1ra-1771/2018 — art. 27, 145 alin. 2 lit. i, j CP

1ra-1771/2018 — art. 27, 145 alin. 2 lit. i, j CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1771/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Elena Covalenco,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Iurie Bejenaru,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare, declarate de procurorul delegat în Procuratura de circumscripție Chișinău,

Vladislav Harti, și de inculpatul Mantea Igor, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie 2018, în privința inculpaților

Tricolici Igor XXXXX, născut la

XX XXXX XXXX în XXXXXX, fără domiciliu, cetățean

al R. Moldova, condamnat anterior prin:

1) sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

din 14.01.2000 în baza art. 121 alin. (2) p. 1), 2), alin.

(3) Cod penal (redacția a. 1961) la 11 ani închisoare.

Prin încheierea Judecătoriei Soroca din

28.10.2008, eliberat condiționat de pedeapsă, înainte de

termenul de executare cu 2 ani și 22 zile;

2) sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

02.12.2010 în baza art. 186 alin. (1) Cod penal la 2 ani

și 8 luni închisoare;

Mantea Igor XXXXX, născut la

XX XXXXX XXXX, originar și locuitor al

XXXXXX, XXXXXX cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 23.11.2015 – 28.03.2017,

instanța de apel: 25.05.2017 – 18.04.2018,

instanța de recurs: 03.08.2018 – 20.11.2018.

1

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal la 15 ani închisoare și în

baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 5 ani închisoare.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate,

i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 17 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis, de la reținere, cu includerea perioadei aflării în arest de la

08.09.2015 până la 08.09.2016.

Mantea Igor a fost condamnat în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. i), j) Cod

penal la 15 ani închisoare și în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 3 ani închisoare.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate,

i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 16 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis, de la reținere, cu includerea perioadei aflării în arest de la

10.09.2015 până la 10.09.2016.

Tricolici I., în timp ce se afla în gospodăria lui Dăncineanu F., situată în

XXXXXX, XXXXXX, împreună cu prietenul său Mantea I., ambii fiind în

stare de ebrietate alcoolică, au inițiat un conflict cu Gandrabur I., manifestat prin

numirea cu cuvinte necenzurate a ultimului, după care, împreună și de comun

acord cu Mantea I., l-au scos pe Gandrabur I. în stradă, în apropierea gospodăriei

date.

În continuare, Tricolici I. și Mantea I., urmărind scopul lipsirii ilegale de

viață a lui Gandrabur I., cu deosebită cruzime, din motive huliganice, l-au

amenințat pe ultimul cu moartea, iar în vederea realizării intenției lor criminale,

Mantea I. l-a apucat cu mâinile de gât pe Gandrabur I., imobilizându-1 în așa mod,

iar, Tricolici I. cu cuțitul pe care îl deținea, l-a lovit de mai multe ori în diferite

regiuni ale corpului și în regiunea organelor vitale -plămâni, după care, văzând că

ultimul de la loviturile primite a căzut la pământ, l-au abandonat în stradă la locul

comiterii crimei, însă din motive independente de voința făptuitorilor, intenția lor

nu și-a produs efectul, deoarece părții vătămate i-a fost acordat la timp ajutorul

medical necesar.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2263/D din 25.09.2015,

pe corpul lui Gandrabur I. au fost depistate: plagă tăiată înțepată penetrantă a

hemitoracelui stâng cu pneumotorax traumatic; plagă tăiată penetrantă a cavității

abdominale; plăgi tăiate pe suprafața laterală a coapsei stângi, care au fost produse

în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect tăietor-înțepător, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, prezintă pericol pentru viață și, în baza acestui criteriu, se

califică ca vătămare gravă.

2

Tot el, la 07 septembrie 2015, orele 22.00, împreună cu prietenul său Mantea

I., ambii fiind în stare de ebrietate alcoolică, având scopul realizării intenției lor

infracționale, îndreptate spre comiterea unui act de huliganism și aflându-se în

gospodăria lui Dăncineanu F., situată în XXXXXX, XXXXXX, fără careva

motive, au inițiat un conflict cu Gandrabur I. și, în prezența altor persoane, au

început a-l numi pe aceasta cu cuvinte necenzurate, apoi, scoțându-l în stradă, în

apropierea gospodăriei date, au continuat a-l agresa verbal.

