1re-76/18 — art.473 CPP

Prima instanță: 30.10.2017 - 22.01.2018. Asupra recursului în cauză în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție C O N S T A T Ă: 1. La data de 27 octombrie 2017, condamnatul I.Frunze a depus plângere împotriva acțiunilor Departamentului Instituțiilor Penitenciare, considerând că a fost plasat în arest preventiv în Penitenciarul nr.13 în perioada de la 08.03.2006 până la 24.11.2006, fără a fi emis vreun mandat judecătoresc, iar responsabil de aceste încălcări se face Departamentul Instituțiilor Penitenciare. Astfel, consideră că au fost încălcate prevederile art.174 alin.(4)- (5), 187 alin.(11)-(13), art.195 alin.(7) Cod de procedură penală și acțiunile lor întrunind elementele infracțiunilor prevăzute de art.330-310 alin.(3) Cod penal, deoarece când i-a fost prelungit arestul preventiv, Penitenciarul nr.13 era obligat să-i elibereze un certificat și să fie eliberat, prin ce au fost ignorate prevederile art.5 paragraful 4, 5 CEDO.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 22 ianuarie 2018, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea condamnatului Frunze Ivan. Examinând plângerea condamnatului, prin prisma pretențiilor invocate și a legislației de rigoare, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, deoarece condamnatul la prezenta plângere nu a anexat careva date, care ar indica la temeinicia alegațiilor sale, inclusiv și la ilegalitățile Departamentului Instituțiilor Penitenciare. La fel, instanța a reținut că presupusele acțiuni ilegale invocate, datate cu anul 2006, nu au fost constatate în ordinea stabilită de Codul de procedură penală, în perioada respectivă, iar la moment I.Frunze a fost eliberat din detenție.

Încheierea menționată, în temeiul art.473 Cod de procedură penală, a devenit irevocabilă la data pronunțării.

Împotriva încheierii a declarat recurs în anulare condamnatul care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art.453 Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri echitabile, deoarece a fost deținut o perioadă de nouă luni în lipsa unui mandat de arest eliberat în privința sa și responsabil de aceste încălcări este Departamentul Instituțiilor Penitenciare, care a încălcat prevederile art.25 alin.(4) din Constituția R.Moldova, art.174 alin.(4)-(5), 187 alin.(11)-(13), art.195 alin.(7) Cod de procedură penală, el fiind ilegal lipsit de libertate, fiind încălcate drepturile sale prevăzute de Constituție și Convenția Europeană a drepturilor omului; - nu a contestat acțiunile departamentului în acea perioadă, din motivul necunoașterii legislației penale. 1

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, persoanele menționate la art.401 alin.(1) pct.2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Colegiul consideră necesar a menționa că nu orice hotărâre judecătorească irevocabilă poate fi atacată în ordinea recursului în anulare, ci numai cele pentru care legea prevede această cale de atac. Conform art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărârile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. În cazul în care, potrivit legii, o hotărâre judecătorească nu parcurge căile ordinare de atac, aceasta deși a devenit irevocabilă, nu dispune de calea extraordinară de atac, adică nu poate fi contestată cu recurs în anulare. Prin urmare, reieșind din normele sus menționate, hotărârea atacată de recurent nu este pasibilă de drept de a fi contestată prin intermediul recursului în anulare. Astfel, cele menționate denotă faptul că recurentul a declarat recurs în anulare împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, prin care nu a fost soluționat fondul cauzei penale, și care nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute de alin.(1) art.452 Cod de procedură penală, care pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție. Conform art.456 alin.(1), 432 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului declarat în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut, situație ce persistă în această cauză. În aceste împrejurări, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului în anulare declarat de către condamnatul Frunze Ivan, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut. 5. În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct.1), 452-453, 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție. D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnatul Frunze Ivan, împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 22 ianuarie 2018, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 iulie 2018. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 2