră că instanța de apel în mod corect, inclusiv și reieșind

din jurisprudența CtEDO ( vezi p. 5 al deciziei prezente), a constatat că sechestrul

aplicat în cauză este o măsură asiguratorie, care nu are legătură cu fondul cauzei, așa

cum indică apărătorii în recursurile depuse, și în acest sens instanța de recurs

atenționează, că, deși apărarea evită să menționeze faptul, sechestrul asupra bunurilor

poate fi ridicat, potrivit prevederilor art. 210 alin. (1) Cod de procedură penală și din

alte motive, temei la care a și făcut referire instanța de apel în încheierea pronunțată la

08 septembrie 2017, motivându-și în mod argumentat soluția în acest sens.

Astfel, Colegiul penal conchide că sunt neîntemeiate argumentele recurentului cu

privire la faptul că completul instanței de apel, care a examinat cauza prezentă în

ordine de apel, nu era în drept să examineze cauza în continuare după ridicarea

sechestrului prin încheierea din 08 septembrie 2017, deoarece instanța de apel s-a

expus asupra unei măsuri asiguratorii și nu asupra fondului cauzei.

Colegiul penal de asemenea menționează, că prin încheierea din 23 octombrie

2017 a Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție a fost dispusă scoaterea de pe rol a

recursurilor declarate împotriva încheierii instanței de apel din 08 septembrie 2017,

din motiv că aceasta nu poate fi atacată separat cu recurs.

Cu referire la această încheiere Colegiul penal ține să specifice, că într-adevăr

încheierea instanței de apel nu putea fi atacată separat cu recurs, deoarece în acest caz

instanța de apel nu a aplicat această măsură, ci a ridicat-o, măsura fiind aplicată de

către judecătorul de instrucție încă la etapa urmăririi penale. Totodată, reieșind din

faptul, că Curtea a dispus scoaterea de pe rol a recursurilor, aceasta nu le-a soluționat,

lăsându-le spre examinare instanței de recurs ordinar. Astfel, Colegiul penal a ajuns la

concluzia, că anume instanța de recurs ordinar este investită cu dreptul de a examina

acest recurs și de a se expune asupra legalității și temeiniciei încheierii atacate.

Sub acest aspect, pentru a nu reveni ulterior la examinarea solicitărilor

recurenților referitoare la legalitatea și temneinicia încheierii instanței de apel din

08 septembrie 2017 privind ridicarea sechestrului de pe unele bunuri, reieșind din

constatările expuse supra, Colegiul penal consideră, că instanța de apel în mod

întemeiat și legal a dispus ridicarea sechestrului asupra unor bunuri prin încheierea

emisă la 08 septembrie 2017, de aceea recursurile depuse împotriva încheierii

menționate urmează a fi respinse ca neîntemeiate.

Luând în considerație cele sus-indicate, instanța de recurs a ajuns la concluzia, că

în speță nu s-a constatat existența erorii de drept invocate de către recurenți, prevăzută

la art. 427 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală.

8.3. Cu referire la argumentele recursurilor ordinare, prin care se invocă eroarea

de drept, prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală și anume, că

ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile, când legea prevede altfel,

Colegiul penal consideră că, argumentele inculpatului și părții apărării în acest sens,

sunt nefondate, or, analizând decizia recurată se constată că, instanța de apel a verificat

legalitatea încheierilor adoptate de prima instanță la 24 noiembrie 2016, prin care s-a

121

dispus examinarea în ședință preliminară închisă cauza penală de învinuire a lui

Platon Veaceslav și la 25 ianuarie 2017, prin care s-a dispus examinarea cauzei penale

în ședință închisă, și a conchis că acestea sunt legale și întemeiate, motivându-și soluția

în acest sens, așa cum este indicat în pct. 5 al prezentei decizii, soluție pe care instanța

de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară, considerând că

aceasta este conformă practicii judiciare constante și jurisprudenței CtEDO.

De asemenea Colegiul penal atestă că, prin încheierea Colegiului Penal al Curții

de Apel Chișinău din 10 iulie 2017 a fost dispusă judecarea cauzei penale de învinuire a

lui Platon Veaceslav în ședință de judecată închisă, motivând în acest sens că, opțiunea

instanței de apel de a admite demersul procurorului privind desfășurarea procesului în

ședință închisă a fost justificată prin faptul, că în prezent se înfăptuiesc acțiuni de

urmărire penală în privința altor persoane care au statut de învinuit într-o cauză

disjunsă din cauza prezentă, iar circumstanțele incriminate inculpatului

Platon Veaceslav au tangență cu circumstanțele cauzei disjunse, de aceea publicitatea ar

prejudicia desfășurarea urmăririi penale. A mai indicat instanța, că pe lângă necesitatea

păstrării confidențialității urmăririi penale într-o altă cauză penală, desfășurarea

ședințelor în regim secret este dictată și de necesitatea protecției secretului comercial,

precum și, nu în ultimul rând, pentru respectarea ordinii publice.

Cu referire la argumentele recursurilor prin care se invocă netemeinicia

dispunerii de către instanța de apel a examinării cauzei în ședință închisă, Colegiul

penal subliniază, că potrivit articolului 6 paragraf 1 din Convenție, întitulat „ Dreptul la

un proces echitabil”, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod

public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și

imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și

obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie

penală îndreptate împotriva sa.

Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședință

poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a

acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o

societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a

părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către

instanță atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă

atingere intereselor justiției.

Totodată Colegiul penal atrage atenția asupra faptului, că în jurisprudența sa

CtEDO subliniază, că Convenția nu oferă un caracter absolut acestui principiu, deoarece

potrivit articolului 6 § 1 accesul în sala de ședințe poate fi interzis presei și publicului

pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității (...),

atunci când (...) protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura

considerată absolut necesară de către instanță, atunci când în împrejurări speciale

publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției.

Astfel, Convenția și jurisprudența CtEDO stabilesc posibilitatea unor derogări de

la regula generală, reieșind din particularitățile distincte ale cauzei, atribuind

instanțelor de judecată dreptul de a da o apreciere cumulativă tuturor circumstanțelor

122

concrete ale cauzei, precum și a impactului limitării accesului publicului în sala de

judecată asupra echității procesului în speță, obligând instanțele de judecată să-și

motiveze în mod temeinic soluțiile sale privind limitarea accesului publicului în sala de

judecată.

Colegiul penal consideră, că instanțele ierarhic inferioare au adoptat încheieri

motivate, prin care s-a dispus desfășurarea ședințelor de examinare a cauzei în privința

inculpatului Platon Veaceslav fără accesul publicului, astfel respectând jurisprudența

CtEDO, care menționează, că limitarea accesului la ședințe trebuie să fie strict

fundamentate pe circumstanțele speței (Cauza Bocellari și Rizza contra Italiei, Hotărârea

din 13 noiembrie 2007), totodată, instanțele respectând și prevederile art. 18 alin. (3)

Cod de procedură penală, care prevede, că judecarea cauzei în ședința închisă a

instanței trebuie argumentată și efectuată cu respectarea tuturor regulilor procedurii

judiciare.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal consideră că urmează a fi respinse ca

neîntemeiate argumentele recurenților prin care s-a invocat prezența în speță a erorii

de drept, prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, deoarece o

asemenea eroare de drept n-a fost comisă la examinarea cauzei.

8.4. Analizând materialele dosarului în raport cu temeiul de casare prevăzut la

art. 427 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală, invocat de către inculpat și avocații

acestuia, precum că, judecata a avut loc fără participarea inculpatului, precum și a

apărătorilor aleși de inculpat, a interpretului/traducătorului, când participarea lor era

obligatorie potrivit legii, Colegiul penal consideră că, argumentele recurenților cu

referire la acest temei de casare sunt neîntemeiate, deoarece instanța de apel s-a expus

motivat în hotărârea sa în acest sens așa cum este indicat în p. 5 al deciziei prezente.

Subsidiar, Colegiul penal menționează că, în data de 20 ianuarie 2017 în cadrul

ședinței preliminare, prima instanță a dispus înlăturarea inculpatului Platon Veaceslav

din sala de judecată pe toată durata ședinței preliminare, constatând încălcarea gravă a

ordinii în cadrul ședinței de judecată de către inculpat, care nu se subordona

dispozițiilor președintelui de ședință, precum și că inculpatul făcea abuz de drepturile

sale procedurale, înaintând cereri de recuzare repetate, neîntemeiate, abuzive și cu rea

voință (f.d. 147 verso, vol. 32), inculpatul fiind atenționat repetat să respecte ordinea în

ședința de judecată, stabilind în comportamentul acestuia sfidarea observațiilor și

atenționărilor instanței de judecată.

Ulterior, la 15 februarie 2017 prima instanță a adoptat încheierea, prin care s-a

dispus îndepărtarea inculpatului Platon Veaceslav din sala de judecată și continuarea

judecării cauzei în lipsa acestuia (f.d. 149-150, vol. 33), motivîndu-și soluția în acest

sens, care a fost susținută de către instanța de apel, așa cum aceasta este indicat în p. 5

al deciziei prezente, care a considerat că încheierea primei instanțe este întemeiată și

legală.

Colegiul penal atrage atenția asupra faptului că, prin decizia Curții

Constituționale nr. 11 din 2 februarie 2017, s-a declarat inadmisibilă sesizarea privind

excepția de neconstituționalitate a sintagmei „dispune îndepărtarea lui din sala de

judecată, continuând procesul în lipsa acestuia” din alin. 2) art. 334 Cod de procedură

123

penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003, ridicată de către avocatul

Rudenco Eduard, în dosarul nr. 1-561/2017, aflat pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, adică chiar în dosarul prezent.

