1ra-1217/2018 — art. 191 alin. 5 CP

1ra-1217/2018 — art. 191 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1217/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

Președinte Cobzac Elena

Judecători Țurcan Anatolie

Boico Victor

Mardari Dumitru

Ghervas Maria

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de

reprezentantul părții vătămate Culiuc Vasile în interesele SRL „Clivasima”,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 26 februarie 2018, în cauza penală privind-o pe

Bunescu Claudia Xxxxx, născută la

xxxxx, originară și domiciliată în s. Xxxxx, r-

nul Xxxxx.

Termenul examinării cauzei:

01.12.2014 – 21.03.2016;

07.09.2016 – 26.02.2018;

27.06.2016 - 16.08.2016;

24.05.2018 - 30.10.2018;

C O N S T A T Ă:

Claudia Xxxxx a fost achitată de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 191 alin. (5) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatei nu întrunește

elementele infracțiunii.

Acțiunea civilă înaintată de SRL „Clivasima” împotriva SA „Minjir -

Agro” privind încasarea pagubei materiale și morale, sau restituirea în natură a

seminței de floarea soarelui – a fost respinsă integral.

urmărire penală că, în perioada de la 09.09.2010 până la 02.02.2011, activând în

calitate de administrator a SA „Minjir - Agro”, cu scopul însușirii bunurilor

altei persoane, având în administrare 141 tone de semințe de floarea soarelui,

1

conform facturii fiscale, valorând suma totală de 634.500 lei, încredințate spre

păstrare de SRL „Clivasima”, în baza contractului nr .267/10 din 18.05.2010, le-

a însușit ilegal cauzând părții vătămate daune în proporții deosebit de mari.

Tot Bunescu C., a fost învinuită că în perioada de la 25.07.2009 până la

15.08.2009, activând în calitate de administrator a SA „Minjir - Agro”, cu

scopul însușirii bunurilor altei persoane, având în administrare 300 tone de

grâu, conform facturii fiscale în valoare totală de 300.000 lei, încredințate spre

păstrare de SRL „IMEXAGRO”, în baza contractului de depozit din

25.07.2009, le-a însușit ilegal, cauzând părții vătămate daune în proporții

deosebit de mari.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, respectivele acțiuni a lui Bunescu

C., de către organul de urmărire penală au fost calificate în baza art. 191 alin.

(5) Cod penal, delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei

persoane, încredințate în administrarea vinovatului, cauzând părții vătămate daune

în proporții deosebit de mari.

3.1 Procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei hotărâri noi, prin care Bunescu C. să fie recunoscută

vinovată și condamnată în baza art. 191 alin. (5) Cod penal, la 12 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis pentru femei.

În motivarea apelului a invocat:

- instanța a ignorat probele acuzării, ce confirmă că părțile vătămate

Culiuc V. și Scutari O. au procurat și au conștientizat faptul procurării reale de

la SA ”Minjir - Agro” a grâului și seminței de floarea soarelui, pe care,

nedispunând de depozit, le-au încredințat spre păstrare, în continuare, în

depozitele SA ”Minjir - Agro”, conform contractelor de depozit din 25.07.2009

și 18.05.2010;

- existența obiectelor contractuale a fost confirmată și prin informația

eliberată de Direcția Statistică Hîncești, potrivit căreia, în anul 2009, SA

„Minjir - Agro” a recoltat 826 tone de grâu și 298 tone de semințe de floarea

soarelui, iar în anul 2010 - 608 tone de grâu și 323 tone de semințe de floarea

soarelui;

- inculpata, în calitate de administrator al întreprinderii, având obligația

de a asigura păstrarea bunurilor, acționând în interesul personal, intenționat a

înstrăinat cerealele ce nu aparțineau asociației, refuzând în continuare să

restituie bunurile proprietarilor legali;

- instanța incorect a concluzionat că paralel cu derularea procedurii

penale, SRL „Imexagro” a acționat SA ”Minjir - Agro” în judecată, ultima fiind

obligată să elibereze creditorului 300.000 kg de grâu, acest fapt urmând să se

răsfrângă doar asupra acțiunii civile, nu și la încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatei, la momentul adresării SRL „Imexagro” în judecată, infracțiunea

incriminată fiind deja consumată;

2

- au fost incorect apreciate probele administrate, nefiind luate în

considerare procesul-verbal de cercetare la fața locului, în depozitele SA

„Minjir - Agro”, prin care s-a constatat lipsa bunurilor depozitate, cererile SRL

”Clivasima” către SA ”Minjir - Agro” de eliberare a bunurilor aflate spre

păstrare, lista cotașilor care au primit semințe de floarea soarelui;

- a fost stabilit că inculpata a întreprins acțiuni îndreptate spre însușirea

ilegală a bunurilor altei persoane, cu cauzarea persoanelor juridice a

pagubelor materiale în proporții deosebit de mari, acuzarea prezentând

suficiente probe concludente și pertinente în acest sens, sentința adoptată fiind

contrară legii.

3.2 Avocatul Păduraru G. în numele părții vătămate SRL „Clivasima”,

care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei

hotărâri noi, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care, să fie

admisă integral acțiunea civilă înaintată, privind recuperarea prejudiciului

material și moral, în legătură cu însușirea ilegală a celor 141 de tone de

semințe de floarea soarelui.

