1ra-2057/2018 — art. 190 alin. 4 CP

1ra-2057/2018 — art. 190 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-2057/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

05 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Anatolie Țurcan,

Judecători – Victor Boico, Elena Cobzac,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

inculpat și avocatul său Coșleț Petru, de către partea vătămată Filipopolski

Alexandru, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 05 iunie 2018, în cauza penală în privința lui

Rața Spiridon Xxxxx, născut la xxxxx, originar din s.

Xxxxx r-nul Xxxxx, domiciliat mun. Xxxxx or. Xxxxx str.

Xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

de la 18.10.2013 – până la 21.08.2015

instanța de apel:

de la 16.09.2015 – până la 13.09.2016

de la 17.03.2017 – până la 22.06.2017

de la 26.01.2018 – până la 05.06.2018

instanța de recurs ordinar:

de la 14.12.2016 – până la 14.02.2017

de la 10.08.2017 – până la 19.12.2017

de la 04.10.2018 – până la 05.12.2018

A C O N S T A T A T :

Spiridon Xxxxx a fost achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.

190 alin. (5) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele constitutive ale

componenței de infracțiune.

Acțiunea civilă înaintată de Filipopolski Alexandru a fost lăsată fără examinare,

cu dreptul de a o înainta în ordinea prevăzută de art. 166-167 Cod de procedură civilă.

Spiridon a fost învinuit în aceea că, la 16 iunie 2012 și 22 iulie 2012, în timp ce se afla

în mun. Chișinău, str. Costiujeni 78, după un plan bine chibzuit, urmărind scopul

dobândirii prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altei persoane, sub

pretextul vânzării apartamentului cu două odăi, care nu îi aparține cu titlu de

proprietate, situat în mun. Xxxxx, or. Xxxxx str. Xxxxx, denaturând intenționat datele

1

despre sine, și anume poziția sa de vulnerabilitate, a însușit de la Filipopolski

Alexandru, sub formă de arvună, suma de 7.000 euro, echivalentul a 109.200 lei, bani

care de la bun început era conștient că nu-i va restitui ultimului, cauzându-i astfel o

pagubă materială în proporții deosebit de mari.

De către organul de urmărire penală, fapta inculpatului, Rața S., a fost încadrată

de drept în baza art. 190 alin. (5) Cod penal – escrocheria, adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, cu cauzarea de daune

în proporții deosebit de mari.

3.1 Procuror, care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care Rața S., să fie condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 10 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de până la 5 ani, invocând că vinovăția inculpatului

în comiterea infracțiunii imputate a fost dovedită prin probele administrate, inclusiv

prin declarațiile inculpatului, părții vătămate Filipopolski A., martorilor Rața V.,

Romanov P., Baziliuc T., Filipopolski H., Dilipovici V. și Dilipovici Z.

3.2 Avocatul Russ Sergiu, în numele părții vătămate Filipopolski A., care a

solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

condamnat conform învinuirii înaintate și să fie admisă integral acțiunea civilă,

invocând următoarele argumente:

- relațiile dintre inculpat și partea vătămată poartă un caracter penal;

- inculpatul a acționat cu intenție criminală la însușirea mijloacelor bănești de la

partea vătămată, aceasta fiind dovedită prin probele administrate.

2016, apelurile declarate au fost admise, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre,

prin care Rața Spiridon a fost condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 8 ani și

6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita o anumită

activitate în domeniul imobiliar și financiar pe un termen de 3 ani, cu executare în

penitenciar de tip închis.

iunie 2012 și 22 iulie 2012, Rața Spiridon în timp ce se afla în mun. Chișinău, str.

Costiujeni 78, după un plan bine chibzuit, urmărind scopul dobândirii prin

înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altei persoane, sub pretextul vânzării

apartamentului cu două odăi, care nu îi aparține cu titlu de proprietate, situat în

mun. Xxxxx, or. Xxxxx, str. Xxxxx, denaturând intenționat datele despre sine, și

anume poziția sa de vulnerabilitate, a însușit de la Filipopolski A., sub formă de

arvună suma de 7.000 euro, echivalentul a 109.200 lei, bani care de la bun început

era conștient că nu-i va restitui ultimului, cauzând astfel părții vătămate o pagubă

în proporții deosebit de mari.

Instanța de apel a reținut că, prima instanță neîntemeiat a concluzionat că

inculpatul urmează a fi achitat pe motiv că fapta nu întrunește elementele

constitutive ale componenței de infracțiune imputate acestuia.

