1ra-1475/2018 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-1475/2018 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1475/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

24 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul

Lozovscaia Tatiana în numele inculpaților, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie 2018, în cauza penală

privindu-i pe

Chirja Vitalie Xxxxx, născut la xxxxx, originar din r-nul

Xxxxx s. Xxxxx, domiciliat în r-nul Xxxxx s. Xxxxx,

și

Croitor Ghenadie Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în r-nul Xxxxx s. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, au fost

recunoscuți vinovați și condamnați:

Croitor Ghenadie Xxxxx, în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 600 unități

convenționale, ce constituie 12.000 lei.

Chirja Vitalie Xxxxx, în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 3 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal i-a fost suspendată condiționat executarea pedepsei,

pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

S-a încasat în mod solidar de la Croitor G. și Chirja V., în beneficiul statului,

cheltuielile judiciare în sumă de 114 lei.

S-a admis în principiu acțiunile civile înaintate de către părțile vătămate, Bolun

I. și Darcaci V., privind încasarea prejudiciului material cauzat prin infracțiune,

urmând ca asupra acestora să se pronunțe instanța de judecată în procedura civilă.

intervalul de timp între orele 01:02 - 01:05, acționând prin înțelegere prealabilă și de

comun acord cu Chirja V., aflându-se la terasa „Twister Kebab” amplasată pe bd.

1

Moscovei, nr. 6 mun. Chișinău, administrată de Xxxxx, încălcând grosolan ordinea

publică, prin acțiunile sale exprimând o vădită lipsă de respect față de societate și

manifestând un comportament agresiv, sub pretextul inventat, că Bolun I. și Darcaci

V., le-ar fi jignit demnitatea, s-au apropiat de masa la care ultimii erau așezați și

consumau bere, Chirja V. aplicându-i din spate lui Bolun I. o lovitură cu pumnul în

regiunea dreaptă a capului, în urma căreia ultimul a căzut de pe scaun jos. Acțiunile

lui Chirja V. a încercat să le curme Darcaci V., drept urmare Croitor G. i-a aplicat lui

Darcaci V. o lovitură cu pumnul în față, în rezultatul căreia Darcaci V. a căzut și el la

podea.

În continuare, urmărind același scop Croitor G. s-a apropiat de Bolun I. care era la

podea și i-a aplicat 4 lovituri cu piciorul și mai mult de 10 lovituri cu pumnul în

regiunea capului. În același timp Chirja V. s-a apropiat de Darcaci V. care la fel era la

podea și i-a aplicat o lovitură cu piciorul peste picioare, 2 lovituri cu scaunul asupra

corpului și 4 lovituri cu pumnul în partea stângă a feței.

Acțiunile violente ale lui Croitor G. și Chirja V. au încercat a fi stopate de clienții

localului, însă fără rezultat, astfel Darcaci V. ridicându-se de la podea a fost lovit de 2

ori cu pumnul în regiunea feței de către Chirja V., iar Croitor G. i-a mai aplicat o

lovitură cu piciorul în regiunea toracelui, în urma căreia Darcaci V. iarăși a căzut jos.

În curmarea altercației a intervenit administratorul localului „Twister Kebab”,

Voicu R. care i-a scos de la terasă pe Croitor G. și Chirja V., însă ultimii au continuat

acțiunile infracționale și au intrat iarăși la terasă, unde Croitor G. i-a aplicat o lovitură

cu pumnul în regiunea capului lui Darcaci V., iar Chirja V. i-a aplicat o lovitură cu

pumnul în față lui Bolun I.

În rezultatul acțiunilor huliganice ale lui Croitor G. și Chirja V., părții vătămate

Bolun I. i-au fost cauzate vătămări corporale ușoare și suferințe fizice, părții vătămate

Darcaci V. i-au fost cauzate vătămări corporale ușoare și suferințe fizice, societății

comerciale Xxxxx i-au fost deteriorate 6 scaune din metal cu plastic și 2 scaune din

metal cu lemn, la prețul de 450 lei bucata, un felinar la prețul de 500 lei, vitraj din

termopan la prețul de 9.059,7 lei precum și servicii de reparații în sumă de 18.874,35

lei, în total cauzându-i o pagubă materială în sumă de 32.034, 05 lei.

