1ra-1383/2018 — art. 188 alin. 2 lit. f, 171 alin. 3 lit. a, d, 145 alin. 2 lit. a, e, g, j, k CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 188 alin. 2 lit. f, 171 alin. 3 lit. a, d, 145 alin. 2 lit. a, e, g, j, k CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 8, 12 CPP
1ra-1383/2018 — art. 188 alin. 2 lit. f, 171 alin. 3 lit. a, d, 145 alin. 2 lit. a, e, g, j, k CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-1383/2018
CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE
D E C I Z I E
18 iulie 2018 mun.Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte – Gordilă Nicolae
Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul Cechir Viorelia în numele inculpatului, prin care solicită casarea sentinței
Judecătoriei Soroca din 29 februarie 2016 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel
Bălți din 04 aprilie 2018, în cauza penală privindu-l pe
Garbuz Vitalie Xxxxx, xxxxxxxxxxxxxxxxxxx,
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 23.02.2015-29.02.2016;
Instanța de apel: 30.03.2016 – 26.10.2016;
05.06.2017-04.04.2018;
Instanța de recurs: 23.01.2017 – 11.04.2017;
12.06.2018-18.07.2018;
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală legal
executată.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Soroca din 29 februarie 2016, Garbuz Vitalie a fost
recunoscut vinovat și condamnat în baza:
- art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal la 9 ani închisoare;
- art. 171 alin. (3) lit. a) și d) Cod penal la 12 ani închisoare;
- art. 145 alin. (2) lit. a), e), g), j) și k) Cod penal la 20 ani închisoare,
În baza art. 84 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin
cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Garbuz Vitalie i-a fost stabilită pedeapsa
definitivă de 23 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.
Acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunându-se încasarea din contul lui
Garbuz Vitalie în beneficiul lui Crăciun Victor a sumei de 21 090 lei.
1
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, la 24 decembrie 2014,
între orele 16:00-20:00, Garbuz Vitalie, fiind sub influența băuturilor alcoolice, aflându-se
în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, în casa cet. Crăciun Stepan, a.n. xxxx și cet. Dragalin Anastasia,
a.n. xxxx, unde avea acces liber, deoarece împreună cu mama sa, Garbuz Evghenia
îngrijea de ultimii, care erau de vârstă înaintată, având scop de profit, intenționat,
cunoscând cu certitudine faptul, că Crăciun Stepan și Dragalin Anastasia recent au
primit pensia, în scopul realizării intenției sale, i-a atacat pe ultimii, aplicându-le
multiple lovituri cu pumnii peste față și corp, ceea ce reprezintă violență periculoasă
pentru viața și sănătatea persoanei, apoi i-a căutat prin buzunare, de unde le-a luat banii
în sumă de 920 lei și 880 lei, cauzând, astfel, părților vătămate o daună materială
considerabilă în valoare totală de 1800 lei.
Tot el, la 24 decembrie 2014, între orele 16:00-20:00, aflându-se în casa cet. Crăciun
Stepan și cet. Dragalin Anastasia, continuându-și acțiunile sale ilegale, urmărind scopul
satisfacerii poftei sexuale, profitând de imposibilitatea Anastasiei Dragalin de a se apăra
din cauza vârstei înaintate, pentru a-i înfrânge rezistența, i-a aplicat multiple lovituri cu
pumnii peste față și corp și a întreținut raport sexual forțat cu ultima. Conform
raportului de expertiză medico-legală nr. 124 din 06.02.2015 a cadavrului cet. Dragalin
Anastasia, ultima prezintă fractura coastelor 3,4,5,6,7,8,9 pe dreapta și 3,4,5,6,7,8,9,10,11
pe stânga cu hemoragii în țesuturile moi adiacente, echimoze pe ambele coapse care s-au
produs prin mecanism de presiune cu obiect cu greutate mare, cu câteva minute până la
deces (nu mai mult de 30-40 min.) și se califică ca vătămare corporală Gravă după
criteriul pericol pentru viață, multiple echimoze și excoriații pe față, echimoze pe ambele
brațe și față posterioară a mâinilor s-au produs prin mecanism de lovire repetată cu
obiecte contondente și se califică ca vătămare corporală neînsemnată, hemoragii
circulare pe mucoasa vaginului s-au produs prin introducerea în vagin a unui obiect
contondent (xxxxxxxxxxxxxx) sunt semne de raport sexual forțat, au o vechime de 30-40
minute până la deces (nu mai mult de 1,5 ore) și se califică ca vătămare corporală
neînsemnată.
