1ra-1102/18 — art 152 al. 1, art. 287 alin. 2 lit. b CP

1ra-1102/18 — art 152 al. 1, art. 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1102/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 februarie

2018, în cauza penală privindu-l pe

Panfil Nicolae XXX, născut la XXX, originar și

domiciliat în XXX, sat. XXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

2017, Panfil Nicolae a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor

prevăzut de art. 152 alin. (1) și art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilit:

- pentru art. 152 alin. (1) Cod penal, o pedeapsă sub formă de închisoare

pe un termen de 2 ani;

- pentru art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 2 ani.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilit lui Panfil Nicolae pedeapsă

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani și 6 luni, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și XXX, în privința căruia nu este

declarat recurs ordinar.

S-a respins solicitarea acuzatorului de stat cu privire la încasarea din contul

inculpaților XXX și Panfil Nicolae a sumei de 640 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare.

1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpatul Panfil

Nicolae se învinuiește că la 23.07.2017, aproximativ la ora 03:00, aflându-se

lângă Casa de Cultură din s. XXX r-1 XXX, acționând cu intenție directă,

urmărind scopul vătămării integrități corporale cet. XXX, după ce 1-a chemat

într-o parte numindu-1 cu cuvinte necenzurate, i-a aplicat acestuia mai multe

lovituri cu pumnul în regiunea capului de la ce XXX a căzut jos, continuând să-i

aplice mai multe lovituri cu picioarele peste diferite părți ale corpului, peste

picioare, cauzându-i potrivit concluziilor raportului de expertiză nr. 95 din

04.08.2017, vătămări corporale sub formă de fractura epifizei proximale a tibiei

pe stânga, excoriații pe corp, care s-au format sub acțiunea traumatică a unui corp

contondent, ce duce la dereglarea sănătății mai mult de 21 zile și se califică ca

vătămări corporale medii.

Tot el, la 23.07.2017, aproximativ la ora 03:00, aflându-se pe una din străzile

s. XXX r-L XXX, având scopul săvârșirii și a unui act ce huliganism, împreună

și de comun acord cu fiul său XXX amândoi, încălcând grosolan ordinea publică

și exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, în prezența unei alte

persoane, în vederea realizării acțiunilor sale huliganice, după ce l-a ajuns din

urmă pe XXX numindu-1 cu cuvinte necenzurate, i-a aplicat acestuia din urmă

mai multe lovituri cu pumnul în regiunea capului, după care XXX, i-a aplica lui

XXX mai multe lovituri cu pumnii în regiunea capului și a spatelui.

Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Panfil Nicolae în baza art.

152 alin. (1) Cod penal, - cu indicii calificativi „ vătămarea intenționată medie a

integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu

a provocat urmările prevăzute la art. 151 dar care au fost urmate de dereglarea

îndelungată a sănătății” și art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal cu indicii calificativi

huliganismul „acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, săvârșite de două persoane”.

Igor în numele inculpatului Panfil Nicolae, care a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul Panfil

Nicolae să fie achitat din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

În argumentarea apelului, avocatul a invocat că:

- inculpatul a fost lipsit de dreptul la un proces echitabil;

- nu au fost prezentate careva probe exacte ce ar dovedi vinovăția

inculpatului la săvârșirea infracțiunii, învinuirea adusă a fost bazată doar pe

presupuneri;

- sentința nu conține o analiză întemeiată prin prisma jurisprudenței

CtEDO, prin urmare instanța nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu

rigorile legale, sentința nu cuprinde motivele legale pe care își întemeiază soluția;

- nu s-a dat apreciere probelor și declarațiilor martorilor apărării.

2018 a fost admis apelul declarat de către avocatul Stratan Igor în numele

inculpatului Panfil Nicolae, s-a recunoscut vinovat Panfil Nicolae de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) și art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu

aplicarea art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală, fiindu-i stabilită o pedeapsă

în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 1 an

și 8 luni, în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 1 an și 8 luni.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, a fost stabilit lui Panfil Nicolae prin cumul

parțial al pedepselor, pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni pe un

termen de 2 ani închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei numită lui Panfil Nicolae s-

a suspendat condiționat pe un termen de 2 ani și nu va fi executată, dacă

condamnatul în termenul de probațiune nu va comite o nouă infracțiune și prin

purtare exemplară și muncă cinstită va îndreptăți încrederea acordată.