De către instanța de judecată faptele inculpatului Chirja V., au fost încadrate în

drept, în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, huliganismul agravat, adică acțiunile prevăzute

la alin. (1) sau (2) dacă au fost săvârșite cu aplicarea sau cu încetarea aplicării armei sau a

altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății; iar faptele inculpatului

Croitor G. în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, huliganismul, adică acțiunile

intenționate care încălcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra

persoanelor, săvârșite de două persoane.

3.1. Avocatul Lozovcaia T. în numele inculpaților, care a solicitat casarea acesteia

și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care inculpaților să le fie stabilite pedepse mai blânde.

În motivarea apelului a invocat, că inculpații au recunoscut vina, s-au căit sincer

de cele comise, cauza penală fiind judecată în procedura prevăzute de art. 3641 Cod de

procedură penală.

2

3.2. Părțile vătămate Bolun I. și Darcaci V., care au solicitat casarea acesteia și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care inculpaților să le fie stabilite pedepse mai aspre.

În motivarea apelurilor au invocat, că inculpaților neîntemeiat le-au fost stabilite

pedepse prea blânde, și nu au fost recunoscuți ca părți civile în prezenta cauză.

fost respins ca nefondat apelul declarat de către avocatul Lozovcaia T. în numele

inculpaților, admise apelurile declarate de către părțile vătămate, casată parțial în

latura civilă sentința, rejudecată cauza în această parte și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care, au fost admise parțial

acțiunile civile înaintate de către Dercaci V. și Bolun I., s-a încasat în mod solidar de

la Croitor G. și Chirja V., în beneficiul părților vătămate, prejudiciul moral în sumă

de 10.000 lei, fiecăruia.

În rest dispozițiile sentinței au fost menținute.

corect, a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just a concluzionat că inculpații au

săvârșit anume infracțiunile imputate, împrejurări ce au fost constatate din totalitatea

de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se

prevederile art. 101 Codul de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor. Astfel s-a stabilit cu certitudine, că Croitor G. a comis

infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. b) Codul penal, respectiv Chirja V., a

comis infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Codul penal

Totodată, la individualizarea și stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpaților, prima instanță a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal și

anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

condițiile de viață ale familiei acestuia, precum și de scopul pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării inculpatului.

Prin urmare, instanța de apel a reținut, că prima instanță corect si întemeiat i-a

aplicat inculpatului Croitor G., pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 600

unități convenționale, iar inculpatului Chirja V., pedeapsa în mărime de 3 ani

închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, pedepse proporționale

faptelor comise.

Referitor la acțiunea civilă, instanța de apel conducându-se de prevederile art.

219 alin. (1)-(4) Cod de procedură penală, a statuat, că acțiunea civilă în procesul

penal se intentează prin depunerea unei cereri, adresate procurorului sau instanței de

judecată, de către persoanele fizice sau juridice cărora le-au fost cauzate prejudicii

materiale sau morale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea

penală sau în legătură cu săvârșirea acesteia. Persoanele fizice și juridice cărora le-a

fost cauzat prejudiciu nemijlocit prin acțiunile interzise de legea penală pot intenta o

acțiune civilă privitor la despăgubire prin: 1) restituirea în natură a obiectelor sau a

contravalorii bunurilor pierdute ori nimicite în urma săvârșirii faptei interzise de legea

penală; 2) compensarea cheltuielilor pentru procurarea bunurilor pierdute ori nimicite sau

3

restabilirea calității, aspectului comercial, precum și repararea bunurilor deteriorate; 3)

compensarea venitului ratat în urma acțiunilor interzise de legea penală; 4) repararea

prejudiciului moral sau, după caz, a daunei aduse reputației profesionale. Prejudiciul

material se consideră legat de săvârșirea acțiunii interzise de legea penală dacă el se

exprimă în cheltuieli pentru: 1) tratamentul părții vătămate și îngrijirea acesteia; 2)

înmormântarea părții vătămate; 3) plata sumelor de asigurare, indemnizațiilor și pensiilor; 4)

executarea contractului de depozit al bunurilor. La evaluarea cuantumului

despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța de judecată ia în

considerare suferințele fizice ale victimei, prejudiciul agrement sau estetic, pierderea

speranței în viață, pierderea onoarei prin defăimare, suferințele psihice provocate de

decesul rudelor apropiate etc. Instanța de apel a conchis, că soluționarea chestiunii

referitor la încasarea prejudiciului material urmează a fi soluționată prin prisma art.