Tot el, la 24.12.2014, între orele 16:00 - 20:00, fiind sub influența băuturilor
alcoolice, aflându-se la domiciliul cet. Crăciun Stepan și cet. Dragalin Anastasia din s.
Xxxxx, r-nul Xxxxx, unde avea acces liber, după ce le-a sustras banii și a violat-o pe cet.
Dragalin Anastasia, cu scopul de a ascunde infracțiunile date, intenționat, cu o deosebită
cruzime, i-a aplicat multiple lovituri peste cap lui Crăciun Stepan, și văzând că moartea
nu a survenit, l-a apucat cu mâinile de gât și l-a sugrumat, în rezultatul cărui fapt a
survenit decesul ultimului. Apoi, continuându-și acțiunile sale ilegale, profitând de
imposibilitatea Anastasiei Dragalin de a se apăra din cauza vârstei înaintate, cu o
2
deosebită cruzime, intenționat, i-a aplicat lovituri și a sugrumat-o cu ambele mâini în
rezultatul cărui fapt a survenit decesul ultimei, apoi a învelit cadavrul ultimei cu o
plapumă și haine, pentru a nu fi depistată.
Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 123 din 06.02.2015 a cadavrului
cet. Crăciun Stepan, moartea ultimului s-a datorat asfixiei mecanice prin sugrumarea
organelor gâtului cu mâna, ce se confirmă prin excoriație vitală pe gât dreapta, fractura
osului hioid și triod pe dreapta cu hemoragii în țesuturile moi adiacente, excoriații pe
buza de sus și hemoragii la nivelul mucoasei buzelor, hemoragii la baza limbii și semne
general asfictice - ce se confirmă prin modificările patologice respective depistate la
necropsie și confirmate histologic. La examinarea medico-legală a cadavrului s-au
depistat următoarele leziuni corporale: excoriații pe buza de sus cu hemoragii la nivelul
mucoasei buzelor, excoriație pe gât din dreapta, fractura osului hioid și triod pe dreapta
cu hemoragii în țesuturile moi adiacente, hemoragii la baza limbii, hemoragii la nivelul
nervului vag, care s-au produs prin mecanism de presiune cu obiecte contondente cu
suprafața limitată (posibil mâna) sunt vitale (vechimea de nu mai mult de 30 min. până
la deces) au legătură directă cu decesul și se califică ca vătămare corporală Gravă. Între
leziunile corporale și deces există legătură cauzală directă. Decesul a survenit
concomitent cu producerea leziunilor corporale, formarea cărora a durat de la câteva
minute până la cel mult 30 minute. Din momentul decesului și până la examinarea
cadavrului au trecut circa 40-48 ore.
Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 124 din 06.02.2015 a cadavrului
cet. Dragalin Anastasia moartea ultimei s-a datorat asfixiei mecanice prin sugrumarea
organelor gâtului cu mâna, ce se confirmă prin modificările patologice respective
depistate la necropsie și confirmate histologic. La examinarea medico-legală a
cadavrului s-au depistat următoarele leziuni corporale: fractura osului hioid și triod
bilateral cu hemoragii în țesuturile moi adiacente, echimoze cu excoriații pe barbă,
echimoze pe buze cu hemoragii pe mucoasa buzelor, hemoragii în țesuturile moi ale
limbii, care s-au produs prin mecanism de presiune cu obiecte contondente cu suprafața
limitată (posibil mâna) sunt vitale (vechimea de nu mai mult de 30-40 min. până la
deces) au legătură directă cu decesul și se califică ca vătămare corporală Gravă. Decesul
a survenit cu circa 40-48 ore până la examinarea cadavrului. Leziunile corporale s-au
produs într-o perioadă de timp foarte scurtă până și nu mai mult de 30 min.