În motivarea apelului a invocat:

- instanța nu a apreciat în calitate de probă contractul nr. 267/10 din

18.05.2010, încheiat între SA „Minjir - Agro” și SRL „Clivasima”, prin care SA

„Minjir - Agro” și-a asumat obligațiunea să primească la păstrare 141 tone de

semințe de floarea soarelui, în sumă de 634.500 lei, livrate de aceasta în contul

datoriei avute pentru produsele petroliere furnizate;

- inculpata, în calitate de administrator al SA „Minjir - Agro”, având la

dispoziție cele 141 tone de semințe de floarea soarelui, le-a însușit ilegal,

cauzându-i SRL „Clivasima” daune în proporții deosebit de mari, în mărime

de 634.500 lei. Astfel, aceasta, având posibilitatea reală de a sustrage marfa

aflată la păstrare în depozitul SA ”Minjir Agro”, a realizat-o, folosindu-se de

ea la dorința sa, fiind dovedită învinuirea adusă inculpatei în comiterea

infracțiunii incriminate;

- prima instanță nu s-a expus asupra rapoartelor financiare de activitate a

SA „Minjir Agro” pe anii 2009-2010, inclusiv și asupra certificatului parvenit

în adresa Procuraturii Hîncești nr. 5 din 06.02.2013, din care rezultă că în anul

2009, de către SA „Minjir Agro” cu cultura agricolă „grâu” au fost însămânțate

456 ha, iar volumul producției obținute recoltate a fost de 826 tone, cu floarea

soarelui au fost însămânțate 318 ha, fiind recoltate 298 tone. În anul 2010 au

fost însămânțate 400 ha cu grâu și 318 ha cu floarea soarelui, fiind obținută o

recoltă de 608 tone de grâu și 323 tone de floarea soarelui;

- inculpata era în deplină responsabilitate și posibilitate de a se achita atât

cu persoanele fizice, acționarii și cotașii a căror pământuri erau arendate de

întreprindere, cât și cu persoanele juridice, inclusiv SRL ”Clivasima”, față de

care avea o datorie în mărime de 711.378,21 lei.

3

3.3 Reprezentatul părții vătămate SRL „Imexagro”, Scutari Oleg, care a

solicitat repunerea în termen a apelului, casarea acesteia și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care inculpata să fie condamnată în baza art. 191 alin. (5)

Cod penal, fiind admisă și acțiunea civilă în mărime de 659.100 lei.

În motivarea apelului a invocat:

- probele administrate sunt suficiente pentru a fi recunoscută vinovăția

inculpatei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal;

- instanța a ignorat probele acuzării, care dovedesc cu certitudine că SRL

„Imexagro” a procurat de la SA „Minjir Agro” 300 tone de grâu, la prețul de

1.000 lei/tona, pe care, nedispunând de depozite speciale, le-a încredințat spre

păstrare, în continuare, SA „Minjir Agro”, conform contractului de depozit

din 25.07.2009 și actului de predare-primire a grâului din 25.07.2009;

- inculpata, în calitatea sa de administrator, fără a avea vreun drept, a

însușit ilegal bunuri străine, iar grâul eliberat cotașilor urma să fie restituit

SRL „Imexagro”.

februarie 2014, au fost admise apelurile declarate de procuror, de avocatul

părții vătămate SRL „Clivasima”, Păduraru Grigore, de reprezentantul părții

vătămate SRL„Imexagro”, Scutari Oleg, casată sentința, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărâre, prin care Bunescu C. a fost recunoscută vinovată

și condamnată în baza art. 196 alin. (4) Cod penal, la amendă în mărime de

1.000 unități convenționale, ceea ce constituie 20.000 lei. Acțiunea civilă

înaintată de SRL „Clivasima” împotriva SA „Mingir - Agro” privind încasarea

prejudiciului material și moral sau restituirea în natură a seminței de floarea

soarelui a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor cuvenite să se expună instanța în ordinea procedurii civile.

09.09.2010 până la 02.02.2011, exercitând funcția de administrator al SA

„Minjir - Agro”, având în administrare 141 tone de semințe de floarea

soarelui, în valoare de 634.500 lei, încredințate spre păstrare de SRL

„Clivasima”, în baza contractului nr. 267/10 din 18.05.2010, urmărind scopul

de cupiditate, ce nu cuprinde însușirea averii străine, fără acordul

proprietarului, le-a predat lucrătorilor SA „Minjir - Agro”, astfel, prin

înșelăciune și abuz de încredere, a cauzat părții vătămate SRL „Clivasima”

daune în proporții deosebit de mari.

Tot ea, în perioada 25.07.2009 – 15.08.2009, exercitând funcția de

administrator al SA „Minjir Agro”, având în administrare 300 tone de grâu,

conform facturii fiscale în valoare de 300.000 lei, încredințate spre păstrare de

SRL „Imexagro”, în baza contractului de depozit din 25.07.2009, fără acordul

proprietarului, le-a predat lucrătorilor SA „Minjir Agro”, astfel, prin

înșelăciune și abuz de încredere, a cauzat părții vătămate SRL „Clivasima”

daune în proporții deosebit de mari.

4

Instanța de apel a reținut că, în rechizitoriu nu a fost arătată metoda și

forma de delapidare, care avere străină, încredințată în administrarea

inculpatei, a fost însușită ilegal, nefiind stabilit obiectul juridic special al

componenței de infracțiune – delapidarea averii, adică însușirea ilegală a

bunurilor altor persoane, încredințate în administrarea vinovatului, săvârșită

în proporții deosebit de mari.

În viziunea instanței de apel, acuzarea nu a prezentat probe ce ar

confirma învinuirea înaintată inculpatei, fiind neîntemeiat imputată

componența de infracțiune prevăzută de art. 191 alin. (5) Cod penal.

