ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 11.07.2018

1ra-1101/18 — art.174 alin.1 CP

HOTĂRÂRE
11.07.2018
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art.174 alin.1 CP
Temei legal
art.427 alin.1 pct.6 CPP
Citează această cauză
1ra-1101/18 — art.174 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-1101/18

Curtea Supremă de Justiție

13 iunie 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2018,

declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu

Vitalie, în cauza penală în privința inculpatului

Boța Alexandru XXX, născut la

XXX, originar și domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Alexandru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.174 alin.(1) Cod penal la 4

ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

Cererea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor judiciare în mărime de

320 lei a fost respinsă.

procedură penală, a constatat că Boța Alexandru, în perioada septembrie 2016 - iulie

2017, la domiciliul său din XXX, precum și la domiciliul cunoscutului său Dumbrava

Andrei din XXX, știind cu certitudine că XXX este minoră și nu are împlinită vârsta de

16 ani, având scopul satisfacerii poftei sexuale, a întreținut cu ultima raport sexual

benevol în formă obișnuită, în rezultat minora rămânând însărcinată.

partea încasării cheltuielilor de judecată, rejudecarea cauzei în această parte, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie

încasate din contul inculpatului cheltuielile judiciare în mărime de 320 lei, invocând că

instanța a ignorat prevederile art.227 și 229 Cod de procedură penală și neîntemeiat a

respins cererea privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare.

apelul declarat de către procuror a fost respins ca nefondat.

În motivarea soluției pre-citate, instanța de apel a reținut că sentința a fost

contestată doar în partea încasării cheltuielilor judiciare.

În acest sens, instanța a indicat că, reieșind din prevederile art.143 alin.(1) și

alin.(2) Cod de procedură penală, în cazurile când expertiza a fost dispusă de către

organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de

stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor

1

bănești a bugetului de stat.

Respectiv, instanța de apel a precizat că, în speță, raportul de expertiza medico-

legală nr.89 di 26.07.2017, a fost efectuat la solicitarea organului de urmărire penală

pentru stabilirea stării de graviditate a părții vătămate minore, acestea fiind acțiuni

procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în

seama părții acuzării.

invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia în partea cheltuielilor judiciare, cu dispunerea rejudecării cauzei în

această parte, în aceeași instanță de apel, pe motiv că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția; - instanța nu a ținut cont de prevederile art.227-

229 Cod de procedură penală și incorect a soluționat chestiunea legată de cheltuielile

judiciare.

procuror în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide

asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate

fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de

apel.

Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

Analizând temeiul respectiv în raport cu motivele invocate în recursul declarat,

Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului.

Totodată, Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, și critică hotărârea instanței de apel, care a menținut soluția primei instanțe,

referitor la respingerea cererii procurorului privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor

de judecată.

Astfel, examinând argumentele invocate de recurent, precum că instanța de apel nu

a dispus încasarea de la inculpat în folosul statului a cheltuielilor suportate la realizarea

expertizei medico-legală în sumă de 320 lei, Colegiul atestă că, potrivit art.227 alin.(1) și

(3), 229 alin.(1) și (3), 27, 414 alin.(1) și (2) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare

sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu

excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul

asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci

când o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloace necesare. Instanța

poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul dacă plata

acestora poate influența substanțial situația materială a acestuia, judecătorul apreciază

probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor

probelor administrate.

Reieșind din prevederile normelor sus menționate și circumstanțele cauzei, prima

instanță a conchis că cheltuielile judiciare să fie trecute în contul statului.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor dosarului și în baza

2

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din

dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în aspectul cheltuielilor judiciare în alt sens decât cel pe care îl

propune acuzarea este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este

lipsită de orice temei legal.

Subsecvent, Colegiul conchide că decizia instanței de apel cuprinde fondul

apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și

motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură

penală.

Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței de apel

fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod de

procedură penală.

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată,

Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii

judecătorești contestate.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței

de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către procuror

nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și, potrivit legii, se

dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2018, în cauza penală în privința lui Boța

Alexandru, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 iulie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

3

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2018-01-10
0,94
1ra-57/2018 — art.187 alin. 2 lit. f CP
Dosarul 1ra-57/2018 C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ţ i e D E C I Z I E 10 ianuarie 2018 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte – Petru Ursache, Judecătorii – Constantin Alerguş, Vladimir Timofti, a examin
CSJ 2018-08-15
0,94
1ra-1389/2018 — art. 174 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-1389/2018 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 18 iulie 2018 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă, Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, a examinat, în
CSJ 2018-03-20
0,94
1ra-390/2018 — art. 172 alin. 3 lit. a CP
Dosarul nr. 1ra-390/2018 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 20 martie 2018 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte – Petru Ursache, Judecători – Nadejda Toma, Vladimir Timofti, Const
CSJ 2018-03-28
0,94
1ra-397/2018 — art. 174 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-397/2018 Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 28 februarie 2018 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte – Gordilă Nicolae, Judecători – Guzun Ion şi Catan Liliana, a examinat admisibilitatea în princi
CSJ 2021-05-27
0,94
1ra-952/2021 — art. 27, 145 alin. 2 lit. e prim CP
Dosarul nr. 1ra-952/2021 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 28 aprilie 2021 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte – Iurie Diaconu, Judecători – Ion Guzun şi Liliana Catan, examinând admisibilitatea în princ
Sursă