În decizia respectivă, Curtea a subliniat că, „..inculpatul poate să decidă până la

aplicarea măsurii de îndepărtare din sala de judecată, în cunoștință de cauză, dacă

dorește sau nu să beneficieze de dreptul său de a participa la propriul proces. Or,

desconsiderând normele elementare de conduită corespunzătoare, inculpatul prin

comportamentul său își exprimă fără echivoc voința de a nu participa la proces.”

Reieșind din cele expuse de către Curtea Constituțională și ținînd cont de

circumstanțele concrete ale cauzei, Colegiul penal consideră corecte concluziile

instanței de apel, care a considerat întemeiate încheierile primei instanțe privind

îndepărtarea inculpatului din sala de judecată și continuarea examinării cauzei în lipsa

acestuia, astfel că argumentele apărării cu privire la netemeinicia acestei încheieri a

primei instanțe sunt considerate de către Colegiul penal nefondate, deoarece, din

analiza materialelor cauzei, instanța de recurs a constatat că îndepărtarea inculpatului

din sala de judecată a constituit reacția instanței asupra unui comportament inadmisibil

continuu al inculpatului de sfidare a normelor de conduită în timpul ședințelor de

judecată, care aveau un scop evident pentru un simplu observator, dar și pentru

instanțele ierarhic superioare, și anume – tergiversarea examinării cauzei penale.

De asemenea Colegiul penal consideră nefondate și declarative argumentele

părții apărării în ce privește încălcarea dreptului la apărare, exprimat prin faptul, că

inculpatul și avocații aleși de către acesta nu au avut posibilitate să facă cunoștință cu

materialele cauzei penale.

Cu referire la aceste argumente Colegiul constată, că pe parcursul examinării

cauzei penale în prima instanță și în instanța de apel inculpatului și apărărtorilor

acestuia le-a fost acordat suficient timp pentru a se pregăti pentru examinarea cauzei,

oferindu-le posibilitatea și creându-le condițiile necesare pentru studierea materialelor

dosarului cu participarea translatorului, iar inculpatului Platon Veaceslav i-au fost

înmînate copiile traduse de pe actele procedurale.

În acest sens, studiind minuțios materialele cauzei, Colegiul penal a stabilit că

argumentele invocate de către partea apărării sunt declarative, fiind combătute integral

prin următoarele probe ce se conțin în materialele dosarului:

- încheierea din 30 noiembrie 2016 (f.d. 161-162, vol. 31), prin care s-a admis

parțial cererea avocatului Rudenco Eduard în interesele inculpatului Platon Veaceslav,

fiindu-i acordat termen până la 13.12.2016 inclusiv, pentru a face cunoștință cu

materialele cauzei penale, a fost obligat procurorul să înmâneze inculpatului toate

actele procedurale ale organului de urmărire penală traduse în limba rusă până la

06.12.2016, iar administrația Penitenciarului-13 să creeze condițiile optime pentru a

oferi posibilitate inculpatului Platon Veaceslav de a face cunoștință cu materialele

cauzei penale împreună cu avocații, cu respectarea regimului de lucru al

penitenciarului și a prevederilor legale;

- copia cererii din 14 decembrie 2016, scrisă personal de către inculpatul

Platon Veaceslav, prin care se atestă refuzul de a primi 7 volume traduse în limba rusă,

124

motivând că dorește să-i fie prezentată toată cauza penală în limba rusă, (f.d. 170,

vol. 31);

- recipisa avocatului Crețu Ion din 14 decembrie 2016, prin care confirmă faptul

că a primit volumul 10 a cauzei penale nr.1-1630/2016 pentru a face cunoștință

(f.d. 174, vol. 31);

- recipisa avocatului Crețu Ion din 16 decembrie 2016, prin care confirmă faptul

că a primit dosarul nr.1-1630/2016 pe 261 file pentru a face cunoștință (f.d. 175,

vol. 31);

- fotocopia actului din 26 decembrie 2016, din care rezultă că inculpatului Platon

Veaceslav i-au fost prezentate volumele 1,2,3,4,5,9,10,11,15,18,29 a cauzei

nr. 2016970681 traduse în limba rusă, însă ultimul a refuzat să le primească, motivând că

dorește să-i fie prezentate toate materialele cauzei penale în limba rusă (f.d. 32,

vol. 32);

- scrisoare de însoțire din 12 ianuarie 2017, potrivit căreia procurorul a expediat

în adresa Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău traducerea în limba rusă a actelor

procedurale adoptate în cadrul cauzei penale privind învinuirea lui Platon Veaceslav, care

la 27 ianuarie 2017 contra semnătură sunt primite de către inculpat (f.d. 1, vol. 33);

- cererea din 20 februarie 2017, prin care se atestă faptul că avocatul Crețu Ion a

făcut cunoștință cu înregistrările audio a ședinței de judecată din 10 februarie 2017 și

15 februarie 2017 (f.d.189 (verso), vol. 33);

- încheierea protocolară a Curții de Apel Chișinău din 10 iulie 2017, prin care s-a

admis demersul inculpatului Platon Veaceslav și demersul avocatului Pleșca Valeriu,

fiindu-le acordat termen pentru a face cunoștință cu materialele cauzei penale și cu

cererile de apel în cauza penală, iar ședința de judecată a fost amânată pentru 24 august

2017;

- recipisa din 17 iulie 2017, prin care inculpatul a primit copia sentinței în limba

rusă într-o calitate mai bună și apelul procurorului tradus în limba rusă, și totodată a

făcut cunoștință de la orele 10:00 – 14:00 cu volum I până la fila 27, în prezența

interpretului și avocaților Rudenco Eduard și Crețu Ion (f.d. 134, 135, vol.48);

- recipisa din 25 iulie 2017, prin care inculpatul a primit apelurile avocaților

Rîhlea Vasile, Pleșca Valeriu, Crețu Ion, Bodnariuc Alexandr și a reprezentantului

„Moldindconbank” traduse în limba rusă, și a făcut cunoștință de la orele 11:00 – 15:00

cu volumul I de la fila 27 până la fila 42, în prezența interpretului și avocaților Rudenco

Eduard și Crețu Ion (f.d. 141, vol.48);

- cererea din 26 iulie 2017, prin care inculpatul a solicitat amânarea pentru

27 iulie 2017, DIN motiv că la ora 14:45 este târziu de a face cunoștință cu materialele

cauzei (f.d. 145, vol.48);

- recipisele avocatului Crețu, prin care se atestă că, la 27 iulie 2017 orele

11:15-16:05 și 28 iulie 2017 orele 11:30-14:30, a făcut cunoștință cu volumul 30 și

fotocopii parțial la anexa vol. 41 și 44 (f.d. 148;153, vol.48);

- recipisele inculpatului, potrivit cărora la 27 iulie 2017 orele 11:00-16:00 a făcut

cunoștință cu volumul I până la fila 77; la 28 iulie 2017 orele 11:00-16:00 cu volumul I

până la fila 91; 16 august 2017 orele 11:00-12:35 cu volumul I până la fila 94; 17 august

125

2017 de la orele 11:00-14:30 cu volumul I până la fila 101; la 22 august 2017 de la orele

11:00-16:00 cu volumul I până la fila 117; la 23 august 2017 de la orele 11:00-14:30 cu

volumul I până la fila 162; la 25 august 2017 de la orele 10:45-14:30 cu volumul I până

la fila 189 și a ascultat înregistrarea audio a ședinței de judecată din 22 decembrie

2016, și a primit traducerea în limba rusă a demersurilor Companiilor, prin care se

solicită ridicarea sechestrului; la 29 august 2017 de la orele 11:00-15:30 cu volumul I

până la fila 215 și ascultat înregistrarea audio a ședinței de judecată din 22 decembrie

2016; la 01 septembrie 2017 de la orele 11:00-14:30 cu volumul I până la fila 222; la

04 septembrie 2017 de la orele 10:45-14:30 cu volumul I până la fila 230 și A ascultat

înregistrarea audio a ședinței de judecată din 15 februarie 2017; la 05 septembrie 2017

de la orele 11:00-16:20 cu volumul II fila 2 și ascultat înregistrarea audio a ședinței de

judecată din 10 februarie 2017 și 15 februarie 2017; la 11 septembrie 2017 de la orele

11:00-13:30 cu volumul II până la fila 15; la 14 septembrie 2017 de la orele

11:00-16:00 cu volumul II până la fila 95; la 15 septembrie 2017 între orele

11:00-14:30 cunoștință cu volumul III până la fila 36; la 21 septembrie 2017 între orele

10:45-17:00 cu volumul III până la fila 58 și audiat declarațiile martorului Șor I.; la

22 septembrie 2017 între orele 11:00-14:30 cu volumul IV până la fila 60; la

28 septembrie 2017 între orele 11:00-16:45 cu volumul VII până la fila 10 și în

continuare a ascultat înregistrarea audio; la 16 octombrie 2017 între orele 11:00-14:30

cu volumul VII până la fila 40 și în continuare a ascultat înregistrarea audio; la

20 octombrie 2017 între orele 11:00 – 14:30 până la volumul VIII fila 64 și în

continuare a ascultat înregistrarea audio; la 27 octombrie 2017 între orele

11:00 – 14:30 cu volumul VIII până la fila 96 și ascultat înregistrarea audio din