Astfel, vinovăția inculpatului este dovedită prin probele administrate, și

2

anume: declarațiile inculpatului, părții vătămate Filipopolski A., martorilor

Romanov P., Baziliuc T., Filipopolski H. și Dilipovici V., procesul-verbal de

confruntare din 02 august 2013, procesul-verbal de confruntare din 16 august 2013,

procesul-verbal de confruntare din 16 august 2013, procesul-verbal de confruntare

din 25 iulie 2013, contractul de vânzare din 22 iulie 2012, recipisă din 22 iulie 2012,

extrasul din registrul bunurilor imobile, extrasul din Registrul de Stat al populației,

informația de la IMSP Spitalul Clinic de Psihiatrie în privința lui Rața S., informația

de la IMSP Dispensarul Republican de Narcologie în privința lui Rața S.,

revendicarea în privința lui Rața S., acțiunea civilă în cadrul procesului penal.

Instanța de apel a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 190 alin. (5) Cod

penal, ca escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune sau abuz de încredere, în proporții deosebit de mari.

Totodată, instanța de apel a concluzionat că, în conformitate cu art. 387 alin. (3)

Cod de procedură penală, în cazuri excepționale când, pentru a stabili exact suma

despăgubirilor cuvenite părții civile, ar trebui amânată judecarea cauzei, instanța

poate să admită, în principiu, acțiunea civilă, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă. Astfel, acțiunea civilă înaintată

de Filipopolski A., urmează a fi lăsată fără soluționare.

6.1 Avocatul Russ Sergiu în numele părții vătămate Filipopolski A., care a

solicitat, casarea parțială a acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie

admisă integral acțiunea civilă, invocând că instanța de apel nu era în drept să lase

fără soluționare acțiunea civilă, deoarece în conformitate cu prevederile în vigoare,

legiuitorul a obligat instanțele de judecată, odată cu soluționarea laturii penale a

cauzei, să soluționeze și latura civilă.

6.2 Avocatul Coșleț Petru în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia,

cu menținerea sentinței, invocând că:

- între inculpat și partea vătămată persistă relații de ordin civil;

- în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat că, inculpatului și familiei sale le-

a fost atribuit apartamentul xxxxx, or. Xxxxx, mun. Xxxxx;

- în acest apartament au viză de domiciliu inculpatul și copiii lui - Rața

Vladimir, Rața Vladislav și Melnic Tatiana, fapt demonstrat prin extrasul din tabelul

nominal și extrasul din fișa locuinței, anexate la dosar, însă în apartament practic

nimeni nu locuia și nu erau achitate serviciile locativ- comunale;

- inculpatul a convenit cu copiii de a privatiza și înstrăina acest apartament, iar

banii să-i împartă între ei;

- la 16 iunie 2012, partea vătămată a transmis cu titlu de arvună inculpatului

suma de 3.000 euro (echivalentul a 45.436,80 lei). Din suma primită, inculpatul a

achitat datoriile pentru serviciile comunale;

- pe 22 iulie 2012, inculpatul a mai primit de la partea vătămată suma de 1.000

euro;

- inculpatul a întocmit o recipisă pentru suma totală de 4.000 euro, iar prima

recipisă de 3.000 euro, din 16 iunie 2012, a rămas tot la Filipopolski A.;

3

- partea vătămată a relatat instanțelor că, inculpatului i-a transmis în calitate de

arvună 3.000 euro și 4.000 euro, în total 7.000 euro. Deci, este evident că există

divergențe esențiale între declarațiile părții vătămate și ale inculpatului referitor la

suma totală transmisă în calitate de arvună;

- instanța de apel nu a stabilit cu certitudine ce sumă de bani i-a transmis

Filipopolski A. inculpatului, lăsând ca această chestiune să se rezolve în instanța

civilă;

- este evident că între inculpat și partea vătămată persistă relații civile, rezultate

dintr-un contract de arvună;

- în acțiunile inculpatului lipsește fapta infracțiunii;

- în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat că inculpatul nu a săvârșit careva

acțiuni, ce ar cădea sub incidența art. 190 alin. (5) Cod penal;

- instanța de apel eronat a interpretat circumstanțele cauzei;

- inculpatul a fost condamnat ilegal de către instanța de apel pentru careva

datorii față de Filipopolski A., încălcând astfel prevederile art. 1 al Protocolului

adițional nr. 4 al Convenției, care stipulează că „nimeni nu poate fi privat de

libertatea sa pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligație

contractuală”;

- în acțiunile inculpatului lipsește latura obiectivă a infracțiunii imputate,

deoarece el l-a informat pe Filipopolski A., că apartamentul nu este privatizat și există

datorii la capitolul serviciilor locativ-comunale, iar banii obținuți în calitate de arvună

vor fi utilizați în acest sens, fapt cu care partea vătămată a fost de acord;

