1ra-1227/2018 — art. 175 CP

1ra-1227/2018 — art. 175 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1227/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva sentinței Judecătoriei Strășeni din 16

martie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 ianuarie

2018, declarate de avocatul Andrei Zadorojnîi în numele reprezentantului legal al

părților vătămate, XXXXX, și de inculpatul

Cozmulici Andrei XXX, născut la

XX XXXX XXXX în regiunea XXXXX din

XXXXX, locuitor al s. XXXXX, r-nul XXXXX, cetățean

al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare

instanța de fond: 16.12.2015 – 16.03.2017,

instanța de apel: 11.04.2017 – 12.01.2018,

instanța de recurs: 24.05.2018 – 27.06.2018.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 175 Cod penal la 3 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, începând din 16.03.2017, cu includerea în termenul

pedepsei a perioadei aflării în arest din 28.09.2015 până la 26.03.2016.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul IMSP Spitalul Clinic de Psihiatrie

cheltuielile pentru efectuarea expertizelor nr. 682 a-2015 din 13.08.2015 și nr. 891 a-

2015 din 24.11.2015 în sumă de 2540 lei.

1

De la inculpat s-a încasat în beneficiul părților vătămate XXXXX și

XXXXX prejudiciul moral a câte 5000 lei pentru fiecare. În rest, acțiunea civilă a fost

respinsă.

inculpatul Cozmulici Andrei, urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale, le-a chemat

în domiciliul său, din s. XXXXX, r-nul XXXXX, pe minorele XXXXX, în

vârstă de X ani și XXXXX, în vârstă de X ani, după care fiind conștient de

faptul că prin acțiunile sale săvârșește acte ilegale cu caracter sexual, intenționat a

săvârșit acțiuni perverse, constând în exhibare, atingeri indecente, manifestate prin

atingerea și examinare în partea superioară a corpului minorei XXXXX. Ulterior,

în vederea realizării aceluiași scop a dezbrăcat-o și a sărutat-o pe piept pe minora

XXXXX, apoi a impus-o pe aceasta din urmă, să privească organul sexual dezgolit al

acestuia, demonstrându-i victimei minore organele sale genitale. Astfel, inculpatul

conștientiza că prin acțiunile sale ilegale, pervertește o persoană care nu a atins vârsta

de 16 ani. În urma acestor acțiuni ilegale cu caracter pervers ale ultimului, victimele

minore s-au speriat și au fugit din domiciliul acestuia.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina, explicând că pe minorele

XXXXX și XXXXX, le cunoaște, deoarece sunt nepoatele vecinei sale, XXXXX.

Într-o zi, a ieșit în drum lângă fântâna gospodăriei sale, unde a observat că

acestea se jucau. La un moment dat, ele l-au întrebat dacă are bomboane, apoi au

intrat după el în ograda sa și s-au așezat pe patul din curtea casei sale. El a intrat în

bucătărie, a luat niște bomboane, după care a ieșit din casă și le-a servit. În timpul

acesta una din fete a aruncat hârtia de la bomboană jos, văzând aceasta, i-a făcut

observație, apoi le-a alungat acasă și fetele au plecat, fără ca să le abuzeze, însă

bunica acestora î-l învinovățește din cauză că între ei sunt relații ostile.

Totodată, vinovăția inculpatului este dovedită pe deplin prin probele

administrate.

Astfel, reprezentantul legal al părților vătămate, XXXXX, a declarat că

victimele minore XXXXX, anul nașterii - XXX și XXXXX, anul

nașterii - XXX, sunt nepoatele sale, care locuiesc cu ea, deoarece părinții lor sunt

plecați la muncă peste hotarele țării, iar minorele au rămas în supravegherea ei.

Nepoatele i-au comunicat că se jucau în drum, când vecinul Cozmulici Andrei le-a

luat de mână și dus în ospeție la el, spunându-le că le v-a servi cu bomboane. După ce

au intrat în casă, inculpatul a impus-o pe XXXX să dezbrace maioul și s-a uitat la

corpul ei. Ultima s-a speriat, și-a îmbrăcat maioul și a fugit. Pe XXXX, care a

rămas în casă, inculpatul a pus-o pe un fotoliu și i-a ridicat hăinuțele, apoi a început

s-o sărute pe burtă și i-a arătat organul sexual dezgolit, după care ea s-a speriat, a

început a plânge, l-a îmbrâncit pe inculpat, a ieșit din odaie și a fugit în drum.