Instanța de apel a constatat că, inculpatul Panfil Nicolae la 23.07.2017,

aproximativ la ora 03:00, aflându-se lângă Casa de Cultură din s. XXX r-1 XXX,

acționând cu intenție directă, urmărind scopul vătămării integrități corporale cet.

XXX, după ce 1-a chemat într-o parte numindu-1 cu cuvinte necenzurate, i-a

aplicat acestuia mai multe lovituri cu pumnul în regiunea capului de la ce XXX a

căzut jos, continuând să-i aplice mai multe lovituri cu picioarele peste diferite

părți ale corpului, peste picioare, cauzându-i potrivit concluziilor raportului de

expertiză nr. 95 din 04.08.2017, vătămări corporale sub formă de fractura epifizei

proximale a tibiei pe stânga, excoriații pe corp, care s-au format sub acțiunea

traumatică a unui corp contondent, ce duce la dereglarea sănătății mai mult de 21

zile și se califică ca vătămări corporale medii.

Tot el, la 23.07.2017, aproximativ la ora 03:00, aflându-se pe una din străzile

s. XX r-1 XXX, având scopul săvârșirii și a unui act ce huliganism, împreună și

de comun acord cu fiul său XXX amândoi, încălcând grosolan ordinea publică și

exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, în prezența unei alte

persoane, în vederea realizării acțiunilor sale huliganice, după ce l-a ajuns din

urmă pe XXX numindu-1 cu cuvinte necenzurate, i-a aplicat acestuia din urmă

mai multe lovituri cu pumnul în regiunea capului, după care XXX, i-a aplica lui

XXX mai multe lovituri cu pumnii în regiunea capului și a spatelui.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță

corect a concluzionat asupra vinovăției inculpatului Panfil Nicolae în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 152 alin. (1) și art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal,

astfel încălcând prevederile art. 394 alin. (1) Cod de procedură penală.

În acest sens instanța de apel a menționat că partea descriptivă a sentinței de

condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind

dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de

vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii.

Reieșind din cele menționate, instanța de apel a constatat că acțiunile de

huliganism sunt orientate de regulă spre public implicând jignirea demnității

publice și încălcarea grosolană a ordinii publice, în această ordine de idei

huliganismul însoțit de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea

cu aplicarea unei asemeni violențe constituie atât violența psihică cât și cea fizică,

ce se poate manifesta prin cauzarea unor prejudicii sănătății, care pot surveni în

urma săvârșirii unor acțiuni cu caracter violent, produse prin aplicare de lovituri,

prin imobilizare, îmbrâncire, punerea unei piedici victimei, urmate de vătămarea

integrității corporale sau de leziuni corporale, sau fără cauzarea prejudiciului

sănătății.

În contextul celor relatate, instanța de apel a apreciat critic argumentele

invocate în apelurile apărării, precum că fapta nu a fost săvârșită de către

inculpații Panfil Nicolae și XXX, urmând ca aceștia să fie achitați, fapt confirmat

și prin declarațiile martorilor XXX, XXX, XXX, XXX, reiterând în acest sens că

declarațiile martorilor XXX și XXX, sunt subiective și părtinitoare deoarece

aceștia sunt în relații amicale cu inculpații.