- totodată, în acțiunile inculpatului lipsește și latura subiectivă a infracțiunii,

deoarece după obținerea arvunei, inculpatul a achitat serviciile locativ-comunale și a

început colectarea actelor necesare privatizării, însă nu l-a privatizat din motive ce

nu-i pot fi imputate, deoarece bonul de repartiție a fost pierdut, iar autoritățile refuză

de a-i elibera duplicatul lui;

- rezultă că inculpatul ilegal a fost condamnat de instanța de apel pentru o faptă

care nu a săvârșit-o, iar instanța de fond just a dispus achitarea lui;

- în cadrul cercetării judecătorești, au apărut divergențe esențiale referitor la

suma acordată în calitate de arvună de către Filipopolski A. și recunoscută de către

inculpat;

- relații dintre părți sunt de ordin civil și urmează a fi soluționate pe cale civilă și

nicidecum pe cale penală;

- s-a mai constatat că la data de 28 decembrie 2012, partea vătămată a depus o

acțiune civilă în cadrul cauzei penale, solicitând încasarea dublului arvunei de la

inculpat, adică în sumă de 14.000 euro și 16.000 lei cu titlu de prejudiciu moral;

- instanța de fond just a respins acțiunea civilă;

- la înaintarea învinuirii inculpatului, acuzarea a încălcat termenul prevăzut de

art. 63 alin. (3) Cod de procedură penală;

- la data de 20 februarie 2013, inculpatul a fost audiat în calitate de bănuit;

- inculpatului urma să i se aducă la cunoștință învinuirea cel târziu la data de

19 mai 2013, însă în termenul prevăzut de art. 63 alin. (2) Cod de procedură penală,

4

învinuirea nu i-a fost înaintată;

- învinuirea i-a fost înaintată inculpatului doar la data de 05 iunie 2013, cu

depășirea termenului de 3 luni de zile, fapt confirmat prin obiecția scrisă pe

ordonanța din 20 mai 2013;

- în ordonanța de reținere și de căutare se face trimitere la o altă ordonanță de

punere sub învinuire din 14 mai 2013, care inculpatului nu i-a fost adusă la

cunoștință;

- ordonanța din 20 mai 2013 de înaintare a învinuirii este falsificată și nulă de

drept;

- la materialele cauzei este anexat procesul-verbal cu privire la corectarea

erorilor materiale din 26 septembrie 2013, emis de procurorul în Procuratura sect.

Centru, mun. Chișinău, Constantin Moraru, potrivit căruia se corectează eroarea -

data ordonanței de punere sub învinuire din „20 mai 2013” în „14 mai 2013”. La f.d.

150 este anexată ordonanța de punere a lui Rața S. sub învinuire, din 14 mai 2013,

dar nu i-a fost adusă la cunoștință lui Rața S.;

- anume prin procesul-verbal din 26 septembrie 2013, întocmit de către

procurorul în Procuratura sect. Centru, mun. Chișinău, Constantin Moraru, se

demonstrează faptul falsificării ordonanței din 20 mai 2013 de recunoaștere a lui

Rața S. în calitate de învinuit, iar în consecință și ilegalitatea acesteia, deoarece la

acel moment exista ordonanța din 14 mai 2013 de recunoaștere în calitate de

învinuit, dar care nu i-a fost adusă la cunoștință contra semnătură până în prezent;

- instanța de apel a încălcat grav dreptul inculpatului la un proces echitabil;

- în instanța de apel, careva probe noi care ar răsturna soluția adoptată de

instanța de fond, acuzarea nu a prezentat, iar instanța de apel s-a limitat doar la

audierea părții vătămate Filipopolski A., soția acestuia Filipopolski H. și martorului

Romanov P. Ceilalți martori nu au fost audiați;

- adoptând o soluție de condamnare a inculpatului în baza acelorași probe,

pentru care instanța de fond l-a achitat, instanța de apel a încălcat grav dreptul

inculpatului la un proces echitabil, garantat lui prin prisma art. 6§1 al Convenției. Mai

mult, în motivarea deciziei de condamnare, instanța de apel face trimitere la

declarațiile martorului Baziliuc T., deși acest martor nu a fost audiat în instanța de

apel. Instanța de apel a mai făcut trimitere la declarațiile martorului Dilipovici V.,

care în instanța de fond a dat declarații în favoarea inculpatului, însă le-a apreciat

critic, deși nu a fost audiată în instanța de apel. În instanța de fond a mai fost audiată

martorul Dilipovici Z., care la fel a dat declarații în favoarea inculpatului, însă

instanța de apel la fel nu a audiat-o. Totodată, în adoptarea deciziei, instanța de apel

s-a bazat doar pe declarațiile părții vătămate Filipopolski A., martorului Filipopolski