Sentința a fost atacată cu apeluri de procuror, de succesorii părților vătămate,
Vlas Pavel și Crăciun Victor, de avocații Gagiu Ion și Cechir Viorelia în numele
inculpatului.
3.1. Procurorul a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei
3
noi hotărâri, prin care inculpatul Garbuz Vitalie să fie recunoscut vinovat și condamnat
în baza art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal la 10 ani închisoare; art. 171 alin. (3) lit. a), d)
Cod penal la 20 ani închisoare și art. 145 alin. (2) lit. a), e), g), j), k) Cod penal -
detențiune pe viață cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.
Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, să-i fie stabilită
lui Garbuz Vitalie pedeapsa definitivă - detențiune pe viață cu executarea în penitenciar
de tip închis.
În motivarea solicitării sale procurorul a invocat blândețea pedepsei, considerând
că prima instanță nu a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei,
deoarece în speța dată nu au fost stabilite careva cumstanțe atenuante, dar au fost
reținute circumstanțe ce agravează răspunderea, și anume, inculpatul anterior a fost în
conflict cu legea, atitudinea de ignorare totală de către ultimul a respectului față de lege
și societate, caracteristica negativă de la locul de trai.
3.2. Succesorul părții vătămate, Vlas Pavel, a solicitat casarea acesteia, rejudecarea
cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Garbuz Vitalie să fie
recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. f), art. 171 alin. (3) lit. a), d)
și art. 145 alin. (2) lit. a), e), g), j), k) Cod penal și cu aplicarea prevederilor art. 84 Cod
penal, să-i fie stabilită pedeapsa de detențiune pe viață.
Apelantul a considerat, că prima instanță a aplicat față de inculpat o pedeapsă
prea blândă, deoarece ultimul anterior a fost tras de două ori la răspundere penală
pentru infracțiuni ce atentează la viața și sănătatea unei persoane, nu și-a făcut
concluziile cuvenite, săvârșind în continuare infracțiuni, nu s-a ținut cont de
comportamentul inculpatului după comiterea infracțiunilor.
3.3. Succesorul părții vătămate Crăciun Victor a solicitat casarea acesteia,
rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Garbuz Vitalie
să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. f), art. 171 alin. (3) lit.
a), d) și art. 145 alin. (2) lit. a), e), g), j), k) Cod penal și să-i fie stabilită pedeapsa de
detențiune pe viață, pe motivul blândeții pedepsei aplicate inculpatului.
Totodată, să fie admisă integral acțiunea civilă și să fie încasat din contul
inculpatului Garbuz Vitalie în folosul lui Crăciun V. suma de 21414 lei, care este
compusă din 1800 lei, pensiile sustrase de către inculpat și suma de 19614 lei, care a fost
cheltuită pentru înmormântările părților vătămate.
3.4. Avocatul Gagiu Ion în numele inculpatului Garbuz V. a solicitat casarea
acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul
Garbuz Vitalie să fíe achitat de sub învinuirile imputate, deoarece probatoriul în cauză
nu dovedește vinovăția inculpatului în faptele incriminate lui, iar concluziile despre
4
vinovăția lui Garbuz V. sunt pripite și neîntemeiate.
Totodată, apelantul a considerat, că pedeapsa aplicată inculpatului este prea
aspră.
3.5. Avocatul Cechir Viorelia în numele inculpatului Garbuz V., casarea acesteia,
rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Garbuz Vitalie
să fie achitat de sub învinuirile imputate, deoarece instanța de fond la examinarea cauzei
penale nominalizate nu a făcut o analiză a probelor, nu le-a dat o apreciere din punct de
vedere al pertinenței lor, nu a descris care probă și ce circumstanțe ale cauzei dovedește
vinovăția inculpatului.
