1ra-1686/2018 — art. 190 alin. 2 lit. c CP

1ra-1686/2018 — art. 190 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1686/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Elena Covalenco,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Iurie Bejenaru,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Edineț din 20 noiembrie 2017 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02 mai 2018, declarat de avocatul

Veaceslav Evstratii, în numele inculpatei

Leahu Stela XXXXX, născută la

XX XXXXXX XXXX în XXXXXX, XXXXXX

locuitoare a XXXXXXX, str. XXXXXXXX, ap.

X, cetățeancă a R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 17.07.2017 – 20.11.2017,

instanța de apel: 19.12.2017 – 02.05.2018,

instanța de recurs: 24.07.2018 – 13.11.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

fost condamnată în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la amendă în mărime de

750 unități convenționale, ce constituie 15.000 lei, cu privarea de dreptul de a

comercializa bunuri materiale pe un termen de 1 an.

De la inculpată s-a încasat în beneficiul lui Burlac A. prejudiciul material în

mărime de 5000 euro sau suma echivalentă în valută națională, conform cursului

valutar al BNM la momentul executării sentinței.

inculpata Leahu S., aflându-se în XXXXX, urmărind scopul dobândirii ilicite a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune, acționând cu intenție directă, a dobândit

ilicit de la Burlac A. bani în sumă de 5000 euro, echivalentul a 79.050 lei, cauzând

părții vătămate un prejudiciu material considerabil.

1

Instanța a reținut că inculpata nu a recunoscut vina și a declarat că în

perioada anilor 2009 – 2014, activând în calitate de agent comercial la SC „Trigon-

AVD” S.R.L., îi livra lui Burlac A., care avea în proprietate un magazin, mărfuri

de uz casnic, uneori pe datorie. În luna octombrie 2012 a rugat-o pe Burlac A. să-i

împrumute 300 euro. Peste câteva zile, Burlac A. i-a spus că sora ei poate să-i

împrumute banii solicitați cu o dobândă de 5 % lunar. În octombrie 2012, Burlac

A. i-a dat cu împrumut suma de 300 euro, iar ea achita procente lunar. În

primăvara anului 2013, Burlac A. i-a mai împrumutat 200 euro, cu o dobândă de 5

% lunar, ea onorându-și obligațiunile. Nu recunoaște cererea de chemare în

judecată prin care partea vătămată solicită suma de 5000 euro, ea împrumutând

doar 500 euro, pe care este de acord să-i restituie.

Partea vătămată Burlac A. a relatat că inculpata i-a spus că are nevoie de

5000 euro, deoarece au apărut probleme la serviciu. Fiind în relații de prietenie, a

dat acordul să-i împrumute 2500 euro pentru jumătate de an, fără dobândă. În

ianuarie 2013, i-a mai dat inculpatei, cu aceleași condiții, încă 2500 euro. Ulterior,

inculpata fiind concediată, îi spunea că are probleme financiare, însă îi va întoarce

banii peste câteva zile. Apoi, a încetat să răspundă la telefon și până la moment, nu

i-a restituit banii împrumutați. Banii pe care i-a împrumutat inculpatei, i-a luat de

la sora sa. O parte din discuțiile care confirmă transmiterea sumei de 5000 euro

inculpatei sunt înregistrate în rețeaua de socializare „Ok.”, unde ea o informează

când îi va întoarce banii. Inculpata tergiversează întoarcerea banilor, invocând

diferite motive, ea fiind nevoită să vândă imobilul pe care îl deținea în proprietate,

pentru a-i întoarce banii surorii sale.

Potrivit procesului-verbal de audiere a părții vătămate Burlac A. din

05.12.2016, aceasta i-a transmis inculpatei bani, în două tranșe a câte 2500 euro și,

începând cu luna ianuarie 2013 a primit dobândă lunară de la aceasta. Totodată,

conform comunicărilor din rețeaua de socializare „OK”, partea vătămată i-a

solicitat inculpatei să-i restituie datoria și să-i achite dobânda.