H. - soția părții vătămate, care a dat declarații controversate și martorul Romanov P.

februarie 2017 au fost admise recursurile ordinare, casată total decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2016, în privința inculpatului Rața

Spiridon și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

5

nu au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu

cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând

dispozitivul hotărârii, și că recursurile ordinare sunt întemeiate.

fost respinse ca neîntemeiate apelurile declarate, cu menținerea sentinței.

legal și întemeiat a adoptat o sentință de achitare în privința inculpatului, deoarece

concluzia primei instanțe privind netemeinicia acuzării referitor la prezența în

acțiunile inculpatului a dobândirii ilicite a bunurilor părții vătămate este justă, iar

argumentele acuzării în acest sens, au doar un caracter de presupunere, de fapt sunt

lipsite de careva bază probantă în sensul prezenței la inculpat a intenției de a însuși

banii părții vătămate.

A mai reținut instanța de apel că, din materialele cauzei rezultă că partea

acuzării, atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetărilor judecătorești, nu a

prezentat probe pertinente și concludente ce ar dovedi intenția directă în acțiunile

inculpatului, precum și scopul de cupiditate.

11.1 Procuror, care a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel.

În motivarea recursului, invocând temei de drept pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate echivalează

cu nerezolvarea fondului apelului;

- nu au fost supuse verificării probele prezentate în sprijinul acuzării, făcând

trimitere unilateral la argumentele invocate în sentință și care au fost puse la baza

achitării;

- instanța de apel a dat o apreciere incorectă probelor prezentate de acuzare și

nu a apreciat multilateral și obiectiv probele administrate, care în cumul dovedesc

cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, ori nu s-a

expus asupra tuturor motivelor indicate în apelul procurorului;

- vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate este dovedită pe deplin

prin probele administrate în cadrul urmării penale și cercetate în instanța de

judecată, fiind indicate și ca motive ale apelului procurorului, iar instanța de apel

nu s-a expus asupra lor ori nu le-a apreciat, ori le-a apreciat eronat, fiind respinsă

puterea de acuzare fără o motivare plauzibilă sau bazată pe probe ce ar combate

învinuirea impuatată inculpatului;

- decizia instanței de apel de menținere a sentinței de achitare a inculpatului

este contrară stării de fapt stabilite în baza probelor examinate în cadrul cercetării

judecătorești, contravine și prevederilor art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală;

- instanța de apel a dat prioritate nefondată probelor apărării în detrimentul

probelor acuzării, care demască acțiunile ilegale ale inculpatului, respectiv care

stabilesc adevărul.

6

11.2 Avocatul Russ Sergiu în numele părții vătămate Filipopolski A., care a

solicitat, casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

condamnat.

decembrie 2017 au fost admise recursurile ordinare, casată total decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2017, în privința inculpatului Rața

Spiridon și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

apel a încălcat prevederile specificate în alin. (6) art. 414 Cod de procedură penală,

potrivit cărora instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele

cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a

instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal, deoarece la baza

deciziei au fost puse probe care n-au fost verificate în ședința instanței de apel.

Instanța de recurs a constatat că, procesul-verbal al ședinței de judecată a

instanței de apel (f.d. 38 - 44, v. 3) nu conține informații care ar confirma faptul, că de

către instanța de apel au fost verificate declarațiile și probele materiale expuse supra,

cu consemnarea în procesul-verbal, această etapă a ședinței de judecată fiind ignorată

de către instanța de apel, mai mult ca atât, instanța făcând referire în decizie la

declarațiile suplimentare ale părții vătămate și a martorilor nominalizați supra, a

indicat greșit și numerele filelor cauzei, deoarece volumul doi al dosarului este

compus doar din 208 pagini.

Totodată, instanța de recurs a mai menționat, că instanța de apel în motivarea

deciziei sale a indicat faptul, că în acțiunile inculpatului lipsește latura obiectivă a

infracțiunii, deoarece ultimul l-a informat pe Filipopolschi Alexandru despre faptul,

că apartamentul nu este privatizat și există datorii la capitolul serviciilor locativ

comunale, iar banii obținuți în calitate de arvună vor fi utilizați în acest sens, fapt cu

care partea vătămată a fost de acord. Însă, instanța de apel a omis să dea apreciere

faptului, că deși inculpatul la momentul obținerii banilor a declarat, că apartamentul

va fi privatizat, respectiv acesta nu a comunicat părții vătămate faptul, că nu avea

acordul copiilor la privatizarea spațiului locativ, fapt confirmat prin declarațiile părții

vătămate și a lui Rața Vladimir, care până în prezent nu a dat acordul său la

privatizarea apartamentului.