Apelantul, analizând probele anexate la materialele cauzei, a considerat că vina lui
Garbuz V. în faptele incriminate nu este dovedită, mai mult ca atât, că organul de
urmărire penală, procuratura și prima instanță examinând cauza au încălcat prevederile
art. 19 Cod de procedură penală - accesul liber la justiție, deoarece prima instanță, în
cadrul examinării cauzei, a reținut și a pus la baza sentinței de condamnare doar probele
acuzării, ignorând totalmente probele părții apărării, care duce la încălcarea gravă a
dreptului la apărare a persoanei, drept stipulat în Convenția Europeană a drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului, în Constituția Republicii Moldova, Codul de
procedură penală a Republicii Moldova.
Prin decizia Colegiului judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 26 octombrie
2016 au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate, cu menținerea hotărârii atacate.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut, că prima instanță
corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe
prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,
concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției
inculpatului Garbuz Vitalie de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. f),
art. 171 alin. (3) lit. a) și d) și art. 145 alin. (2) lit. a), e), g), j) și k) Cod penal.
Instanța de apel a indicat, că vinovăția inculpatului este dovedită pe deplin prin
cumulul de probe administrate de către organul de urmărire penală, examinate de către
prima instanță și verificate de către instanța de apel, ajungând la concluzia că probele în
speța dată au fost apreciate sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege,
care și au fost puse la baza hotărârii de condamnare a inculpatului Garbuz Vitalie.
Astfel, instanța de apel a considerat, că circumstanțele expuse de inculpat și
avocații acestuia sunt declarative și nu constituie temei de achitare a inculpatului,
menționând, că cumulul de probe administrate în speța dată dovedesc pe deplin
vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunilor imputate și combat argumentele
apelanților, precum că inculpatul nu a săvârșit aceste infracțiuni, solicitând achitarea
5
inculpatului.
Afirmațiile inculpatului Garbuz V. expuse în instanța de apel privind negarea
totală a vinovăției, instanța de apel le-a apreciat ca o tendință de apărare pentru a evita
răspunderea penală.
Cu referire la alegațiile apelanților în ce privește pedeapsa stabilită inculpatului,
instanța de apel, verificând legalitatea acesteia, a conchis, că prima instanță a ținut cont
de prevederile art. 61, 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunilor săvârșite, care potrivit
art. 16 Cod penal, se califică ca infracțiuni grave, și respectiv, excepțional de grave, de
urmările prejudiciabile, de persoana celui vinovat, care la locul de trai se caracterizează
negativ (f.d. 181, vol. I) și anterior a fost condamnat, atitudinea societății față de
pedeapsa penală stabilită, astfel, corect, aplicându-i pedeapsa sub formă de închisoare,
în limitele articolelor incriminate.
Decizia instanței de apel, pronunțată integral la 30 noiembrie 2016, a fost atacată
cu recursuri ordinare de procuror, de succesorii părților vătămate, Vlas Pavel și Crăciun
Victor și de avocatul Cechir Viorelia în numele inculpatului Garbuz Vitalie.
6.1. Procurorul, invocând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de
procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și 10)
s-au aplicate pedepse individualizate contrar prevederilor legale, a solicitat casarea deciziei cu
remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.
În motivarea recursului a indicat aceleași motive expuse în cererea de apel
descrise la pct. 3 al prezentei decizii.
6.2. Succesorul părții vătămate Vlas Pavel, invocând temeiurile prevăzute de art.
427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care
se întemeiază soluția și 10) s-au aplicate pedepse ividualizate contrar prevederilor legale, a
solicitat casarea deciziei cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt
complet de judecată.
În motivarea recursului a indicat aceleași motive expuse în cererea de apel
descrise la pct. 3 al prezentei decizii.
