1ra-1254/18 — art.287 al.1 CP

1ra-1254/18 — art.287 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1254/2018

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

11 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componentă:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători - Cobzac Elena, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Boico Victor,

judecând recursurile ordinare declarate de către inculpatul Paraschiv

Veaceslav și de către avocatul Bodrug Alexandru în numele părților vătămate

Doboș Mihail și Rîșneanu Valeriu, prin care solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 03 aprilie 2018, în cauza penală privindu-l

pe

Paraschiv Veaceslav ******.

Termenul examinării cauzei:

A C O N S T A T A T :

2017, Paraschiv Veaceslav a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.287 alin.(1) Cod penal, prin aplicarea prevederilor art.90 Cod

penal fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani

cu suspendare condiționată pe un termen de probă de 1 an.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Rîșneanu Valeriu a fost admisă

parțial și dispusă încasarea de la Paraschiv Veaceslav în folosul lui Rîșneanu

Valeriu prejudiciul material în sumă de 400 lei și prejudiciul moral în sumă de

5000 lei.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Doboș Mihail a fost admisă

parțial și dispusă încasarea de la Paraschiv Veaceslav în folosul lui Doboș Mihail

prejudiciul moral în sumă de 1000 lei.

1.1. Potrivit sentinței s-a constatat că, la data de 07 iulie 2015, aproximativ

între orele 18.00-19.00, Paraschiv Veaceslav având scopul comiterii unui act de

huliganism, aflându-se în apropierea iazului amplasat în s.Cigîrleni, r-nul

1

Ialoveni, numindu-l cu cuvinte necenzurate, fără careva motive întemeiate, i-a

aplicat lui Doboș Mihail lovituri cu pumnul în regiunea capului din ce motiv

ultimul a căzut jos. Întru aplanarea conflictului, a intervenit Rîșneanu Valeriu,

fapt pentru care Paraschiv Veaceslav, prelungindu-și acțiunile sale îndreptate la

comiterea actului de huliganism, fără careva motive, i-a aplicat lui Rîșneanu

Valeriu lovituri cu pumnul în regiunea feței, după care i-a aplicat o lovitură cu

piciorul stâng în regiunea piciorului stâng, acțiuni, care prin conținutul lor se

deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.

Ca consecința a actului de huliganism a lui Paraschiv Veaceslav, părților

vătămate Doboș Mihail și Rîșneanu Valeriu i-au fost cauzate vătămări corporale

neînsemnate.

2.Împotriva sentinței au declarat apeluri:

-inculpatul Paraschiv Veaceslav, care a solicitat casarea acesteia cu emiterea

unei noi hotărâri de achitare din motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii.

-avocatul Bodrug Alexandru în numele părții vătămate Doboș Mihail, care

a solicitat casarea acesteia cu aplicarea față de Paraschiv Veaceslav a unei

pedepse mai aspre, legate cu închisoare și admiterea în totalitate a acțiunii civile,

cu încasarea de la Paraschiv Veaceslav în beneficiul lui Doboș Mihail a

prejudiciului moral în suma de 10 000 lei.

-partea vătămată Rîșneanu Valeriu, care a solicitat casarea acesteia pe

motivul blândeții, rejudecarea cauzei cu dispunerea pedepsei mai aspre și

încasarea din contul inculpatului a sumei solicitate integral.

2018, a fost respins ca nefondat, apelul inculpatului Paraschiv Veaceslav și

admise apelurile părții vătămate Rîșneanu Valeriu și a avocatului Bodrug

Alexandru în numele părții vătămate Doboș Mihail, casată sentința Judecătoriei

Hâncești, sediul Ialoveni din 28 decembrie 2017 în partea civilă privitor la

încasarea daunei morale și pronunțată în această parte o nouă hotărâre prin care

s-a dispus încasarea de la Paraschiv Veaceslav în beneficiul părții vătămate

Rîșneanu Valeriu, dauna morală în sumă de 10 000 lei și în beneficiul părții

vătămate Doboș Mihail, dauna morală în sumă de 10 000 lei.

3.1.În motivarea deciziei, instanța de apel a stabilit că, necătând la faptul că

inculpatul Paraschiv Veaceslav nu-și recunoaște vina, vinovăția lui în comiterea

infracțiunii încriminate este dovedită prin probe veridice, care coroborează între

ele conform art.101 Cod de procedură penală, sunt concludente, pertinente și

utile, și care combat argumentele invocate în apelul înaintat. Iar nerecunoașterea

vinovăției de către inculpat, nu echivalează cu achitarea lui, deoarece

2

circumstanțele stabilite și probele analizate și enumerate, dovedesc cu certitudine

comiterea de către dânsul a infracțiunii imputate.

Totodată, analizând declarațiile martorilor Paraschiv Galina, Paraschiv Ilie

și Curoșu Ștefan, apreciindu-le conform prevederilor art.101 Cod de procedură

penală, instanța de apel le-a apreciat critic, deoarece ele nu corespund adevărului

și sunt date în scopul de a-l exonera pe inculpatul de răspundere penală, mai mult

ca atât, cu martorii menționați, inculpatul este în relații de rudenie și prietenie.