De asemenea instanța de recurs a notat că, probele care confirmă achitarea

serviciilor locativ-comunale de către inculpatul Rața S., nu au fost cercetate de către

instanța de apel, iar faptul „colectării actelor necesare privatizării” nu se confirmă

prin careva probe, fiind doar niște declarații ale inculpatului, care n-au fost verificate

de către instanțe.

În acest sens, instanța de recurs a evedențiat că, invocările apărării, precum că

inculpatul nu poate privatiza apartamentul din motiv, că s-a pierdut bonul de

repartiție, de asemenea nu sunt confirmate prin careva probe, fiind doar niște

declarații ale inculpatului. Mai mult decît atât, instanța de apel nu a dat apreciere

probelor, prezentate de către apărare, omițând inclusiv să se expună asupra faptului,

7

că copia contului prezentat de către apărare nu conține vreo dată calendaristică

pentru a stabili timpul obținerii acestui document.

La fel, instanța de recurs a menționat că, instanța de apel urma să stabilească

faptul, dacă obținerea banilor de la partea vătămată cu ulterioara folosire a lor de

către inculpat pentru achitarea datoriilor la serviciile comunale, în condițiile

imposibilității privatizării apartamentului de sine stătător de către inculpat și

neinformarea părții vătămate despre această imposibilitate, poate fi interpretată ca

fiind un raport juridic civil.

fost admise apelurile declarate, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Rața Spiridon a fost recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (4) Cod penal, cu

aplicarea art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală și art. 79 Cod penal, stabilindu-i

pedeapsă de 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau a exercita anumite activități în

domeniul imobiliar și financiar pe un termen de 3 ani.

În baza art. 90 alin. (1) Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei cu închisoare, stabilite lui Rața Spriridon, pe un termen de probă de 3 ani.

A fost admisă acțiunea civilă și a fost încasat de la Rața Spiridon în beneficiul

părții vătămate Folipopolski Alexandru prejudiciul material în sumă de 109.200 lei și

prejudiciul moral în sumă de 10.000 lei

fapt și de drept reținută de prima instanță nu corespunde probelor din dosar, care

au fost apreciate incorect, ajungând eronat la concluzia că fapta inculpatului nu

întrunește elementele constitutive ale componenței de infracțiune prevăzută de art.

190 alin. (5) Cod penal.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță nu a respectat prevederile art. 101

alin. (1), 384 alin. (3), 385 alin. (1), pct. 1-4), 394 alin. (1), pct. 1), 2), 4), 5) Cod de

procedură penală. Totodată, pe lângă faptul că prima instanță a ajuns la concluzia

greșită de achitare a inculpatului Rața Spiridon, sentința emisă nu corespunde

exigențelor legislației procesual penale și sub alte aspecte. La pronunțarea sentinței

prima instanță a încălcat prevederile art. 384 alin. (2), 392 alin. (1) Cod de procedură

penală.

În ședința instanței de apel, conform prevederilor art. 415 alin. (21) Cod de

procedură penală, la cererea procurorului, au fost audiați suplimentar inculpatul,

partea vătămată, martorul Folipopolski Galina, au fost verificate și cercetate prin citire

declarațiile martorilor, probelor scrise din materialele dosarului examinate în ședința

de judecată a instanței de fond și instanței de apel.

Astfel, instanța de apel analizând și apreciind probele, în strictă conformitate cu

prevederile art. 101 Cod procedură penală, potrivit cărora, fiecare probă urmează să

fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității

ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, a constatat

că, Rața Spiridon la 16 iunie 2012 și 22 iulie 2012, în timp ce se afla în mun. Chișinău,

8

str. Costiujeni 78, după un plan bine chibzuit, urmărind scopul dobândirii prin

înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altei persoane, sub pretextul vânzării

apartamentului cu două odăi, care nu îi aparține cu titlu de proprietate, situat în

mun. Xxxxx, or. Xxxxx str. Xxxxx, denaturând intenționat datele despre sine, și

anume poziția sa de vulnerabilitate, a însușit de la Filipopolski Alexandru, sub formă

de arvună, suma de 7.000 euro, echivalentul a 109.200 lei, bani care de la bun început

era conștient că nu-i va restitui ultimului, cauzând astfel părții vătămate o pagubă

materială în proporții mari.