22 februarie 2017; la 31 octombrie 2017 între orele 11:00 – 16:10 cu volumul VIII până

la fila 120 și ascultat înregistrarea audio; la 02 noiembrie 2017 între orele

11:00 – 16:00 cu volumul VIII până la fila 120 și ascultat înregistrarea audio; la

03 noiembrie 2017 între orele 11:00 – 14:30 cu volumul IX până la fila 26; la

10 noiembrie 2017 între orele 11:00 – 14:30 până la volumul X fila 341; la 16 noiembrie

2017 între orele 11:00 – 16:00 până la volumul XI fila 30; la 17 noiembrie 2017 între

orele 11:00 – 14:30 cu volumul XI până la fila 140; la 23 noiembrie 2017 între orele

11:00 – 16:30 cu volumul XI până la fila 160; la 24 noiembrie 2017 între orele

10:45 – 14:30 cu volumul XI până la fila 179; la 30 noiembrie 2017 între orele

11:30 – 16:10 cu volumul XI până la fila 204; la 01 decembrie 2017 între orele

11:20 – 14:30 cu volumul XII până la fila 47; la 08 decembrie 2017 între orele

11:00 – 14:30 cu volumul XII până la fila 179, în prezența interpretului și avocaților

Rudenco Eduard, Crețu Ion, Pleșca Valeriu (f.d.152, 154,160, 164, 166, 171, 201, vol.48;

55, 57, 94, 113, 114, 124, 190, 201, 210, vol. 49; 52, 55, 100, 234, vol. 50; 82, 109, 129,

147, XXXXX, 153, 193, 243, 246, vol. 51; 56, 60, 74, 78, 130, vol. 52);

- recipisele avocatului Rudenco Eduard, prin care se atestă că la 17 august 2017

între orele 11:40-14:30 a făcut cunoștință cu materialele dosarului; la 22 august 2017

de la orele 11:00-16:00 cu volumul I până la fila 117; la 23 august 2017 de la orele

12:00-14:00 cu volumul I până la fila 162; la 25 august 2017 de la orele 11:45-14:30 a

ascultat înregistrarea audio din vol. 46; la 14 septembrie 2017 de la orele 14:45-17:00 a

126

făcut cunoștință cu materialele dosarului; la 21 septembrie 2017 între orele

12:00-16:55 și la 28 septembrie 2017 de la orele 16:00-16:45 a ascultat înregistrarea

audio; la 17 octombrie 2017 de la orele 13:25 a audiat înregistrarea declarațiilor Șor I.;

la 31 octombrie 2017 între orele 15:50 - 16:15 a făcut cunoștință cu materialele

dosarului; la 02 noiembrie 2017 între orele 12:00 – 16:00 a audiat declarațiile

martorului Politov-Cangaș Natalia; la 04 noiembrie 2017 între orele 11:30 – 14:30; la

23 noiembrie 2017 între orele 12:00 – 16:00; la 30 noiembrie 2017 între orele 12:30 –

15:30; 08 decembrie 2017 între orele 12:00 – 14:30 a făcut cunoștință cu materialele

dosarului; (f.d.163; 168, vol. 48; 58, 199, vol. 49; 51, 99, vol.50; 82, 146, XXXXX, 155,

vol.51; 57, 72, 129, vol.52)

- recipisele avocatului Crețu Ion, prin care se atestă că, la 17 august 2017 de la

orele 11:40-14:30 a făcut cunoștință cu volumul II de la fila 1 până la 52; la 22 august

2017 de la orele 11:20-16:00 cu volumul I până la fila 117; la 23 august 2017 între orele

11:15-14:30 cu volumul I până la fila 162, volumul VI de la fila 173 până la 197, și a

răsfoit volumele 2, 7, 10, 14; la 25 august 2017 între orele 11:20-14:30 și 29 august

2017 între orele 11:30 – 15:30 ascultat înregistrarea audio a ședinței de judecată din

22 decembrie 2016; la 01 septembrie 2017 între orele 11:30 – 14:20 cu volumul II; la

04 septembrie 2017 cu volumul I și ascultat înregistrarea audio a ședinței de judecată

din 15 februarie 2017; la 05 septembrie 2017 între orele 11:30 – 16:15 a ascultat

înregistrarea audio a ședinței de judecată din 10 februarie 2017 și 15 februarie 2017 și

a răsfoit volumele 2, 17, 18, 27; la 11 septembrie 2017 între orele 11:00 – 13:30 cu

volumul 27; la 14 septembrie 2017 între orele 14:45 – 16:00 cu volumul 2; la

15 septembrie 2017 între orele 12:40 – 13:40 cu volumul 1; la 21 septembrie 2017

între orele 12:00 – 16:55, la 28 septembrie 2017 între orele 16:00 – 16:45, la

16 octombrie 2017 între orele 11:30 – 14:30, la 20 octombrie 2017 între orele

11:45 – 14:30 și la 27 octombrie 2017 între orele 13:25 – 14:30 a audiat înregistrarea

declarațiilor martorului Șor I. din 22 februarie 2017; la 31 octombrie 2017 între orele

11:30 – 15:30 a ascultat înregistrarea declarațiilor martorului Pahomi S; la

04 noiembrie 2017 între orele 12:30 – 13:45 a luat cunoștință cu materialele dosarului;

la 16 noiembrie 2017 între orele 13:30 – 16:00 a luat cunoștință cu volumul 11 până la

fila 30; la 17 noiembrie 2017 între orele 12:30 – 14:30 cu volumele 1 și 10; la

23 noiembrie 2017 între orele 12:00 – 14:30 a făcut cunoștință cu materialele cauzei

(f.d.165; 169, 198, vol.48; 59, 93, 110, 115, 189, 200, 203, vol. 49; 50, 98, 233, vol. 50;

108, 127, 145, 156, 241, 245, vol. 51; 58, vol. 52);

- recipisele avocatului Pleșca Valeriu, din care rezultă că, la 01 septembrie 2017

între orele 12:40 – 14:00 a făcut cunoștință cu volumul II; la 27 octombrie 2017 de la

ora 14:00 cu volumul 41 de la fila 206-208 și volumul 30 fila 8; la 02 noiembrie 2017

între orele 12:00 – 16:00 ascultarea înregistrării audio; la 03 noiembrie 2017 între

orele 13:00 – 14:20 a luat cunoștință cu volumul 10; la 16 noiembrie 2017 între orele

13:00 – 16:00 cu volumele de la 5 la 9; (f.d.111, vol.49; 128, 150, 154, 242, vol. 51;)

- recipisele avocatului Bernaz, potrivit cărora se atestă că, la 04 septembrie 2017

de la ora 11:50 a făcut cunoștință cu volumul II de la fila 1 până la 52 și ascultat

înregistrarea audio a ședinței de judecată din 15 februarie 2017; la 05 septembrie 2017

127

între orele 11:30 – 14:35 a făcut fotocopii din volumele 1 – 8; la 11 septembrie 2017

între orele 11:20 – 13:30 a făcut cunoștință cu volumul 27; la 15 septembrie 2017 între

orele 11:20 – 13:50 cu volumele 9 și 10 (f.d.116, 133, 188, 208, vol. 49);

- recipisa avocatului Cazacu din 08 noiembrie 2017, în care se indică că a luat

cunoștință cu materialele cauzei penale (f.d.181, vol. 51);

- recipisele avocatului Jereghi, din care reiese că, la 24 noiembrie 2017 între

orele 08:30-10:30; 27 noiembrie 2017 între orele 09:00-13:20 și 13:30-14:30;

01 decembrie 2017 între orele 15:00-17:00; 04 decembrie 2017 între orele 09:00-

13:00 și 14:30-17:00 și la 08 decembrie 2017 între orele 09:00-10:30 și 15:00-17:00 a

luat cunoștință cu materialele cauzei penale (f.d. 59, 63, 77, 80, 126, vol. 52);

- potrivit cererii avocatului Rudenco Eduard din 23 noiembrie 2016 (f.d. 137,

vol. 31), acesta a solicitat un termen de 29 de zile pentru a lua cunoștință cu materialele

cauzei penale, ținând cont că cauza penală este în mărime de 29 volume, ulterior, alți

avocați aleși de inculpat au solicitat amânarea cauzei pe o perioadă de 3 luni.

Totodată, Colegiul penal relevă faptul că, pe perioada de timp cât au făcut

cunoștință cu materialele cauzei penale inculpatul și avocații acestuia, au fost întocmite

note informative, și anume:

- la 26 iulie 2017 și 28 iulie 2017, contrasemnate de grefierul, translatorul și

inspectorul Poliției Judiciare din cadrul Curții de Apel Chișinău, în care se menționează

că: „La data de 17.07.2017 inculpatul Platon Veaceslav în prezența avocaților

Rudenco Eduard și Crețu Ion și a translatorului Guzun Diana a făcut cunoștință cu

materialele cauzei penale nr. la-975/17 de la ora 10:00 până la 14:00 cu volumul I de la

fila dosarului 1 până la fila dosarului 27, în rest inculpatul cu avocații au purtat discuții.

La data de 25.07.2017 inculpatul Platon Veaceslav în prezența avocaților

Rudenco Eduard și Crețu Ion și a translatorului Guzun Diana a făcut cunoștință cu

materialele cauzei penale nr. la-975/17 de la ora 11:00 până la 15:00 cu volumul I de la

fila dosarului 27 până la fila dosarului 42, în rest inculpatul cu avocații au purtat discuții.