Declarații similare au făcut și părțile vătămate minore, XXXXX și XXXXX,

care fiind audiate la faza urmăririi penale, conform prevederilor art. 1101 Cod de

procedură penală, au explicat cu lux de amănunte despre cele întâmplate la data de

21.09.2014.

Martorul Adăscăliței Viorica a relatat că, în calitate psiholog, a participat atât la

pregătirea pentru audiere cât și la audierea propriu-zisă a minorelor pe nume

2

XXXX și XXXX, care în timpul au fost liniștite, sincere, deschise spre colaborare,

povestind despre cazul care s-a întâmplat cu vecinul lor Andrei. Din cele relatate de

acestea, era evident că povestesc momentele reale trăite de ele. XXXX a povestit doar

ce ținea minte și nu a introdus lucruri din imaginație, era afectată de situația trăită și

despre care a povestit, avea teamă de Andrei, de posibilele întâlniri cu acesta și

lucrurile care le putea face persoana respectivă. XXXX nu a fost influențată pentru a

face careva declarații referitor la caz. Aceleași caracteristici pot fi menționate și în

privința minorei XXXX.

Martorul minor XXXX, fiind audiată în prezența reprezentantului legal

Donca Natalia și a pedagogului Chistol Ana, a explicat că cu inculpatul, cât și cu

reprezentantul părților vătămate minore, XXXXX, este în relații normale. În

luna octombrie, mergând pe lângă gospodăria lui Cozmulici Andrei. Ultimul era

lângă gard și i-a zis să-i dea un băț de lângă gardul lui. După ce s-a apropiat de gard i-

a spus că nu vede nici un băț pe jos lângă gard. Inculpatul, cu un zâmbet ironic, i-a

spus să ridice capul în sus. Când a ridicat capul, inculpatul i-a arătat penisul. Ea i-a

spus că este nebun și a plecat mai departe. Pe la ora 18:00 iarăși a ieșit în drum și a

aflat din spusele unei prietene pe nume Ciobanu Ana, că în acea zi, inculpatul a avut

intenția de a le abuza sexual pe nepoatele minorele XXXXX și XXXXX,

care locuiesc la bunica lor, XXXXX, care este vecină cu inculpatul.

Conform procesului-verbal de cercetare la fața locului din data de 26.09.2014

și planșele fotografice anexă, a fost cercetat locul comiterii infracțiunii și anume:

gospodăria inculpatului Cozmulici Andrei, situată în s. XXXXX, r-nul XXXXX, care

se află în vecinătate cu gospodăria reprezentantului legal a părților vătămate minore,

XXXXX.

Potrivit raportului de expertiză psihiatrică-legală ambulatorie nr. 682 a-2015

din 13.08.2015, rezultând din particularitățile psihologice individuale și de vârstă a

minorei XXXXX, precum și de circumstanțele concrete în care s-a desfășurat

acțiunea, numita a dispus de deplina capacitate de a percepe corect circumstanțele

importante pentru cauza penală, a le memoriza și reproduce adecvat, fără a le supune

modificărilor interpretative marcate de sugestibilitate, sau imaginație sporită. Gradul

de dezvoltare intelectuală a minorei XXXXX, corespunde normei de vârstă și

mediului în care s-a dezvoltat. Reieșind din nivelul dezvoltării psihice, care

corespunde normei de vârstă, minora XXXXX, este capabilă să perceapă, să

înțeleagă adecvat situația și să o interpreteze veridic.

Faptul că inculpatul nu-și recunoaște vina, declarând că nu a comis infracțiunea

imputată, se apreciază ca un mijloc de apărare și o metodă de eschivare de la

pedeapsa penală, relatările lui fiind combătute prin declarațiile martorilor XXXXX

și Adăscăliței Viorica, ale părților vătămate minore și reprezentantul lor legal.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 175 Cod penal, ca acțiuni

perverse săvârșite față de o persoană despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit

vârsta de 16 ani, constând în atingeri indecente și discuții cu caracter obscen cu

victima.

