1ra-1636/2018 — art. 361 al. 2 CP

Dosarul nr. 1ra-1636/2018

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

31 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Covalenco Elena,

Judecători – Guzun Ion și Diaconu Iurie,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, sediul Central, Gheorghieva Dora, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 22 mai 2018,

în cauza penală privindu-l pe

Stamat Victor Xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

inculpatul Stamat Victor a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, și i-a fost stabilită pedeapsa, cu aplicarea art. 3641 alin.

(8) Cod de procedură penală, sub formă de amendă în mărime de 400 unități

convenționale, adică 8000 lei.

Au fost respinse, ca neîntemeiate, cerințele procurorului privind obligarea

inculpatului de a restitui cheltuielile judiciare în suma de 8485 lei, și anume 160 lei -

raportul expertului nr. 1 din 03.01.2017; 2025 lei - serviciile traducătorului; 4200 lei -

expertiza nr. 34/12/3-R-393 din 07.11.2017.

Măsura preventivă sub formă de declarație de a nu părăsi țara, aleasă anterior pe

data de 03.01.2018 în privința inculpatului Stamat V., s-a dispus de a fi încetată în baza

temeiurilor de drept după expirarea termenului, prevăzut de lege în baza art. 195 alin. (5)

pct. 1) Cod de procedură penală.

Inculpatului i s-a explicat că el este în drept să achite jumătate din amenda stabilită

1

dacă o plătește în cel mult 72 de ore din momentul când hotărârea a devenit obligatorie

spre executare. În acest caz, se consideră că sancțiunea amenzii este executată integral.

în perioada anului 2014, data, ora și locul nu au putut fi stabilite de către organul de

urmărire penală, cu scopul confecționării certificatului fals privind înregistrarea

mijlocului de transport pe teritoriul Federației Ruse, împreună cu persoanele

neidentificate, folosind hârtia laminată, imprimare color de tip laser, au confecționat un

certificat fals cu seria xxxx nr. xxxx din 21.06.2013 pe numele lui Stamat Victor Xxxxx

privind înregistrarea automobilului "LexusGS300" (xxxxxxx), cu n/î xxxxx, pe str. Xxxxx,

ap. xxx, or. Xxxxx, Xxxxx, pe care îl poseda ilegal, după ce pe data de 01.09.2016

aproximativ la orele 23:10 la punctul de trecere vamal Ceadîr-Lunga – 2, la intrare pe

teritoriul Republicii Moldova a prezentat la control certificatul fals indicat seria xxxx nr.

xxxx din 21.06.2013 pe numele său.

Prin acțiunile sale Stamat V., a săvârșit infracțiunea, prevăzută de art. 361 alin. (2)

lit. b) Cod penal - confecționarea, deținerea sau folosirea documentelor oficiale false, care acordă

drepturi sau eliberează de obligații, săvârșite de două sau mai multe persoane.

În cadrul ședinței de judecată din 28.02.2018, inculpatul Stamat V., a depus cerere,

în care a indicat, că recunoaște vinovăția în învinuirea înaintată și a solicitat examinarea

cauzei penale în procedura simplificată în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură

penală, în baza probelor, administrate la etapa urmăririi penale.

sediul Ceadâr-Lunga, Cebotari O., care a solicitat casarea parțială a sentinței, în partea

eliberării inculpatului de la încasarea cheltuielilor judiciare în suma de 8485 lei, suportate

în cadrul procedurii penale pentru efectuarea expertizelor criminologice nr. 1 din

03.01.2017 (160 lei), nr. 34/12/3-R-393 din 07.11.2017 (4200 lei), nr. 34/12/1-R-6045 din

17.11.2017 (2100 lei), precum și a cheltuielilor suportate pentru serviciile traducătorului

(2025 lei) cu emiterea unei noi hotărâri privind obligarea și încasarea cheltuielilor judiciare

în venitul statului de la inculpatul Stamat V.

Procurorul necontestând calificarea infracțiunii și pedeapsa stabilită inculpatului, a

considerat, că instanța de judecată neîntemeiat a respins demersul procurorului privind

încasarea de la inculpatul Stamat V., în venitul statului a cheltuielilor judiciare în mărime

de 8485 lei.

Așadar, în cazul dat cheltuielile judiciare pentru efectuarea expertizelor au fost

suportate de către stat, însă art. 229 Cod de procedură penală, prevede posibilitatea

obligării condamnatului prin hotărârea judecătorească de a recupera cheltuielile judiciare

2

indicate, în special în cazul dacă el a săvârșit o infracțiune cu intenție.

În conformitate cu art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală, este prevăzută

posibilitatea eliberării condamnatului de la recuperarea cheltuielilor judiciare și luarea lor

pe contul statului, doar în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor

judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află

la întreținerea lor.

Însă, în sentința instanței de judecată astfel de temeiuri nu au fost indicate, întrucât

la examinarea prezentei cauze penale astfel de temeiuri nu au fost stabilite.

respins, ca nefondat, apelul procurorului, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, din materialele

dosarului rezultă că prezenta cauză penală a fost examinată, la cererea inculpatului

Stamat V., în baza probelor administrate la etapa urmăririi penale cu respectarea

procedurii prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală.