La data de 26.07.2017 inculpatul Platon Veaceslav, fiind escortat în incinta Curții

de Apel Chișinău la ora 14:45, a refuzat să facă cunoștință cu materialele cauzei penale,

motivând că a fost escortat prea târziu și se simte rău. Inculpatul a refuzat să aștepte

avocații care urmau să se prezinte și a solicitat să fie escortat înapoi la penitenciar.

La data de 27.07.2017 inculpatul Platon Veaceslav în prezența avocatului Crețu

Ion și a translatorului Guzun Diana a făcut cunoștință cu materialele cauzei penale

nr. 1a-975/17 de la ora 11:00 până la 16:00 cu volumul I de la fila dosarului 42 până la

fila dosarului 77, în rest inculpatul și avocatul au purtat discuții. Avocatul Crețu Ion a

făcut cunoștință cu volumele 30-42 a cauzei penale nr. 1a-975/17, făcând poze din

volumele indicate.

La data de 28.07.2017 inculpatul Platon Veaceslav în prezența avocatului Crețu

Ion și a translatorului Guzun Diana a făcut cunoștință cu materialele cauzei penale

nr. la-975/17 de la ora 11:00 până la 15:00 cu volumul I de la fila dosarului 77 până la

fila dosarului 91, în rest avocatul și inculpatul purtau discuții, iar avocatul Crețu Ion a

făcut poze din volumele 39-44, 30, iar în restul timpului ne „lua peste picior”. (f.d. 146,

155, vol. 48);

128

- la 16 august 2017, contrasemnată de grefierul, translatorul și inspectorul

Poliției Judiciare din cadrul Curții de Apel Chișinău, în care se menționează: „La data de

16.08.2017, inculpatul Platon Veaceslav în prezența avocatului Crețu Ion și a

translatorului Burdila Alisa a făcut cunoștință cu materialele cauzei penale nr. 1a-975/17

de la ora 11:00 până la ora 12:40 cu volumul I de la fila dosarului 91 până la fila

dosarului 94,…. avocatul Crețu Ion a făcut cunoștință cu materialele cauzei penale nr. la-

975/17 de la ora 12:00 până la ora 12:40 cu volumul 45, 46.” (f.d.161;162, vol. 48)

- la 22 august 2017, contrasemnată de grefierul, translatorul și inspectorul

Poliției Judiciare din cadrul Curții de Apel Chișinău, în care s-a indicat: „La data de

22.08.2017 inculpatul Platon Veaceslav în prezența avocaților Rudenco Eduard și

Crețu Ion și a translatorului Papcovscaia Maria a făcut cunoștință cu materialele cauzei

penale nr. 1a-975/17 de la ora 11:00 până la 16:00 cu volumul I de la fila dosarului 101

până la fila dosarului 117, în rest inculpatul cu avocații au purtat discuții. Avocatul

Rudenco Eduard nu a solicitat nici un volum pentru a face cunoștință. Rudenco Eduard a

asistat și a purtat discuții cu inculpatul. Avocatul Crețu Ion a solicitat volumele 1, 5, 10, 18

din care a studiat unele file.” (f.d. 197);

- la 23 august 2017, contrasemnată de grefierul, translatorul și inspectorul

Poliției Judiciare din cadrul Curții de Apel Chișinău, în care se menționează: „La data de

23.08.2017 inculpatul Platon Veaceslav în prezența avocaților Rudenco Eduard și Crețu

Ion și a translatorului Papcovscaia Maria a făcut cunoștință cu materialele cauzei penale

nr. 1a-975/17 de la ora 11:00 până la 14:30 cu volumul I de la fila dosarului 117 până la

fila dosarului 162, în rest inculpatul cu avocații au purtat discuții. Avocatul

Rudenco Eduard a asistat și a purtat discuții cu inculpatul. Avocatul Crețu Ion a solicitat

volumele 1, 2, 6, 7, 14, 18 din care a studiat unele file și pe care le-a răsfoit.” (f.d. 202,

vol.48).

Mai mult ca atât, Colegiul penal atrage atenția și asupra faptului, că inculpatul pe

tot parcursul judecării cauzei în instanțele de fond a fost asistat de către

interpret/traducător și actele întocmite i-au fost traduse în limba rusă, fapt confirmat

prin procesele-verbale ale ședințelor de judecată și recipisele anexate al materialele

dosarului.

Reieșind din cele expuse supra Colegiul penal constată, că, instanțele de judecată

au oferit timpul și condițiile necesare pentru studierea materialelor dosarului, iar

acuzarea a prezentat inculpatului traducerea tuturor documentelor procedurale.

Mai mult decît atît, Colegiul penal subliniază, că inculpatul a fost asistat pe

parcursul examinării cauzei concomitent și permanent de către cinci avocați, care

potrivit legislației au avut dreptul oricând pe parcursul examinării cauzei de a face

cunoștință cu materialele dosarului de sine stătător, fără participarea inculpatului,

instanțele oferindu-le timpul și condițiile necesare, apărătorii urmând să-și realizeze

drepturile în conformitate cu obligațiile ce le revin.

Cu toate acestea Colegiul penal atestă că, din materialele dosarului expuse supra

se constată faptul, că inculpatul și apărătorii aleși ai acestuia au utilizat ineficient

timpul oferit de către instanțe și dreptul stabilit de legislație, urmărind, în opinia

instanței, scopul creării artificiale a argumentării de încălcare a drepturilor inculpatului

129

la un proces echitabil și invocării ulterioare a acesteia, fără, însă, a ține cont de faptul, că

modalitatea în care inculpatul și apărătorii acestuia au utilizat timpul și dreptul oferit

pentru studierea materialelor cauzei nu poate fi imputată instanțelor de judecată ca

încălcare de către acestea a drepturilor inculpatului.

Astfel, Colegiul penal consideră că, în speță nu a fost încălcat dreptul inculpatului

la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 CEDO, deoarece instanțele de fond pe tot

parcursul examinării cauzei de către instanțele de judecată le-a oferit inculpatului și

avocaților acestuia suficient timp pentru a face cunoștință cu materialele cauzei penale

și a-și pregăti poziția sa pentru apărare, iar argumentele recursurilor în acest sens sunt

neîntemeiate și declarative.

De asemenea, instanța de recurs conchide că sunt neîntemeiate și argumentele

recurenților cu privire la desemnarea unui apărător din oficiu și în acest sens, Colegiul

penal consideră necesar de a menționa că, prima instanță în data de 24 noiembrie 2016

a solicitat Coordonatorului Oficiului Teritorial al Consiliului Național pentru Asistență

Juridică Garantată de Stat desemnarea în mod de urgență a unui apărător pentru

reprezentarea și apărarea intereselor inculpatului pentru examinarea demersului de

prelungire a măsurii preventive aplicate în privința acestuia, reieșind din faptul că, la

ședința de judecată preconizată pentru 24 noiembrie 2016, ora 12:00, apărătorul ales

de către inculpat, Rudenco Eduard nu s-a prezentat la ședința respectivă și nici nu a

comunicat instanței motivul absenței, cu toate că, a fost legal citat contra semnătură.

Or, anterior, în ședința din 23 noiembrie 2016 anume acest avocat a solicitat amânarea

examinării cauzei și termen pentru a face cunoștință cu demersul înaintat de procuror.

Instanța de recurs consideră că nu a fost încălcat dreptul la apărare a

inculpatului, ci dimpotrivă s-a respectat legislația în vigoare (art. 665, 67, 186 alin. (9),

308 Cod de procedură penală), or, în cazul neprezentării avocatului înștiințat,

judecătorul îl asigură pe inculpat cu avocat din oficiu în conformitate cu Legea

nr. 198-XVI din 26 iulie 2007 cu privire la asistența juridică garantată de stat, iar

avocatul care acordă asistență juridică inculpatului se consideră apărătorul acestuia pe

perioada examinării demersului de arestare sau prelungirea arestării preventive.

De asemenea Colegiul penal consideră că prima instanță în mod întemeiat a

solicitat la 20 ianuarie 2017 Coordonatorului Oficiului Teritorial al Consiliului Național

pentru Asistență Juridică Garantată de Stat desemnarea în mod de urgență a unui

apărător pentru reprezentarea și apărarea intereselor inculpatului Platon Veaceslav la

examinarea cauzei penale în fond, în condițiile în care apărătorii inculpatului

Rudenco Eduard, Crețu Ion, Rîhlea Vasile au solicitat termen pentru consultații cu

privire la faptul, dacă vor participa în continuare la examinarea cauzei, când, după

înlăturarea din sala de judecată, inculpatul Platon Veaceslav le-a cerut apărătorilor să

părăsească sala de judecată.

Astfel, Colegiul penal consideră că, luând în considerație cele sus-expuse, nu se

constată în speță prezența erorii de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 4) Cod de

procedură penală, invocată în recursurile depuse.

8.5. Cu referire la argumentele recurenților, precum că, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, motivarea soluției contrazice

130

dispozitivul hotărârii, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, temeiurile de drept prevăzute în pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, Colegiul penal le consideră neîntemeiate, și în acest sens menționează că,

potrivit normelor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, iar prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală

stabilesc că instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Astfel, analizând decizia atacată, Colegiul penal constată că, la judecarea

apelurilor declarate de inculpat și avocații Rîhlea Vasile, Pleșca Valeriu și Crețu Ion,

instanța de apel a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând

prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile

declarate, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa

cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o

însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Mai mult ca atât, instanța de recurs reține faptul că, argumentele invocate de

recurenți au constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în prima instanță și în

instanța de apel, iar asupra acestora instanțele judecătorești s-au expus argumentat în

hotărârile pronunțate.