La stabilirea pedepsei, instanța a luat în considerație prevederile art. 3, 6-7, 61-

62, 75-77 din Cod penal, că inculpatul a comis o infracțiune gravă, pe parcursul

3

examinării cauzei penale nu a manifestat sentimente de regret față de fapta comisă și

consecințele acesteia, că circumstanțe atenuante nu au fost stabilite, concluzionând că

corectarea și reeducarea lui este posibilă doar prin aplicarea pedepsei cu închisoarea.

Instanța a concluzionat necesar, în conformitate cu prevederile art. 227, 229

CPP, de a încasa din contul inculpatului, cu titlu de cheltuieli judiciare, în beneficiul

Instituției Medico-Sanitare Publice, Spitalul Clinic de Psihiatrie, cheltuielile suportate

de această instituție, pentru efectuarea expertizelor nr. 682 a-2015 din 13.08.2015 și

respectiv nr. 891 a-2015 din 24.11.2015, în sumă totală de 2540 lei.

De asemenea a reținut că reprezentantul legal al părților vătămate minore a

solicitat încasarea din contul inculpatului a prejudiciului moral cauzat, care urmează a

fi admisă.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat,

pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Apelantul a invocat că este probat faptul că minora XXXXX poate

accesa și lucra cu calculatorul, se joacă la el, iar această constatare de fapt intră în

contradicție cu declarațiile și concluziile psihologului Adăscăliței Viorica, care în

cadrul audierii în instanță la întrebarea apărării dacă puteau minorele să acceseze

internetul și să vadă pe site-uri anumite situații de abuz sexual, a declarat că

imaginația cognitivă a minorelor este mai jos de nivelul mediu, adică ele nu sunt

capabile să acceseze așa informații deoarece nu pot manipula calculatorul.

Din cele relatate nu este exclusă varianta că minorele având acces la internet,

site-uri video sau televizor, puteau să vadă anumite situații, scene, și să le redea ca o

realitate care s-a petrecut cu ele.

Partea vătămată minoră a declarat la audierea înregistrată video că îl cunoștea

pe vecinul său Cozmulici Andrei până la cazul dat, se temea de el, fără a indica

motivele.

Această frică i-a fost insuflată minorei de către bunica-sa XXXXX, ca

urmare a relațiilor ostile cu inculpatul.

Cu referire la declarațiile minorei XXXXX expuse pe în procesul-

verbal pe suport de hârtie în urma audierii din 08.05.2015, este de menționat

divergența esențială a conținutului, mai precis, excluderea din acest proces-verbal

scris a declarațiilor care pot fi tratate în favoarea inculpatului.

Minora în formă liberă a declarat de mai multe ori că inculpatul „nu s-a

dezbrăcat de pantaloni”.

Probele acumulate nu coroborează între ele, ori, unicele probe pe care se

bazează acuzarea sunt declarațiile contradictorii ale minorelor, care nu sunt

confirmate prin alte probe concludente și pertinente, și care nu ar trezi dubii

rezonabile privind veridicitatea lor.

Conform rechizitoriului, fapta incriminată inculpatului a avut loc la

21.09.2014, zi în care potrivit declarațiilor lui, s-a aflat în localitatea XXXX, r-nul

XXXX, la cunoscutul său Ivan Munteanu.

Apărarea a prezentat în acest sens un certificat eliberat de Primăria s. XXXX

care confirmă că hramul satului este pe 21 septembrie.

4

Mai mult, audierea inculpatului în calitate de bănuit a avut la 07.04.2015, în

spitalul de tuberculoză din s. Vorniceni, r-nul Strășeni, unde el primea o cură de

tratament toxic, care influența asupra capacității sale de a se concentra asupra

subiectului audierii sale, fără a-i acordat dreptul de a-și alege un apărător în termenii

legali în conformitate cu art. 64 alin. (5) CPP, ori, ofițerul de urmărire penală i-a

acordat un avocat din oficiu.

