1ra-989/2018 — art.264-1 alin.4 CP

1ra-989/2018 — art.264-1 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul 1ra-989/2018

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

24 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Elena Covalenco, Ion Guzun, Iurie Diaconu

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Bodareu Octavian prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 februarie 2018, în

cauza penală în privința lui

Ceban Dmitrii Xxxx,

născut la xxx, originar și domiciliat în s.Xxx, r-nul Xxx

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 27.07.2017- până la 27.12.2017; (instanța de fond);

ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

examinată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Ceban D. a

fost condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, la 6 luni închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu prevederile art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe

la pedeapsa stabilită i-a fost adăugată partea neexecutată a pedepsei numite prin

sentința Judecătoriei Glodeni din 16 februarie 2015, definitiv fiindu-i stabilită

pedeapsa 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 40 zile.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 1 an.

Solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea din contul inculpatului în

beneficiul statului a cheltuielilor pentru efectuarea expertizei în sumă de 328 lei a fost

respinsă ca neîntemeiată.

1

privat prin sentința Judecătoriei Glodeni din 16 februarie 2015 de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, la 14 mai 2017 ora 2030,

conducând motocicleta de model „Xxx” fără numere de înmatriculare pe str. Xxx,

r-nul Xxx, a fost stopat de inspectorul companiei nr. 2 Bălți al INP „Nord” unde

în cadrul verificării actelor a apărut o bănuială rezonabilă precum că Ceban D.

conduce mijlocul de transport în stare de ebrietate din care motiv a fost supus

testării alcoscopice și examinării medicale.

Astfel, conform procesului-verbal nr. 137 din 14.05.2017 în urma testării

alcoscopice cu aparatul „Alcotest 3000” s-a stabilit concentrația vaporilor de

alcool în aerul expirat 0,95 mg/l, iar conform raportului de expertiză nr. 129–D

din 12.06.2017 s-a stabilit că la momentul examinării (14.05.2017) Ceban D. se afla

în stare de ebrietate alcoolică, concentrația alcoolului în aerul expirat, conform

tichetului DRAGER era de 1,10 mg/l, ceia ce potrivit art. 13412 alin. (3) Cod penal,

reprezintă stare de ebrietate cu grad avansat.

pedepsei, a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri de

condamnare a lui Ceban D. conform învinuirii formulate prin rechizitoriu la 6

luni închisoare. În baza art. 85 alin. (2) Cod penal, prin cumul total, a adăuga

partea neexecutată a pedepsei stabilite lui Ceban D. prin sentința Judecătoriei

Glodeni din 26.02.2015, definitiv să-i fie numită pedeapsa închisorii pe un termen

de 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

În argumentarea apelului s-a invocat că, instanța de fond greșit a ajuns la

concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă prin stabilirea

unei pedepse cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nefiind luate în calcul

toate circumstanțele cauzei, precum și caracterul acțiunilor infracționale ale

inculpatului exprimate prin încălcarea sistematică a prevederilor RCR, fapt ce

constituie un pericol social sporit pentru participanții la traficul rutier.

Instanța de fond în conformitate cu prevederile art. 84 alin. (2) Cod penal

urma să stabilească pedeapsa complimentară deplină sub formă de privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

2018, apelul declarat a fost respins ca nefondat și menținută hotărârea contestată.

2

probelor și circumstanțelor cauzei, apreciind probele din punctul de vedere a

utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia de vinovăție a

inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Totodată, instanța de apel a conchis că la stabilirea pedepsei inculpatului

prima instanță conducându-se de prevederile art. 75 Cod penal, corect a

individualizat pedeapsa și just ținând cont de faptul că inculpatul a recunoscut

vina, s-a căit de cele comise, are la întreținere 2 copii minori, a aplicat prevederile

art. 90 Cod penal.

Colegiul a concluzionat, că în asemenea circumstanțe este neîntemeiată

solicitarea procurorului referitor la stabilirea celei mai aspre pedepse sub formă

de închisoare cu executare reală, când sancțiunea articolului în baza căreia acesta

a fost condamnat prevede pedepse mai blânde sub formă de amendă sau muncă

neremunerată.

Totodată, instanța de apel a indicat, că prin sentința din 19.02.2015 în baza

art.2641 al.(1) Cod penal, lui Ceban D. i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de

amendă în mărime de 300 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, în termenul de executare a

pedepsei complimentare acesta din nou cu intenție a comis o infracțiune ușoară,

iar instanța de fond corect a cumulat pedeapsa neexecutată stabilită prin sentința

anterioară conform prevederilor art.85 Cod penal.

contestat-o acuzatorul de stat, care, invocând temeiurile de drept prevăzute la

art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată.