6.3. Succesorul părții vătămate Crăciun Victor, invocând temeiurile prevăzute de
art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe
care se întemeiază soluția și 10) s-au aplicate pedepse individualizate contrar prevederilor legale,
a solicitat casarea deciziei cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt
complet de judecată.
În motivarea recursului a indicat aceleași motive expuse în cererea de apel
declarată de succesorul părții vătămate Vlas Pavel.
6.4. Avocatul Cechir Viorelia în numele inculpatului Garbuz Vitalie, invocând
6
temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală și
expunându-și aceleași motive ca și în cererea de apel, a solicitat casarea hotărârilor
judecătorești, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare în privința
lui Garbuz Vitalie, deoarece infracțiunile nu au fost săvârșite de acesta.
Prin decizia Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 11 aprilie
2017, a fost respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Cechir
Viorelia în numele inculpatului.
Admise recursurile declarate de către procuror, succesorii părților vătămate, Vlas
Pavel și Crăciun Victor, casată parțial decizia Colegiul judiciar al Curții de Apel Bălți din
26 octombrie 2016, în latura penală în partea stabilirii pedepsei și dispusă rejudecarea
cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.
Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul Cechir Viorelia în numele
inculpatului Garbuz Vitalie Serghei, în partea descriptivă a deciziei, instanța de recurs a
menționat că, analizând decizia atacată, a conchis că, temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1)
pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea
recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat
prevederile art. 414 alin. (1), (4), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea
adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta
cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.
Totodată, instanța de recurs a menționat, că temeiul prescris de pct. 8) alin. (1) al
art. 427 Cod de procedură penală, include cazurile când nu a fost stabilită fapta care
corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin
intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite
faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.
Analizând decizia atacată, instanța de recurs a constată că, instanța de apel corect
a menținut hotărârea primei instanțe în ce privește stabilirea circumstanțelor de fapt și
de drept, deoarece analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma prevederilor art.101
Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității
și coroborării lor, corect a concluzionat asupra vinovăției inculpatului Garbuz Vitalie de
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. f), art. 171 alin. (3) lit. a) și d) și
art. 145 alin. (2) lit. a), e), g), j) și k) Cod penal, vinovăția căruia a fost dovedită pe deplin
prin cumulul de probe administrate de organul de urmărire penală, cercetate în ședința
de judecată în instanța de fond și verificate în ședința instanței de apel.
Cu referire la recursurile ordinare declarate de procuror și de succesorii părților
vătămate Vlas Pavel și Crăciun Victor, în partea descriptivă a deciziei, instanța de recurs
a menționat că, analizând decizia atacată, a conchis că în cauza dată instanțele n-au
7
individualizat pedeapsa potrivit prevederilor art. 61, 75 - 78 și 84 Cod penal și a practicii
judiciare constante, soldată cu stabilirea unei pedepse neechitabile, ce se consideră
eroare de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care
stipulează că hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara o
eroare de drept, comisă de aceasta, atunci când s-au aplicat pedepse individualizate
contrar prevederilor legale.
Acest temei fiind invocat de către procuror și de succesorii părților vătămate la
declararea recursurilor ordinare, precum și în cererile de apel, indicând ilegalitatea
pedepsei stabilite inculpatului Garbuz Vitalie de către instanțe, care au ignorat
prevederile legale, precum și practica judiciară constantă.
Pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la realizarea
altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea
comiterii de noi infracțiuni atât de către condamnat, cât și de alte persoane. Or,
pedeapsa prea blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru
corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Conform prevederile art. 78 alin. (1) lit. c) și alin. (3) Cod penal, potrivit cărora, în
cazul în care instanța de judecată constată circumstanțe atenuante la săvârșirea
infracțiunii, pedeapsa principală se reduce sau se schimbă, dacă pentru infracțiunea
săvârșită se prevede detențiune pe viață, aceasta se înlocuiește cu închisoare de la 15 la
25 de ani, iar în cazul în care există circumstanțe agravante se poate aplica pedeapsa
maximă prevăzută la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod.