Mai mult ca atât instanța de apel a specificat faptul că, declarațiile martorilor

XXX și XXX au fost reținute în coroborare cu alte probe prin care s-a dovedit

vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor imputate, declarațiile acestor

martori ne fiind unicele probe care au indicat asupra vinovăției inculpaților în

comiterea infracțiunilor imputate, vinovăția acestora fiind confirmată și de alte

acte anexate de organul de urmărire penală și anume prin depozițiile părții

vătămate XXX care a fost preîntâmpinat de răspundere penală, declarațiile căruia

nu au trezit careva dubii, partea vătămată indicând direct asupra persoanelor

inculpaților, informând despre incident și alte persoane.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului Panfil Nicolae

precum că nu a aplicat careva lovituri părții vătămate și doar a discutat cu acesta,

astfel instanța de apel a concluzionat că inculpatul Panfil Nicolae a încercat să

minimalizeze acțiunile pe care le-a întreprins și efectele acestora în vederea

excluderii caracterului penal al acțiunilor întreprinse, mai mult ca atât în cadrul

examinării cauzei s-a constatat că între inculpatul Panfil Nicolae și partea

vătămată nu au existat anterior careva conflicte.

Instanța de apel nu a reținut nici argumentele din apelul declarat în numele

inculpatului XXX precum că prezența ultimului în acea seară la discotecă nu ar

fi fost confirmată de nici un martor, or deși unii martori au indicat că nu l-au văzut

pe inculpatul XXX la discotecă acest fapt nu a stabilit lipsa acestuia de la

discotecă, deoarece martorii puteau să nu-l observe în mulțime, iar afirmația

inculpatului Panfil Nicolae asupra acestui fapt a fost apreciată ca fiind una

subiectivă în apărarea fiului său, cu scopul de a evita tragerea la răspundere penală

pentru fapta comisă.

Întru consolidarea poziției sale cu privire la vinovăția inculpaților, instanța

de apel a reiterat și concluzia din raportul de expertiză judiciară nr. 95 din

04.08.2017, prin care s-a confirmat fracturarea epifizei proximale a tibiei pe

stânga, excoriații pe corp, depistate la partea vătămată XXX, care s-au format sub

acțiunea traumatică a unui corp contondent, posibil în timpul și circumstanțele

indicate, care a dus la dereglarea sănătății mai mult de 21 de zile, în baza acestui

criteriu au fost calificate ca vătămări corporale medii.

Instanța de apel a ținut necesar să specifice faptul că circumstanțele de

comitere a infracțiunii de către inculpații Panfil Nicolae și XXX indică asupra

încălcării grosolane a ordinii publice, acțiunile acestora fiind însoțite de aplicarea

violenței, fapt constatat prin concluziile raportului de expertiză judiciară, mai

mult ca atât după cum urmează din speță inculpații nu s-au limitat doar la

încălcarea ordinii publice, însă au recurs și la aplicarea violenței, fapta comisă

depășind gradul de pericol social al unei contravenții, atingând gradul de pericol

social al unei infracțiuni.

Referitor la stabilirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că la

stabilirea categoriei și termenului pedepsei în conformitate cu prevederile art. 7

art. 75 Cod penal, urmează a fi luate în considerare gravitatea infracțiunii

săvârșite, motivul acesteia, personalitatea celui vinovat, circumstanțele cauzei

care atenuează sau agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului.

Reieșind din totalitatea circumstanțelor stabilite, ținând cont de scopul

pedepsei penale îndreptate spre restabilirea echității sociale, corectarea

inculpaților precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpaților cât și a altor persoane, instanța de apel a conchis că inculpatul Panfil

Nicolae urmează a fi condamnat în baza art. 152 alin. (1) și art. 287 alin. (2) lit.

b) Cod penal, iar inculpatul XXX urmează a fi condamnat în baza art. 287 alin.

(2) lit. b) Cod penal.

În același timp la stabilirea pedepsei inculpaților, instanța de apel a luat în

considerație faptul că prima instanță în partea descriptivă a sentinței a relevat o

poziție contradictorie și anume a constatat descrierea faptei criminale însă fără a

o considera ca fiind dovedită, prin urmare instanța de apel a concluzionat asupra

casării sentinței cu aplicarea prevederilor art. 385 alin. (4) Cod de procedură

penală, examinând posibilitatea reducerii pedepsei inculpaților drept compensare

pentru aceste încălcări.