Apoi, Tricolici I., manifestând o deosebită obrăznicie și încălcând în

continuare grosolan ordinea publică, în prezența altor persoane, în timp ce Mantea

I. l-a apucat pe Gandrabur I. cu mâinile de gât, Tricolici I. cu cuțitul pe care îl

deținea, l-a lovit pe acesta de mai multe ori în regiunea organelor vitale ale

corpului, cauzându-i leziuni corporale sub formă de plagă tăiată înțepată penetrantă

a hemitoracelui stâng cu pneumotorax traumatic; plagă tăiată penetrantă a cavității

abdominale; plăgi tăiate pe suprafața laterală a coapsei stângi, care conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 2263/D din 25.09.2015, au fost produse

în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect tăietor-înțepător, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, prezintă pericol pentru viață și, în baza acestui criteriu, se

califică ca vătămare gravă.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că în ziua

anterioară incidentului, partea vătămată a inițiat un conflict, încercând să-l

lovească, iar el a plecat or, având un defect fizic, nu putea să opună rezistență față

de acesta. La 07 septembrie 2015, împreună cu Mantea I. și partea vătămată se

aflau în ograda lui Dăncineanu F. Partea vătămată, fiind în stare de ebrietate, i-a

adresat cuvinte necenzurate. Deoarece era gălăgie, Dăncineanu F. și Mantea I. le-

au spus să iasă după poartă. Când a ieșit pe poartă, partea vătămată a început să-l

lovească cu pumnii și i-a rupt un dinte. Partea vătămată l-a lovit cu piciorul și el a

căzut jos, iar acesta a urcat deasupra lui și a început să-l sugrume. A încercat să-i

îndepărteze mâinile, însă nu a putut. Atunci, a scos din buzunar cuțitul și l-a lovit

în picior, pentru a se apăra or, se sufoca. Nu avea intenția să-l omoare. Ține minte

doar cum a aplicat prima lovitură și nu-și amintește ce a urmat deoarece își

pierduse controlul. Mantea I. era în ogradă și nu a intervenit.

Inculpatul Mantea I. a comunicat că în timp ce se aflau la masă, partea

vătămată a inițiat o ceartă cu Tricolici I. Le-a spus să iasă în drum să se clarifice,

iar el a rămas în ogradă. Auzind cum se certau, a ieșit în drum. Tricolici I. era

culcat pe spate, iar Gandrabur I. era deasupra acestuia. El l-a împins pe Gandrabur

I. 1a o parte și i-a spus să plece acasă. L-a ridicat pe Tricolici I. de jos și l-a luat în

ogradă. Apoi, Gandrabur I. a început să strige, iar el a ieșit în drum și l-a văzut pe

acesta pe o movilă de pietriș. Partea vătămată i-a spus că a fost tăiat la picior. L-a

luat pe Gandrabur I. în ogradă, l-a așezat pe un pat și i-a legat piciorul cu un

ștergar. Atunci a văzut în partea stângă, pe maiou la Gandrabur I. niște pete roșii,

asemănătoare cu niște găuri. A încercat să găsească o mașină pentru a-l duce la

spital. Când s-a întors, Dăncineanu F. i-a spus că pe Gandrabur I. l-a luat salvarea.

Nu a văzut ca Gandrabur I. cu Tricolici I. să se bată în drum, iar Gandrabur I. nu i-

3

a spus cine l-a tăiat. Tricolici I. i-a zis că posibil l-a tăiat pe Gandrabur I. El

personal nu l-a apucat de gât pe Gandrabur I. și nu a avut intenția să-l omoare.

Totodată, vinovăția inculpaților este confirmă prin probele administrate.