În speța dată, analizând materialele cauzei și hotărârile instanțelor de fond în
partea stabilirii pedepsei, instanța de recurs a conchis că, prevederile normelor
specificate supra nu au fost respectate, deoarece reținând că inculpatul a săvârșit acțiuni
grave și excepțional de grave, pentru care legea prevede detențiune pe viață și doar
circumstanțe agravante, au considerat că „sentința de condamnare în prezenta cauză va
avea un efect preventiv pentru inculpat” (anterior a fost condamnat în baza art. 152 alin.
(2) lit. c1) Cod penal) și faptul că „executarea depsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice
și nici să înjosească demnitatea rsoanei condamnate” (inculpatul a săvârșit omorul cu
premeditare, profitând de stare de neputință cunoscută și evidentă a victimelor care se
datorează vârstei înaintate și handicapului fizic, asupra două persoane, cu deosebită
cruzime, cu scopul de a ascunde o altă infracțiune, precum violul, care a înjosit
demnitatea crimei în etate), ceea ce în speța dată, nu este aplicabil, ținând cont de
circumstanțele de fapt stabilite, de acțiunile întreprinse de către inculpat la săvârșirea
infracțiunilor imputate, de gradul prejudiciabil al infracțiunilor și pericolul social al
persoanei vinovate.
8
Din considerentele menționate, instanța de recurs a conchis, că soluția adoptată de
către instanța de apel în partea stabilirii pedepsei este contrară prevederilor legale,
astfel, instanța de apel, judecând cauza dată, a comis erorile de drept prevăzute în art.
427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, la care se face referire în recursurile
declarate de procuror și de succesorii părților vătămate, erori ce nu pot fi corectate de
către instanța de recurs, deci există temeiuri de casare a soluției adoptate de către
instanța de apel.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 aprilie 2018, au fost
respinse, ca nefondate, apelurile declarate de către avocații Gagiu Ion și Cechir Viorelia
în numele inculpatului Garbuz Vitalie, împotriva sentinței Judecătoriei Soroca din
29.02.2016.
Admise apelurile declarate de către procurorul în Procuratura raionului Soroca,
Tatiana Andronic și a succesorilor părților vătămate, Vlas Pavel și Crăciun Victor,
declarate împotriva sentinței Judecătoriei Soroca din 29.02.2016, sentința casată parțial și
pronunțată o nouă hotărâre, după cum urmează:
Garbuz Vitalie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 188
alin. (2) lit. f) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa cu închisoare pe un termen de 9 ani.
Garbuz Vitalie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 171
alin. (3) lit. a) și d) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa cu închisoare pe un termen de 12
ani.
Garbuz Vitalie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 145
alin. (2) lit. a), e), g), j), k) Cod penal i s-a stabilit pedeapsa sub formă de de detențiune
pe viață.
În temeiul art. 84 alin. (1) și (5) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin
absorbție a pedepselor aplicate lui Garbuz Vitalie i-a fost stabilită pedeapsa definitivă
sub formă de detențiune pe viață cu executarea pedepsei stabilite în penitenciar de tip
închis.
În rest au fost menținute dispozițiile sentinței.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a constatat că, la stabilirea
pedepsei inculpatului Garbuz Vitalie, instanța de fond nu a acordat deplină eficiență
prevederilor art. 7, 61, 75-78 și 84 Cod penal, astfel nu a individualizat pedeapsa potrivit
practicii judiciare constante, situație care s-a soldat cu stabilirea unei pedepse
neechitabile, la fel nu a ținut cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de modul de
comitere a infracțiunilor, starea de pericol creată pentru valorile ocrotite (proprietatea
persoanei și viața persoanelor), a altor consecințe a infracțiunilor, motivul săvârșirii lor
și scopul urmărit, precum și de conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii,
9
nivelul de educație, vârsta, situația familială și socială a acestuia, în rezultat fiindu-i
stabilită o pedeapsă inechitabilă pentru infracțiunile comise.