Sub aspectul celor enunțate, instanța de apel a considerat necesar a le aplica

inculpaților Panfil Nicolae și XXX pedeapsa cu închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei, cu obligarea să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțământul organului competent pe perioada de probațiune fixată, pedeapsa

aplicată fiind apreciată de către instanța de apel ca una suficientă pentru

restabilirea echității sociale și pentru corectarea inculpaților și care va atinge

scopul pedepsei penale prevăzut la art. 61 Cod penal.

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, care indică

temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală, solicită casarea deciziei instanței de apel în privința lui Panfil Nicolae, cu

remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel în alt complet, deoarece

instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, pedeapsa este

individualizată contrar prevederilor legale.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii, s-au aplicat pedepse în alte limite decât

cele prevăzute de lege;

- la emiterea deciziei au fost ignorate prevederile art. 61 Cod penal, instanța

de apel nu s-a referit la argumentele care au servit la aplicarea acestor temeiuri,

ignorând totodată și prevederile art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală;

- aplicarea dispozițiilor art. 90 Cod penal nu a fost argumentată de către

instanța de apel;

- pedeapsa stabilită nu a fost apreciată în coroborare cu fapta comisă și

consecințele acesteia, nu s-a ținut cont de caracterul și gradul de pericol social al

infracțiunii comise;

- instanța de apel a ignorat prevederile art. 75 Cod penal;

- instanța de apel era obligată se indice care anume circumstanțe ale cauzei

sunt considerate ca atenuante și în corelație cu care date despre persoana

vinovatului ele servesc temei pentru aplicarea art. 90 Cod penal;

- decizia adoptată la motivarea stabilirii pedepsei pentru Panfil Nicolae

contravine prevederile art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penal, deoarece

nu cuprinde motivele de aplicare a pedepsei mai ușoare și motivele de aplicare a

pedepsei cu suspendarea condiționată a executării ei, astfel, inculpatul nu a

recunoscut vina, anterior a fost condamnat pentru o infracțiune similară,

executând pedeapsa, antecedentele penale fiind stinse, la locul de trai fiind

caracterizat negativ;

- concluziile instanței de apel la capitolul individualizării pedepsei stabilite

inculpatului Panfil Nicolae sunt greșite și în contradicție cu probatoriu

administrat la etapa urmăririi penale și cercetării judiciare, neconforme scopului

legii penale și principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale.

constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod

de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul instanța de recurs este în drept să-l admită, să caseze

parțial hotărârile judecătorești, să rejudece cauza și să pronunțe o nouă hotărâre.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnaților. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Colegiul penal lărgit menționează că recurentul, drept temeiuri pentru

declarare a recursurilor a indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, criticând decizia instanțe de apel, sub aspectele că: „hotărârea

instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în partea

aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei cu închisoare stabilite

inculpatului Panfil Nicolae, precum și că instanța de apel greșit a motivat

suspendarea condiționată a executării pedepsei, adică pedeapsa este

individualizată contrar prevederilor legale”.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că temeiul invocat de procuror în prezentul recurs ordinar prevăzute

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și-a găsit confirmarea în

cauza dată.

În acest sens, Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel, corect a reținut

că vinovăția lui Panfil Nicolae în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin.

(1) „vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care

nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151

dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății” și art. 287 alin. (2)

lit. b) Cod penal, cu indicii calificativi huliganismul „acțiunile intenționate care

încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra

persoanelor, săvârșite de două persoane”, ca fiind dovedită, prin cumulul de

probe administrat la urmărirea penală și examinat în instanța de judecată, analizat

și apreciat corect prin prisma art. 101 Cod de procedură penală.

