1re-91/2018 — art. 313 CPP

Dosarul nr. 1re-91/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

31 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Timofti Vladimir,

judecătorii – Toma Nadejda, Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către

condamnatul Frunze Ivan, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 13 martie 2018,

C O N S T A T Ă :

fost respinsă ca neîntemeiată cererea condamnatului Frunze Ivan privind aplicarea

prevederilor art. 10, 101 Cod penal, în partea aplicării principiului retroactivității

legii penale la sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 24.11.2016 și la

hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție din 14 iunie 2010.

Frunze Ivan a declarat recurs prin care a solicitat casarea încheierii, pronunțarea

unei noi hotărâri de admitere a cererii inițiale, invocând că conform modificărilor

în unitatea contravențională în anul 2005 o unitate constituia 20 lei, însă cu

schimbările parvenite o unitate constituie 50 lei, dauna 100 lei, telefonul Nokia în

valoare de 500 lei au fost returnați părții vătămate, modificările în lege a art.187

alin. (2) Cod penal, se clasifică drept pedeapsă contravențională 100 lei, este o

daună mică și condamnatul Frunze Ivan nu poate nici într-un mod să pătrundă în

apartamentul său deoarece el a locuit cu partea vătămată, au avut un buget comun

și cheile de la apartament cum au fost la concubină așa și la condamnatul Frunze

Ivan. Decizia judecătorului din 30.06.2017 o consideră ilegală și nemotivată și

decizia dată trebuie să fie anulată, a menționat că legea privind modificarea are

efect retroactiv dacă nu contrazice Constituției R.M., partea vătămată Nisterenco a

fost impusă să scrie cerere de către Tcaci, deoarece nu putea fi reținut fiindcă nu

aveau motive, pe baza cererii date a fost reținut pentru 3 luni și după 3 luni i-a

înaintat învinuire gravă pe care condamnatul Frunze Ivan nu a comis-o, telefonul a

fost întors și despăgubirile morale 100 lei achitate și nici o pătrundere nu a fost în

apartament, a mai indicat că era în concubinaj și judecătorul a omis legea 133 unde

este indicat precum că concubinul sau concubina este parte a familiei.

2018, s-a respins ca nefundat recursul declarat cu menținerea încheierii.

1

condamnatului nu poate fi reținut ca fiind fondat, or judecătorul de instrucție,

examinând cererea lui Frunze Ivan a ținut cont de toate circumstanțele cauzei,

raportându-le corespunzător la prevederile legale ce guvernează raporturile juridice

în speță, din care considerent temeiuri de casare a încheierii contestate nu se

identifică, or, potrivit art.101 alin. (l) Cod penal, dacă, după rămânerea definitivă a

hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei privative de

libertate, a muncii neremunerate în folosul comunității sau a amenzii, a intervenit o

lege care prevede unul din aceste tipuri de pedeapsă, dar cu un maxim mai mic.

sancțiunea aplicată se reduce la acest maxim dacă depășește maximul prevăzut de

legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, potrivit art.101 alin. (7) Cod penal, în

temeiul efectului retroactiv al legii penale, se impune recalificarea faptei stabilite

printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă, instanța de judecată, soluționînd

chestiunea privind executarea hotărîrii respective, va recalifica fapta și va aplica

pedeapsa prin fixarea maximului sancțiunii prevăzute de legea penală mai

favorabilă condamnatului, dacă pedeapsa stabilită prin hotărîrea irevocabilă este

mai mare decît maximul prevăzut de legea penală nouă, sau va menține pedeapsa

stabilită prin hotărârea irevocabilă.

Mai mult, instanța de recurs a constatat că, prin sentința Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 24.11.2006, Frunze Ivan a fost condamnat în baza art. 187 alin.

(2) lit. e), f) Cod penal, la 3 ani închisoare, art. 145 alin. (3) lit. h) Cod penal, la 23

ani închisoare, iar în baza art.84 Cod penal, definitiv la 25 ani închisoare în

penitenciar de tip închis cu evidență la psihiatru la tratament sedativ.

Pentru pronunțarea sentinței instanța de fond a reținut, că Frunze I. la 03

septembrie 2005 orele 22:00, aflându-se în XXXXX și fiind în stare de ebrietate

alcoolică, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin aplicarea

violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei în mod deschis a sustras

de la concubina sa telefonul „Nokia-3310” cu prețul de 500 lei și bani în sumă de

100 lei, tot el, după aceasta, pe timp de noapte, a venit în XXXXX ce aparținea

Fevroniei Gobjilă, la care fuse-se în ospeție, împreună cu concubina sa în aceiași zi

în rezultatul unui conflict iscat între ei, cu scopul omorului, folosind în calitate de

laț un pulover, acționând cu o deosebită cruzime a strangulat-o.

Prin decizia Plenului Curții Supreme de Justiție din 14 iunie 2010, a fost

admis recursul în anulare declarat de condamnatul Frunze Ivan, casate parțial

hotărârile judecătorești anterior emise, în partea încadrării juridice a acțiunilor

condamnatului și stabilirii pedepsei acestuia, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărîre, prin care a fost menținută condamnarea lui Frunze Ivan în baza art. 187

alin. (2) lit. e), f) Cod penal, la 3 ani închisoare, fără amendă.

Acțiunile condamnatului Frunza Ion au fost reîncadrate din prevederile art.

145 alin. (3) lit. h) Cod penal, în cele ale art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, cu

2

stabilirea pedepsei de 20 de ani închisoare, iar conform art. 84 alin. (1) Cod penal,

pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, pedeapsa

definitivă lui Frunze Ivan s-a stabilit de 22 ani închisoare cu executare în

penitenciar de tip închis.

Astfel, instanța de recurs a conchis că, prima instanță întemeiat a reținut că

conform art. 467 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile judecătorești

definitive și ordonanțele procurorului privind încetarea urmăririi penale sunt

obligatorii pentru toate persoanele fizice și juridice din țară și au putere executorie

pe întregul teritoriu al Republicii Moldova.

Ivan, fără a invoca nici un temei prevăzut de art. 453 Cod de procedură penală,

solicită casarea deciziei, rejudecarea cauzei invocând aceleași argumente ca și în

recurs ordinar.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală,

Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct.

2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la

Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești

după epuizarea căilor ordinare de atac.

În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură

penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în

anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea

ilegalității hotărârii atacate.

Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se

menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul

reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv

când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii

Moldova despre depunerea cererii.

Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs

în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești prin care a

fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de

achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac,

reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură

penală – adică calea apelului și recursului ordinar.

Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată, rezultă că

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 martie 2018, adoptată

asupra chestiunilor prevăzute de art. 469 alin. (1) pct. 14) Cod de procedură penală,

3

nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1) art.

452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea

Supremă de Justiție, iar recursul în anulare declarat împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 13 martie 2018, este inadmisibil, deoarece o

asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs în anulare.

Astfel, rezultă că recursul în anulare declarat în speță în aspectul vizat, adică

fiind declarat împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, dar prin care nu a

fost soluționat fondul cauzei penale, nu are suport legal.

În consecință, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod

de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, din motiv

că nu îndeplinește cerințele de conținut.

Cod de procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnatul Frunze

Ivan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 martie

2018, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 31 octombrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

4