118 Cod de procedură civilă, astfel la materialele cauzei nu a fost prezentă vreo probă

ce ar dovedi faptul, că părțile vătămate au suferit un prejudiciu material în mărime

de 3.000 lei, prin urmare, acțiunea civilă în partea prejudiciului material a fost

respinsă ca neîntemeiată.

În conformitate cu art. 1398 alin. (1) Cod civil, instanța de apel a concluzionat, că

cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare

prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat

prin acțiune sau omisiune, totodată potrivit art. 1422 Cod civil, în cazul în care

persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce

atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri

prevăzute de legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana

responsabilă la reparația prejudiciului prin echivalent bănesc. Potrivit art. 1423 Cod

civil, mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de către instanța

de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate

persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția

este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce

satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice

le apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost

cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate.

Astfel, la stabilirea cuantumului prejudiciului moral, instanța de apel a verificat

dacă cuantumul prejudiciului moral este în coraport echitabil cu următoarele

circumstanțe: nivelul (gradul) suportării de către partea vătămată a suferințelor

fizice, care, în mod incontestabil, amplifică suferințele morale deoarece infracțiunea a

fost contra integrității corporale a părților vătămate; capacitatea făptuitorului de a

recupera prejudiciul moral; condițiile socio-economice a societății unde locuiește

partea vătămată; aplicarea uniformă a cuantumului prejudiciului moral în cazuri

comparabile. Reieșind din aceste circumstanțe, instanța de apel a reținut, că

cuantumul prejudiciului moral în privința lui Bolun I. și Dercaci V. urmează să fie

încasat în sumă de câte 10.000 lei, fiecăruia.

Lozovscaia T. în numele inculpaților, care solicită casarea acesteia și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

4

În motivarea recursului invocă, că decizia instanței de apel urmează a fi casată în

partea ce ține de încasarea prejudiciului moral.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6),

Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitând respingerea acestuia și menținerea deciziei instanței de apel ca fiind una

legală și întemeiată.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea parțială a deciziei

instanței de apel, în latura civilă, dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată, din următoarele considerente:

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să îl admită, cu casarea parțială a hotărârii

atacate și să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit reține, că recurentul

invocă critici asupra faptului, că instanța de apel neîntemeiat a casat sentința în latura

civilă, și a încasat de la inculpați în mod solidar în beneficiul părților vătămate sama

de 10.000 lei, fiecăruia, fără a ține cont de prevederile art. 1416 și 1423 Cod civil.

Așadar, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, ce au dus la

adoptarea unei hotărâri ilegale, în același timp, verificându-se dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din dispozițiile art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel,

judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze suplimentar probele

administrate de prima instanță. În vederea soluționării apelului, instanța de apel

poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Prin urmare, Colegiul menționează că, declanșând o continuare a judecării

cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată

exercitat, produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un control

integral atât în fapt, cât și în drept, în privința persoanelor care l-au declarat.

Ca supoziție a celor supra enunțate sunt îndrumătoare și prevederile pct. 14.7 al

Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12 decembrie 2005 Cu privire la

practica judecării cauzelor penale în ordine de apel, unde se menționează că în sensul

cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit

instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de către inculpat și, dacă da, în ce

împrejurări a fost comisă; în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui

5

participant; dacă există circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele au fost

corect apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu prevederile art. 101

Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost

corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de

drept procesual, penal ori civil au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel, potrivit

art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, și temeiurile de

fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum

și motivele adoptării soluției date.

Elocvent în acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului, din care s-a reținut și considerentul că motivarea unei hotărâri judecătorești

este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, ce nu presupune

în mod necesar expunerea tuturor elementelor de amănunt, atât timp cât sunt

valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt

menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale.

Astfel, verificând asupra principiului respectării normelor de drept menționate,

Colegiul constată că, potrivit rechizitoriului inculpații au fost trimiși în judecată fiind

învinuiți de săvârșirea infracțiunii prevăzute: Chirja V., în baza art. 287 alin. (3) Cod

penal, respectiv Croitor G. în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Prima instanță, prin sentința adoptată examinând cauza în procedura art. 3641

Cod de procedură penală, i-a recunoscut vinovați și i-a condamnat pe inculpații,

Chirja V. și Croitor G., stabilindu-le pedeapsă fiecăruia în parte, potrivit sancțiunii

prevăzute a normei imputate.