Martorul Puiu M. a comunicat că în octombrie 2012, sora sa, Burlac A., i-a

spus că inculpata are nevoie de bani pentru afaceri. Fiind asigurată de către aceasta

că inculpata este o persoană de încredere, a dat acordul. Astfel, a transmis surorei,

în două tranșe a câte 2500 euro, suma de 5000 euro. Apoi, partea vătămată i-a spus

că inculpata are probleme și va trebui să aștepte restituirea sumei împrumutate. La

moment sora i-a întors suma de 2000 euro, obligându-se să-i întoarcă restul

banilor, în cazul în care inculpata nu va restitui datoria. Suma de 5000 euro i-a

transmis-o surorii sale, fără a fi întocmită o recipisă.

Conform procesului-verbal de audiere a martorului Puiu M. din 22.03.2017,

aceasta a declarat că sora i-a zis că Leahu S. dorește să împrumute bani și să achite

dobânda lunară. O perioadă, sora îi transmitea sume de bani - dobânda din banii

împrumutați.

Martorul Mititiuc A. a indicat că partea vătămată se plângea că inculpata nu-

i întoarce banii și nu-i răspunde la telefon. Aceasta a încercat să contacteze

inculpata și de pe telefonul ei. Partea vătămată nu i-a lăsat niciun plic pentru a-l

transmite inculpatei.

2

Martorul Leahu M. a relatat că fosta lui soție nu i-a spus că a împrumutat

bani de la partea vătămată și careva sume mari de bani a nu a adus în familie.

Cu toate că inculpata nu și-a recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii

incriminate, vina ei a fost dovedită pe deplin prin probele administrate, inclusiv,

recipisa eliberată de Leahu S. prin care recunoaște că a luat de la Burlac A.

suma de 500 euro și se obligă să o restituie până la 30.05.2017;

procesul-verbal de examinare al obiectului di 10.04.2017, prin care a fost

cercetată pagina din rețeaua de socializare „Odnoklassniki.ru” a părții vătămate,

din care rezultă că aceasta, de nenumărate ori, i-a solicitat lui Leahu S. restituirea

sumei de 5000 euro și a dobânzii;

extrasul din Registrul bunurilor imobile, potrivit cărui bunul imobil cu nr.

cadastral 14401106.314, amplasat în XXXXXX, str. XXXXXX XXXX, care i-a

aparținut lui Burlac A. a fost înstrăinat lui Andruh I., în baza contractului de

vânzare-cumpărare nr. 11549 din 25.10.2016, fiind înregistrat la Oficiul Cadastral

Teritorial la 27.10.2016;

și prin alte materiale ale cauzei.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatei pe art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal,

ca escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune,

cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de faptul că inculpata nu a fost

anterior condamnată, nu a recunoscut vina și nu a restituit prejudiciul cauzat, s-a

eschivat de la urmărire penală, că întreține doi copii minori, se caracterizează

pozitiv, concluzionând că reeducarea și corectarea ei este posibilă prin aplicarea

unei pedepse sub formă de amendă.

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie achitată.

Apelantul a invocat că instanța nu a apreciat la modul cuvenit declarațiile

martorilor.

Astfel, martorul Puiu M. a declarat că i-a transmis lui Burlac A., în două

tranșe, suma de 5000 euro și cunoștea că banii sunt împrumutați inculpatei contra

unei dobânzi lunare. Din depozițiile martorului rezultă că acești bani au fost

câștigați la nuntă, adică aparțineau și soțului ei. Or, ar fi fost logic ca aceasta să-i fi

cerut inculpatei să vină nemijlocit la ei pentru a primi banii și a semna o recipisă.

Prin urmare, apare bănuiala că partea vătămată ar fi putut să primească de la sora

sa suma de 5000 euro, însă să-i transmită inculpatei 500 euro, după cum afirmă

ultima.

Mititiuc A. a relatat că cunoștea despre faptul că inculpata îi datora o sumă

mare de bani părții vătămate, însă nu știe exact ce sumă, deoarece partea vătămată

nu a comunicat nimănui despre această datorie.