Însă, ce ține de constatarea instanței de apel (f.d. 40, vol. II), în care se

indică că […]”instanța consideră necesar a le aplica inculpaților Panfil Nicolae

și XXX pedeapsa cu închisoarea, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei, dacă în perioada de probațiune care va fi fixată, inculpații nu vor

săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită vor

îndreptăți încrederea acordată ce i se va acorda, totodată obligându-i ca în

corespundere cu prevederile art. 90 alin. (6) lit. a) Cod penal, să nu-și schimbe

domiciliul fără consimțământul organului competent, pe perioada de probațiune

fixată, aceasta fiind o pedeapsă echitabilă, adică suficientă pentru restabilirea

echității sociale și pentru corectarea inculpaților, și instanța consideră că își va

atinge scopul pedepsei penale prevăzute de art. 61 Cod penal”, Colegiul penal

lărgit atestă că aceste concluzii sunt incorecte și neechitabile, deoarece la

adoptarea acestei soluții instanța de apel nu a ținut cont în deplină măsură de

cerințele de aplicare a art. 90 Cod penal, de pericolul social al faptei, de

personalitatea inculpatului Panfil Nicolae, reieșind din circumstanțele în care s-a

comis infracțiunea.

În acest aspect, Colegiul penal lărgit menționează că în cadrul condițiilor

suspendării executării pedepsei, persoana inculpatului interesează sub raportul

periculozității sale, decurgând, în primul rând, din faptă și din împrejurările în

care aceasta a fost săvârșită, iar în al doilea rând, din persoana infractorului, care

trebuie studiată pentru a se putea constata dacă acesta se poate corecta fără

executarea pedepsei.

Mai mult, potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod, în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Ulterior, după individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului

acesteia, în cazul stabilirii unei pedepse sub formă de închisoare, continuă

operațiunea de individualizare, dar sub aspectul de executare a pedepsei deja

stabilite, prin numirea tipului de penitenciar și soluționarea chestiunii dacă

pedeapsa stabilită inculpatului trebuie să fie executată real ori, sub raportul

personalității acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi formulată concluzia că

scopul pedepsei se poate atinge și prin aplicarea suspendării executării pedepsei

în privința vinovatului pe o perioadă de probațiune stabilită de instanța de

judecată.

Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, „Dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție

și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va

ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită,

ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului, indicînd numaidecît în hotărîre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz,

termenul de probă”.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit remarcă că aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal – suspendarea condiționată a executării pedepsei,

nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin

lege de a demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia.

La caz, potrivit materialelor cauzei, rezultă că instanța de apel nejustificat

a dispus în temeiul art. 90 Cod penal, suspendarea executării pedepsei închisorii

de către inculpatul Panfil Nicolae pe o perioadă de probațiune de 2 ani, fără a se

ține cont pe deplin de circumstanțele în care s-a comis infracțiunea, făcând

referire în preponderență doar la prevederile art. 385 alin (4 ) Cod de procedură

penală, considerând în mod incorect că în cauza dată s-au constatat încălcări care

au afectat grav drepturile inculpatului, mai mult ca atât în cadrul examinării

cauzei acesta nu și-a recunoscut vina în infracțiunile imputate, a fost condamnat

pentru o infracțiune similară, dar a executat pedeapsa aplicată sub formă de

amendă (f.d. 49-50, Vol.I) antecedentele penale fiind stinse, fiind caracterizat de

la locul de trai ca o persoană care deseori intră în conflict cu locuitorii satului

XXX (f.d. 51, Vol. I).

În acest sens, în virtutea celor menționate supra, Colegiul penal lărgit reține

că această concluzie a instanței de apel nu corespunde pe deplin cerințelor din art.

61 Cod penal și art. 90 Cod penal, or în rezultatul săvârșirii de către inculpatul

Panfil Nicolae a infracțiunilor prevăzute de art. 152 alin. (1) și art. 287 alin. (2)

lit. b) Cod penal, rezultă cert că aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare,

cu suspendarea condiționată a executării acesteia omite realizarea scopului

preventiv-educativ a legii penale în privința lui, iar infracțiunile comise evident

nu sunt un incident în viața acestuia.