Prin prisma faptului că audierea în calitate de bănuit a avut loc într-o instituție

medicală specifică, ofițerul de urmărire penală nu a stabilit dacă bănuitul nu se află

sub influența medicamentelor, într-o stare de oboseală, fapt ce contravine

prevederilor art. 104 alin. (1) CPP, care stipulează că nu se permite audierea

bănuitului în stare de oboseală, precum și în timpul nopții, decât doar la cererea

persoanei audiate în cazurile ce nu suferă amânare, care vor fi motivate în procesul-

verbal al audierii.

Instanța de fond neîntemeiat a respins demersul apărării privind audierea

martorului Munteanu Ivan, ori în conformitate cu art. 314 alin. (2) CPP, instanța de

judecată creează părții acuzării și părții apărării condițiile necesare pentru cercetarea

multilaterală și în deplină măsură a circumstanțelor cauzei.

Declarațiile martorului XXXXX sunt nepertinente, ori, aceasta nemijlocit

nu a fost martor al evenimentului de care este învinuit inculpatul.

La întrebarea apărării, ea a declarat că la 21.09.2014 a fost în s. XXXX la

hram, adică la data comiterii infracțiunii nicidecum nu putea fi în s. XXXXX.

Se pune la îndoială veridicitatea declarațiilor martorului minor, cel puțin în

partea zilei indicate de ea, ori, fiind un copil, nu a fost apărată de organele de drept,

pentru niște acțiuni pretins ilegale ale inculpatului despre care a devenit cunoscut

acestora.

Instanța de fond nu a motivat în hotărâre mărimea prejudiciului moral

rezultând din cauza judecată, dar din altă cauză penală care se referă la alte persoane,

în speță Capra Lucia, care nu este parte în procesul penal, iar în calitate de inculpat

figurează un oarecare Păun Grigore.

3.1. La 17 octombrie 2017, a declarant apel și avocatul Zadorojnîi Andrei, în

numele reprezentantului părților vătămate, XXXXX, solicitând casarea

parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai aspră, cu admiterea integrală a acțiunii

civile.

Apelantul a invocat că partea vătămată minora XXXXX nu a participat

la pronunțarea sentinței în instanța de fond, nu a primit copia sentinței, deci n-a avut

posibilitatea de a o ataca cu apel.

Pentru a asigura totalitatea drepturilor participantului la proces echitabil, apelul

urmează a fi repus în termenul de declarare, deoarece întârzierea a fost determinată de

motive întemeiate.

Instanța de fond nu a luat în considerație lipsa circumstanțelor atenuante și

persistența celor agravante, prevăzute de art. 77 Cod penal, eronat și nemotivat i-a

stabilit inculpatului o pedeapsă prea blândă, contrar prevederilor art. 7, 61, 75 Cod

penal.

5

La fel, instanța nu a apreciat corect impactul negativ a infracțiunii, consecințele

directe ale abuzului, consecințele asupra dezvoltării copilului și consecințele pe

termen lung, nu a luat în considerare că victimele minore, în perioada urmăririi

penale și judecării cauzei, erau nevoite să participe la acțiuni de urmărire penală, să

treacă mai multe examinări, expertize, chestionări și audieri, fiecare dată deplasându-

se în afară localității pe o zi întreagă.

Astfel, instanța de fond neargumentat a micșorat cerințele acțiunii civile, iar

suma încasată nu corespunde situației.

Dauna morală se evaluează de cel puțin 50.000 lei, luând în considerație

suferințele morale suportate de victime și membrii familiei, impactul negativ și

urmările acestei infracțiuni asupra psihicii victimelor minore, cheltuielile necesare pe

viitor.

2018, apelul avocatului Zadorojnîi Andrei a fost respins ca fiind depus peste termen.

Apelul avocatului Tarsîna Vasile a fost respins ca nefondat.

Instanța de recurs a reținut că din potrivit art. 230 alin. (2) Cod de procedură

penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un

anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și

nulitatea actului efectuat peste termen. Această prevedere legală are caracter de

garanție egală pentru părțile din proces, fiind impusă obligația îndeplinirii în termen a

actelor procedurale, sub sancțiunea decăderii din acest drept procesual.

Conform art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală, termenul de apel este de

15 zile de la data pronunțării sentinței integrale.