Astfel, partea vătămată Gandrabur I. a indicat că se afla în ogradă la

Dăncineanu F. când au venit inculpații. Aceștia au început să-l numească cu

cuvinte necenzurate. El a ieșit în drum, iar inculpații au ieșit în urma lui,

amenințându-l și continuând cearta. Mantea I. l-a apucat de gât, fiind în față, iar

Tricolici I. era în spate. El amețise și nu putea să se apere, nefiind în stare să facă

nici o mișcare. După ce Mantea I. l-a eliberat, a simțit că-i curge sânge din picior și

că a fost tăiat. Bătaia între ei a continuat și pe jos. Tricolici I. a inițiat discuția care

a degenerat în ceartă. Conflictul între el și Mantea I. a început din cauză că acesta

l-a dat afară din ogradă. A fost tăiat în abdomen și în partea dreaptă a piciorului.

Nu ține minte dacă cineva dintre ei i-a acordat ajutor, legându-i piciorul.

Martorul Dăncineanu F. a relatat că la ea a venit Gandrabur I. pe care l-a

servit cu o cafea. Apoi au venit concubinul său Mantea I., Tricolici I. și Trohin I.

cu o sticlă de vin. Până a se așeza la masă, s-au numit reciproc cu cuvinte

necenzurate, cearta fiind inițiată de Gandrabur I. cu Tricolici I. din cauza unor

neînțelegeri. S-au certat în ogradă, după care au ieșit în drum, de unde se auzea

gălăgie. Gandrabur I. a strigat și Mantea I. l-a adus în ogradă, 1-a pus pe pat și i-a

legat piciorul cu un ștergar. Nu a văzut ca Tricolici I. să-i acorde ajutor medical.

Gandrabur I. i-a spus că este tăiat la picior. Mantea I. i-a spus că ei s-au certat și

Tricolici I. l-a tăiat pe Gandrabur I. L-a întrebat pe Tricolici I. ce a făcut, iar el i-a

spus că l-a zgâriat oleacă.

Martorul Trohin I. a comunicat că a mers împreună cu inculpații la

Dăncineanu F. pentru a consuma vin. Acolo era deja partea vătămată. Inculpații au

început să se certe cu Gandrabur I., numindu-se reciproc cu cuvinte necenzurate. S-

au certat în ogradă, apoi toți au ieșit în drum. El a încercat să-i liniștească. Văzând

că ei se certau în continuare, s-a întors și a plecat spre casă. Apoi, a auzit că

Gandrabur I. a striga la dânsul după ajutor și s-a întors înapoi. Când a ajuns lângă

Gandrabur I., inculpații nu mai erau. Acesta i-a spus că a fost tăiat și că se sufocă.

El a mers acasă și a anunțat salvarea.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 2263/D din 25.09.2015, la

Gandrabur I. au fost depistate plagă tăiată înțepată penetrantă a hemitoracelui stâng

cu pneumotorax traumatic, plagă tăiată penetrantă a cavității abdominale, plăgi

tăiate pe suprafața laterală a coapsei stângi, care au fost produse în rezultatul

acțiunii traumatice a unui obiect tăietor-înțepător, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, prezintă pericol pentru viață și, în baza acestui criteriu, se

califică ca vătămare gravă.

Or, vina inculpaților în comiterea tentativei la omorul unei persoane, săvârșit

de două persoane, cu deosebită cruzime, se demonstrează prin faptul că ambii

inculpați, acționând cu intenție unică de a lipsi ilegal de viață victima, și anume

inculpatul Mantea I. a imobilizat victima prin apucarea, strângerea și ținerea de gât,

iar Tricolici I. i-a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul în regiunea organelor de

importanță vitală, caracterul și gravitatea leziunilor corporale fiind fapte care, în

4

coroborare cu celelalte probe, dovedesc vina inculpaților de a-l omorî pe

Gandrabur I., fără ca fapta să-și fi produs efectul.

Totodată, incidentul a avut loc într-un loc public, și anume pe una din

străzile XXXXXX, XXXXXX, în fața gospodării lui Dăncineanu F., fiind

încălcată grosolan ordinea publică, manifestată printr-o vădită lipsă de respect față

de societate.