Prin urmare, instanța de apel apreciind probele administrate în cauză și

stabilind starea de fapt, a reținut că acțiunile inculpatei urmează a fi încadrate

în baza art. 196 alin. (4) Cod penal, cauzarea de daune materiale în proporții

mari proprietarului, prin înșelăciune sau abuz de încredere, dacă fapta nu

constituie o însușire.

reprezentantul părții vătămate SRL „Imexagro”, Scutari Oleg, prin care a

solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat:

- instanța de apel eronat a interpretat fapta prejudiciabilă comisă de

inculpată, încadrând-o în baza art. 196 alin. (4) Cod penal, care prevede

cauzarea de daune materiale în proporții mari proprietarului prin înșelăciune

sau abuz de încredere, dacă fapta nu constituie o însușire;

- încadrarea dată nu reflectă comportamentul infracțional al inculpatei,

care, în calitate de administrator al SA „Minjir - Agro” a însușit ilegal 300 tone

de grâu, încredințate spre păstrare SA „Minjir - Agro”, conform contractului

de depozit din 25.07.2009 și actului de predare-primire a grâului din

25.07.2009, acțiunile acesteia încadrându-se în baza art. 191 alin. (5) Cod penal.

04 noiembrie 2014, recursul declarat a fost admis, casată decizia atacată și

dispusă rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel în alt complet de

judecată.

apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, nu a apreciat

minuțios acțiunile inculpatei și nu s-a expus dacă aceste acțiuni conțin

elemente de înșelăciune, dacă aceasta a făcut abuz de încrederea părților

vătămate, dacă prin acțiunile sale a cauzat daune materiale în proporții

deosebit de mari proprietarului, acțiuni, care au fost calificate în baza art. 196

alin. (4) Cod penal.

În viziunea instanței de recurs, potrivit încheierii executorului

judecătoresc din 23.01.2013, SRL „Imexagro” a acționat SA „Minjir-Agro” în

judecată și prin actul executoriu eliberat de Judecătoria Botanica, mun.

5

Chișinău, la 20.11.2012, ultima a fost obligată să elibereze creditorului grâu în

cantitate de 300.000 kg, astfel, instanța nu a verificat pretinsul prejudiciu

cauzat SRL „Imexagro”, cât și aspectul că între părți, pe parcursul anilor 2007-

2010 au existat relații contractuale civile, că SA „Minjir-Agro” se achita cu

creditorii cu producție agricolă - semințe de floarea soarelui și rapiță, fapt

confirmat de reprezentanții SRL „Clivasima” și SRL „Imexagro”.

Totodată, instanța de recurs a reținut că conținutul actului de acuzare

este unul imprecis, inconcret și incomplet, nefiind indicat actul normativ în

baza căruia inculpata a fost desemnată în calitate de administrator al

organizației comerciale, actele normative în temeiul cărora aceasta activează,

împuternicirile și atribuțiile de care dispune.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel urma să verifice dacă

învinuirea înaintată nu contravine cerințelor legislației procesual-penale și

exigențelor art. 6 CEDO, care prevede că fiecare acuzat urmează să cunoască

în mod detaliat și amplu despre fapta ce i se incriminează, pentru a dispune

de posibilitatea formării unei poziții de apărare sigură, în sensul unui proces

echitabil.

La judecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare,

instanța de apel nu a ținut cont că procurorul nu a modificat învinuirea în

cadrul judecării cauzei în instanța de fond și nici în apel nu a invocat careva

motive în problema dată, și nici nu a solicitat reîncadrarea acțiunilor

(învinuirea nu parcurge triplul grad de jurisdicție).

Totodată, instanța de recurs a indicat că instanța de apel era obligată să

verifice vinovăția ori nevinovăția inculpatei, conform învinuirii înaintate în

baza art. 191 alin. (5) Cod penal, însă prematur a calificat acțiunile acesteia în

baza art. 196 alin. (4) Cod penal.

Încălcările enunțate au determinat instanța de recurs să concluzioneze

asupra necesitații de a casa total decizia instanței de apel cu dispunerea

rejudecării cauzei, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, de către

aceeași instanță, în alt complet de judecată, la rejudecarea cauzei, instanța de

apel urmând să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală.

2016, apelurile procurorului și a avocatului părții vătămate SRL „Clivasima”,

Păduraru G. au fost admise, fiind casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre, prin care Bunescu C. a fost recunoscută vinovată și condamnată în

baza art. 191 alin. (5) Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod penal, la 5 ani și 4

luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, pentru femei.

Acțiunea civilă înaintată de SRL „Clivasima” împotriva SRL „Mingir Agro”

privind încasarea pagubei materiale și morale sau restituirea în natură a

seminței de floarea soarelui a fost admisă, în principiu, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor să hotărască instanța civilă. Cererea

reprezentantului părții vătămate SRL „Imexagro” privind retragerea apelului

6

a fost admisă și încetată procedura judecării apelului declarat de

reprezentantul SRL „Imexagro”, Scutari O.

Bunescu C., în perioada 09.09.2010 – 02.02.2011, activând în calitate de

administrator al SA „Minjir - Agro”, cu scopul însușirii bunurilor altei

persoane, având în administrare 141 tone de semințe de floarea soarelui,

conform facturii fiscale valorând 634.500 lei, încredințate spre păstrare de SRL

„Clivasima”, în baza contractului nr. 267/10 din 18.05.2010, le-a însușit ilegal,

cauzând părții vătămate daune în proporții deosebit de mari.

Tot ea, în perioada 25.07.2009-15.08.2009, activând în calitate de

administrator al SA „Minjir - Agro”, cu scopul însușirii bunurilor altei

persoane, având în administrare 300 tone de grâu, conform facturii fiscale în

valoare de 300 000 lei, încredințate spre păstrare de SRL „Imexagro”, în baza

contractului de depozit din 25.07.2009, le-a însușit ilegal, cauzând părții

vătămate daune în proporții deosebit de mari.

În viziunea instanței de apel, prima instanță, contrar prevederilor art. 24

Cod de procedură penală, a pus la baza sentinței de achitare declarațiile

inculpatei și probele apărării, fără a da o apreciere obiectivă probelor acuzării.