Totodată, instanța de fond nu a apreciat corect pagina din rețeaua de

socializare „Odnoklassniki.ru”, potrivit căreia partea vătămată a solicitat

inculpatei, de nenumărate ori, să-i întoarcă suma de 5000 euro. Or, acuzarea urma

să dovedească că aceste mesaje nu au fost ulterior redactate în folosul celui care le-

a prezentat, fiind cunoscut faptul că pe rețelele de socializare este posibilă

3

fabricarea diferitor documente, știri false, nefiind precizat nici timpul când au fost

scrise aceste mesaje.

Nu este demonstrată vinovăția inculpatei nici prin încheierea tranzacției de

înstrăinare a bunului aflat în proprietatea părții vătămate.

Mai mult, probele administrate pot fi interpretate atât în interesul părții

vătămate, cât și al inculpatei.

Astfel, martorul Puiu M. nu a asistat la transmiterea banilor de către partea

vătămată inculpatei.

Aceasta nu a prezentat probe că a deținut acești bani în numerar.

În cadrul urmăririi penale, partea vătămată și martorul Puiu M. au indicat că

inculpata achita o dobândă în mărime de 5% lunar, iar în instanța de fond au

declarat că aceste nu reprezentau dobândă, banii fiind oferiți în calitate de atenție.

La fel, instanța de fond urma să se expună asupra faptului că au fost

prezentate declarații contradictorii referitor la returnarea sumei de 5000 euro,

victima indicând că a întors toți banii, pe când martorul Puiu M. a declarat că i-au

fost întorși numai 2000 euro.

Deci, în împrejurările constatate, se conturează mai multe versiuni și ipoteze

privind soarta banilor, dacă într-adevăr aceștia au existat, fiind posibil ca partea

vătămată să fi luat banii de la sora sa și să-i fi cheltuit sau pierdut în operațiuni

financiare, iar pentru a se îndreptăți în fața surorii sale, învinovățește inculpata.

În acest sens este relevantă și poziția CtEDO, care în domeniul administrării

probelor cere ca probele să fie admisibile numai în cazul când sunt dincolo de orice

îndoieli. Probele pot să decurgă din coexistența unor deducții suficient de

puternice, de clare și de concordante sau din prezumții similare de fapt care nu au

fost contrazise.

Prin urmare, în cazul dat, probă care nu poate fi contrazisă putea fi un

document scris (recipisă, contract de împrumut, etc.) or, art. 210 Cod civil prescrie

că trebuie să fie încheiate în scris actele juridice dintre persoanele fizice dacă

valoarea obiectului actului juridic depășește 1000 lei.

Instanța de fond acceptând ca fiind concludente declarațiile părții vătămate

și ale martorilor și respingând total depozițiile inculpatei și dispozițiile imperative

incluse în Codul civil, a încălcat principiul imparțialității instanței.

apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că sentința instanței de fond este legală, întemeiată

și motivată, fiind bazată pe probe legal administrate.

Nu au fost stabilite temeiuri de a considera neveridice declarațiile părții

vătămate și ale martorilor, acestea fiind în coroborare și reflectând realitatea

obiectivă de dobândire ilicită a mijloacelor bănești, instanța de fond apreciind legal

și la justa valoare totalitatea probelor administrate, în raport cu prevederile legii.

Interpretarea declarațiilor martorilor pe care a făcut-o apărarea, reprezintă

poziția acestora, fiind constatat că unele aspecte sunt citate din declarații, iar în alte

aspecte sunt făcute interpretări de situație care reprezintă părerea personală a

apărării și nu se confirmă prin materialele cauzei.

4

Instanța de fond corect a apreciat informația din rețelele de socializare, fiind

cercetată pagina lui Burlac A. din rețeaua de socializare „Odnoklassniki.ru”. Or,

aceste informații au fost examinate și extrase în modul stabilit de lege, fiind

anexate la dosarul penal. Mesajele reprezintă comunicarea dintre partea vătămată și

inculpată, din care se deduce clar esența lor referitor la suma de 5000 euro

împrumutată de inculpată de la partea vătămată, ce se confirmă și prin declarațiile

părții vătămate și ale martorilor.