Cu referire la argumentul apelantului Paraschiv Veaceslav, precum că fapta

lui nu întrunește elementele infracțiunii încriminate, iar probele acumulate nu

dovedesc faptul săvârșirii infracțiunii, instanța de apel a conchis că, de către

inculpatul Paraschiv Veaceslav a fost încălcată ordinea publică și manifestată o

lipsă de respect față de societate. Părțile vătămate au fost maltratate, fără motiv

evident, în loc public. În concluzie, instanța de apel a constatat cu certitudine că

inculpatul Paraschiv Veaceslav a comis infracțiunea prevăzută de art.287 alin.(1)

Cod penal, iar prima instanță a motivat sentința temeinic și amplu.

Totodată, instanța de apel a conchis că prima instanță corect i-a numit lui

Paraschiv Veaceslav pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu

suspendare condiționată pe un termen de 1 an. Astfel, pedeapsa numită

inculpatului, după opinia instanței de apel este legală și întemeiată, proporțională

faptelor comise, cât și circumstanțelor reale și personale, corect constatate de

către instanța de fond.

Paraschiv Veaceslav care, invocând prevederile art.427 alin.(1) pct.8) Cod de

procedură penală, solicită casarea totală a acestora și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care acesta să fie achitat, din motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii, nu este confirmată existența laturii obiective, iar instanțele inferioare

au respins ilegal o probă incontestabilă, care dovedește nevinovăția recurentului;

-instanța de apel nu a dat o apreciere obiectivă a declarațiilor martorilor care

dovedesc nevinovăția acestuia.

-avocatul Bodrug Alexandru în numele părților vătămate Doboș Mihail și

Rîșneanu Valeriu, care invocând prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, solicită casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 03.04.2018

cu trimiterea cauzei penale la rejudecare, din motiv că nu este de acord cu decizia

atacată în partea ce ține de respingerea plângerii lui Rîșneanu Valeriu în temeiul

art.263 Cod de procedură penală cu privire la existența elementelor constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art.42, 287 alin.(2) Cod penal în acțiunile lui

Rîșneanu Uliana.

lărgit constată că acestea urmează a fi admise din următoarele considerente.

3

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează total hotărârea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Cu privire la recursul inculpatului Paraschiv Veaceslav:

Recurentul invocă în recursul declarat temeiul prevăzut de pct. 6) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și apel atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

În sensul cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt

asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanța și care, prin

apel, se transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai

imputată a fost săvârșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da,

în ce împrejurări a fost comisă; în ce constă participația, contribuția materială a

fiecărui participant; dacă există circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele

corect au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanța

prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod

de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea a fost

corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă

normele de drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.

În acest sens, Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel nu a respectat

prescripțiile de drept nominalizate, menționând în acest sens următoarele.

Astfel, se reține că, prin încheierea Judecătoriei Hîncești, sed.Ialoveni din

22 noiembrie 2017, a fost respinsă cererea avocatului Andrei Axinte în numele

inculpatului Paraschiv Veaceslav, privind admiterea în calitate de probă a

înregistrării audio, concomitent dând prioritatea declarațiilor martorului Curoșu

Ștefan. (p.9 f.d. 50, vol.II).

Totodată, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată în cadrul

examinării cauzei în ordine de apel din 06 martie 2018 (f.d. 120-121, vol.II),

avocatul Andrei Axinte în numele inculpatului Paraschiv Veaceslav a solicitat

anexarea la materialele dosarului a înregistrării audio, pe care a solicitat să fie

audiată și examinată în ședința de judecată, considerând-o unica probă

4

concludentă și pertinentă care dovedește nevinovăția inculpatului în cele

incriminate.

Astfel, se constată, că de către apărare acest demers a fost înaintat atât pe

parcursul judecării cauzei în prima instanță, cât și în apel, fiind solicitată anexarea

a unei înregistrări audio în calitate de probă, demersuri, care au fost respinse, prin

încheierea motivată primei instanțe și protocolar de către instanța de apel,

argumentul care se invocă de recurentul în cererea de recurs.

Analizând textul încheierii menționate, Colegiul constată, că motivarea

respingerii demersului avocatului privind anexarea înregistrării audio în calitate

de probă la materialele cauzei, contravine prevederilor art.101 alin.(3) Cod de

procedură penală, care stipulează, că nici o probă nu are o valoare dinainte

stabilită pentru organul de urmărire penală sau instanța de judecată, or, de fapt,

până la adoptarea hotărârii în fond, instanța de apel s-a expus asupra acceptării

unor probe, și respingerii altora, ce constituie erori de drept, care nu pot fi

recuperate de instanța de recurs, contravin principiului contradictorialității, fiind

contrare prevederilor art.6 CEDO – dreptului inculpatului la un proces echitabil.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit menționează că, apelantul este

în drept să solicite administrarea probelor noi în condițiile prevăzute de art.413

alin. (4) Cod de procedură penală sau cercetarea suplimentară a probelor

administrate de prima instanță în condițiile prevăzute de art. 414 alin. (3) Cod de

procedură penală.

Cu privire la admisibilitatea, concludența și utilitatea probelor noi, se

audiază opiniile participanților la proces, care, la rândul lor, pot propune probe

noi, întru combaterea celor propuse de apelant.

La fel, se audiază opiniile participanților la proces referitor la necesitatea

cercetării suplimentare a probelor administrate de prima instanță.

Potrivit practicii judiciare constante, instanța de apel se pronunță, prin

încheiere, asupra cererii de administrare a unor noi probe sau de cercetare

suplimentară a probelor administrate de prima instanță, motivând admiterea sau

respingerea cererii, în dependență de faptul dacă aceste probe sunt concludente și

utile cauzei.

Reieșind din jurisprudența CEDO și practica constantă națională, părțile pot

propune probe și cere administrarea lor, aceste cereri pot fi respinse doar dacă

proba este impertinentă, în caz contrar va fi încălcat dreptul la un proces echitabil.

Totodată, Colegiul lărgit menționează că, reieșind din prevederile art. 414

Cod de procedură penală coroborate cu cele ale art. 327 Cod de procedură penală,

instanța de apel, la cererea părților, poate amâna ședința de judecată pe o perioadă

de până la o lună pentru ca acestea să prezinte probe suplimentare în cazul în care

5

ele consideră că probele prezentate în instanță sunt insuficiente pentru

confirmarea pozițiilor lor.

Probele prezentate suplimentar se cercetează în ședința de judecată în mod

obișnuit. Dacă părțile nu prezintă probe suplimentare în termenul cerut, instanța

soluționează cauza în baza probelor existente.

Principiul contradictorialității îl regăsim nu doar în art. 6 CEDO, dar și în

cadrul procedurii în fața Curții Europene, art. 38 al Convenției stabilind că se va

„proceda la examinarea cauzei în condiții de contradictorialitate…”.

Astfel, contradictorialitatea reprezintă una dintre cele mai importante

garanții ale procesului penal, părțile fiind într-o situație de egalitate procesuală în

fața judecătorului (cauza Machado c. Spaniei (1996)).

În mai multe cauze, Înalta Curte a statuat situații și condiții prin care impune

autorităților un anumit comportament pentru a face cu adevărat contradictorială

procedura de judecare. Astfel, în cauza Mantovanelli c. Franței, (1997) Curtea

impune obligativitatea acordării posibilității părții adverse de a participa efectiv

la efectuarea acțiunilor procesuale; în cauza De Haes și Gijsels c. Belgiei (1997)

obligă acordarea posibilității rezonabile de a-și pleda cauza în condiții care să nu

situeze partea într-un dezavantaj substanțial față de partea adversă; într-o altă

speță, Popovici c. Moldovei (2007), Curtea a stabilit necesitatea examinării

probelor în prezența ambelor părți.

În esență, dreptul la o procedură contradictorie reprezintă o condiție a

procesului echitabil, Curtea Europeană a fost și rămâne preocupată în permanență

de felul cum statele contractante asigură respectarea contradictorialității.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că instanța de apel prin încheierea

protocolară din 06 martie 2018 a respins demersul avocatului privind audierea

înregistrării audio, însă aceasta nu a motivat suficient care sunt motivele

respingerii acesteia, argumentând doar prin faptul că nu cunoaște veridicitatea

acestei înregistrări, fără a face trimitere la vre-o normă din Codul de procedură

penală și fără a face vre-o motivare sub aspectul admisibilității acestei probe, fără

a da o apreciere prin prisma art.98-101 Cod de procedură penală. Așadar, prin

respingerea demersului au fost încălcate drepturile inculpatului la apărare și la un

proces echitabil.

Colegiul lărgit reține ca plauzibile argumentele recurentului precum că

instanța de apel nu a dat o apreciere obiectivă a depozițiilor martorilor Paraschiv

Galina, Paraschiv Ilie, Rîșneanu Uliana, or în analiza acestor probe, instanța de

apel a indicat că aceste doar vin în contradicție cu declarațiile părților vătămate

și celorlalți martori, dând prioritate acestor declarații, fără argumentare motivată

în acest sens.

6

Generalizând cele expuse supra, Colegiul constată că în speța discutată s-a

constatat prezența temeiului prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, „decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței”, ceea ce

duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel, în alt complet de judecată.

Subsidiar, pentru a nu încălca dreptul la apărare a inculpatului, drepturile

părților vătămate, Colegiul lărgit va admite și recursul avocatului Bodrug

Alexandru în interesele părților vătămate, ca instanța de apel să se expună motivat

și în privința argumentelor invocate de acesta.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să țină cont de împrejurările expuse, să înlăture erorile menționate, să

judece cauza în strictă conformitate cu legea, să adopte o hotărâre legală și

întemeiată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală,

argumentând clar concluziile sale în decizia adoptată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de către inculpatul Paraschiv

Veaceslav și de către avocatul Bodrug Alexandru în numele părților vătămate

Doboș Mihail și Rîșneanu Valeriu, casează total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 03 aprilie 2018, în cauza penală privindu-l pe Paraschiv

Veaceslav Ilie, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău,

în alt complet de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 11 octombrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

7