În acest sens, instanța de apel a stabilit că, acțiunile lui Rața Spiridon se

încadrează în prevederile infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (4) Cod penal,

escrocheria - adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și

abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții mari.

Cu toate că, inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii de

escrocherie, instanța de apel a constatat culpa acestuia rezultând din declarațiile părții

vătămate Filipopolski Alexandru, martorului Filipopolski Galina, precum și probele

scrise: contractul de vânzare-cumpărare 22.07.2012 (f.d. 67, v.1); recipisa din

22.07.2012 (f.d. 73, v. 1); extrasul din registru bunurilor imobile (f.d. 75-76, v. 1);

extrasul din Registrul de Stat al populației (f.d. 92, v. 1); informația de la IMSP

Spitalul Clinic de Psihiatrie (f.d. 94, v. 1); revendicarea (f.d. 96, v. 1); acțiunea civilă în

cadrul procesului penal (f.d. 134, v. 1).

Aplicând prevederile art. 10 Cod penal care stipulează efectul retroactiv al legii

penale, la caz în coroborare cu modificările operate în art. 126 Cod penal, se atestă că

în anul 2012 proporțiile „mari” constituiau 71.000 lei, adică prejudiciul cauzat de Rața

Spiridon așa sau altfel, nu poate fi încadrat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal,

deoarece cuantumul prejudiciului cauzat de acesta este sub limita nominalizată mai

sus, dat fiind faptul că cuantumul prejudiciului cauzat pentru infracțiunea prevăzută

de art. 190 alin. (5) Cod penal, în anul 2012 urma să depășească 142.000 lei.

Luând în considerație faptul că legea penală care înlătură caracterul infracțional

al faptei și care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a

comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au

săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi, instanța de apel a

aplicat în privința lui Rața Spiridon legea nouă - art. 126 Cod penal, deși fapta a fost

comisă de inculpat în perioada cuprinsă iunie-iulie 2012. Astfel, suma dobândită ilicit

constituia în anul 2012, 30,7 unități convenționale 109.200 lei.

De asemenea, instanța de apel a notat că în cadrul cercetării judecătorești, s-a

stabilit cu certitudine existența acțiunii săvârșite de inculpat, prin care s-a realizat

latura obiectivă a infracțiunii de escrocherie, adică dobândirea bunurilor prin

înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altei persoane, sub pretextul vânzării

apartamentului cu două odăi, care nu îi aparține cu titlu de proprietate, situat în mun.

Xxxxx, or. Xxxxx str. Xxxxx, denaturând intenționat datele despre sine și anume

poziția sa de vulnerabilitate, a însușit de la Filipoposcki A., sub formă de arvună,

suma de 7.000 euro, echivalentul a 109.200 lei, bani care de la bun început era

conștient că nu-i va restitui ultimului, cauzând astfel părții vătămate o pagubă

9

materială în proporții mari.

Din probele cercetate de instanța de apel, aceasta a stabilit că, acțiunile prin care

s-a săvârșit infracțiunea incriminată nu pot fi realizate decât prin intenție directă, care

în cadrul cercetării judecătorești a fost stabilită cu certitudine, inculpatul conștientiza

caracterul prejudiciabil al acțiunii comise de fiecare în parte, a prevăzut urmările

prejudiciabile și a dorit survenirea lor.

La stabilirea și individualizarea pedepsei lui Rața Spiridon, instanța de apel în

conformitate cu prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78-79, 90 Cod penal, ținând cont

de gravitatea infracțiunii săvîrșite - inculpatul a comis infracțiune care face parte din

categoria celor grave, potrivit art. 16 Cod penal, de personalitatea inculpatului Rața

Spiridon, care anterior nu a fost condamnat, de condițiile de viață ale acestuia, fiind

văduv, are vârstă de 61 ani, starea sănătății precară, având grad de invaliditate, la

locul de trai se caracterizează pozitiv, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, împrejurări din care a conchis că, corijarea acestuia poate avea

loc prin stabilirea unei pedepse neprivative de libertate, cu aplicarea art. 90 Cod penal

și va duce la atingerea scopului pedepsei.

În prezența circumstanțelor descrise, instanța de apel a considerat întemeiat și

aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal care este proporțională circumstanțelor

descrise.

Totodată, instanța de apel ținând cond de dispozițiilor art. 385 alin. (4) Cod de

procedură penală și deoarece procedurile în prezenta speță au avut o durată excesivă,

situație tratată în favoarea inculpatului, drept recompensă a considerat posibil

reducerea pedepsei.