Prin urmare, rejudecând cauza, ținând cont de circumstanțele cauzei,

gravitatea infracțiunilor săvârșite care se califică ambele ca mai puțin grave, de

urmările prejudiciabile a acestor infracțiuni, care prezintă un pericol esențial

pentru societate, deoarece s-a manifestat împotriva integrității fizice a persoanei

și a ordinii publice, de personalitatea inculpatului și datele cel caracterizează

inclusiv și condamnarea lui anterioară, instanța de recurs ordinar conchide că în

privința lui Panfil Nicolae, urmează a fi stabilită executarea pedepsei aplicate de

către instanța de apel în penitenciar de tip semiînchis, cu excluderea aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece doar prin executarea reală a pedepsei,

inculpatul va conștientiza gravitatea acțiunilor lui, precum și va fi atins scopul

legii penale de restabilire a echității sociale, de corectare a condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a

altor persoane, oferindu-se și părții vătămate o satisfacție morală echitabilă.

Totodată, Colegiul penal lărgit specifică că, în speță, sunt respectate

exigențele art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, privitor la neagravarea

situației condamnaților, menționându-se că urmează a fi diferențiată noțiunea de

individualizare a pedepsei de noțiunea de individualizare a executării pedepsei.

Prin actul de individualizare a executării pedepsei cu suspendarea

executării instanța pune pe cel condamnat în situația de „condamnat cu

executarea pedepsei condiționat suspendată”. În acest mod suspendarea

condiționată a executării pedepsei se arată a fi o problemă privind executarea

pedepsei, dat fiind faptul că obiectul suspendării este executarea pedepsei. Astfel,

se suspendă executarea pedepsei și nu aplicarea pedepsei.

Astfel, Colegiul penal lărgit ținând cont de înțelesul sintagmei „dacă nu se

agravează situația condamnatului” ce se conține în art. 435 alin. (1) pct. 2) lit.

c) Cod de procedură penală”, potrivit căreia: „Ca agravare a situației

condamnatului se înțeleg situațiile de schimbare a soluției din achitare în

condamnare, de încadrare juridică la o infracțiune mai gravă, sau un alt aliniat

nou, literă, de înlocuire a sancțiunii cum ar fi a măsurii educative în pedeapsă

prevăzută de sancțiune, din amendă în închisoare, prin mărirea cuantumului

aceleiași pedepse ori adăugarea la pedeapsa principală a pedepsei

complementare, de aplicarea unor măsuri de siguranță la care nu fusese inițial

condamnat, de reținere în recurs a stării de recidivă, a concursului de infracțiuni

în loc de infracțiune continuă; situații de învinuire care esențial, după

circumstanțele reale, diferă de cea de la început ori orice altă modificare a

învinuirii, care afectează dreptul inculpatului la apărare, ” invocă că excluderea

aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, în raport cu soluția prevăzută la art. 435

alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, care stipulează că judecând

recursul, instanța admite recursul, casează hotărârea atacată, rejudecă cauza și

pronunță o nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația condamnatului, nu poate

fi considerată o agravare a situației acestuia în speța dată, deoarece nu s-a făcut o

altă reîncadrare a faptei în sensul agravării și nici nu s-a stabilit o altă pedeapsă

mai aspră.

urmează a fi admis, cu casarea în partea stabilirii pedepsei în baza art. 152 alin.

(1) și art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, a deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 20 februarie 2018, în privința inculpatului Panfil Nicolae, cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin excluderea aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal, confirmându-se temeiul pentru recurs prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sub aspectul că hotărârea

instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în partea

aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, adică suspendării condiționate a

executării pedepsei cu închisoare stabilite inculpatului Panfil Nicolae, precum și

că instanța de apel greșit a motivat suspendarea condiționată a executării pedepsei

în speța dată.

de procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Sâli Radu, casează decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 20 februarie 2018, în partea aplicării prevederilor art. 90 Cod

penal inculpatului Panfil Nicolae XXX, rejudecă cauza în această parte,

pronunțând următoarea hotărâre.

Se dispune executarea pedepsei stabilite inculpatului Panfil Nicolae XXX

prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2018

sub formă de 2 (doi) ani închisoare, în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul executării pedepsei se va calcula inculpatului Panfil Nicolae

XXX din ziua reținerii acestuia.

În rest, se mențin prevederile deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată pe 22 noiembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor