1re-89/2018 — art. 313 CPP

Prin ordonanța cu privire la pornirea procesului contravențional din 12 aprilie 2016 și decizia agentului constatator al Inspectoratului de poliție Râșcani, mun. Chișinău din 12 mai 2016, Vanica Petru a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art.78 alin.(2) Cod contravențional, fiindu-i aplicată sancțiunea sub formă de amendă în mărime de 50 unități convenționale, pentru faptul că el i-a aplicat lovituri cet. Caraman Dorin, prin ce i-a cauzat vătămări neînsemnate.

La data de 30 mai 2016, Vanica Petru a depus în instanță contestație împotriva procesului-verbal cu privire la contravenție din 12 aprilie 2016 și deciziei de sancționare din 12 mai 2016 pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.78 alin.(2) Cod contravențional, prin care a solicitat încetarea procesului contravențional, din motiv că nu există faptul contravenție.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani din 22 decembrie 2017, contestația depusă a fost respinsă ca neîntemeiată. În motivarea soluției sale, prima instanță a indicat că, cele stabilite de agentul constatator sunt întemeiate, iar Vanica Petru corect a fost sancționat pentru aplicarea de lovituri, care au provocat vătămări neînsemnate și dureri fizice, or, instanței nu i-au fost prezentate probe care să combată faptele stabilite în procesul-verbal cu privire la contravenție.

Contravenientul Vanica Petru a contestat cu recurs hotărârea instanței de fond, solicitând casarea acesteia cu încetarea procesului contravențional, invocând că, nu a admis careva încălcări, nu a provocat vătămări neînsemnate și dureri fizice, nici o probă 1 la dosar nu dovedește faptul incriminat în baza art.78 alin.(2) Cod contravențional, iar hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani din 22 decembrie 2017 este una neîntemeiată, dat fiind faptul că la 10 noiembrie 2017 prin hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani s-a admis contestația depusă de Vanica Petru asupra aceleiași fapte care s-a examinat la 22 decembrie 2017. Deoarece nimeni nu poate fi pedepsit de două ori pentru aceeași faptă, după cum prevede art.9 alin.(2) și art.380 alin.(1) Cod contravențional, se impune soluția de încetare a procedurii contravenționale. La fel, instanța urma să verifice survenirea termenului de prescripție prevăzut de art.30 alin.(1-2) Cod contravențional și să-l aplice din oficiu.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2018, a fost respins ca nefondat recursul, cu menținerea hotărârii atacate. În motivarea soluției sale, instanța de recurs a indicat că, contravenientul nu a prezentat probe care să demonstreze contrariul celor constatate de către agentul constatator și careva dubii sau bănuieli ce ar pune la îndoială vinovăția contravenientului nu au fost stabilite. Instanța de recurs a menționat că în cadrul examinării contestației careva temeiuri de declarare a nulități proceselor-verbale cu privire la contravenție, în conformitate cu prevederile art.art.443, 445 Cod contravențional, nu au fost stabilite. Referitor la argumentele contravenientului că nu poate fi pedepsit de două ori pentru aceeași faptă, este menționat că aceste afirmații poartă un caracter declarativ, ne fiind confirmate prin nimic, iar hotărârea la care se face trimitere și dispozitiv al căreia a fost anexat la recursul declarat se referă la sancționarea lui Vanica Petru în baza art.104 Cod contravențional, și anume distrugerea sau deteriorarea intenționată a bunurilor străine, în speță fiind examinată sancționarea aceleiași persoane pentru vătămarea intenționată a integrității corporale, contravenție prevăzută la art.78 alin.(2) Cod contravențional.

Contravenientul Vanica Petru a contestat cu recurs în anulare decizia Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2018, prin care solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, invocând că nici o probă la dosar nu dovedește faptul comiterii contravenției prevăzute de art.78 alin.(2) Cod contravențional. Decizia instanței de recurs din 22 februarie 2018, este afectată de vicii fundamentale, care au afectat echitatea procedurii precedente, deoarece contravenientul a fost privat de drepturile cu privire la un proces echitabil și la un recurs efectiv, vicii fundamentale prevăzute de art.6 și art.13 ale Convenției pentru apărarea drepturile omului și a libertăților fundamentale; Criticându-se modalitatea de apreciere a probelor, P. Vanica susține că instanța de recurs s-a expus superficial pe motivele care au fost invocate în apărare sa. 2

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în baza materialelor dosarului și în raport cu motivele invocate, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, persoanele menționate la art.401 alin.(1) pct.2) și 3), precum și în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești irevocabile, care pot fi atacate pe căi ordinare de atac cu apel și recurs, care au parcurs deja aceste căi de atac. Adică, pot fi atacate cu recurs în anulare sentințele irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal. Prin urmare, decizia instanței de recurs, prin care a fost menținută hotărârea primei instanțe, potrivit căreia a fost respinsă ca neîntemeiată contestația depusă de Vanica Petru împotriva procesului-verbal și decizia de sancționare în baza art.78 alin.(2) Cod contravențional, nu cade sub incidența hotărârilor judecătorești irevocabile prevăzute de art.452 alin.(1) Cod de procedură penală. Normele de drept prescriu, în mod expres, că pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărârile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea II din Codul de procedură penală – calea apelului și recursului ordinar. Din materialele dosarului, se constată că chestiunea care a fost examinată de către prima instanță și, ulterior de către instanța de recurs, se referă la cele reglementate de art.448 Cod contravențional, ce țin de soluționarea contestațiilor împotriva proceselor- verbale cu privire la contravenții. Conform prevederilor art.465 Cod contravențional, hotărârile judecătorești contravenționale pot fi atacate cu recurs. Decizia pronunțată în recurs este irevocabilă. În speță, această cale de verificare a legalității hotărârii judecătorești, recurentul a exercitat-o, contestând cu recurs hotărârea judecătorească contravențională adoptată de prima instanță. Potrivit deciziei instanței de recurs, Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău la 22 februarie 2018, a constatat că soluția adoptată de prima instanță este legală și întemeiată, fiind menținută fără careva modificări. Prin interpretarea prevederilor legale respective, este statuat cert că, după examinarea recursului de către instanța de recurs, căile de atac a unei hotărâri judecătorești pe o chestiune de verificare a legalității actelor sau acțiunilor agentului constatator, au fost epuizate, iar în consecință, hotărârea menționată nu cade sub incidența hotărârilor judecătorești irevocabile prevăzute de art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, care sunt pasibile de a fi atacate cu recurs în anulare.

În conformitate cu art.art.456, 432 alin.(1), (2), pct.1) alin.(3) Cod de procedură penală, Colegiul penal, 3 D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de contravenientul Vanica Petru xxxx, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2018, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 octombrie 2018. Președinte Vladimir Timofti Judecători Anatolie Țurcan Elena Cobzac 4