Instanța a încadrat acțiunile inculpaților în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. i), j)

Cod penal, ca tentativa la omorul unei persoane, săvârșită de două persoane, cu

deosebită cruzime și în baza art. 287 alin. (3) Cod penal ca, huliganismul agravat.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75-78

Cod penal, că lipsesc circumstanțe atenuante, că inculpatul Mantea I. se

caracterizează pozitiv, în privința acestuia fiind stabilită circumstanța agravantă –

săvârșirea infracțiunii de către o persoană în stare de ebrietate alcoolică, iar în

privința lui Tricolici I. – săvârșirea infracțiunii de către o persoană în stare de

ebrietate alcoolică, care anterior a fost condamnată, fiind în stare de recidivă

periculoasă.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Mantea I. să fie achitat.

Apelantul a invocat că din probele administrate se deduce doar faptul că

inculpatul i-a despărțit pe Tricolici I. și Gandrabur I. și nu i-a aplicat careva

lovituri părții vătămate, iar, la cererea ultimului, i-a acordat ajutor medical,

legându-i rana care sângera.

Prin urmare, inculpatul nu este vinovat nici pe un capăt din învinuirea

înaintată.

3.1. Avocatul Ion Malanciuc, la fel, a declarat apel, solicitând casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunile inculpatului Mantea I.

să fie reîncadrate în baza art. 157 Cod penal

Apelantul a indicat că instanța de fond s-a limitat doar la descrierea

mecanismului producerii leziunilor corporale victimei, însă nu a specificat care au

fost acțiunile concrete ale inculpatului din care ar rezulta tentativa de omor cu o

deosebită cruzime.

Or, potrivit pct. 3 al Hotărârii Plenului CSJ nr. 9 din 15.11.1993 Cu privire

la practica judiciară în cauzele despre omor premeditat, tentative de omor este

posibilă numai cu intenție directă, adică atunci când acțiunile vinovatului

demonstrau despre aceia că a prevăzut survenirea morții, dorea aceasta, dar

sfârșitul letal nu a survenit din cauza circumstanțelor ce nu depind de voința lui.

În cadrul urmăririi penale, nici în instanța de fond, nu a fost dovedit că

inculpatul a urmărit scopul de a săvârși infracțiunea incriminată.

3.2. A declarat apel și avocatul Ion Tăut, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Tricolici I. să fie achitat.

Apelantul a invocat că inculpatul, fiind conștient de posibilitatea consumării

infracțiunii de omor, s-a limitat doar la vătămarea intenționată gravă a integrității

corporale a părții vătămate, ce demonstrează că el nu avea intenția de a săvârși

omorul părții vătămate.

5

Mai mult, inculpatul nu a negat că i-a aplicat părții vătămate lovituri cu

cuțitul, însă nu a avut intenția de a-l omorî, iar loviturile i le-a aplicat deoarece îl

sufoca și simțea că își pierde cunoștința. Ulterior, s-a aflat în preajma acestuia când

Mantea I. i-a dat un ștergar pentru a-i lega rana, și, în cazul în care i-ar fi dorit

moartea părții vătămate, avea posibilitatea și dispunea de timp să-și ducă intențiile

până la capăt.

Tentativa de omor premeditat este posibilă doar în prezența unei intenții

directe, însă nu a fost dovedită intenția premeditată a inculpatului de a-i cauza

moartea părții vătămate.

2018, apelurile au fost admise, casată sentința parțial, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărâre.

Procesul penal în privința lui Tricolici Igor și Mantea Igor pe art. 287 alin.

(3) Cod penal a fost încetat, pe motiv că fapta constituie contravenție.

Tricolici Igor și Mantea Igor au fost liberați de răspundere contravențională

pe art. 354 Cod contravențional, pe motivul expirării prescripției răspunderii

contravenționale.

Tricolici Igor a fost condamnat în baza art. 151 alin. (2) lit. d), e) Cod penal

la 12 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere, cu

includerea perioadei aflării în arest de la 08.09.2015 până la 08.09.2016.

Mantea Igor a fost condamnat în baza art. 151 alin. (2) lit. d), e) Cod penal la

11 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere, cu

includerea perioadei aflării în arest de la 10.09.2015 până la 10.09.2016.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond eronat a apreciat circumstanțele

de fapt, încadrând juridic greșit acțiunile inculpaților.

Astfel, a constatat că la 07 septembrie 2015, orele 22.00, inculpatul Tricolici

I., împreună cu prietenul său Mantea I., ambii fiind în stare de ebrietate alcoolică,

aflându-se în gospodăria lui Dăncineanu F., situată în XXXXXX,

XXXXX, fără careva motive, au inițiat un conflict cu Gandrabur I. și, în prezența

altor persoane, au început a-l numi pe aceasta cu cuvinte necenzurate, apoi,

scoțându-l în stradă, în apropierea gospodăriei date, au continuat a-l agresa verbal,

manifestând o deosebită obrăznicie și încălcând în continuare grosolan ordinea

publică, în prezența altor persoane.

Apoi, în timp ce Mantea I. l-a apucat pe Gandrabur I. cu mâinile de gât,

Tricolici I. cu un cuțit l-a lovit pe acesta în regiunea organelor vitale ale corpului,

cauzându-i leziuni corporale sub formă de plagă tăiată înțepată penetrantă a

hemitoracelui stâng cu pneumotorax traumatic, plagă tăiată penetrantă a cavității

abdominale, plăgi tăiate pe suprafața laterală a coapsei stângi, care conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 2263/D din 25.09.2015, au fost produse

în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect tăietor-înțepător, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, prezintă pericol pentru viață și, în baza acestui criteriu, se

califică ca vătămare gravă.

Instanța a concluzionat că vinovăția acestora în comiterea infracțiunii a fost

demonstrată prin probele administrate și le-a încadrat acțiunile în baza art. 151

6

alin. (2) lit. d), e) Cod penal, ca vătămarea intenționată a integrității corporale, care

este periculoasă pentru viață, săvârșită de două persoane, cu o deosebită cruzime și

în baza art. 354 Cod contravențional, ca huliganismul nu prea grav, adică acostarea

jignitoare în locuri publice a persoanei fizice.

Or, în cazul în care violența aplicată de către făptuitor în legătură cu

încălcarea grosolană a ordinii publice se exprimă sub formă de vătămări,

calificarea se face potrivit art. 151 Cod penal și 354 Cod contravențional. Potrivit

regulii absorbției, infracțiunea de huliganism nu poate absorbi infracțiunea

prevăzută la art. 151 Cod penal, deoarece infracțiunea absorbantă trebuie să

prevadă o pedeapsă mai aspră decât infracțiunea absorbită.

Harti, a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și menținerea

sentinței instanței de fond.

Recurentul a invocat că decizia instanței de apel este neîntemeiată, fiind

contrară stării de fapt stabilită în baza probelor administrate și prevederilor art. 101

alin. (1) Cod de procedură penală, conform căruia fiecare probă urmează să fie

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității

ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Probele administrate nu determină apariția cărorva dubii în probarea

învinuirii, motivarea instanței de apel reprezentând doar versiuni din oficiu

înaintate în favoarea inculpaților, în lipsa unui suport probatoriu.

Astfel, partea vătămată, a confirmat că a fost amenințată cu moartea de

către Mantea I. când erau în ogradă, apoi, fiind în drum, Mantea I. 1-a apucat de

gât și îl ținea strâns, pierzându-și pentru câteva clipe cunoștința, iar Tricolici I. pe

la spate, i-a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul, în rezultat acesta cazând jos.

Declarațiile părții vătămate sunt veridice, având un caracter constant, atât la

faza de urmărire penală, cât și în instanța de judecată, precum și coroborează cu

circumstanțele de fapt constatate prin depozițiile martorilor și raportul de expertiză

medico-legală.

Prin urmare, acțiunile inculpaților au fost încadrate corect în baza art. 27,

145 alin. (2) lit. i) și j) Cod penal, ca tentativa la omorul unei persoane, săvârșit de

două persoane, cu deosebită cruzime.

Totodată, a fost dovedită participația ambilor inculpați la comiterii omorului

în sensul art. 41 Cod penal și cu o deosebită cruzime.