În contextul dat instanța de apel a considerat, că instanța de judecată corect a calificat

fapta inculpatului Stamat V., vinovăția căruia în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

361 alin. (2) lit. b) Cod penal, nu este contestată.

Ce ține de cheltuielile privind efectuarea expertizei, instanța de apel a menționat că,

instanța de fond întemeiat a ajuns la concluzia privind respingerea demersului

procurorului privind încasarea de la Stamat V., în venitul statului a cheltuielilor judiciare

în mărime de 8485 lei, suportate în legătura cu efectuarea în cadrul urmăririi penale a

acțiunilor procesuale în prezenta cauza penală, reieșind din următoarele circumstanțe.

Reieșind din caracterul dispozitiv al art. 229 alin. (2), (3) Cod de procedură penală,

instanța a ajuns la concluzia că, impunerea pe seama condamnatului a cheltuielilor de

judecată nu poate fi o alegere întâmplătoare a instanței de judecată, deoarece reieșind din

sensul legii, această alegere a legislatorului este stipulată prin caracteristica personalității

inculpatului și în primul rând prin starea lui materială.

Reieșind din cele susmenționate, precum și din sarcina procesului penal și principiul

umanismului, luând în vedere starea materială a inculpatului Stamat V., faptul că el nu

este angajat în câmpul muncii, are la întreținere 4 (patru) copii minori, adică are o situație

financiară grea, instanța de apel a considerat, că cheltuielile judiciare în mărime de 8485

lei suportate în cadrul urmării penale în legătura cu efectuarea expertizelor criminologice,

precum și în legătura cu acordarea serviciilor traducătorului nu pot fi încasate de la

inculpat, deoarece starea lui materială nu îi oferă posibilitate de a plăti aceste cheltuieli

judiciare.

3

indicând temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită

casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri prin care

să fie dispusă încasarea de la inculpatul Stamat V. a cheltuielilor de judecată în beneficiul

statului pentru efectuarea expertizelor judiciare în mărime de 8485 lei, invocând că prin

Legea nr. 316 din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018, a fost abrogat alin. (2) art. 143 Cod

de procedură penală, care prevedea că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile

prevăzute la alin. (1) art. 143 Cod de procedură penală, se face din contul mijloacelor

bugetului de stat. Modificarea dată a legislației procesual-penale în vigoare de asemenea

confirmă despre faptul că, cheltuielile de judecată pe cauza penală se pun pe seama

condamnatului.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

La caz, se reține că recurentul contestă decizia instanței de apel, indicând temeiul de

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, criticând decizia instanței de

apel anume în partea motivării soluției acesteia privind respingerea apelului declarat de

procuror, prin care a fost solicitată încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor

suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare în prezenta cauză penală.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că

temeiul și motivele invocate de recurent în susținerea acestui temei nu s-au confirmat în

4

urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele.

Colegiul penal analizând textul deciziei atacate în coraport cu motivele invocate de

recurent, atestă că instanța de apel s-a expus argumentat și motivat asupra aspectelor

contestate și în prezentul recurs ordinar, bazându-și just soluția privind respingerea

apelului și solicitării părții acuzării de a dispune încasarea cheltuielilor pentru efectuarea

expertizelor din contul inculpatului în baza prevederilor legale stipulate în art. 227 Cod

de procedură penală, iar instanța de recurs ordinar, în virtutea corectitudinii acestei

motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale

supuse atenției sale.

Totodată, Colegiul penal atestă corectitudinea deciziei instanței de apel și din

considerentul că expetizele dispuse în prezenta cauză penală, au fost efectuate până la

data de 09.02.2018, când au intervenit modificări în art. 143 alin. (2) Cod de procedură

penală, acesta fiind abrogat prin Legea nr. 316 din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018,

care până la această dată prevedea că plata pentru efectuarea expertizelor prevăzute la

alin. (1) a aceluiași articol se face din contul mijloacelor bugetului de stat.

Mai mult, se relevă că prevederile alin. (3) a art. 75 din Legea nr. 68 din 14.04.2016

cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, stipulează expres că: „În

cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către

ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art.

142 alin. (2) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova”.

În această ordine de idei, se reține că potrivit prevederilor art. 142 alin. (2) Cod de

procedură penală, -„Părțile, din inițiativă proprie și pe cont propriu, sunt în drept, prin

intermediul organului de urmărire penală, al procurorului sau al instanței de judecată, să

înainteze instituției publice de expertiză judiciară/biroului de expertiză judiciară o cerere

privind efectuarea expertizei judiciare pentru constatarea circumstanțelor care, în opinia

lor, vor putea fi utilizate în apărarea intereselor lor”.

În acest context, se atestă că în prezenta cauză penală ordonatorul expertizelor

judiciare a fost organul de urmărire penală (f.d. 56-57, 112), fără a exista o asemenea cerere

din partea părții apărării.

5

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de

recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția

adoptată de instanța de apel, este legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat este

inadmisibil, fiind vădit neîntemat.

al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Găgăuzia, sediul Central, Gheorghieva Dora, împotriva deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Comrat din 22 mai 2018, în cauza penală privindu-l pe Stamat

Victor Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 07 noiembrie 2018.

Președinte: Covalenco Elena

Judecători: Guzun Ion

Diaconu Iurie

6