Situația de fapt a fost temeinic stabilită în baza unei analize obiective a

întregului ansamblu probator administrat, fapta reținută în sarcina inculpatei

fiind just încadrată juridic, în baza art. 191 alin. (5) Cod penal, delapidarea

averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în

administrarea vinovatului, săvârșită în proporții deosebit de mari.

11.1 Procuror, care a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării

cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat:

- instanța de apel, la rejudecarea cauzei nu era în drept să admită

apelurile procurorului și al avocatului părții vătămate SRL „Clivasima”, de

încadrare a acțiunilor inculpatei în baza art. 191 alin. (5) Cod penal, o dată ce

reprezentantul SRL „Imexagro”, și-a retras apelul.

- atât procurorul, cât și reprezentantul SRL „Clivasima” nu au contestat

decizia instanței de apel din 20.02.2014, iar SRL „Imexagro”, la recursul căreia

a fost dispusă rejudecarea cauzei, și-a retras apelul, fiind încetată procedura

de apel. Astfel, instanța de apel nu era în drept să reîncadreze acțiunile

inculpatei în baza art. 191 alin. (5) Cod penal, deoarece starea de fapt care a

existat la soluționarea recursului ordinar era alta și anume acțiunile acesteia

fiind încadrate în baza art. 196 alin. (4) Cod penal.

11.2 Inculpata și avocatul acesteia Fală N., care au solicitat casarea

acesteia și menținerea sentinței.

În motivarea recursului a invocat:

7

- instanța de apel nu s-a expus asupra probelor care confirmă faptul

adresării SRL „Clivasima" cu cerere de validare a dreptului de creanță în

procesul de insolvabilitate intentat în privința SA „Minjir - Agro”, fapt ce

denotă că părți ale raporturilor juridice sunt persoane juridice, relațiile

contractuale dintre ele fiind soluționate în procedura ordinii civile;

- învinuirea înaintată este imprecisă și inconcretă, nefiind indicat actul

normativ în baza căruia inculpata a fost desemnată în calitate de

administrator al organizației comerciale, actele normative în temeiul cărora

aceasta activează, împuternicirile și atribuțiile de care dispune;

- ignorând prevederile art. 436 Cod de procedură penală, instanța de apel

a depășit limitele principiului rejudecării, aplicând o normă privind o

infracțiune mai gravă. Astfel, decizia instanța de apel este nefondată, nefiind

întrunite elementele infracțiunii, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil,

persoanele juridice fiind atrase la răspundere penală în baza unor raporturi

contractuale, precum și a fost depășit principiul limitei rejudecării.

16 august 2016, recursurile declarate au fost admise, casată total decizia

contestată și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

fond au comis erori de drept, astfel prima instanță nu a indicat în descriptivul

sentinței nici un temei de fapt și de drept privind achitarea inculpatei sau

încetarea procesului penal, totodată indicând divergent că Bunescu C. se

achită cu încetarea procesului penal, deoarece fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii. Astfel, nu este clar ce fel de sentință a fost adoptată –

de achitare sau de încetare.

Instanța de recurs a menționat că, nu a fost apreciată fiecare probă

separat prin prisma art. 100 și 101 Cod de procedură penală, nu au fost

indicate motivele pentru care au fost respinse probele aduse în sprijinul

acuzării.

La fel, instanța de recurs a indicat că, instanța de apel nu a respectat

prevederile art. 436 alin. (4) Cod procedură penală, or decizia instanței de apel

din 20 februarie 2014 a fost atacată cu recurs ordinar doar de către

reprezentantul părții vătămate SRL „Imexagro”, instanța de recurs prin

decizia din 04 noiembrie 2014, casând decizia atacată și dispunând

rejudecarea cauzei.

Totodată, instanța de apel, conform deciziei din 21.03.2016, rejudecând

cauza, a condamnat inculpata pentru o infracțiune mai gravă, prevăzută de

art. 191 alin. (5) Cod penal, la 5 ani și 4 luni închisoare.

În viziunea instanței de recurs, instanța de apel nu a luat în considerație

că decizia inițială a instanței de apel, nu a fost casată în temeiul unui recurs

ordinar al procurorului, care ar fi solicitat aplicarea unei legi privind o

8

infracțiune mai gravă, adică a depășit limitele rejudecării cauzei, stipulate în

art. 436 alin. (4) Cod procedură penală. Astfel, instanțele de fond nu au

judecat cauza în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția.

februarie 2018, cererea de retragere a apelului depusă de reprezentantul părții

vătămate SRL „Imexagro”, Scutari O. a fost admisă și încetată procedura de

apel, au fost admise, din alte motive, inclusiv din oficiu, apelurile

procurorului și avocatului Păduraru G. în numele părții vătămate SRL

„Clivasima”, fiind casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, prin care

Bunescu C. a fost recunoscută vinovată în temeiul art. 196 alin. (4) Cod penal,

cu liberarea de pedeapsă, din motivul expirării termenului de prescripție

prevăzut la art. 60 Cod penal. Acțiunea civilă înaintată de SRL „Clivasima”

privind încasarea prejudiciului a fost lăsată fără examinare.

deoarece legislația prevede expres dreptul apelantului de a-și retrage apelul

declarat, iar instanța nu este obligată să verifice temeinicia cererii de retragere

a apelului, demersul reprezentantului părții vătămate SRL „Imexagro”,

Scutari O. cu privire la retragerea apelului - a fost admis și în baza art. 407

Cod de procedură penală, încetată procedura de apel.

Totodată, instanța de apel, verificând declarațiile inculpatei,

reprezentantului părții vătămate SRL „Clivasima”, reprezentantului părții

vătămate SRL „Imexagro”, martorilor Ghimp M., Tiacă V., Cireș M., Vîrlan V.,

Țurcanu V., Moisei D., Bumbu E. și materialele cauzei: contractul de depozit

din 25.06.2009 (f.d. 79 v. II); cererea de recunoaștere în calitate de creditor și

validare a creanțelor, prezentată de către avocatul Păduraru G. în numele

părții vătămate SRL„Clivasima”; procesul-verbal de cercetare la fața locului în

depozitele SA „Minjir - Agro” (f.d. 13-16 v. I); contractul de păstrarea nr.

267/10 din 18 mai 2010 (f.d. 45, 39-50 v. I); cererile SRL„Clivasima” către SA

„Minjir - Agro” (f.d. 51-90 v. I); lista cotașilor care au primit semințe de floarea

soarelui (f.d. 5-65 v. I); procesul-verbal de confruntare între Culiuc V. și

Bunescu C. (f.d. 119-120 v. I), a constatat că, prima instanță a stabilit incorect

starea de fapt ce nu corespunde probelor din dosar, care au fost apreciate

incorect, achitând eronat inculpata de învinuirea adusă în baza art. 191 alin.

(5) Cod penal.

Instanța de apel, ținând cont de prevederile art. 27, 99-101 Cod de

procedură penală, cercetând sub toate aspectele probele administrate,

verificându-le minuțios, le-a dat o apreciere, prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, considerând că din probele

administrate rezultă vinovăția lui Bunescu C. în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal și din acest motiv acțiunile inculpatei

urmează a fi recalificate în baza acestui articol. Or, probele administrate în

9

cauză dovedesc că a fost comisă o infracțiune împotriva patrimoniului, însă

nu prevăzută de art. 191 alin. (5) Cod penal, dar de art. 196 alin. (4) Cod penal.

În această ordine de idei, instanța de apel audiind participanții la

proces, verificând probatoriul administrat, prin prisma argumentelor

apelurilor, a constatat ca fiind dovedit în afara dubiilor rezonabile faptul că,

Bunescu C., de la 09.09.2010 până la 02.02.2011, exercitând funcția de

administrator a SA „Minjir - Agro”, cu sediul în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, având

în administrare 141 tone de semințe de floarea soarelui, conform facturii

fiscale, valorând în suma totală de 634.500 lei, încredințate spre păstrare de

SRL „Clivasima”, în baza contractului nr. 267/10 din 18.05.2010, urmărind

scopul cauzării de daune materiale, ce nu cuprinde însușirea averii străine,

fără acordul proprietarului, administrația SRL „Clivasima” le-a transmis

angajaților și cotașilor SA „Minjir- Agro”, astfel, prin înșelăciune și abuz de

încredere a cauzat părții vătămate – SRL „Clivasima”, mun. Chișinău daune

în valoare totală de 634.500 lei, ceea ce constituie proporții deosebit de mari.

Tot Bunescu C., de la 25.07.2009 până la 15.08.2009, exercitând funcția

de administrator a SA „Minjir Agro”, cu sediul în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, având

în administrare 300 tone de grâu, conform facturii fiscale în valoare totală de

300.000 lei, încredințate spre păstrare de SRL „Imexagro”, în baza contractului

de depozit din 25.07.2009, fără acordul proprietarului – SRL „Imexagro”, le-a

transmis angajaților și cotașilor SA „Minjir-Agro”, astfel, prin înșelăciune și

abuz de încredere, a cauzat părții vătămate SRL „Imexagro”, mun. Chișinău

daune în valoare totală de 300.000 lei, ceea ce constituie proporții deosebit de

mari.

Astfel, instanța de apel a reținut că, materialul probator examinat

dovedește cu certitudine că, între SA „Mingir-Agro”, în persoana inculpatei și

SRL „Clivasima”, în persoana lui Culiuc Vasile, a fost încheiat contractul nr.

267/10 din 18.05.2010, conform căreia SRL „Clivasima” i-a încredințat spre

păstrare inculpatei 141 tone de semințe de floarea soarelui, care conform

facturii fiscale valora suma totală de 634.500 lei. Între SA „Minjir-Agro”, în

persoana inculpatei și SRL „Imexagro”, în persoana lui Scutari O., i-a

încredințat spre păstrare inculpatei 300 tone de grâu, care conform facturii

fiscale valora suma de 300.000 lei.

Instanța de apel a concluzionat că prima instanță a încadrat greșit

acțiunile inculpatei Bunescu C. în baza art. 191 Cod penal, deoarece nu a fost

demonstrat elementul esențial al infracțiunii de delapidare a averii străine –

însușirea, nu a fost prezentată nici o probă ce ar dovedi că Bunescu C. a

însușit ilegal 634.500 lei și respectiv 300.000 lei.

În opinia instanței de apel, s-a constatat cu certitudine că inculpata, fără

acordul SRL „Clivasima” și SRL „Imexagro” a predat lucrătorilor SA „Minjir-

Agro”, bunurile -141 tone de semințe de floarea soarelui și 300 tone de grâu,

ce i-au fost încredințate pentru păstrarea, astfel prin înșelăciune și abuz de

10

încredere a cauzat proprietarilor menționați, daune materiale în proporții de

634.500 lei și respectiv 300.000 lei, care conform art. 126 Cod penal, se

consideră proporții deosebit de mari.

Instanța de apel a reținut că acuzarea nu a prezentat probe ce ar dovedi

că inculpata a delapidat averea, ce aparținea SRL „Clivasima” și SRL

„Imexagro”, adică nu există confirmare documentară și corectitudinea

calculelor financiar-contabile cu privire a presupusa însușirea ilegală de către

inculpată a sumelor ce i-ar aparține părților vătămate. Din ansamblul probelor

enunțate, rezultă că prin cauzarea de daune materiale prin înșelăciune sau

abuz de încredere a fost periclitată alcătuirea fondurilor proprietarului SRL

„Clivasima” și SRL „Imexagro”. Modalitatea faptică prin care a acționat

Bunescu C., ține anume de înșelăciune și abuz de încredere.

Instanța de apel a concluzionat a o recunoaște vinovată pe Bunescu C. în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal – cauzarea de

daune materiale în proporții deosebit de mari, prin înșelăciune și abuz de

încredere, fără ca fapta să constituie o însușire.

Totodată, instanța de apel a mai constatat necesitatea recunoașterii

vinovăției lui Bunescu C. în baza art. 196 alin. (4) Cod penal, cu liberarea de

răspundere penală, în legătură cu expirarea termenului de prescripție de

tragere la răspundere penală, prevăzut de art. 60 Cod penal.

Referitor la acțiunea civilă, instanța de apel a stabilit că, SRL „Clivasima”

s-a constituit ca și creditor cu creanța respectivă, din care motiv a lăsat fără

soluționare acțiunea civilă.

către reprezentantul părții vătămate SRL „Clivasima”, Culiuc V., prin care

solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de

apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului invocă:

- decizia este neîntemeiată, fără forță probantă, prestabilită și just

apreciată, lipsită de raționament corect, consecutiv și temeinic;

- declarațiile inculpatei nu sunt susținute de careva probe, condiții în care

instanța de apel corect le-a înlăturat și le-a apreciat critic, iar nerecunoașterea

vinovăției de către inculpată, nu echivalează cu achitarea acesteia o dată ce în

cursul judecării cauzei au fost prezente și anexate la dosar probe în sprijinul

învinuirii, care dovedesc cu certitudine vinovăția în comiterea infracțiunii de

delapidare a averii străine;

- potrivit rapoartelor financiare de activitate a SA „Minjir-Agro”, pe anii

2009-2010, inclusiv și certificatului parvenit în adresa Procuraturii Hîncești cu

nr. 5 din 06.02.2013, de către SA „Minjir-Agro” au fost însămânțate cu culturi

agricole: grâu - 456 ha, iar volumul producției obținute la recoltare a constituit

8260 chintale, sau 826.000,00 tone; floarea soarelui - a fost însămânțată pe

suprafața de 318 ha și recolta de pe această suprafață o constituie 2.980

11

chintale, sau 289.000,00 tone. În anul 2010 au fost însămânțate respectiv 40 ha

cu grâu și 318 ha cu floarea soarelui, obținând o recoltă de 6.088 chintale de

grâu, sau 608.800,00 tone și 3.230 chintale de floarea soarelui, ceea ce

constituie 323.000,00 tone;

- aceasta situație favorabilă îi permitea inculpatei să se achite atât cu

persoanele fizice – acționarii, cât și cotașii, a căror pământuri erau arendate de

SA „Mingir-Agro”, cât și cu cele juridice, inclusiv și cu SRL „Clivasima”, față

de care avea o datorie de 711.378,21 lei sau 141 tone de semințe de floarea

soarelui, dacă Bunescu C. era în deplină responsabilitate pentru acțiunile sale

ca administrator. Însă aceasta a procedat altfel, având intenție directă și prin

scop de profit le-a însușit ilegal, fiind conștientă de faptul că, prin acțiunile

sale infracționale i-a cauzat SRL „Clivasima” un prejudiciu material

considerabil;

- nu a depus eforturi de achitare cu datoriile avute față de SRL

„Clivasima” nici în perioada anilor 2012-2015, deși astfel de posibilități

Bunescu C. avea, pământurile fiind mereu în circulația agrotehnică, care

erau însămânțate și recoltate, activitatea fabricii de conserve, care anual

produce peste 4 mln. bănci de conservații, toate acestea fiind trecute în

posesia firmei „Basconserve”, conducătorul căreia este Nastasenco Tamara –

fiica Claudiei Bunescu, după o procedură formală de falimentare;

- în urma acțiunilor infracționale ale Claudiei Bunescu, soldate cu

neachitarea datoriei, în calitate de administrator al SRL „Clivasima” a fost pus

într-o situație financiară precară, având datorii restante față de alți agenți

economici și a fost nevoit să ia credite bancare, pentru lichidarea datoriilor

restante;

- Bunescu C. pe parcursul judecării cauzei, totuși a acționat intensiv,

desfășurându-și activitate favorabilă și prielnică doar pentru realizarea

scopurilor și avantajelor personale, în mod abuziv și nemeritat. Iar ca rezultat

al acestei activități, a obținut de la reprezentatul părții

vătămate SRL „Imexagro” o cerere potrivit căruia, pe motiv ca chipurile

datoria pe grâu în cantitate de 300 de tone a fost stinsă, adică restituită. In

realitate aceasta a fost o farsă, deoarece instanței de apel nu i-au fost

prezentate în acest sens careva probe, contracte, facturi fiscale sau alte

documente ce ar confirma realitatea stingerii datoriei;

- eronate sunt afirmațiile avocatului Fală N. precum că, contractele puse

la baza învinuirii Claudiei Bunescu au fost încheiate formal, iar pentru a

stinge datoria avută de către SA „Minjir-Agro” față de SRL „Clivasima”

chipurile au purces la o situație improvizată de vindere-transmitere la

păstrare a producției agricole în depozitul SA „Minjir-Agro”;

- calificarea acțiunilor inculpatei Bunescu C. în baza art. 191 alin. (5) Cod

penal, corespunde circumstanțelor și faptei săvârșite, deoarece a avut loc o

12

însușire ilicită a averii proprietarului prin delapidare în proporție deosebit de

mare. Bunescu C. având la dispoziție reala posibilitatea de a sustrage marfa

(floarea soarelui), aflată la păstrare în depozitul întreprinderii SA „Minjir-

Agro”, a realizat-o, folosindu-se de ea la dorința sa;

- acțiunile Claudiei Bunescu de însușire a celor 141 tone semințe de

floarea soarelui, proprietate a SRL „Clivasima” în proporție deosebită, corect

au fost calificate, de către instanța de apel la 21.03.2016, în baza art. 191 alin.