De asemenea, instanța de apel analizând motivele invocate în apelul declarat de

către avocatul părții vătămate, a constatat că există motive suficiente de implicare în

sensul casării sentinței și în latura civilă, învederând dispozițiile art. 219 alin. (1), art.

221 alin. (2) Cod de procedură civilă, precum și norma art. 514, 1398 Cod civil.

Argumentele apelantului în interesele părții vătămate privind încasarea

prejudiciului moral în mărime de 16.000 lei, instanțade apel le-a considerat întemeiate

parțial, urmând să fie casată sentința în această parte cu pronunțarea unei noi

hotărâri privind încasarea de la inculpat a prejudiciului moral. Ținând cont de rolul

inculpatului în comiterea infracțiunii, personalitatea ultimului și atitudinea acestuia

față de cele comise, de suferințele părții vătămate, având în vedere gradul de

vinovăție, rolul și comportamentul lui Rața Spiridon, suma de 10.000 lei pentru

prejudiciul material este echitabilă, în raport cu cele comise, cu suferințele părții

vătămate în legătură cu infracțiunea săvârșită, astfel instanța de apel a considerat-o

suficientă și care nu vine în contradicție cu prevederile art. 41 din Convenția

Europeană pentru drepturile Omului, din care rezultă că suma pretinsă nu trebuie să

fie exorbitantă și să nu tindă la o îmbogățire fără temei, considerând suma solicitată

de 16.000 lei una exagerată.

Generalizând aspectele invocate, instanța de apel a ajuns la concluzia de a

admite apelurile procurorului și avocatului în numele părții vătămate, a casa sentința

10

și a pronunța o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

16.1 Inculpat și avocatul său Coșleț Petru, la data de 23 august 2018, care solicită

casarea acesteia, cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului ordinar invocă argumente identice cu cele din recursul

declarat anterior în prezenta cauză și menționate în pct. 6.2 al prezentei decizii,

subsidiar menționând că, în opinia lor termenul de depunere a recursului a fost omis,

deoarece decizia motivată a fost expediată la data de 26.07.2018 și recepționată la

27.07.2018, fapt confirmată prin ștampila aplicată de oficiul poștal pe plic.

În drept recursul este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală.

16.2 Partea vătămată Filipopolski Alexandru, la data de 03 octombrie 2018, care

solicită repunerea termenului de declarare a recursului, casarea parțială a deciziei

instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului Rața

Spiridon să-i fie aplicată pedeapsa cu închisoarea pe un termen mai mare și cu

executare reală.

În motivarea recursului ordinar declarat invocă:

- instanța de apel a dispus în privința inculpatului o pedeapsă blândă și a ignorat

faptul că, la momentul examinării cauzei, ultimul nu a restituit nici un leu din banii

primiți pentru vânzarea apartamentului, fapt ce denotă intenția criminală a

inculpatului de a însuși banii părții vătămate;

- instanța de apel nu a avut nici un motiv plauzibil de a stabili inculpatului

pedeapsă cu închisoare, cu suspendarea condiționată;

- ce ține de depășirea termenului de declarare a recursului, acesta a fost depășit

din motive obiective, deoarece până în prezent nu a primit copia deciziei motivate a

instanței de apel.

În drept recursul este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor declarate de

către inculpat și apărătorul său, precum și de către partea vătămată, solicitând de a

decide inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate, deorece instanța de apel

nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, iar decizia

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția privind

încadrarea juridică corectă a acțiunilor inculpatului și stabilirea măsurii de pedeapsă.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora, din

următoarele considerente:

În conformitate cu art. 421 Cod de procedură penală, coraportat la art. 401,

persoanele menționate în dispoziția acestei norme procesuale sânt în drept să declare

recurs ordinar. Astfel, inculpatul și apărătorul său, precum și partea vătămată fiind în

drept să declare recurs ordinar, atât în latura penală, cât și în cea civilă.

11

Referitor la argumentele invocate de către autorii recursurilor, precum că în

calitate de apărător al inculpatului a recepționat decizia instanței de apel la data de

27.07.2018, dată de la care curge termenul pentru recurs în opinia sa, iar în cazul părții

vătămate care indică că nu a recepționat decizia motivată a instanței de apel, Colegiul

penal menționează că, potrivit art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

declarare a recursului ordinar este de 30 zile de la data pronunțării deciziei. Prin

urmare, termenul de atac se calculează de la data când a fost pronunțată decizia

motivată și nu de la data când a fost recepționată de către participanții la proces. Cât

privește, expedierea copiilor hotărârilor judecătorești adoptate, acest fapt are ca scop

doar informarea părților și nu are efect juridic la calcularea termenului pentru atac a

acestora, așa precum interpretează recurenții, în speța dată.