Astfel, la stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă, instanța de apel a ținut cont
de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunilor, faptele fiind săvârșite cu
intenție directă, potrivit art. 16 Cod penal, acestea calificându-se ca infracțiune gravă
(art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal), pentru care legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii
pe un termen de la 8 până la 10 ani, precum și două infracțiuni de categoria celor
excepțional de grave (art. 171 alin. (3) lit. a), d) și art. 145 alin. (2) lit. a), e), g), j), k) Cod
penal) pentru care legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii de la 10 până la 20 ani,
corespunzător de la 15 până la 20 ani, pentru ambele infracțiuni fiind prevăzută ca
pedeapsă și detențiune pe viață. Totodată, acesta nu a recunoscut vina de comiterea
infracțiunilor, nu s-a căit de cele comise și nu a restituit succesorilor prejudiciul material.
La fel, instanța de apel a ținut cont de faptul că, careva circumstanțe atenuante în
privința lui Garbuz Vitalie nu au fost stabilite, totodată ca circumstanță agravantă este
faptul că anterior a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 152 alin. (2)
Cod penal (alte fapte care au relevanță pentru cauză), care a atentat la integritatea
persoanei, ca mai apoi să comită alte infracțiuni mai grave, fapt ce denotă că nu a pășit
pe calea corijării, adică nu a făcut careva concluzii.
Astfel, având în vedere dinamica activității infracționale a inculpatului Garbuz
Vitalie, care fără a face careva concluzii în urma condamnării anterioare, a mers pe calea
comiterii celor mai grave infracțiuni prevăzute de legea penală, instanța de apel a
considerat necesar a aplica în privința acestuia în baza art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal,
pedeapsa închisorii pe un termen de 9 ani, în baza art. 171 alin. (3) lit. a), d) Cod penal,
pedeapsa închisorii pe un termen de 12 ani, în baza art. 145 alin. (2) lit. a), e), g), j), k)
Cod penal, pedeapsa penală sub formă de detențiune pe viață, iar în temeiul art. 84 alin.
(1) și (5) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni ai stabili lui Garbuz Vitalie pedeapsa
definitivă sub formă de detențiune pe viață cu executarea pedepsei stabilite în
penitenciar de tip închis, or, o altă pedeapsă în cazul dat, nu va duce la atingerea
scopului pedepsei, iar faptul că este invalid de gr. II nu poate influența în vederea
aplicării altei pedepse.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar avocatul
inculpatului, Cechir Viorelia, care invocând temei pentru recurs prevederile art. 427 alin.
(1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârilor judecătorești,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare în privința lui Garbuz
Vitalie, invocând argumente identice celor invocate în cererile de apel și recurs (f.d. 33-
40; 106-114 vol. III).
10
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul și succesorul părții vătămate, Crăciun Victor, au depus referințe
privind opinia acestora asupra recursului declarat, solicitând respingerea acestuia, cu
menținerea hotărârilor atacate, ca fiind legale și întemeiate.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu
materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului și a
succesorului părții vătămate, Crăciun V., expusă în referințe, care au solicitat dispunerea
inadmisibilității recursului fiind vădit neîntemeiat, Colegiul penal decide
inadmisibilitatea recursului ordinar din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care
constată că este vădit neîntemeiat.
Colegiul penal, analizând conținutul recursului declarat de partea apărării în
raport cu decizia atacată, conchide că temeiurile invocate de partea apărării prevăzute
de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la
examinarea recursului, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a ținut
cont de procedura de rejudecare a cauzei după casarea hotărârii în recurs, prevăzută în
art. 436 Cod de procedură penală, a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.
(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază
soluția pronunțată.
În același context, Colegiul penal menționează, că deși art. 6 § 1 al Convenției
obligă instanțele judecătorești să-și motiveze hotărârile, însă Curtea a specificat că acest
lucru nu impune un răspuns detaliat la fiecare argument invocat de parte (Van de Hurk
v. the Netherlands). Modul în care se aplică obligația de a motiva hotărârile judecătorești
poate varia în funcție de natura acestora și trebuie apreciat în lumina circumstanțelor
cauzei (Hiro Balani v. Spain).