Potrivit art. 403 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel este în drept

să soluționeze repunerea în termen a apelului declarat după expirarea termenului

prevăzut de lege, dar, cu condiția, să constate că întârzierea a fost determinată de

motive întemeiate.

Conform pct. 8 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din

12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”,

repunerea în termen a apelului este o prerogativă a instanței de apel, care urmează să

se pronunțe cu motivația respectivă în textul deciziei.

Din procesul-verbal al ședinței de judecată, rezultă că reprezentantul părților

vătămate minore, XXXXX a fost prezentă la pronunțarea sentinței pe 16.03.2017 și

a primit copia de pe sentința integrală.

Astfel, termenul limită de declarare a apelului este ziua de 31.03.2017, însă

apelul avocatului Zadorojnîi A. este declarat la 17.10.2017, adică după circa 6 luni de

zile de la data expirării termenului prevăzut de lege.

În instanța de apel n-au fost oferite explicații convingătoare și n-au fost

prezentate probe, din care ar rezulta că întârzierea este motivată și, în așa mod, nu

este demonstrată imposibilitatea de a declara apelul în termenul prevăzut la articolul

402 alin. (1) Cod de procedură penală.

Motivele că partea vătămată minoră XXXXX nu a primit copia de pe sentință

nu sunt fondate, devreme ce, pe parcursul procesului penal, interesele părții vătămate

6

minore erau reprezentate de către reprezentantul legal XXXXX, care a primit copia

de pe sentință la data pronunțării – 16.03.2017.

Odată ce se constată că întârzierea termenului de declarare a apelului de către

avocatul Zadorojnîi A. nu este determinată de motive întemeiate, nu există temei

pentru repunerea în termen a apelului pentru a fi judecat în fond.

Respectiv, apelul avocatului Zadorojnîi A. este depus peste termenul prevăzut

de lege - situație juridică ce determină respingerea lui ca fiind tardiv.

În conformitate cu recomandările Plenului Curții Supreme de Justiție în pct.

14/1 din Hotărârea nr. 10 din 24.12.2010 „Pentru modificarea și completarea Hotărâri

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica

examinării cauzelor penale în ordine de apel”, în cazul în care apelul este tardiv,

judecata nu mai are loc, întrucât instanța de apel nu a fost sesizată în conformitate cu

legislația.

Prin urmare, instanța nu se v-a expune asupra celorlalte motive invocate în

apelul avocatului Zadorojnîi A.

Motivele invocate în apelul avocatului Tarsîna V. sunt nefondate din

următoarele considerente.

Urmărirea penală și judecata în primă instanță s-au desfășurat în strictă

conformitate cu procedura prevăzută de lege și, respectiv, nu se constată încălcări

care atrag nulitatea probelor administrate și a actelor procedurale efectuate.

Probele prezentate în ședința de judecată și puse la baza sentinței, fiind

obținute legal, sunt admisibile conform prevederilor art. 95 Cod de procedură penală

și sunt apreciate conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.

Prin urmare, starea de fapt și de drept stabilită prin sentință concordă cu

probele administrate și apreciate de prima instanță.

Declarațiile părților vătămate minore reflectă adevărul și sunt consecutive pe

tot parcursul procesului penal, acestea fiind audiate în condițiile prevăzute la articolul

110/1 CPP.

La fel, declarațiile părților vătămate minore coroborează cu probele prezentate

în sprijinul învinuirii, cum ar fi: procesul-verbal de cercetare la fața locului din

26.09.2014 și planșele fotografice anexă, raportul de expertiză psihiatrică-legală

ambulatorie nr. 682 a-2015 din 13.08.2015, raportul de expertiză psihiatrică-legală

ambulatorie nr. 891 a-2015 din 24.11.2015.

Este corectă concluzia primei instanțe privind calificarea infracțiunii prin

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune prevăzute

la articolul 175 Cod penal - acțiuni perverse săvârșite față de o persoană despre care

se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani constând în atingeri indecente și

discuții cu caracter obscen cu victima.

Versiunea inculpatului nu are acoperire probatorie, ce se combate complet prin

împrejurările stabilite și probele administrate în cauză.