Deci, agravanta omorului manifestată prin săvârșirea crimei de două

persoane, s-a realizat prin aceea că ambii inculpați acționând cu intenție unică de a

lipsi ilegal de viață victima, au comis latura obiectivă a infracțiunii incriminate, în

sensul că Mantea I. a imobilizat victima prin apucarea, strângerea și ținerea de gât,

iar Tricolici I., în același timp, i-a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul în regiunea

organelor vitale.

Semnul calificativ al deosebitei cruzimi s-a manifestat prin intensitatea

loviturilor inutile și prelungite în timp, în procesul căruia victimei i s-au cauzat

suferințe chinuitoare și insuportabile enorme, astfel, ieșind la iveală trăsăturile

negative ale inculpaților, manifestate prin neîndurare și ferocitate care evident își

găsesc expresia în metoda omorului și ambianța executării acestuia.

7

Pe lângă aceasta, în acțiunile inculpaților a fost constatată și prezența

elementelor infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, ca huliganismul

agravat, fiind stabilit că infracțiunea a fost săvârșită în loc public și din motive

huliganice, iar încălcarea ordinii publice se probează prin procesul-verbal de

cercetare la fața locului, declarațiile părții vătămate și ale martorilor Dăncineanu

F., Trohin I. și Platon E. care au confirmat că a avut loc un conflict și au auzit

gălăgie și strigăte.

Astfel, inculpații au prevăzut posibilitatea cauzării morții părții vătămate și

au admis în mod conștient aceasta, ei acționând cu intenție directă de omor, însă

din cauza unor circumstanțe independente de voința lor, nu și-au realizat scopul.

Potrivit art. 27 Cod penal, se consideră tentativă de infracțiune, acțiunea

intenționată îndreptată nemijlocit spre săvârșirea unei infracțiuni, dacă din cauze

independente de voința făptuitorului, aceasta nu și-a produs efectul.

Conform pct. 3 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție Cu privire la

practica judiciară în cauzele despre omor premeditat, instanța de judecată va ține

seama de faptul că, omorul premeditat poate fi săvârșit cu intenție directă cât și

indirectă. Tentativa de omor este posibilă numai cu intenție directă, adică, atunci

când acțiunile vinovatului demonstrează despre aceea că el a prevăzut survenirea

morții, dorea aceasta, dar sfârșitul letal nu a survenit din cauza circumstanțelor ce

nu depind de voința lui. Dacă s-a dovedit că în acțiunile vinovatului este

componența tentativei de omor, nu este necesară o încadrare suplimentară privind

urmările reale survenite pentru victimă.

Probele administrate atestă că tentativa de omor a victimei a fost consumată,

iar inculpații au refuzat să continue acțiunile orientate spre atingerea rezultatului

criminal, abandonând victima care sângera.

Or, instanța de fond la stabilirea tuturor circumstanțelor cauzei, la verificarea

argumentelor apărării corect a stabilit comportamentul inculpaților care, după

aplicarea loviturilor cu cuțitul, văzând victima sângerând, au manifestat o

indiferență totală, în ce privește iminența survenirii decesului acesteia și au fugit de

la fața locului.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței,

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

5.1. A declarat recurs ordinar și inculpatul Manea Igor, în care solicită

casarea hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunile să-i

fie reîncadrate în baza art. 157 Cod penal, cu aplicarea unei pedepse nonprivative

de libertate.

Recurentul a indicat că din probele prezentate rezultă că el doar a avut

intenția de a-i despărți pe Tricolici I. și Gandrabur I. și nu i-a aplicat părții

vătămate nicio lovitură, iar la rugăminte ultimului, i-a acordat primul ajutor

medical, legându-i rana care sângera.

Astfel, nu recunoaște vina în săvârșirea infracțiunilor incriminate, nefiind de

acord nici cu reîncadrarea acțiunilor sale făcută de instanțe de apel.