Așadar, Colegiul penal, analizând textul deciziei recurate constată că, instanța de
apel în hotărârea sa, a analizat și verificat cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de
procedură penală, întemeiat stabilind situația de fapt, împrejurările și încadrarea
juridică a infracțiunii comise de către inculpat, nefiind încălcate prevederile art. 414 alin.
(1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, iar hotărârea adoptată cuprinzând și motivele
pe care se întemeiază soluția. Deși, instanța de apel nu s-a pronunțat minuțios asupra
fiecărui motiv invocat în apel, temeiul de casare prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod
de procedură penală, nu este incident în prezenta cauză, iar cu privire la alegațiile
11
recurentului invocate, precum că instanțele de fond nu și-au motivat corespunzător
soluția de condamnare adoptată în privința lui Garbuz V., instanța de recurs remarcă
considerentele rezultate din jurisprudența constantă a Curții Europene, potrivit cărora
motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului,
ce nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor de amănunt, atâta timp
cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt
menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale.
Mai mult ca atât, instanța de recurs menționează, că temeiurile invocate de către
recurent, precum și argumentele acestuia, care se rezumă la o altă apreciere a probelor,
au constituit obiect de examinare la judecarea cauzei în instanțele de apel și de recurs, și
asupra acestora s-au expus argumentat în hotărârile pronunțate, așa cum este indicat în
pct. 5 și 8 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs o însușește și reiterarea
căreia nu o consideră necesară.
Totodată, instanța de recurs reține că, recurentul invocă în prezenta speță
concomitent temeiurile pentru recurs prevăzute la pct. 8) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de
procedură penală. Însă, din conținutul recursului declarat Colegiul atestă, că în opinia
părții apărării, în prezenta speță vina lui Garbuz V. nu a fost dovedită. Deci, în atare
împrejurări, instanța de recurs consideră, că de fapt autorul recursului declarat, invocă
temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, prin
prisma neîntrunirii elementelor infracțiunilor incriminate în acțiunile inculpatului,
solicitând în cele din urmă achitarea ultimului. Respectiv, este alogică invocarea
concomitentă și a temeiului pentru recurs stipulat la pct. 12) al aceleiași norme, precum
că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, fiindcă în asemenea abordare se
subînțelege că totuși inculpatul a săvârșit o careva infracțiune, însă aceasta nu a fost
încadrată juridic corect. Totodată, din conținutul recursului nici nu se atestă o
argumentare desfășurată a acestui temei pentru recurs.
Pe această linie de considerente, Colegiul penal va examina recursul prin prisma
incidenței temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură
penală.
De remarcat este, că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când nu a fost
stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele
de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori când nu au
fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.
Însă, Colegiul penal, analizând textul recursului declarat prin prisma temeiului
menționat, relevă faptul că autorul în argumentarea erorii date nu a indicat concret ce
element al componenței de infracțiune lipsește în faptele comise de către Garbuz V.,
12
acesta doar s-a rezumat la unele argumente de ordin general ce se referă la modalitatea
de apreciere a probelor de către instanțele de fond.
În acest sens, Colegiul penal reține că, toate probele prezentate și cercetate în mod
legal în cadrul ședinței instanței de apel au indicat la confirmarea vinovăției
inculpatului în comiterea infracțiunilor ce i se impută, iar temeiuri pentru casarea
hotărârilor judecătorești lipsesc.
Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în
ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. art. 414-
419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de avocatul Cechir
Viorelia în numele inculpatului Garbuz Vitalie se declară inadmisibil, ca fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cechir Viorelia în
numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04
aprilie 2018, în cauza penală privindu-l pe Garbuz Vitalie Xxxxx, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integrală la 15 august 2018.
Președinte: Gordilă Nicolae
Judecători: Guzun Ion
Catan Liliana
13