Cu referire la argumentele recurenților, precum că instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, pe motiv că, instanța de apel a încălcat

cerințele prevăzute de art. 414 alin. (2), (3) Cod de procedură penală, și nu a verificat

declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința

de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal; nu a purces la audierea persoanelor

care au fost audiate în prima instanță, declarațiile cărora, inclusiv și a lui Șor Ilan au fost

contestate de inculpatul Platon Veaceslav, iar ultimului i-a fost încălcat dreptul

prevăzut la art. 66 alin. (1) Cod de procedură penală, deoarece i-a fost respinsă

solicitarea de a fi audiat, Colegiul penal le consideră nefondate, or, acestea sunt

declarative și nu corespund realității.

Astfel că, lecturând recursurile declarate ale părții apărării, Colegiul penal

constatată o contradicție evidentă în motivele indicate în recursuri, deoarece apărătorii,

invocând încălcarea prevederilor expuse supra, totodată indică asupra faptului, că în

cadrul ședinței de judecată din 05.12.2017 a avut loc verificarea prin citirea

declarațiilor tuturor martorilor și a probelor examinate de prima instanță, care a fost

înfăptuită în prezența avocatului desemnat din oficiu și nu în prezența avocaților aleși

ai inculpatului, dar și faptul audierii inculpatului Platon Veaceslav de către instanța de

apel.

131

În această ordine de idei, verificând argumentele recursurilor în raport cu

materialele cauzei, Colegiul penal constată că, potrivit procesului-verbal al ședinței de

judecată, inculpatului Platon Veaceslav i-a fost oferit cuvânt în ședința instanței de apel,

în prezența apărătorilor aleși și apărătorului din oficiu, inculpatul folosindu-se de acest

drept la 14 noiembrie 2017; 21 noiembrie 2017; 28 noiembrie 2017; 05 decembrie

2017 pe marginea cererii de apel motivată, prezentată la 14.11.2017 și anexată la

materialele cauzei penale (f.d. 203-240, vol. 51), precum și pentru a se expune asupra

celorlalte cereri de apel declarate în speță, acordându-le participanților la proces

dreptul de a pune întrebări inculpatului (f.d. 215, 226, 218, 230, 232, vol. 56), or, în

conformitate cu art. 413 alin. (5), (7) Cod de procedură penală, președintele ședinței

oferă cuvântul apelantului, intimatului, apărătorilor și reprezentanților lor, apoi

procurorului. Dacă între apelurile declarate se află și apelul procurorului, primul cuvânt

îl are acesta, iar inculpatul are cel din urmă cuvântul.

Astfel, instanța de recurs atestă, că instanța de apel a acordat inculpatului

Platon Veaceslav în repetate rînduri dreptul de a lua cuvînt și de a face declarații,

inculpatul beneficiind de acest drept, iar intervențiile instanței de apel în discursurile

inculpatului au avut loc în legătură cu faptul depășirii de către inculpat a limitelor

obiectului ce se afla în examinarea instanței de apel, de aceea Colegiul penal a ajuns la

concluzia corectitudinii acțiunilor instanței de apel în acest sens.

La fel, instanța de recurs atestă și faptul că, potrivit procesului-verbal al ședinței

de judecată din 05 decembrie 2017, în conformitate cu prevederile art. 414 alin. (2) Cod

de procedură penală, instanța de apel a verificat declarațiile și probele materiale

examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în

procesul-verbal (f.d. 244-248), fiind înaintate demersuri din partea avocatului

Jereghi A. și inculpatului Platon V., de a fi audiați un șir de martori, care, de fapt, sunt

martorii acuzării, de către inculpat nefiind specificat faptul care ar fi necesitatea

audierii sau audierii repetate a acestora. În aceste condiții Colegiul penal constată, că

instanța de apel corect a respins demersurile înaintate ca neîntemeiate, motivându-și

soluția.

Susținând concluziile instanței de apel și cu referire la argumentele recurenților

Colegiul penal menționează, că potrivit jurisprudenței CtEDO, principiul egalității

armelor, stipulat în art. 6 al Convenției, semnifică tratarea egală a părților pe toată

durata desfășurării procedurii în fața unui tribunal, fără ca una din ele să fie avantajată

în raport cu cealaltă sau celelalte părți din proces.

Acest principiu, în opinia susținută a CtEDO, este elementul unei noțiuni mai

largi de proces echitabil, care impune ca fiecărei părți să i se ofere posibilitatea

rezonabilă de a-și susține cauza sa în condiții, care să nu o plaseze într-o situație de un

dezavantaj net în raport cu „adversarul” ei.

În contextul exigenței „egalității armelor” în sensul unui just echilibru între părți

CtEDO atribuie o importanță deosebită aparențelor și sensibilității problemelor unei

bune administrări a justiției (CEDH, Menet vs France, 14 iunie 2005, Peric vs Croatia,

27 martie 2008).

132

CtEDO prin jurisprudența sa a decis, că legislația națională, pentru realizarea

exigenței indicate poate utiliza diverse metode, însă acestea trebuie să garanteze

înștiințarea „părții adverse” despre depunerea observațiilor și să asigure posibilitate

acesteia să le comenteze, fiind totodată necesară acordarea persoanei împotriva căreia

există o acuzație penală a timpului și facilităților necesare pregătirii apărării, fiindu-i

puse la dispoziție atât timpul necesar, cât și mijloacele materiale și juridice adecvate.

În același context Colegiul penal menționează, că o altă componentă a garanțiilor

unui proces echitabil, în sensul art. 6 paragraf 1 CEDO, este și principiul

contradictorialității. Cu referire la acesta CtEDO menționează, că dreptul la o procedură

contradictorie în esență este posibilitatea părților unui proces penal, civil sau

disciplinar de a lua cunoștință de toate piesele și observațiile prezentate judecătorului,

chiar și cele ce ar proveni de la un magistrat independent, de natură să-i influențeze

decizia, și de a le discuta, considerând că acest principiu reprezintă „una din

principalele garanții ale unei proceduri judiciare”.

Totodată CtEDO în mod constant a decis, că admisibilitatea, administrarea și

pertinența probelor reprezintă probleme care au a fi reglementate de normele de drept

intern, iar aprecierea lor aparține instanțelor naționale, iar misiunea încredințată Curții

de Convenție nu constă în a se pronunța asupra modului cum au procedat instanțele

naționale în această materie (spre exemplu, dacă au admis în mod justificat ca probe

anumite mărturii), ci constă în faptul, că ea trebuie să examineze dacă procedura în

cauză, în ansamblul ei, inclusiv în privința administrării probelor, a avut un caracter

echitabil (CEDH, Isgro vs Italia, 19 februarie 1991).

Colegiul penal de asemenea menționează și faptul, că dreptul înscris în art. 6

paragraf 3 lit. d) CEDO constă în posibilitatea ce trebuie să-i fie acordată acuzatului de a

contesta o mărturie făcută în defavoarea sa, de a putea cere să fie audiați martori care

să-l disculpe, în aceleași condiții în care sunt audiați și interogați martorii acuzării.

Acest drept constituie o aplicație a principiului contradictorialității în procesul penal și,

în același timp, o componentă importantă a dreptului la un proces echitabil.

Prin urmare, potrivit jurisprudenței CtEDO, nu este suficient ca „acuzatul” să

arate că nu a fost în măsură să interogheze un anumit martor în apărarea sa, spre a

ajunge la concluzia încălcării sus-citate, dar este necesar ca cel interesat să probeze în

mod verosimil că ascultarea acestui martor era utilă aflării adevărului în cauza dată și că

refuzul jurisdicției naționale de a asculta acest martor a condus la prejudicierea dreptului

la apărare al reclamantului (CEDH dec. din 5 aprilie 2001 Erich Priebke vs Italia,

13 aprilie 2006 Vaturi vs France ).

Din analiza materialelor cauzei Colegiul penal conchide, că la examinarea cauzei

instanțele au respectat drepturile fundamentale ale inculpatului, expuse supra, iar

hotărârile instanțelor corespund jurisprudenței CtEDO la acest capitol, deoarece

inculpatului i-au fost aduse la cunoștință toate probele administrate de partea acuzării,

fiindu-i acordat timpul necesar pentru pregătirea apărării sale, inclusiv și de a acumula

probe de natură să dovedească netemeinicia afirmațiilor acuzării.

Instanța de recurs consideră, că înaintarea de către apărare a unor cereri de a

prezenta probe noi, în condițiile în care partea apărării nu a asigurat prezența

133

martorilor anterior solicitați a căror audiere a fost admisă, are drept scop doar

tergiversarea examinării cauzei, în condițiile când într-o perioadă mai mare de

5 luni de zile de la parvenirea cauzei în instanță, partea apărării a avut posibilitatea și

toate pârghiile necesare pentru a-și pregăti lista probelor, de a înștiința și ulterior

asigura în cadrul ședințelor de judecată, prezența persoanelor în calitate de martori.