Din lucrările dosarului, rezultă că dispozitivul deciziei adoptate de către instanța

de apel a fost pronunțat la data 05 iunie 2018, în prezența procurorului, inculpatului și

avocatului său Coșleț Petru, părții vătămate, fapt confirmat prin procesul-verbal al

ședinței de judecată în instanța de apel și dispozitivul deciziei adoptate (f.d. 148, 150

v. 3), din care rezultă că aceștia au fost înștiințați despre ziua și ora pronunțării

deciziei integrale și anume pentru data de 03 iulie 2018 ora 14.00.

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel (f.d. 148, 149

v. 3) rezultă că, la data de 03 iulie 2018 s-a dispus amânarea pronunțării deciziei

integrale pentru data de 12.07.2018 ora 14.00, inculpatul și apărătorul său, precum și

partea vătămată nu s-au prezentat la acea dată, precum nu s-au prezenta și nici la data

de 12.07.2018. Tot din materialele cauzei se constată că, inculpatului și avocatului

acestuia, Coșleț Petru, părții vătămate Filipopolski Alexandru, precum și celorlalți

participanți la proces le-a fost expediată copia deciziei motivate a instanței de apel

(f.d. 171 v. 3).

Prin urmare, Colegiul penal atestă că, inculpatul și avocatul său Coșleț Petru au

declarat recurs ordinar împotriva deciziei instanței de apel, la data de 23 august 2018,

rezultând din datele ștampilei aplicate pe plicul poștal (f.d. 211 v. 3), iar partea

vătămată a declarat recurs ordinar la 03 octombrie 2018, fapt confirmat prin

mențiunea despre dată de pe amprenta ștampilei de intrare a Secției grefă Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție (f.d. 214 v. 3).

În prezenta speță, Colegiul penal relevă, că termenul de 30 de zile se calculează

începând cu data de 13 iulie 2018, adică a doua zi după pronunțarea deciziei,

învederând dispozițiile legale prevăzute în art. 422, raportate la cele stipulate la art.

231 alin. (3) Cod de procedură penală și ținând cont că a 30-a zi este una de odihnă,

respectiv termenul se epuizează la sfârșitul zilei de 13 august 2018. Însă, inculpatul și

avocatul său au depus recurs ordinar, abia la data de 23 august 2018, iar partea

vătămată la data de 03 octombrie 2018, adică după expirarea termenului de 30 zile

pentru depunerea recursului ordinar.

Instanța de recurs menționează, că recurenții în prezenta speță au fost înștiințati

despre data pronunțării deciziei integrale a instanței de apel, însă aceștia nu s-au

prezentat la data anunțată, deși ulterior instanța de apel a amânat pronunțarea

motivată a deciziei pentru o dată ulterioară, adică la data de 12.07.2018, astfel

12

asumându-și responsabilitatea pentru realizarea dreptului de atac asupra deciziei

nominalizate. Chiar și în cazul neprezentării la pronunțarea deciziei integrale, părțile

în cazul dat inculpatul și apărătorul său, precum și partea vătămată, urmau să dea

dovadă de diligență la realizarea dreptului de a ataca hotărârea instanței de judecată,

cu care nu au fost de acord.

Prevederile alin. (2) art. 230 Cod de procedură penală stipulează că, în cazul în

care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.

Termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea

lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după

expirarea termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea procesual-penală ce

reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de

repunere în termen a recursului.

Totodată, Colegiul remarcă acel fapt, că legea procesual-penală nu stabilește alte

condiții de calculare a termenului pentru recurs, decât cel prevăzut la art. 422 Cod de

procedură penală, și anume de la data pronunțării deciziei, respectiv procedura de

repunere în termen nu este prevăzută de legislația procesual penală.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este declarat peste

termen.

Finalmente, Colegiul penal, conchide că termenul de 30 zile pentru declararea

recursului ordinar, de către inculpatul și avocatul său Coșleț Petru, precum și de către

partea vătămată Filipopolski Alexandru a fost depășit, impunându-se în consecință

inadmisibilitatea recursurilor, ca fiind declarate peste termen.

Colegiul penal

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpat și avocatul său

Coșleț Petru, de către partea vătămată Filipopolski Alexandru, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 iunie 2018, în cauza penală în

privința lui Rața Spiridon Xxxxx, ca fiind declarate peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 13 decembrie 2018.

Președinte Anatolie Țurcan

Judecători Victor Boico

Elena Cobzac

13