Nerecunoașterea vinovăției nu echivalează cu achitarea inculpatului, de vreme

ce probele prezentate în sprijinul învinuirii, cercetate și apreciate în modul cuvenit,

demonstrează săvârșirea infracțiunii imputate.

7

Alegațiile inculpatului precum că în ziua de 21.09.2014 nu a fost la domiciliu,

dar s-a aflat în satul vecin XXXX, la prietenul Muntean I. și, de aceea nu a comis

acțiunile imputate împotriva părților vătămate minore XXXXX și XXXXX, se

apreciază ca fiind nefondate.

Or, potrivit procesului-verbal de audiere în calitate de bănuit din 07.04.2015,

bănuitul Cozmulici A. nu a declarat că în ziua când i se incriminează infracțiunea a

fost la hramul satului XXXX, raionul XXXX.

La fel, fiind audiat în calitate de învinuit la 07.07.2015, în prezența avocatului,

inculpatul nu a indicat că la 21.09.2014 s-a aflat în satul vecin XXXX, la prietenul

Muntean I.

Se remarcă că la audieri la urmărirea penală, în prezența avocatului Goncear I.,

bănuitul și, respectiv, învinuitul Cozmulici A. a fost informat despre drepturile și

obligațiile procesuale ce-i revin potrivit legii.

Prin urmare, se observă că pe parcursul procesului penal, inculpatul a avut mai

multe poziții de apărare.

În context, declarațiile martorului Muntean I. nu creează premise pentru a-l

dezvinovăți pe inculpat de fapta ce i se impută.

Se evidențiază că deși i-a fost oferită posibilitatea de a prezenta și alți martori

pentru a confirma situația de alibi pretinsă de inculpat, partea apărării nu i-a

prezentat, dezicându-se.

În consecință, opinia părții apărării, sub aspectul nevinovăției inculpatului, este

subiectivă și nu se confirmă prin probe pertinente și concludente.

Sunt nefondate și motivele ce vizează soluționarea acțiunii civile, or, în

conformitate cu art. 387 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de judecată corect

a stabilit că sunt dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, în așa

mod, admițând acțiunea civilă înaintată în procesul penal.

La aplicarea pedepsei inculpatului, prima instanță a acordat deplină eficiență

prevederilor din art. 7, 61 și 75 Cod penal, în sentință fiind cuprinse datele privind

persoana inculpatului, gravitatea infracțiunii săvârșite și circumstanțele care

influențează pedeapsa, corect concluzionând că atingerea scopului pedepsei se v-a

obține prin aplicarea pedepsei cu închisoare.

Temeiuri pentru aplicarea unei pedepse mai ușoare decât cea prevăzută de lege

sau pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei nu s-au constatat.

reprezentantului legal al părților vătămate, XXXXX, în care solicită casarea

acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

Recurentul a invocat că partea vătămată minora XXXXX nu a

participat la pronunțarea sentinței în instanța de fond, nu a primit copia sentinței, deci

n-a avut posibilitatea de a o ataca cu apel.

Reprezentantul legal XXXXX, a declarat că la pronunțarea sentinței nu

a fost prezentă, nu a primit copia sentinței, nu a semnat pentru sentință și nici nu a

primit-o prin poștă.

Apărătorul părții vătămate minore XXXXX, avocatul Andrei

Zadorojnîi, a intrat în proces după ce a prezentat instanței de apel mandatul

8

avocatului seria MA cu nr. 1145041 din 13.10.2017, eliberat în baza deciziei

CNAJGS nr. 22282/ACP din 13.10.2017. Numai atunci și era posibil de a exercita

dreptul părții vătămate minore și reprezentantului ei legal de a face cunoștință cu

sentința pronunțată și de a o ataca cu apel, ceia ce a fost efectuat. După ce la

17.10.2017 a fost depus apelul motivat, reprezentantul părții vătămate minore

XXXXX l-a susținut, solicitând revizuirea sentinței în limitele apelului declarat.

Instanța de apel, conform prevederilor art. 403 Cod de procedură penală, urma

să decidă repunerea în termen a apelului declarat de către avocatul Andrei Zadorojnîi,

deoarece acesta nu a putut să fie declarat din cauze independente de voința titularilor,

iar condițiile pentru operarea repunerii în termen sunt întrunite cumulativ: întârzierea

a fost determinată de motive întemeiate, situația invocată constituie în mod efectiv o

cauză de împiedicare a declarării apelului.