De asemenea, instanța de recurs reține acel fapt, că apărătorii într-o perioadă

destul de mare de timp nu au adus la cunoștința martorilor respectivi despre

necesitatea de a se prezenta în ședință pentru a depune declarații, demonstrează doar

faptul, că avocații au avut un comportament pasiv în obligația lor de a asigura prezența

martorilor în condițiile oferirii de către instanțe a pârghiilor necesare în acest sens.

Din materialele cauzei, Colegiul penal constată că, la 16 noiembrie 2016 avocații

inculpatului, Rudenco Eduard și Crețu Ion au primit copiile tuturor materialelor cauzei

penale, sigilate și autentificate, care la momentul terminării urmăririi penale forma

29 volume, fapt confirmat prin procesul-verbal de prezentare învinuitului și

apărătorilor săi a materialelor de urmărire penală, iar potrivit încheierii primei instanțe

din 25 ianuarie 2017, partea apărării a ignorat prevederile art. 347 alin. (1) Cod de

procedură penală, potrivit cărora, părțile sunt obligate să prezinte în ședința preliminară

lista probelor pe care intenționează să le cerceteze în cadrul judecării cauzei, inclusiv

cele care nu au fost cercetate pe parcursul urmăririi penale. Totodată, prin încheierea

menționată, s-a acordat părții apărării posibilitatea de a prezenta lista probelor la

judecarea cauzei.

Astfel că, abea în cadrul ședinței de judecată din 10 martie 2017, de către

apărătorul Crețu Ion a fost prezentată lista martorilor, care urmează a fi citați și audiați

în ședință de judecată în număr de 51 persoane, care, prin încheierea din 14 martie

2017 a fost admisă parțial, fiind dispusă audierea în calitate de martori ai apărării

13 persoane, cu obligarea părții apărării să asigure prezența martorilor în ședința de

judecată. Prin această încheiere, instanța și-a motivat soluția de respingere a audierii

martorilor indicați în cerere de către partea apărării, inclusiv și a martorului Șor I.,

menționând cu referire la audierea ultimului că acesta a fost deja audiat în cadrul

ședinței de judecată în calitate de martor al acuzării și toți apărătorii inculpatului au

avut posibilitatea de a-i adresa întrebări, de aceea instanța de judecată nu a atestat

careva motive ce ar justifica necesitatea audierii suplimentare a acestuia.

În acest sens, Colegiul penal reține, că potrivit deciziei nr. 68g/2016 din

14 iunie 2016, Curtea Constituțională a menționat că principiul contradictorialității,

garantat de art. 24 Cod de procedură penală, implică și concursul instanței de judecată,

aliniatul (4) stabilind, că: „Instanța de judecată acordă ajutor oricărei părți, la solicitarea

acesteia, în condițiile prezentului cod, pentru administrarea probelor necesare”, însă

legiuitorul prin sintagma „ajutor” a accentuat principiul participării active a părților la

proces, principiu care prin substanța sa este contrar atitudinii pasive a părților la

proces, și plasării obligațiilor acestora în seama părții adverse sau a instanței de

judecată.

Totodată, Curtea a reținut, că normele procesual-penale enunțate creează un

echilibru just în partea ce ține de respectarea principiului contradictorialității, sub

134

aspectul exercitării drepturilor și obligațiilor fiecărei părți a procesului, în funcție de

calitatea procesuală a persoanei. Astfel, principiul contradictorialității vine să asigure

participarea activă la proces, atât din partea acuzării, cât și din partea apărării, în

special, în partea ce ține de procesul de administrare a probelor.

Luând în considerare cele expuse supra, Colegiul penal consideră neîntemeiate

argumentele părții apărării cu referire la neaudierea martorilor solicitați, deoarece

instanțele de fond s-au expus motivat asupra acestor argumente.

De asemenea, instanța de recurs consideră nefondate și argumentele părții

apărării, precum că, instanța de apel neîntemeiat a respins cererile înaintate de

avocatul Crețu Ion la 13 decembrie 2017, prin intermediul cancelariei, prin care s-a

solicitat reluarea cercetării judecătorești și administrarea probelor, or, instanța de apel

în decizia sa și-a motivat soluția în acest sens în conformitate cu legislația de procedură

penală așa cum aceasta este reflectat în p. 5 al deciziei prezente.

Totodată, instanța de recurs atestă faptul că, aceeași situație a fost creată și în

prima instanță, și anume, după finalizarea cercetării judecătorești la 04 aprilie 2017,

avocatul Crețu Ion, în aceeași zi, depune cereri, prin care a solicitat reluarea cercetării

judecătorești cu administrarea unor probe, considerând că sunt importante la

soluționarea cauzei.

Colegiul penal remarcă faptul, că prin încheierea din 19 aprilie 2017, a fost

respinsă cererea avocatului Crețu Ion privind reluarea cercetării judecătorești, ca fiind

neîntemeiată, prima instanță de asemenea, notificând prevederile art. 378 Cod de

procedură penală și menționând că, pe parcursul exminării cauzei instanța de judecată

a asigurat dreptul participanților la proces de a prezenta probe, însă partea apărării nu

a uzat în mod eficient de acest drept, înaintând cereri neîntemeiate, care în mare parte

nu se referă la obiectul cauzei examinate.

Referitor la temeiul invocat de către partea apărării, precum că, instanța a admis

o eroare de fapt, care a afectat soluția instanței, Colegiul penal constată că, de fapt,

recurenții își exprimă dezacordul cu aprecierea probelor de către instanțele de fond.

În acest sens, Colegiul penal menționează că, eroarea gravă de fapt trebuie

înțeleasă în sensul atribuit de legiuitor în art. 6 pct. 11) Cod de procedură penală și

anume, ca stabilire eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în

considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor. Eroarea gravă de

fapt trebuie să rezulte din situația dosarului, privită ca o stare de fapt.

Reieșind din sensul acestor prevederi legale, Colegiul penal conchide, că în speță

nu a fost admisă o eroare gravă de fapt, deoarece pentru a constitui caz de casare,

eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției

cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Totodată, instanța de recurs reiterează, că eroarea gravă de fapt nu privește

dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și

conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept

consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

135

În acest sens Colegiul penal consideră, că în cadrul examinării prezentei cauze o

asemenea eroare nu a fost constatată.

Luând în considerație cele expuse supra, Colegiul penal ajunge la concluzia, că în

speță nu s-a constatat existența erorilor de drept, prevăzute de pct. 6) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, invocate în recursurile depuse.

8.6. Colegiul penal consideră neîntemeiate argumentele recursurilor avocaților

și nefondată solicitarea casării încheierii protocolare din 05 decembrie 2017, prin care

au fost înlăturați din ședință pe durata examinării cauzei în instanța de apel apărătorii

aleși ai inculpatului Platon Veaceslav din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 68 alin. (6) Cod de procedură penală, acestea în mod

expres prevăd, că apărătorul este obligat:

1) să se prezinte la chemarea organului de urmărire penală sau a instanței;

2) să se supună dispozițiilor legitime ale reprezentantului organului de urmărire

penală și ale președintelui ședinței de judecată;

3) să nu părăsească sala de ședințe până la anunțarea întreruperii, fără

permisiunea președintelui ședinței;

4) să respecte ordinea stabilită în ședința de judecată.

Însă, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, instanța de recurs

constată că, avocații aleși de inculpat, au ignorat obligațiile sale, or, aceștia de

nenumărate ori au fost atenționați de către președintele de ședință privind

comportamentul manifestat în sala de ședință, care era unul contrar eticii profesionale

și respectării ordinii în ședința de judecată, inclusiv în partea ce se referă la

inadmisibilitatea exercitării abuzive a drepturilor, precum și înfruntarea deschisă a

membrilor completului de judecată asupra chestiunilor, care se examinau în ședința de

judecată (f.d. 126, 202, 205, 207, 210, 212, 222, 229, 230, 235).

Mai mult decât atât, Colegiul penal a constatat, că pe parcursul examinării cauzei

a avut loc și părăsirea sălii de judecată de către avocații aleși de către inculpat la

solicitarea ultimului, dar și „în semn de protest”, pe parcursul judecării cauzei în

instanțele de fond: la 20 ianuarie 2017, la 08 septembrie 2017, la 21 noiembrie 2017

avocații Crețu Ion, Pleșca Valeriu, Rudenco Eduard, Bernaz Alexandr (f.d. 147 verso,

vol.32, f.d.32, 225, vol.56).

Despre comportamentul avocaților aleși de către inculpat, Crețu Ion,

Rudenco Eduard, Pleșca Valeriu, Bîrnaz Alexandru și Rîhlea Vasile, instanța de apel a

sesizat Comisia pentru Etică și Disciplină a Uniunii Avocaților din Republica Moldova

(f.d. 89-90, 113, 114) și Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Direcția Profesii și

Servicii Juridice (f.d. 92-93, vol. 51)

În ședința de judecată din 05 decembrie 2015 avocatul Rudenco E. a fost

îndepărtat din sala de ședință, după trei atenționări din partea președintelui de ședință

(f.d. 235), pentru încălcarea ordinii în ședința de judecată, manifestată printr-un

comportament inadecvat: prin vorbirea concomitentă cu președintele ședinței și

răspunsurile inadmisibile ale avocatului la observațiile acestuia, care periclitau însăși

posibilitatea examinării în continuare a cauzei. Totodată, instanța de recurs

atenționează, că ședința a continuat cu participarea celorlalți avocați ai inculpatului.

