2ra-2314/14 — încasarea datoriei

dosarul nr.2ra-2314/14

prima instanță: M. Ulinici,

instanța de apel: L. Popova, M. Moraru, A. Doga,

Î N C H E I E R E

04 septembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Nicolae Clima

Judecătorii Ion Druță, Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ciocan

Maria,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Florea Maria către

Ciocan Maria privind încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 februarie 2014, prin care a fost

respins ca neîntemeiat apelul de către Ciocan Maria și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Nisporeni din 05 decembrie 2013, prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La data de 29 octombrie 2013 reclamanta Florea Maria a depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Ciocan Maria privind încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat, că în baza recipisei din 20 ianuarie

2011 i-a acordat pârâtei Ciocan Maria un împrumut în sumă de 2 500 euro, cu dobânda

de 8 % pe un termen de 3 luni.

Indică Florea Maria că la termenul scadent pârâta nu a restituit suma

împrumutului.

Indică reclamanta că, la data de 23 octombrie 2013 a expediat în adresa pârâtei

Ciocan Maria un preaviz, prin care a solicitat stingerea datoriei în termen de 10 zile,

însă nu s-a soldat cu succes.

Menționează că potrivit certificatului eliberat de Banca de Economii nr. 732 din

23 octombrie 2013 (cursul de cumpărare euro - 17,64 lei), astfel suma totală care

urmează a fi rambursată de către Ciocan Maria constituie 44 100 lei.

Solicită reclamanta încasarea de la pârâtă a datoriei în mărime de 2 500 euro sau

echivalentul MDL - 44 100 lei, 3 780 lei – dobânda de întârziere și 1376 lei -

cheltuielile pentru taxa de stat și pentru asistență juridică suma de 3 000 lei, iar în total

suma de 52 256 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 05 decembrie 2013 acțiunea a fost

admisă integral.

S-a încasat de la Ciocan Maria în beneficiul lui Florea Maria datoria conform

contractului de împrumut în sumă de 44 100 lei, dobânda de întârziere în sumă de

3780 lei, cheltuieli de asistență juridică în sumă de 3000 lei și taxa de stat achitată în

sumă de 1376 lei, iar în total suma de 52256 lei.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond la data de 03 ianuarie 2014

Ciocan Maria a înaintat cerere de apel, solicitând casarea hotărârii primei instanțe cu

remiterea pricinii spre rejudecare.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 aprilie 2014, a fost respins ca

neîntemeiat apelul declarat de către Ciocan Maria și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Nisporeni din 05decembrie 2013.

La data de 02 iunie 2014, Ciocan Maria a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 02 aprilie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii Judecătoriei Nisporeni din 05 decembrie 2013

cu remiterea pricinii la rejudecare în prima instanță în alt complet de judecată.

În motivarea recursului recurenta Ciocan Maria a invocat că decizia instanței de

apel este neîntemeiată, ilegală și pasibilă de a fi casată fiind emisă cu încălcarea

normelor de drept material și procedural.

În special, invocă recurenta că i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, fiind

lipsită de posibilitatea de a-și realiza dreptul său la apărare, de a prezenta probe în

cadrul ședinței de judecată, de a participa la cercetarea judecătorească și dezbaterile

judiciare.

În susținerea celor invocate indică recurenta că, în cadrul ședinței de judecată

din 15 noiembrie 2013 la care aceasta a fost prezentă, s-a stabilit că următoare ședință

de judecată va avea loc la data de 05 decembrie 2013 ora 15:00 – pentru care a și

semnat.

Indică recurenta că la data și ora stabilită s-a prezentat cu martorii în cauza dată,

dar i s-a comunicat că ședința a avut loc la ora 11:00 în aceiași zi, fiind pronunțată și

hotărârea.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilității constă în verificarea faptului,

dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4).

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) și (4) CPC, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor de

declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele

stabilite de norma precitată, instanța de apel aplicând corect normele de drept material.

În context, Colegiul constată că instanța de apel a elucidat pe deplin

circumstanțele cauzei formulându-și opinia corelativ cu prevederile legislație relevante

speței.

Colegiul respinge argumentele recurentei, precum că, i s-a încălcat dreptul la un

proces echitabil, fiind lipsită de posibilitatea de a-și realiza dreptul său la apărare, de a

prezenta probe în cadrul ședinței de judecată, de a participa la cercetarea

judecătorească și dezbaterile judiciare, prin ceea că i s-a comunicat că următoarea

ședință va avea loc la data de 05 decembrie 2013 ora 15:00 , aceasta s-a desfășurat la

data de 05 decembrie 2013 ora 11:00, precizând că potrivit procesului-verbal al

ședinței de judecată din 15 noiembrie 2013 (f. d. 23), la care a fost prezentă și

recurenta Ciocan Maria, următoarea ședință a fost stabilită pentru data de 05

decembrie 2013 orele 11:00, la care aceasta nu s-a prezentat, astfel instanța de fond era

în drept să dispună examinarea cauzei, în lipsa acesteia.

În plus, în ședința instanței de apel recurenta a dat declarații, a fost în posibilitate

de a prezenta probe, de a expune argumentele sale pe marginea litigiului, cea ce a și

avut loc.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanței

de apel, relatarea situației, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut

de art.432 alin.(2), (3) și (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanța de

recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în

prevederile normei precitate și nu constituie temei de casare a deciziei, recursul

exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

În aceeași ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secțiunea

a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii

sunt în afara controlului instanței de recurs.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, la caz, menționează și jurisprudența CEDO, conform cărei

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii,

asupra căror atât prima instanță, cât și instanța de apel s-au pronunțat în mod

corespunzător.

Din considerentele enumerate și având în vedere faptul că, argumentele

recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4) din

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ciocan

Maria, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

dispune

Recursul declarat de Ciocan Maria se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Nicolae Clima

Judecătorul

Judecătorii Ion Druță

Dumitru Mardari