8

Or, instanța de fond, nemotivat și ilegal a apreciat calificativele omorului

săvârșit cu o deosebită cruzime, fără a indica prin ce se caracterizează aceasta,

aplicându-i o pedeapsă prea aspră, iar instanța de apel, neglijând prevederile art. 6

CEDO care obligă instanțele judecătorești să-și motiveze hotărârile, a reîncadrat

acțiunile lui în baza unei infracțiuni nu mai puțin severă, fără a delimita acțiunile

lui de cele ale lui Tricolici I.

Mai mult, instanța de apel constatând că tentativa de infracțiune, din punct

de vedere subiectiv, se caracterizează prin prezența intenției directe și referindu-se

la acțiunile directe și indirecte ale ambilor inculpați, nu a demonstrat care a fost

scopul lui de a-i curma viața părții vătămate sau pentru a contribui la aplicarea

loviturilor cu cuțitul de Tricolici I. Instanța de apel greșit a conchis că acțiunile lui

au fost în colaborare cu ale lui Tricolici I., având un rol activ, iar prin apucarea și

strângerea de gât i-a creat acestuia posibilitatea să aplice lovituri cu cuțitul, iar

implicarea lui la săvârșirea infracțiunii este greșită, instanța de judecată fiind lipsită

de dreptul de specifica acesta din proprie inițiativă.

Totodată, nu a fost demonstrat faptul că el a urmărit scopul de a săvârși

infracțiunea prevăzută la art. 151 Cod penal, instanța de apel limitându-se la

procesele-verbale ale ședințelor instanței de fond, nefiind audiată partea vătămată

și martorii.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a

fi admise din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 101

alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată

este obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor

probelor administrate. În corespundere cu art. 325 alin. (1) Cod de procedură

penală, judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în limitele învinuirii

formulate în rechizitoriu. Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1) și 2) Cod de procedură

penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea

faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul

săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii,

probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru

9

care instanța a respins alte probe. }n corespundere cu art. 113 alin. (1) Cod penal,

se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele

componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct.

3., 39., 41.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului sentinței, instanța

de fond (pct. 2. din decizie):

a) a descris faptele criminale pe ambele capete de acuzare, considerate ca

fiind dovedite, însă încadrând juridic acțiunile inculpaților în baza art. 287 alin. (3)

Cod penal doar ca huliganismul agravat, nu s-a referit în niciun fel asupra

celorlalte elemente calificative incriminate lor prin rechizitoriu, cum ar fi acțiunile

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței

asupra persoanelor, săvârșite de două sau mai multe persoane, cu aplicarea altor

obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății;

b) doar a trecut în revistă probele administrate pe caz, însă nu a apreciat

fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării

lor, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept indicate în rechizitoriu, și nu a

indicat care dovezi a pus la baza sentinței de condamnare, cât și motivele pentru

care a respins alte probe.

Mai mult, nu a apreciat împrejurările de fapt și de drept invocate în

învinuirea formulată inculpaților, în raport cu jurisprudența națională, potrivit

cărei, omorul intenționat poate să reprezinte violența, care este aplicată tocmai în

legătură cu încălcarea grosolană a ordinii publice, în acest caz, calificarea trebuie

făcută în temeiul art. 145 Cod penal și art. 354 „Huliganismul nu prea grav” din

Codul contravențional. În cazuri de acest gen, nu este admisibilă aplicarea

răspunderii, în baza art. 145 și art. 287 Cod penal. Or, principiul de neadmitere a

sancționării duble a aceleiași fapte interzice tragerea de două ori la răspundere

penală pentru aceeași faptă, în cazurile de acest gen, violența este cea, pe care o

desemnăm prin sintagma „aceeași faptă”. Doar în cazul în care infracțiunea de

huliganism este urmată de infracțiunea de omor intenționat, cele săvârșite se vor

încadra în baza concursului real de infracțiuni, iar calificarea se va face conform

art. 287 și 145 Cod penal (Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 4 din

19.06.2006 Cu privire la practica judiciară, în cauzele penale despre huliganism, pct. 10.4), 5)).

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția.