136

Ulterior, în aceeași ședință de judecată, după examinarea cererii de recuzare a

judecătorului Brînza L., înaintată de inculpatul Platon Veaceslav, de către un alt complet

desemnat, avocații inculpatului Crețu Ion, Rudenco Eduard, Pleșca Valeriu,

Bîrnaz Alexandru și Rîhlea Vasile nu s-au prezentat la continuarea examinării cauzei în

fond (f.d. 238). Mai mult ca atât, avocații indicați nu au fost prezenți nici la examinarea

cererii de recuzare, care a avut loc imediat după înaintarea cererii de recuzare (f.d.

92-96, 98-100, vol. 52).

Mai mult, Colegiul penal constată că, după examinarea cererii de recuzare,

apărătorii transmit prin intermediul fax-ului o cerere de amânare a examinării cererii

de recuzare a judecătorului Brînza L., indicând că apărătorii lui Platon Veaceslav

urmează să participe în ședința de judecată fixată la judecătorul Papuha S., care urma să

se desfășoare în Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani. Cererea de amânare indicată

supra a fost semnată de către avocații Crețu Ion, Rudenco Eduard, Pleșca Valeriu,

Bîrnaz Alexandru (f.d. 35, vol. 52), însă, în ședința de judecată inculpatul Platon

Veaceslav a solicitat continuarea examinării cauzei cu rechemarea avocatului Rudenco

Eduard, deoarece acesta nu participă la procesul indicat în cererea de amânare.

Acest comportament al avocaților aleși, a fost apreciat de către instanța de apel,

ca unul abuziv și exercitat cu scopul tergiversării nejustificate a cauzei, și pentru

nerespectarea flagrantă a normelor elementare de conduită din partea avocaților,

aceștia au fost înlăturați din ședință pe durata examinării cauzei în instanța de apel,

fiind înlocuiți, cu avocat din oficiu, desemnat în baza deciziei Coordonatorului Oficiului

teritorial al Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat nr. 25032

din 22 noiembrie 2017 – Jereghi Anatolie, care în ședința de judecată a declarat că a

făcut cunoștință cu materialele dosarului și și-a exprimat disponibilitatea de a examina

în continuare cauza.

Instanța de recurs ține să menționeze, că apărătorii aleși ai inculpatului la

următoarele ședințe de judecată s-au prezentat, au fost admiși de către instanța de apel

la examinarea cauzei, de rând cu avocatul desemnat din oficiu, și au continuat să-și

exercite atribuțiile de avocați pînă la finalizarea examinării cauzei în instanța de apel,

nefiind lipsiți de posibilitatea de a-și realiza drepturile în scopul înfăptuirii

obligațiunilor sale de apărare a inculpatului Platon Veaceslav.

În acest sens, Colegiul penal menționează jurisprudența CtEDO, care stipulează

că: „..Din independența profesiei de avocat din stat rezultă că conducerea apărării este, în

esență, o chestiune între inculpatul și avocatul acestuia, dacă este vorba despre un avocat

desemnat în cadrul unei scheme de asistență juridică sau o finanțare privată ...

autoritățile naționale competente sunt obligate să intervină în temeiul articolului 6 § 3

(c) numai în cazul în care un avocat al asistenței juridice manifestate sau suficient de

aduse în atenția lor într-un alt mod.” (cauza Kamasinski v. Austria)

Prin urmare, autoritățile naționale nu ar trebui să intervină decât dacă un avocat

de asistență juridică manifestă inadecvări evidente în reprezentarea unui client sau

dacă autoritățile relevante sunt alertate cu privire la „o vădită îndeplinire defectuoasă a

atribuțiilor” din partea avocatului.

137

În lumina celor expuse supra, Colegiul penal ajunge la concluzia că, în speța dată,

instanța de apel legal a intervenit în momentul când avocații au manifestat inadecvări

evidente în reprezentarea clientului său, inculpatul Platon Veaceslav, ori, aceștia prin

exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale cu bună știință tergiversau examinarea

cauzei penale, în care clientul lor se află în stare de arest.

Astfel, Colegiul penal a conchis, că la examinarea cauzei în ordine de recurs nu a

fost stabilită prezența erorilor de drept, prevăzute la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală.

Totodată cu referire la solicitările expuse în recursul avocatului Rudenco Eduard

privind „casarea încheierilor emise de instanța de apel” Colegiul penal, analizând textul

recursului, atestă, că avocatul nu indică concret care încheieri solicită de a fi casate cu

motivarea solicitărilor sale în acest sens, de aceea, în temeiul prevederilor art. 424

alin. (2) Cod de procedură penală instanța de recurs va declara inadmisibile aceste

solicitări.

8.7. Cu referire la temeiul invocat de către inculpat și avocații acestuia, prevăzut

în pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, precum că, în acțiunile inculpatului

nu sunt întrunite elementele infracțiunilor imputate, Colegiul penal le consideră

neîntemeiate și urmează a fi respinse din următoarele considerente.

În acest sens Colegiul penal menționează, că potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal,

se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele

componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Instanța de recurs reține, că acest temei include cazurile când nu a fost stabilită

fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă

prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost

stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

În conformitate cu materialele cauzei inculpatul Platon Veaceslav a fost

recunoscut vinovat și condamnat de către prima instanță în baza art. 190 alin. (5) și

art. 243 alin. (3) lit. b) Cod penal, soluție menținută de către instanța de apel, care a

constatat că, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept,

analizând obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect

concluzionând asupra vinovăției inculpatului de săvârșirea infracțiunii imputate.

Analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră, că instanța de apel legal și

întemeiat a menținut hotărârea primei instanțe, în sensul expus supra, deoarece la

judecarea apelurilor declarate, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, respectând prevederile art. 414

alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, aceasta cuprinzând

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din

prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu

o consideră necesară.

138

Mai mult ca atât, instanța de recurs reține faptul că, argumentele invocate de

recurenți au constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în prima instanță și în

instanța de apel, iar asupra acestora instanțele judecătorești s-au expus argumentat în

hotărârile pronunțate.

Tot la acest capitol, Colegiul penal relevă, că instanța de recurs nu analizează

conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu

stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțe, acestea fiind atribuții

exclusive ale instanțelor de fond.

Subsidiar, Colegiul penal subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai

impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe (hotărîrea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei).

De asemenea, instanța de recurs reliefează că, în cauza Burg și alții împotriva

Franței, 28 ianuarie 2003 CtEDO a menționat, că art. 6 paragraf 1 al Convenției nu

impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o curte de apel, bazându-se pe o

dispoziție legală specifică, respinge un apel ca fiind lipsit de șanse de succes, fără alte

precizări.

Tot cu referire la acest temei de casare, expus în recursurile declarate de către

apărători, Colegiul penal ține să menționeze, că modificările intervenite în dispoziția

art. 190 Cod penal prin Legea Nr. 179 din 27.07.2018, în vigoare la 17.08.2018, nu

influențează nici într-un fel încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului

Platon Veaceslav, deoarece în cadrul examinării cauzei prezente s-a constatat cu

certitudine, că inculpatul, urmărind obținerea unui profit în dauna patrimoniului altei

persoane (fapt ce constituie diferența dintre răspunderea penală și cea civilă), l-a

determinat pe Ilan Șor, care în perioada lunii noiembrie 2014 deținea funcția de

președinte al Consiliului „BĂNCII DE ECONOMII” SA, să-i acorde mijloace financiare în

sumă de 869 224 839,76 lei MDL, prin creditarea unor companii pe care le gestionează

Ilan Șor, înșelându-l că va restitui mijloacele financiare cu o dobândă mai mare, care va

constitui profitul băncii, iar mijloacele financiare care le va primi de la Ilan Șor,

urmează să fie transferate pe conturile companiilor ce-i aparțin acestuia, rechizitele

cărora vor fi transmise ulterior.

Astfel, Colegiul penal ajunge la concluzia, că în speță nu se constată existența

erorii de drept, prevăzută la pct. 8) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală.

8.8. Referitor la temeiurile invocate de către lichidatorul SA „Banca de Economii”

în proces de lichidare, Colegiul penal consideră că sunt nefondate, or, analizând decizia

recurată, se constată că, instanța de apel la judecarea apelurilor declarate, a verificat

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de

procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

139

invocate în apelurile declarate, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază

soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care

instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

În această ordine de idei, instanța de recurs consideră legale și întemeiate:

încheierea adoptată de către Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău la 08 septembrie

2017 și decizia din 18.12.2017, prin care a fost dispusă casarea parțială a sentinței

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 10.04.2017, inclusiv din oficiu în baza art.

409 alin. (2) Cod de procedură penală, în partea încasării mijloacelor financiare, din

bunurile imobile ale companiilor de asigurări.

Cu referire la corectitudinea soluției oferite prin încheierea din 08 septembrie

2017 instanța de recurs s-a expus în mod argumentat așa cum aceasta este indicat în

p. 5 și 8.2 al deciziei prezente.

Totodată Colegiul penal consideră, că sunt neîntemeiate argumentele

recurentului, precum că concluziile instanței de apel prin care a dispus casarea parțială

a sentinței în partea încasării mijloacelor financiare din bunurile imobile ale

companiilor de asigurări, sunt contradictorii.

Și în acest sens instanța de recurs menționează, că prima instanță și instanța de

apel au menționat în mod corect și întemeiat, că specificul infracțiunilor pentru care a

fost recunoscut vinovat inculpatul Platon Veaceslav stabilește, că are o semnificație

relativă calitatea de proprietar de jure, contând faptul cui aparțin de facto bunurile în

cauză.