(5) Cod penal și respectiv, apreciată măsura de pedeapsă;

- incorectă este concluzia instanței de apel din 26 februarie 2018, că

culpabilitatea Claudiei Bunescu în comiterea infracțiunii nominalizate este

demonstrată pe deplin în baza ansamblului probator (care este acel ansamblu

de probe, nu se indică), astfel încât această instanță o recunoaște vinovată pe

Bunescu C. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal,

cu indicii calificativi - cauzarea de daune materiale în proporții deosebit de

mari prin înșelăciune și abuz de încredere, fără ca fapta să constituie o

însușire, nefiind clar care scop urmărea Bunescu C., însușind ilegal cele 141

tone de semințe de floarea soarelui;

- realitatea recalificării infracțiunii săvârșite de Bunescu C. de la art. 191

alin. (5) Cod penal la art. 196 alin. (4) Cod penal, urmărește doar scopul, de ai

acorda favoruri Claudiei Bunescu neîntemeiat, să fie eliberată de răspundere

penală, inclusiv și din motivul expirării termenului de prescripție, prevăzut de

art. 60 Cod penal.

În drept, recurentul își întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct.

6), 12) Cod de procedură penală.

penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi respins, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziei pronunțate de instanța de apel se declară în termen de 30 de zile de la

data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că

recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau

inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat

în cazul când hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată.

În conformitate cu art. 427 Cod de procedură penală, hotărârea instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

13

Din cuprinsul recursului declarat se reține că, recurentul invocă ca

temeiuri de drept pct. 6), 12) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și

anume, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; faptei săvârșite

i s-a dat o încadrarea juridică greșită.

Cu referire invocarea cazurilor de casare menționate, Colegiul reține că,

reieșind din materialele dosarului, inculpata Bunescu C., fiind achitată prin

sentință, de învinuirea adusă în baza art. 191 alin. (5) Cod penal, hotărârea

primei instanțe a fost contestată de către procuror, avocatul Păduraru G. în

numele părții vătămate SRL „Clivasima” și reprezentatul părții vătămate SRL

„Imexagro”, Scutari Oleg. Fiind judecată cauza în ordine de apel, în primul set

de proceduri, la data de 20 februarie 2014, în cele din urmă a fost casată

sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre, prin care Bunescu C.

a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 196 alin. (4) Cod penal,

la amendă în mărime de 1.000 unități convenționale, ceea ce constituie 20.000

lei.

În continuare, în procedura recursului ordinar, în primul set de

proceduri, cauza a fost contestată doar de către reprezentantul părții vătămate

SRL „Imexagro”, Scutari Oleg, prin urmare în rezultatul admiterii recursului

declarat de acesta, decizia instanței de apel a fost casată, astfel fiind dispusă

rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În asemenea împrejurări, Colegiul penal evidențiază, că reprezentantul

părții vătămate SRL „Clivasima”, nu a contestat decizia în continuare, în

procedura recursului ordinar, în primul set de proceduri, fiind de acord cu

soluția pronunțată de instanța de apel și anume recalificarea acțiunilor

inculpatei din prevederile art. 191 alin. (5) Cod penal, în cele ale art. 196 alin.

(4) Cod penal.

Ulterior, prin decizia instanței de apel din 21 martie 2016, apelurile

procurorului și a avocatului părții vătămate SRL „Clivasima”, Păduraru G. au

fost admise, fiind casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, prin care

Bunescu C. a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 191 alin. (5)

Cod penal, iar cererea reprezentantului părții vătămate SRL „Imexagro”

privind retragerea apelului a fost admisă și încetată procedura judecării

apelului declarat de reprezentantul SRL „Imexagro”, Scutari O.

Astfel, în procedura judecării recursului, în al doilea set de proceduri,

instanța a casat decizia din 21 martie 2016, astfel cauza fiind remisă la

rejudecare, în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a indicat că, instanța de

apel nu a luat în considerare că decizia inițială a instanței de apel, nu a fost

casată în temeiul unui recurs ordinar al procurorului, care să fi solicitat

14

aplicarea unei legi privind o infracțiune mai gravă, astfel această instanță a

depășit limitele rejudecării cauzei, stipulate la art. 436 alin. (4) Cod de

procedură penală. Încetarea procedurii judecării apelului declarat de

reprezentantul părții vătămate SRL „Imexagro”, Scutari O., a avut loc în

contextul condamnării incorecte a inculpatei în baza art. 191 alin. (5) Cod

penal.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel,

în cadrul rejudecării cauzei, în cadrul celui de-al treilea set de proceduri, a

respectat indicațiile instanței de recurs, admițând cererea de retragere a

apelului depusă de reprezentantul părții vătămate SRL „Imexagro”, Scutari

O., încetând procedura de apel, totodată a admis, din alte motive, inclusiv din

oficiu, apelurile procurorului și avocatului Păduraru G. în numele părții

vătămate SRL „Clivasima”, fiind casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre, prin care Bunescu C. a fost recunoscută vinovată în temeiul art. 196

alin. (4) Cod penal, cu liberarea de pedeapsă, din motivul expirării termenului

de prescripție, prevăzut de art. 60 Cod penal.