În al doilea rând, conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

10

penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Potrivit art. 419

Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară

potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se

aplică în mod corespunzător. În corespundere cu art. 325 alin. (1) Cod de

procedură penală, judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în

limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Conform art. 394 alin. (1) pct. 1), 2),

5) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să

cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se

locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și

consecințele infracțiunii, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de

judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe, încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului. În corespundere cu art. 113 alin. (1) Cod penal, se

consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele

componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală. Conform art. 417 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă

temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări,

Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se

constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate,

hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, potrivit descriptivului și dispozitivului deciziei contestate (pct. 4. din

decizie):

a) a concluzionat că inculpatul a comis infracțiunile prevăzute la: „art. 151

alin. (2) lit. d), e) Cod penal, ca vătămarea intenționată a integrității corporale,

care este periculoasă pentru viață, săvârșită de două persoane, cu o deosebită

cruzime și art. 354 Cod contravențional, ca huliganismul nu prea grav, adică

acostarea jignitoare în locuri publice a persoanei fizice”, dar în fapta pe art. 151

alin. (2) lit. d) și e) Cod penal, considerată ca fiind dovedită, a indicat neclar și

divergent, elemente calificative ale infracțiunii prevăzute în art. 287 alin. (3) Cod

penal, cum ar fi: „...manifestând o deosebită obrăznicie și încălcând în

continuare grosolan ordinea publică...”, nefiind constatată în genere fapta pe art.

354 Cod contravențional;

b) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete de fapt și de drept

invocate în rechizitoriu, și nu a indicat care dovezi a pus la baza sentinței de

condamnare, cât și motivele pentru care a respins alte probe.

11

Mai mult, nu a judecat cauza în raport cu circumstanțele de fapt și de drept

incriminate inculpaților în rechizitoriu, adică în limitele învinuirii formulate or, în

fapta constatată și în descriptivul deciziei lipsește analiza și aprecierea

împrejurărilor imputate lor, cum ar fi: „l-a apucat cu mâinile de gât pe Gandrabur

I., imobilizându-1..., cu un cuțit l-a lovit de mai multe ori pe Gandrabur I. în

diferite regiuni ale corpului și în regiunea organelor vitale...”;

c) nu și-a raportat în niciun fel soluția de recalificare a acțiunilor inculpatului

de la art. 145 alin. (2) lit. i) și j) la art. 151 alin. (2) lit. d) și e) Cod penal, la

jurisprudența națională potrivit cărei instanța, soluționând chestiunea de vinovăție

în cazul infracțiunilor săvârșite prin omor, urmează să rezulte din cumulul tuturor

circumstanțelor infracțiunii comise, să țină cont, în special, de anturajul, modul de

săvârșire a infracțiunii, arma utilizată, numărul, caracterul și localizarea rănilor și a

altor vătămări corporale, comportarea anterioară a făptuitorului și a victimei,

relațiile dintre ei. Absența urmării prejudiciabile, adică a morții cerebrale,

demonstrează că omorul s-a întrerupt la etapa tentativei. Tentativa de omor poate

fi o tentativă întreruptă (neterminată), dacă subiectul nu a putut să-și continue

fapta, intervenind anumiți factori care l-au împiedicat să-și desfășoare mai departe

activitatea infracțională. În alte cazuri, tentativa de omor poate fi o tentativă

perfectă (terminată), atunci când făptuitorul depune toate eforturile pe care le

consideră necesare pentru lipsirea de viață a victimei și care în realitate au fost

necesare pentru aceasta, fără ca fapta să-și fi produs efectul (Hotărârea Plenului CSJ a

RM din 24.12.2012, nr.11 - Cu privire la practica judiciară în cauzele penale referitoare la

infracțiunile săvârșite prin omor, pct. 1., 4.).

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu

au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu

cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția, și că recursurile ordinare sunt

întemeiate.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei

contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

12

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

admite recursurile ordinare declarate de procurorul delegat în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Vladislav Harti, și de inculpatul Mantea Igor, casează

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie 2018, în

privința inculpaților Tricolici Igor XXXXX și Mantea Igor XXXXX, și dispune

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 13

decembrie 2018.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Iurie Bejenaru

13