Cu referire la acest capitol, instanța de apel a mai subliniat, că BC „Banca de

Economii” SA în cadrul procesului penal, în scopul recuperării prejudiciului material

cauzat prin infracțiune, a înaintat acțiune civilă, prin care a solicitat încasarea în

beneficiul său din contul inculpatul Platon Veaceslav a sumei de 13 112 094 655,53 lei,

cu titlu de prejudiciu material.

Instanța de recurs consideră că instanța de apel corect a susținut soluția primei

instanțe, considerând că aceasta întemeiat a admis acțiunea civilă înaintată, statuând

că suma solicitată de către BC „Banca de Economii” SA urmează a fi încasată din contul

inculpatului Platon Veaceslav, totodată prima instanță corect a stabilit că acoperirea

prejudiciul dispus spre încasare din contul inculpatului urmează a fi înfăptuit și din

contul vânzării unui șir de bunuri, care aparțin de facto inculpatului Platon Veaceslav,

apartenență cărora anume inculpatului a fost constatată la examinarea cauzei.

În acest sens instanța de apel a menționat, că prima instanță corect a pus

accentul pe faptul, că încasarea prejudiciului a fost dispusă din contul inculpatului

Platon Veaceslav. Iar modalitatea de încasare a prejudiciului și bunurile din vânzarea

cărora urmează a fi executată încasarea acestui prejudiciu este o dispoziție adiacentă

dispoziției de încasare a prejudiciului, prima instanță adoptând această soluție în baza

constatărilor cu privire la apartenența de facto a bunurilor inculpatului

Platon Veaceslav.

Anume reieșind din faptul, că instanța de apel a susținut concluziile primei

instanțe cu privire la constatarea faptului că bunurile CA „Alliance Insurance Group” SA,

„Moldasig” SA și CIA „Asito” SA, asupra cărora a fost aplicat sechestru, aparțin de facto

140

inculpatului Platon Veaceslav, instanța de apel a respins solicitările acestor companii de

anulare a dispozițiilor sentinței de încasare din contul vînzării bunurilor acestora a

prejudiciului cauzat prin infracțiune, care își motivau solicitările pe faptul că bunurile în

cauză sunt proprietatea lor, fapt ce contravine concluziilor în acest sens pronunțate în

speță.

Totodată, reieșind din aceleași constatări privind apartenența de facto

inculpatului Platon Veaceslav a bunurilor CA „Alliance Insurance Group” SA, „Moldasig”

SA și CIA „Asito” SA, asupra cărora a fost aplicat sechestru, instanța de apel, în temeiul

art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, a dispus, din oficiu, admiterea apelurilor

apărării și casarea parțială a sentinței primei instanțe în partea încasării mijloacelor

financiare din bunurile imobile ale companiilor de asigurări, motivându-și soluția sub

aspectul, că aceste bunuri au menirea să asigure rezervele formate de asigurători

pentru garantarea capacității de onorare a obligațiunilor contractuale asumate, iar

lipsirea de aceste surse ar periclita în mod direct activitatea economică a asigurătorilor,

reieșind din specificul activității de asigurare.

Cu referire la aceste concluzii, instanța de recurs ține să sublinieze, că

argumentele avocatului Rudenco Eduard cu privire la contradictorialitatea dispozițiilor

de casare parțială și de respingere a apelurilor companiilor de asigurări nu pot fi

reținute, deoarece acestea nu sunt motivate, dar și reieșind din faptul, că aceste

argumente nu sunt conforme poziției apărării, care nu recunoaște cu vehemență

învinuirile înaintate.

8.9. Colegiul penal consideră nefondate și argumentele președintelui

Comitetului de conducere al BC „Moldindconbank” SA, Cincilei Aureliu, în interesele BC

„Moldindconbank” SA, deoarece, analizând decizia recurată, se constată că, instanța de

apel la judecarea apelurilor declarate, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, respectând

prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile

declarate, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa

cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o

însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Mai mult ca atât, instanța de recurs reține faptul că, argumentele invocate de

recurent au constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în prima instanță și în

instanța de apel, iar asupra acestora instanțele judecătorești s-au expus argumentat în

hotărârile pronunțate, iar condițiile în care au fost ipotecate bunurile către BC

„Moldindconbank” SA de către proprietarul de facto al acestora inculpatul

Platon Veaceslav, nu constituie obiect de examinare în speța dată.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiurile invocate de recurent prevăzute în

pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la

examinarea recursului declarat.

8.10. Referitor la recursul ordinar declarat de avocatul Leanca Liliana în numele

lui Uzun Maria, Colegiul penal menționează că, în conformitate cu art. 432 alin. (2)

141

pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea

părților, dispune inadmisibilitatea recursului în cazul în care acesta nu îndeplinește

cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art. 429 - 430 Cod de procedură penală.

Astfel, Colegiul penal subliniază că, potrivit prevederilor art. 420 alin. (4) Cod de

procedură penală, nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele

indicate în art. 401 nu au folosit calea apelului, dacă legea prevede această cale de atac.

Din materialele cauzei, Colegiul penal reține că, Uzun Maria nici nu a avut careva

calitate procesuală în cadrul dosarul penal, mai mult decât atât, cererile de apel depuse

din numele acesteia de către avocatul Leancă Liliana au fost depuse de către ultima fără

careva împuterniciri și au fost restituite, nefiind soluționate în fond, astfel recurentul

neîntrunind condițiile prevăzute de art. 421 Cod de procedură penală.

Prin urmare, recursul declarat de avocatul Leanca Liliana în numele lui

Uzun Maria urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece nu îndeplinește cerințele de

formă și de conținut, prevăzute în art. 429 - 430 Cod de procedură penală.

8.11. De asemenea Colegiul penal consideră necesar de a respinge ca

neîntemeiate argumentele avocatului Bodnariuc Alexandr în numele lui Platon Egor și

Platon Artiom, precum că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, temeiul de recurs prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

deoarece, analizând decizia atacată în raport cu motivele indicate de recurent, constată

că, instanța de apel la judecarea apelului declarat de către recurent, a verificat

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală, respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și

417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care instanța

de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Or, argumentele invocate de recurent au constituit obiect al examinării la

judecarea cauzei în prima instanță și în instanța de apel, iar asupra acestora instanțele

judecătorești s-au expus argumentat în hotărârile pronunțate.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de recurent prevăzut în pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea

recursului declarat.

8.12. Luând în considerație cele expuse supra Colegiul penal reține, că temeiurile

invocate de recurenți nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor, iar astfel de

erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare, decizia atacată este legală

și întemeiată.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea urmează a fi declarate inadmisibile

recursurile ordinare declarate de procurorii în Procuratura Anticorupție, Baeșu Andrei

și Gavrilița Vitalie, de lichidatorul „Banca de Economii” SA în proces de lichidare,

142

Olaru Grigore, de președintele Comitetului de conducere al BC „Moldindconbank” SA,

Cincilei Aureliu, în interesele BC „Moldindconbank” SA, de inculpatul Platon Veaceslav,

de avocatul Rudenco Eduard, de avocatul Bernaz Alexandru și de avocatul Pleșca

Valeriu în numele inculpatului Platon Veaceslav și de avocatul Bodnariuc Alexandr în

numele lui Platon Egor și Platon Artiom, ca fiind vădit neîntemeiate, iar recursul

declarat de avocatul Leanca Liliana în numele lui Uzun Maria, deoarece nu îndeplinește

cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art. 429 și 430 Cod de procedură penală.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorii în Procuratura

Anticorupție, Baeșu Andrei și Gavrilița Vitalie împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui Platon

Veaceslav XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de lichidatorul „Banca de Economii”

S.A. în proces de lichidare, Olaru Grigore, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 18 decembrie 2017 și încheierii Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 08 septembrie 2017, în cauza penală în privința lui Platon Veaceslav

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de președintele Comitetului de

conducere al BC „Moldindconbank” SA, Cincilei Aureliu, în interesele BC

„Moldindconbank” SA împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

18 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui Platon Veaceslav XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Platon Veaceslav

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2017, în

cauza penală în privința lui Platon Veaceslav XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Leanca Liliana în numele

lui Uzun Maria împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18

decembrie 2017 și încheierii de restituire a apelului lui Uzun Maria din

12 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui Platon Veaceslav XXXXX, deoarece

nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art.429 și 430 Cod de

procedură penală.

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Rudenco Eduard în

numele inculpatului Platon Veaceslav împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 18 decembrie 2017 și încheierilor pronunțate de Colegiul penal al

Curții de Apel Chișinău, în cauza penală în privința lui Platon Veaceslav XXXXX, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Bernaz Alexandru în

numele inculpatului Platon Veaceslav împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 18 decembrie 2017 și încheierii protocolare a Colegiului penal al

143

Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017 privind înlăturarea avocaților Alexandru

Bernaz, Ion Crețu, Eduard Rudenco și Valeriu Pleșca din ședință pe durata examinării

cauzei în instanța de apel, în cauza penală în privința lui Platon Veaceslav XXXXX, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Pleșca Valeriu în numele

inculpatului Platon Veaceslav împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 18 decembrie 2017 și încheierilor pronunțate de Colegiul penal al Curții de

Apel Chișinău, în cauza penală în privința lui Platon Veaceslav XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Bodnariuc Alexandr în

numele lui Platon Egor și Platon Artiom împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 18 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui Platon Veaceslav

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 21 decembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

144