Pe lângă aceasta, declarațiile părții vătămate se confirmă și prin înstrăinarea

imobilului, făcută în scopul achitării datoriei de 5000 euro față de sora sa.

Faptul că martorul Puiu M. nu a fost prezentă la transmiterea banilor de către

Burlac A. inculpatei, nu demonstrează că banii nu au fost transmiși.

Pentru cauza dată este importantă existența momentului dobândirii ilicite

a banilor, dar nu condițiile cu dobândă sau nu și nici relațiile pe care partea

vătămată le are cu sora sa referitor la returnarea banilor.

Dobândirea ilicită a banilor se confirmă prin probele administrate,

cercetate în instanțele de fond și de apel, și anume declarațiile părții vătămate, ale

martorului Puiu M., mesajele din rețelele de socializare și alte probe în coroborare,

potrivit căror a fost stabilit că Burlac A. a primit de la sora sa Puiu M. în două

tranșe suma de 5000 euro pe care i-a împrumutat-o inculpatei, iar aceasta nu i-a

restituit banii până în prezent. Declarațiile acestora au fost confirmate și prin

depozițiile celorlalți martori, nefiind atestate divergențe și dubii la acest capitol.

hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie

achitată.

Recurentul a indicat că hotărârile adoptate sunt bazate pe probe indirecte și

contradictorii, apreciate în susținerea acuzării.

Partea vătămată, fiind preîntâmpinată pentru denunț fals, a indicat inițial la

procuratură că inculpata a dobândit de la ea, în mod ilicit, mărfuri industriale în

valoare de 5000 euro or, ea, activând în sfera comerțului, era în stare să facă

diferența dintre mărfuri industriale și bani.

Instanțele de fond și de apel urmau să aprecieze la justa valoare declarațiile

lui Burlac A. și Puiu M., care sunt surori și în cadrul urmăririi penale au declarat că

inculpata, inițial achita regulat dobânda, iar în instanța de fond a negat faptul că

inculpata le plătea procente din banii împrumutați.

Or, hotărârea de condamnare trebuie să fie fondată pe probe care să

dovedească cu certitudine vinovăția inculpatei.

Drept dovadă a vinovăției inculpatei, a fost invocată recipisa prin care Leahu

S. recunoaște că a împrumutat 500 euro de la Burlac A. Însă, fiind stabilit că

această recipisă a fost întocmită la momentul reținerii inculpatei în IP Briceni, apar

dubii la administrarea acestei probe, fiind posibil ca recipisa să fi fost eliberată sub

presiune psihologică sau amenințarea cu arestul. Iar, în cazul aprecierii recipisei ca

probă veridică, rezultă că inculpata a luat cu împrumut suma de 500 euro. Mai

mult, nici acuzarea, nici instanțele judecătorești nu menționează că inculpata a fost

reținută pentru 24 ore în IP Briceni, recipisa fiind eliberată în acel moment.

5

Totodată, sunt neîntemeiate constatările referitor la faptul că partea vătămată

a fost nevoită să-și înstrăineze imobilul pentru a achita datoria pe care o avea față

de sora sa. Or, acuzarea nu a prezentat informații referitor la timpul în care a fost

anunțată vânzarea imobilului, când a fost, de facto, vândută casa.

Iar, CtEDO, în acest sens, a statuat că în cazul în care mărturia neverificată

depusă de un martor coroborează cu alte mijloace de probă, aprecierea caracterului

său determinant depinde de forța probatorie a celorlalte mijloace de probă.

Instanțele de fond și de apel nu și-au motivat soluția referitor la forța

probatorie a declarațiilor părții vătămate și ale martorului, nefiind indicate motivele

care au dus la determinarea emiterii unei sentințe de condamnare. Doar partea

vătămată și martorul Puiu M. au declarat că inculpata a primit suma de 5000 euro,

ceilalți martori indicând că nu cunosc suma concretă, susținând doar existența unei

sume mari, iar instanța, în baza declarațiilor părții vătămate și ale surorii acesteia,

au decis că suma constituie 5000 euro.

