1ra-913/2018 — art. 245/10 CP

Dosarul nr. 1ra-913/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

10 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, prin

care solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19

decembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Iurciac Stepan Xxxxx, născut la xxxxxx, originar

și domiciliat în r-nul xxxxx, s. xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală, a fost încetat procesul penal în privința lui Iurciac Stepan pe învinuirea de

săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 24510 Cod penal, în baza Legii privind

amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova nr. 210 din 29.07.2016.

De asemenea, s-a respins cererea procurorului de încasare de la inculpat a

cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizelor în sumă de 21840 lei.

În privința corpurilor delicte s-a dispus a fi păstrate în camera corpurilor

delicte a Procuraturii r. Anenii Noi până la rămânerea definitivă și irevocabilă a

hotărârii instanței de judecată cu restituirea ulterioară proprietarilor.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că în cadrul

urmăririi penale s-a stabilit că Iurciac Stepan în perioada de timp a lunii ianuarie

2015 până în martie 2016, aflându-se în mun. Chișinău, str. xxxxx, r. Anenii Noi,

s. Chetrosu, str. xxxx, 1, xxxx, r. Anenii Noi, s. Chetrosu, str. xxxxx, precum și

1

alte locuri, utilizând sisteme și rețele informatice a însușit de pe ultimele date ale

cardurilor bancare străine (inclusiv emise de către instituțiile financiare bancare din

Statele Unite ale Americii), precum și date ale conturilor procesatorului de plăți

online PayPal, inclusiv codurile de securitate ale cardurilor, destinate pentru

efectuarea tranzacțiilor CNP (card not present) în vederea validării cardurilor

bancare, precum și parolele de acces la conturi. Aceste coduri și parole i-au permis

ultimului accesul parțial la sistemele informatice al băncilor, destinate pentru

procesarea tranzacțiilor și transferurilor mijloacelor bănești din contul deținătorilor

legali a cardurilor și ale conturilor online pe contul vânzătorilor, acțiuni întreprinse

fără știrea și acordul titularilor acestor carduri bancare și conturi online.

Prima instanță a calificat acțiunile inculpatului Iurciac Stepan în baza art.

24510 Cod penal, după indicii calificativi – obținerea ilegală a informațiilor ce

constituie secret bancar, adică colectarea de informații care constituie secret bancar

prin sustragerea de informații.

solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, cu aplicarea față de inculpatul Iurciac Stepan a prevederilor

Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia și cu dispunerea încasării de la

inculpat a cheltuielilor de judecată în mărime de 21840 lei, suportate pentru

efectuarea expertizei judiciare.

În argumentarea apelului, procurorul a invocat că:

- în conformitate cu prevederile art. 227 Cod de procedură penală,

cheltuielile judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea

bunei desfășurări a procesului penal;

- potrivit art. 229 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt

suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța poate elibera de

plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care

trebuie să suporte cheltuielile judicare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă

plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a

persoanelor care se află la întreținerea lor;

- inculpatul nu este o persoană vulnerabilă, iar încasând de la acesta

cheltuielile judiciare în sumă de 21840 lei nu va influența substanțial asupra

situației materiale;

- prin respingerea cheltuielilor judiciare, se reflectă faptul că inculpatul

Iurciac Stepan nu întrunește toate temeiurile în vederea aplicării legii cu privire la

amnistie, deoarece ultimul cade sub incidența art. 10 alin. (1) lit. k) „Persoanele

învinuite, inculpate sau condamnate care nu a reparat integral prejudiciul cauzat

2

prin infracțiunea pentru care este urmărită sau, după caz, a fost condamnată”, în

privința sa nu sunt aplicabile prevederile legii cu privire la amnistie.

2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută fără modificări

sentința.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a dat

o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale, examinând probele

administrate din punct de vedere a utilității și veridicității lor, sub toate aspectele,

complet și în mod obiectiv, călăuzindu-se de Lege, încadrând just acțiunile

inculpatului Iurciac Stepan în baza art. 24510 Cod penal, după indicii calificativi -

obținerea ilegală a informațiilor ce constituie secret bancar, adică colectarea de

informații care constituie secret bancar prin sustragerea de informații.