Din altă parte, instanța de apel, prin examinarea apelului în interesele

inculpatului și concomitent neexaminarea (respingerea) cerințelor de apel declarate în

interesele părții vătămate minore XXXXX, a ignorat prevederile art. 9, 19

Cod de procedură penală. Prin aceasta instanța de apel a admis derogări de la

principiul egalității și de la accesul liber la justiție. Se încalcă și principiul echității,

garantat de art. 6 al Convenției.

Hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de a

respinge o parte din cerințele și argumentele din apel.

Prin respingerea apelului ca tardive, instanța de apel a exclus posibilitatea părții

vătămate minore XXXXX, de a ataca în fața instanței pretinsa violare a

drepturilor, adică prin decizia instanței de apel s-a limitat dreptul la un recurs efectiv

instituit prin lege, un remediu real și compensatoriu cu titlu de prejudicii materiale și

morale, totodată, să fie restabilită echitatea socială. Prin respingerea apelului ca tardiv

și neexaminarea lui în fond se încalcă și dreptul la un proces echitabil.

În latura penală, a rămas nesoluționată violarea dreptului a victimei la

restabilirea echității sociale, or, inculpatului nemotivat i-a fost stabilită o pedeapsa

prea blândă contrar prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal.

Instanța de apel nu a dat apreciere cuvenită circumstanțelor cauzei și probelor

examinate. Motivele apelului sunt probate prin materialele cauzei.

La fel, instanța de apel nu a analizat obiectiv circumstanțele cauzei, nu a ținut

cont de principiul individualizării pedepsei penale, nefiind respectate cerințele art. 6,

13, 17 CEDO privitor la asigurarea unui proces echitabil.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar,

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

5.1. Inculpatul la fel a declarat recurs ordinar, în care solicită să-i fie stabilită o

pedeapsă mai blândă și aplicarea art. 92 Cod penal.

Recurentul a indicat că în dosar sunt multe dovezi false.

Apărarea a solicitat o pedeapsă mai blândă, însă totul a rămas așa cum a fost.

Nu se este vinovat fiindcă nu a făcut ce i se incriminează, dar a fost condamnat

numai în baza minciunilor declarate de bunica părților vătămate XXXXX.

9

Este nevinovat, la 21 septembrie nu a fost acasă, dar a fost la prietenul său

Muntean Ion în s. XXXXX, unde a petrecut hramul satului.

Martorul XXXXX a fost împreună cu el la hramul satului în ospeție la

Muntean Ion, unde au jucat și s-au veselit, însă aceasta în instanță a dat alte mărturii,

indicând că nu a fost.

Ancheta nu a fost dusă corect, iar martorii au fost cumpărați de

XXXXX.

pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens.

Sub acest aspect se reține că în recursul ordinar declarat de inculpat, în pofida

prevederilor enunțate, nu este indicat nici un temei din cele nominalizate în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă totalmente specificarea unor concrete

erori de drept și argumentarea ilegalității deciziei contestate în acest sens (pct. 5. din

decizie).

Rezultă, că acest recurs ordinar nu îndeplinește cerințele legale de conținut, iar

instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al

inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și să se expună,

apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, conform art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală,

termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale. În

corespundere cu art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste

termen. În conformitate cu art. 231 alin. (3) și (5) Cod de procedură penală, la

calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă

termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Dacă ultima zi a unui termen cade

într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează.

În această consecutivitate și cu referire la recursul ordinar al avocatului Andrei

Zadorojnîi (pct. 5. din decizie) se reține că potrivit circumstanțelor reproduse în pct. 4.

din prezenta decizie, instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat

10

circumstanțele de fapt și de drept privind tardivitatea apelului declarat de avocatul

Andrei Zadorojnîi, în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

Or, conform procesului-verbal al ședinței de judecată, instanța de fond a

pronunțat sentința integrală la 16.03.2017, în prezența reprezentantului legal al

părților vătămate, XXXXX, și avocatul acesteia Liliana Panuș, care au primit

copia de pe sentința motivată la aceeași dată, contrasemnând și o recipisă în acest

sens (v. 2, f.d. 36, 69).