Astfel, Colegiul penal lărgit atestă că, hotărârea instanței de apel, din

primul set de proceduri – 20.02.2014, a fost casată în baza recursului ordinar

declarat de către reprezentantul părții vătămate SRL „Imexagro”, Scutari O.,

care la rejudecarea cauzei în apel, în al doilea set de proceduri – 21.03.2016, și-

a retras cererea de apel declarată, astfel instanța de apel, în al treilea set de

proceduri, ținând cont de prevederile art. 436 alin. (4) Cod de procedură

penală, a calificat acțiunile inculpatei Bunescu C. în baza art. 196 alin. (4) Cod

penal, fiind interzisă aplicarea unei pedepse mai aspre sau aplicarea legii

privind o infracțiune mai gravă, decât cea stabilită prin decizia instanței de

apel din 20.02.2014.

Învederând cele expuse mai sus, instanța de recurs nu se va expune

asupra argumentelor invocate în recursul declarat de către reprezentantul

părții vătămate SRL „Clivasima”, Culiuc V., în partea ce se referă la motivele

ce țin de faptul că, instanța de apel eronat a calificat acțiunile inculpatei

Bunescu C. în baza art. 196 alin. (4) Cod penal, acestea urmând a fi calificate în

baza art. 191 alin. (5) Cod penal, deoarece precum a fost menționat mai sus,

reprezentantul părții vătămate SRL „Clivasima” nu a contestat decizia

instanței de apel din primul set de proceduri, fiind de acord cu soluția

pronunțată de instanța de apel și anume recalificarea acțiunilor inculpatei din

prevederile art. 191 alin. (5) Cod penal, în cele ale art. 196 alin. (4) Cod penal,

iar instanța de apel, în al treilea set de proceduri, respectând indicațiile

instanței de recurs, a ținut cont de prevederile art. 436 alin. (4) Cod de

procedură penală.

De asemenea, Colegiul penal consideră, că nu sunt întemeiate nici

criticile referitoare la faptul că, inculpata a obținut de la reprezentatul părții

vătămate SRL „Imexagro” o cerere potrivit căruia, datoria pe grâu în cantitate

15

de 300 de tone a fost stinsă, însă în realitate aceasta a fost o farsă, deoarece

instanței de apel nu i-au fost prezentate în acest sens careva probe, contracte,

facturi fiscale sau alte documente, ce ar confirma realitatea stingerii datoriei,

de facto. La alegațiile date, instanța de recurs menționează, că acestea au

constituit obiect de discuție în cadrul instanței de apel, asupra cărora această

instanță s-a expus suficient și argumentat, că la data de 23 aprilie 2015,

reprezentantul SRL „Imexagro”, Scutari O. a depus cerere de retragere a

apelului, astfel dat fiind faptul că legislația prevede expres dreptul

apelantului de a-și retrage apelul declarat, iar instanța nu este obligată să

verifice temeinicia cererii de retragere a apelului, din care considerent, în

opinia instanței de recurs, instanța de apel just a admis demersul

reprezentantul SRL „Imexagro”, Scutari O. , cu privire la retragerea apelului,

iar în baza art. 407 Cod de procedură penală, a încetat procedura de apel.

Cu referire la alegațiile invocate de recurent, precum că Bunescu C.

neîntemeiat a fost eliberată de răspundere penală, inclusiv și din motivul

expirării termenului de prescripție, prevăzut de art. 60 Cod penal, Colegiul le

consideră neîntemeiate. La acest aspect, este de menționat faptul, că data

începerii curgerii termenului de prescripție, este ziua săvârșirii infracțiunii,

astfel Bunescu C. a săvârșit infracțiunea în perioada 25.07.2009 - 15.08.2009 și

în perioada 09.09.2010 - 02.02.2011.

În conformitate cu art. 389 alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală,

sentința de condamnare se adoptă fără stabilirea pedepsei, cu liberarea de

răspundere penală în cazurile prevăzute în art. 57 și 58 din Codul penal, cu

liberarea de pedeapsă în cazul prevăzut în art. 93 din Codul penal sau al

expirării termenului de prescripție.

Conform art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, persoana se liberează de

răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat 5 ani de la

săvârșirea unei infracțiuni mai puțin grave, (2) prescripția curge din ziua

săvârșirii infracțiunii și până la data rămânerii definitive a hotărârii instanței

de judecată.

Totodată, instanța de recurs reține, că sancțiunea art. 196 alin. (4) Cod

penal, la data comiterii infracțiunii, prevedea amendă în mărime de la 1.000 la

2.000 unități convenționale sau cu închisoare de până la 3 ani, iar conform art.

16 alin. (3) Cod penal, se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin grave.

Astfel, instanța de recurs specifică că, termenul de prescripție pentru

infracțiunea mai puțin gravă, săvârșită de Bunescu C. în baza art. 196 alin. (4)

Cod penal, care a fost comisă în perioada 25.07.2009 - 15.08.2009 și în perioada

09.09.2010 - 02.02.2011, până la pronunțarea deciziei la data de 26.02.2018, s-a

prescris, motiv pentru care instanța de apel, just a liberat inculpata Bunescu C.

de pedeapsă penală, din motivul expirării termenului de prescripție, prevăzut

de art. 60 Cod penal.

16

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal lărgit reține că de fapt, în cauză

nu s-au comis erorile de drept prevăzute în pct. 6), 12) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, deci, nu persistă temei de casare a soluției adoptate de

instanța de apel, drept urmare toate criticile din recursul declarat de către

reprezentantul părții vătămate SRL „Clivasima” Culiuc V., sunt vădit

neîntemeiate, respectiv acesta urmează a fi respins ca inadmisibil.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de reprezentantul

părții vătămate Culiuc Vasile în interesele SRL „Clivasima”, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2018 în

cauza penală privind-o pe Bunescu Claudia, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 29 noiembrie 2018.

Președinte Cobzac Elena

Judecători Țurcan Anatolie

Boico Victor

Mardari Dumitru

Ghervas Maria

17