Totodată, instanța de apel a conchis că cheltuielile suportate în cadrul

urmăririi penale pentru efectuarea expertizelor au fost efectuate în vederea

demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

24510 Cod penal, prin numirea efectuării expertizelor.

De asemenea, instanța de apel a indicat că deși procurorul a solicitat

încasarea cheltuielilor suportate în legătură cu efectuarea expertizelor, cheltuielile

nominalizate nu se includ în categoria cheltuielilor judiciare prevăzute de art. 228

alin. (1) Cod de procedură penală și nu urmează a fi suportate de inculpat.

Astfel, s-a menționat că cheltuielile solicitate de procuror sunt cheltuieli

efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar

pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate,

cheltuieli ce sunt trecute în contul statului, iar normele procedurale nu prevăd

achitarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare care constituie cheltuieli

de expertiză.

În această ordine de idei, instanța de apel a concluzionat că cheltuielile

suportate în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 24510 Cod penal, prin numirea efectuării

expertizelor, reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statului.

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, care indică temeiul

de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care

solicită casarea acesteia în partea ce ține de neîncasarea cheltuielilor judiciare, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, într-un alt complet de judecată.

În argumentarea recursului, procurorul invocă că:

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

3

- soluția instanței de apel, prin care a fost menținută sentința primei instanțe

cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată, contravine normelor procesual

penale în vigoare. Potrivit prevederilor art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală

„Cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea

bunei desfășurări a procesului penal”. Potrivit alin. (3) a aceleiași norme

„Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede

altă modalitate”. Aliniatul (3) a normei indicate este o normă generală și nu obligă

statul să suporte cheltuielile ci să le achite la momentul necesar pentru a facilita

operativitatea acțiunilor organului de urmărire penală și pentru a nu condiționa

termenul rezonabil prin încasarea cheltuielilor judiciare de la părțile în proces.

Totodată legislatorul a expus suficient de clar în art. 229 Cod de procedură penală,

obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat;

- în situația când art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, stipulează direct

că, inculpatul suportă cheltuielile judiciare, soluția instanțelor judecătorești de a

respinge încasarea acestor cheltuieli este neîntemeiată;

- avansarea cheltuielilor judiciare de către stat își are temeiul în necesitatea

desfășurării procesului penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu rămână

nepedepsit;

- inculpatul condamnat urmează să suporte aceste cheltuieli în baza culpei

sale infracționale, deoarece fără săvârșirea infracțiunii, astfel de cheltuieli nu s-ar fi

realizat, adică inculpatul urmează să suporte numai acele cheltuieli, care sunt în

culpă procesuală;

- inculpații condamnați urmează să plătească toate cheltuielile efectuate de la

începerea urmăririi penale și până la punerea în executare a hotărârii de

condamnare, chiar și plata unei expertize dispuse din oficiu sau la cererea părții

civile.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

4

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, se reține că recurentul contestă decizia instanței de apel, indicând

temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în

sensul că hotărârea atacată nu curpinde motivele pe care se întemeiază soluția,

criticând decizia instanței de apel anume în partea motivării soluției acesteia

privind respingerea apelului declarat de procuror, prin care a fost solicitată

încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizei judiciare în prezenta

cauză penală din contul inculpatului.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că temeiul și motivele invocate de recurent în susținerea acestui temei nu s-

au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context

următoarele.

Colegiul penal analizând textul deciziei atacate (f.d. 101-107, vol. III) în

coraport cu motivele invocate de recurent, atestă că instanța de apel s-a expus

argumentat și motivat asupra aspectelor contestate în apel, bazându-și just soluția

privind respingerea apelului și solicitării părții acuzării de a dispune încasarea

cheltuielilor pentru efectuarea expertizei (constatărilor-tehnico științifice) din

contul inculpatului și de menținere a sentinței primei instanțe fără modificări, în

baza prevederilor legale stipulate în art. 227 Cod de procedură penală, iar instanța

de recurs ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări

inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența

CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din

16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze

deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Totodată, Colegiul penal invocă că prevederile art. 227 Cod de procedură

penală, reglementează care anume cheltuieli sunt incluse în categoria cheltuielilor

judiciare, în această listă nefiind însă incluse cheltuielile suportate pentru

efectuarea rapoartelor de constatare tehnico-științifică.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

5

deoarece soluția adoptată de instanța de apel, este legală și întemeiată, iar recursul

ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2017, în cauza

penală privindu-l pe Iurciac Stepan Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 10 septembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

6