În argumentarea soluției solicitate recurentul a invocat următoarele:

- instanțele de fond la stabilirea pedepsei nu au ținut cont de circumstanțele

reale și personale stabilite în privința inculpatului, nu au luat în considerație

faptul că acesta este condamnat a treia oară pentru același tip de infracțiune;

- pedeapsa stabilită cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal nu va duce

la reeducarea și resocializarea inculpatului;

- pedeapsa stabilită nu va atinge scopul prevăzut la art. 61 Cod penal;

penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, din următoarele

considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

3

recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală sau parțială a

hotărârii atacate și să rejudice cauza, cu pronunțarea unei noi hotărâri, dacă nu se

agravează situația condamnatului.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, o hotărâre a

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în

cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Reieșind din textul recursului declarat Colegiul reține, că autorul este de

acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea

juridică a acțiunilor lui Ceban D., și critică decizia instanței de apel doar în partea

individualizării greșite a pedepsei stabilite nefiind deacord cu menținerea

soluției instanței de fond prin care în privința inculpatului au fost aplicate

prevederile art. 90 Cod penal, care reglementează suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoare stabilite pe un termen de cel mult 5 ani pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție.

Analizând hotărârile judecătorești atacate sub aspectul menționat, în raport

cu circumstanțele cauzei, în prezenta speță, Colegiul penal consideră că, soluțiile

instanțelor de fond în latura stabilirii modului de executare a pedepsei aplicate în

privința lui Ceban D. sunt neîntemeiate, la adoptarea cărora nu s-a ținut cont în

deplină măsură de norma art. 75 Cod penal, ce prevede că persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții Generale a Codului penal.

În continuarea concluziilor sale, instanța de recurs relevă că, prin criterii

generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege, de

care sunt obligate să se conducă instanțele de judecată la aplicarea fiecărei

pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Instanțelor de judecată, legea

penală le acordă o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului

individualizării pedepsei penale, luând în considerație caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, persoana celui vinovat, circumstanțele ce

atenuează sau agravează răspunderea, ținând cont de influenta pedepsei aplicate

asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Totodată, Colegiul menționează că persoanei declarate vinovate trebuie să i

se aplice o pedeapsă, echitabilă, adică în limitele sancțiunii legii în baza căreia a

4

fost condamnată, iar după caz, instanța este în drept să aplice și prevederile Părții

Generale a Codului penal, inclusiv și ale art. 90 Cod penal, în cazul în care nu

sunt careva impedimente, însă instanțele sunt obligate să-și argumenteze

concluziile la acest capitol.

Conform art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților,

cât și din partea altor persoane.

Reieșind din sensul legislației în vigoare cu privire la aplicarea în practica

judiciară a principiului individualizării pedepsei penale, la examinarea cauzelor

penale în ordine de recurs este necesar de verificat minuțios respectarea de către

instanțele ierarhic inferioare a cerințelor legii la aplicarea pedepselor.

În cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singura în

măsură să înfăptuiască nemijlocit opera de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis acea infracțiune, având deplină libertate de acțiune în

vederea realizării acestei operațiuni.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată,

într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu

periculozitatea infractorului.

La acest capitol Colegiul lărgit reține, că din cuprinsul hotărârilor

judecătorești, rezultă că pe lângă circumstanțele atenuante, recunoașterea vinei,

căința sinceră, de către instanța de fond a fost reținută ca circumstanță agravantă

„săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru o

infracțiune similară”, și deci, în asemenea circumstanțe, pripit s-a ajuns la

concluzia privind posibilitatea de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal.

Colegiul menționează că aplicarea prevederilor art.90 Cod penal –

suspendarea condiționată a executării pedepsei nu reprezintă o categorie aparte

de pedeapsă ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că

infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei este o măsură de politică

penală bazată pe încrederea în posibilitatea reeducării condamnatului pe durata

suspendării pedepsei.

5

Rezultatul principal al aplicării pedepsei constă în aceea că deși pedeapsa

este definitiv aplicată, aceasta nu este pusă în executare, astfel că instituția

suspendării condiționate a pedepsei ține de condițiile de executare a pedepsei

închisorii deja stabilite de către instanța de judecată pe întregul termen de probă.

Altfel spus, executarea pedepsei devine condiționată de conduita

condamnatului, iar în caz de nerespectare a condițiilor, ea poate fi revocată.

Suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a executării

pedepsei numită de către instanța de judecată, dacă sunt îndeplinite anumite

condiții.

Astfel, urmează a fi delimitată noțiunea de individualizare a pedepsei de

cea de individualizare a executării pedepsei.

În această ordine de idei, suspendarea condiționată a executării pedepsei se

dovedește a fi o problemă privind executarea pedepsei, dat fiind faptul că

obiectul suspendării este executarea pedepsei. Se suspendă executarea pedepsei

și nu aplicarea acesteia.

Condițiile pentru acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

sunt prevăzute în art. 90 Cod penal, care se împart în condiții obiective și

subiective, primele referindu-se la condamnare, iar celelalte la persoana

condamnatului. Îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege nu atrage

obligativitatea aplicării instituției, acordarea ei rămânând la opinia instanței de

judecată, totodată, această normă poate fi aplicată sau exclusă la orice etapă a

procesului penal, întru înlăturarea erorii admise la etapa anterioară.

Din materialele cauzei, instanța de recurs reține că, deși au fost îndeplinite

cerințele de iure ale instituției suspendării executării pedepsei, instanțele de fond

urmau să efectueze o analiză completă și minuțioasă a personalității

infractorului, urmărind în acest sens comportarea sa în viața socială, înainte și

după săvârșirea infracțiunii.

Astfel, stările de fapt, dar și circumstanțele în care a fost comisă

infracțiunea, pun în vizorul Colegiului penal lărgit incorectitudinea aplicării

suspendării executării pedepsei. La acest capitol se reține, că deși infracțiunea

săvârșită de inculpat se clasifică potrivit alin. (2) art. 16 Cod penal, ca una

ușoară, nu poate fi neglijat faptul că Ceban D. nu este la prima abatere de la

lege, anterior acesta a fost condamnat de 2 ori, pentru infracțiuni similare

(f.d.51-54), fiindu-i aplicată de către instanțele de judecată pedepse alternative –

amenda și muncă neremunerată în folosul comunității, pedepse care, însă, nu

6

și-au atins scopul, prin urmare, concluziile instanțelor de fond referitor la faptul

că corectarea și reeducarea inculpatului poate avea loc fără ca acesta să fie izolat

de societate sunt eronate.

În consecință, instanța de recurs, găsește întemeiate motivele recursului

declarat de acuzatorul de stat și constată că concluzia instanțelor de fond, precum

că corijarea inculpatului este posibilă prin aplicarea prevederii art. 90 Cod penal,

este una greșită și neîntemeiată, din care considerente o va exclude, nefiind

considerat faptul că, prin această soluție se înrăutățește situația inculpatului, în

raport cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

deoarece nu s-a efectuat o altă reîncadrare a faptei în sensul agravării și nici nu

s-a dat o altă individualizare a termenului pedepsei stabilite în același sens.

Ca agravare a situației inculpatului se subînțeleg situațiile de schimbare a

soluției din achitare în condamnare, de încadrare juridică la o infracțiune mai

gravă, sau un alt alineat nou, literă, de înlocuire a sancțiunii cum ar fi a măsurii

educative în pedeapsă prevăzută de sancțiune, din amendă în închisoare, prin

mărirea cuantumului aceleiași pedepse ori adăugarea la pedeapsa principală a

pedepsei complementare, de aplicarea unor măsuri de siguranță la care nu fusese

inițial condamnat, de reținere în recurs a stării de recidivă, a concursului de

infracțiuni în loc de infracțiune continuă, situații de învinuire care esențial, după

circumstanțele reale, diferă de cea de la început ori orice altă modificare a

învinuirii, care afectează dreptul inculpatului la apărare.

Generalizând cele menționate mai sus, Colegiul penal lărgit conchide că,

recursul declarat de acuzatorul de stat urmează a fi admis, cu casarea parțială a

hotărârilor judecătorești, în partea ce ține de punerea în executare a pedepsei, cu

excluderea aplicării art. 90 Cod penal.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Bodareu Octavian, casează parțial sentința Judecătoriei

Drochia, sediul Glodeni din 27 decembrie 2017 și decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 21 februarie 2018, în latura penală, rejudecă cauza și

pronunță o nouă hotărâre conform căreia exclude aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal.

7

Ceban Dmitrii se consideră condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal,

la 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 40 zile.

Termenul de executare a pedepsei lui Ceban Dmitrii urmează a fi calculat

din momentul reținerii.

În rest, dispozițiile hotărârilor contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 august 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecătorii Constantin Alerguș

Elena Covalenco

Ion Guzun

Iurie Diaconu

8