Apărătorul inculpaților, nefiind de acord cu hotărârea adoptată a contestat-o în

ordine de apel, solicitând aplicarea față de inculpați a unor pedepse mai blânde,

respectiv părțile vătămate, Bolun I. și Dercaci V., au contestat-o solicitând, aplicarea

față de inculpați a unor pedepse mai aspre, totodată și în partea ce ține de

recunoașterea ultimilor în calitate de părți civile în prezenta cauză, respectiv aceste

chestiuni constituind fondul apelului și asupra cărora instanța de al doilea grad de

jurisdicție urma să se expună.

În conformitate cu art. 414 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de apel

verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în

ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal.

Astfel, instanța de apel este instanță abilitată să judece fondul cauzei, prin

urmare judecând apelurile, just a concluzionat că inculpații au săvârșit anume

infracțiunile imputate, împrejurări ce au fost constatate din totalitatea de probe

acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101

6

Cod de procedură penală, cauza fiind judecată în procedura prevăzută de art. 3641

Cod de procedură penală, la individualizarea pedepselor întemeiat a reiterat

constatările primei instanțe, prin care inculpaților le-au fost stabilite pedepse

echitabile.

Mai mult ca atât, Colegiul lărgit constată că instanța de apel întemeiat a respins

acțiunea civilă ce ține de încasarea prejudiciului material, deoarece la materialele

cauzei nu a fost prezentată vreo probă ce ar dovedi faptul că părțile vătămate au

suferit un prejudiciu material în mărime de 3.000 lei, respectând în tot prevederile art.

219 Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de recurs, stabilește, că instanța de apel pripit a admis

acțiunea civilă în partea ce ține de încasarea prejudiciului moral, prin care a dispus a

încasat în mod solidar de la Croitor G. și Chirja V., în beneficiul părților vătămate,

prejudiciul moral în sumă de 10.000 lei, fiecăruia, or potrivit rechizitoriului, inculpații au

fost învinuiți de comiterea aceleiași infracțiuni prevăzute de art. 287 Cod penal, însă

cu agravante diferite, adică: Chirja V., în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, respectiv

Croitor G. în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, agravante caracteristice rolului

activ fiecăruia în comiterea infracțiunii. Astfel, potrivit art. 1423 Cod civil, mărimea

compensației pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de

caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul

de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de

măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în

considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social

al persoanei vătămate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal statuează că decizia instanței de apel

în cauza dată, este afectată de erori de procedură în partea ce ține de admiterea

acțiunii civile în partea încasării în mod solidar de la inculpați a prejudiciului

moral, ce ar putea avea și consecințe de drept, ceea ce este incident cazului de casare

semnalat în speță și prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și

anume, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar

erorile admise de către instanța de apel nu pot fi corectate în ordinea procedurii de

recurs, deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a

se pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul cu

încălcarea prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit conchide de a admite recursul ordinar

declarat la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată parțial în latura civilă

cu remiterea cauzei în aceiași instanță de apel pentru rejudecare, în alt complet de

judecători, pentru adoptarea unei soluții corecte.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia:

să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii

procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel declarată; să

verifice și să aprecieze profund probele prezentate instanței, să stabilească, clar și cert

rolul fiecărui inculpat în comiterea infracțiunii, în strictă conformitate cu cerințele

7

legii, inclusiv cele prevăzute la art. 414 Cod de procedură penală; să le dea apreciere

cuvenită în ansamblu, acestea jucând un rol important la stabilirea cuantumului

prejudiciului moral, ce nu poate fi încasat în mod solidar de la inculpați, or aceștia au

avut roluri diferite în comiterea infracțiunii, respectiv cauzând diferit suferințe

părților vătămate, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând

cont de motivele casării deciziei atacate, probatoriul și de practica unitară în acest

domeniu, de practica relevantă a CtEDO și să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către avocatul Lozovscaia Tatiana în

numele inculpaților, se casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 18 aprilie 2018, în latura civilă, în cauza penală privindu-i pe Chirja

Vitalie Xxxxx și Croitor Ghenadie Xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei în această

parte de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 21 august 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

8