Astfel, termenul de 15 zile de declarare a apelului a expirat la sfârșitul zilei de

03.04.2017.

Totodată, apelul avocatului Andrei Zadorojnîi a fost depus la 17 octombrie

2017, adică peste termenul prevăzut de lege și instanța de apel întemeiat l-a respins ca

fiind declarat peste termen (v. 2, f.d. 98-99, 158-167, pct. 3, 4 din decizie).

Se observă că instanța de apel în mod argumentat și just a constatat că

întârzierea menționată nu a fost determinată de motive întemeiate (pct. 4 din decizie).

Totodată, este de reținut că art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală prescrie

expres că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un

anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și

nulitatea actului efectuat peste termen.

Deci, termenul de apel este un termen legal și imperativ, astfel încât

nerespectarea lui atrage decăderea din exercițiul dreptului de a declara apel și

nulitatea oricărei cereri de apel înaintate după expirarea acestui termen.

În același timp, soluția de respingere a apelului ca depus peste termen nu

implică o verificare a hotărârii atacate, întrucât instanța de apel nu poate proceda la o

verificare de fapt și de drept a acesteia decât în cadrul unui apel exercitat în mod legal

(Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în

ordine de apel”, pct. 6.).

Pe lângă aceasta, potrivit art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, nu poate fi

atacată cu recurs ordinar sentința în privința căreia nu a fost folosită calea apelului.

Rezultă că recursul ordinar al avocatului părții vătămate A. Zadorojnîi nu are

niciun suport legal în aspectul vizat, deoarece apelul tardiv echivalează cu nefolosirea

acestei căi de atac (pct. 3. și 4. din decizie).

Prin urmare, instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele

invocate de avocatul reprezentantului legal al părților vătămate, A. Zadorojnîi, or,

hotărârea contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, astfel

că recursul ordinar nominalizat este unul vădit neîntemeiat;

În al treilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

11

Sub acest aspect și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar al

inculpatului, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 5.1.

din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului, și

încadrarea juridică corectă a acțiunilor lui infracționale, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile părților vătămate

minore, ale reprezentantului legal al părților vătămate, XXXXX, și martorului

Adăscăliței Viorica, procesului-verbal de cercetare la fața locului din 26.09.2014 și

planșele fotografice anexă, raportul de expertiză psihiatrică-legală ambulatorie nr.

682 a-2015 din 13.08.2015, toate probele fiind apreciate în conformitate cu

prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, instanțele indicând

clar și argumentat motivele pentru care au respins probele și versiunile apărării,

instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul apărării, probele administrate pe caz demonstrând cu concludență prezența în

acțiunile ultimului a elementelor infracțiunii prevăzute 175 Cod penal, ca acțiuni

perverse săvârșite față de o persoană despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit

vârsta de 16 ani (pct. 2., 3., 4., 5.1. din decizie).

Pe lângă aceasta, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanțele de fond și de

apel just au ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, conform căror la

aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în conform prevederile legale, corespunde principiului proporționalității

și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, prevenirii de

săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane (pct. 2., 4.

din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

12

Art. 6 din CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare

efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în

care se apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă

instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui

răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de

Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul inculpatului este întemeiat doar pe critica modului în

care instanțele de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei (pct. 5.

din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului

de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune inculpatul

este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei

de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei

legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul inculpatului au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2., 3., 4., 5.1. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și

circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform

jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din

16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de inculpat, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că în

acțiunile inculpatului au fost întrunite elementele infracțiunii imputate, că instanțele

au aplicat inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale, că și

acest recurs ordinar menționat este unul vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursurile de pe rol, în raport cu motivele invocate, sunt

vădit neîntemeiate, ele urmează a fi declarate inadmisibile.

procedură penală, Colegiul penal,

13

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Andrei Zadorojnîi

în numele reprezentantului legal al părților vătămate, XXXXX, și de

inculpatul Cozmulici Andrei XXX, împotriva sentinței Judecătoriei Strășeni din 16

martie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 ianuarie

2018, pe motiv că sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 iulie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

14