Prin urmare, la judecarea cauzei, nu a fost respectat dreptul inculpatei la un

proces echitabil, prevăzut de art. 6 CEDO.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv în temeiul când instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 101

alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată

este obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor

probelor administrate. Conform art. 385 alin. (1) pct. 1) și 4) Cod de procedură

penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a

avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii. În corespundere cu art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de

procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă

probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru

care instanța a respins alte probe.

6

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct.

3., 39., 41.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului, instanța de fond

(pct. 2. din decizie):

a) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete, de fapt și de drept,

indicate în rechizitoriu, nu a indicat motivele pentru care a respins probele aduse în

sprijinul apărării, nu a înlăturat divergențele în declarațiile părții vătămate date la

urmărirea penală și în in ședința de judecată.

Or, apărarea invocă că natura probelor administrate tocmai demonstrează

nevinovăția inculpatei.

Totodată, concluzia instanței că vinovăția inculpatei este confirmată „..și

prin alte materiale ale cauzei”, nu este incidentă prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală;

b) nu a apreciat, inclusiv în aspectul unor eventuale raporturi civile,

declarațiile inițiale ale părții vătămate și ale martorului Puiu M. că inculpata a

împrumutat suma de 5000 euro, cu condiția achitării unei dobânzi lunare de 5 %,

pe care o perioadă a și achitat-o, nefiind clar, în caz de confirmare, dacă suma

primită de partea vătămată urmează a fi exclusă din suma împrumutată.

Este confuz și divergent rezumatul instanței că vina inculpatei în dobândirea

ilicită a sumei de 5000 euro, se confirmă prin: „recipisa eliberată de Leahu S. prin

care recunoaște că a luat de la Burlac A. suma de 500 euro și se obligă să o

restituie până la 30.05.2017”.

În același timp, instanța nu a indicat în ce măsură și mod declarațiile

martorilor Puiu M. și Mititiuc A., bazate doar pe informația auzită, cât și ale

martorului Leahu M. că inculpata careva sume mari de bani nu a adus în familie

dovedesc vinovăția acesteia în dobândirea prin înșelăciunea a sumei incriminate de

5000 euro;

c) proba cu pagina din rețeaua de socializare „Odnoklassniki.ru”, nu a fost

apreciată în raport cu normele procesual-penale privind administrarea și verificarea

unor asemenea dovezi.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1), (5) și (6) Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Instanța de apel nu este în drept

să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au

7

fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în

procesul-verbal. Conform art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de

către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător. Potrivit art. 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să

cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum

și motivele adoptării soluției date.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări.

Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se

constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate,

hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat

sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, menținând o sentință nemotivată și neîntemeiată legal;

b) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a

instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi cele de la f.d. 55-60,

140-141, 148-152;

c) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete, de fapt și de drept,

indicate în rechizitoriu, nu a indicat motivele pentru care a respins probele aduse în

sprijinul apărării, nu a înlăturat contradicțiile în declarațiile părții vătămate date la

urmărirea penală și în in ședința de judecată.

Totodată, concluzia sumară și divergentă a instanței de apel că: „pentru

cauza dată este importantă existența momentului dobândirii ilicite a banilor, dar

nu condițiile cu dobândă sau nu și nici relațiile pe care partea vătămată le are cu

sora sa referitor la returnarea banilor..., dobândirea ilicită a banilor se confirmă

prin...alte probe..., Burlac A. a primit de la sora sa Puiu M. în două tranșe suma

de 5000 euro pe care i-a împrumutat-o inculpatei..., declarațiile acestora au fost

confirmate și prin depozițiile celorlalți martori...”, nu este incidentă prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală

d) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, și

repetate în recursul ordinar, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3., 5. din

prezenta decizie, în felul și esența probatorie în care acestea au fost enunțate.

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe nu au judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, că instanța de apel nu s-a pronunțat

8

asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, și că recursul de pe rol este

întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei

contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

admite recursul ordinar declarat de avocatul Veaceslav Evstratii, casează

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02 mai 2018, în privința

inculpatei Leahu Stela XXXXX, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată la 06 decembrie

2018.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Iurie Bejenaru

9