1ra-1101/18 — art.174 alin.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.174 alin.1 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6 CPP
1ra-1101/18 — art.174 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr.1ra-1101/18
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
13 iunie 2018 mun.Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Elena Covalenco,
Iurie Diaconu,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2018,
declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu
Vitalie, în cauza penală în privința inculpatului
Boța Alexandru XXX, născut la
XXX, originar și domiciliat în XXX.
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 05.12.2017 - 10.01.2018;
Instanța de apel: 01.02.2018 - 27.02.2018;
Instanța de recurs: 08.05.2018 - 13.06.2018.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Strășeni, sediul central din 10 ianuarie 2018, Boța
Alexandru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.174 alin.(1) Cod penal la 4
ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării
pedepsei închisorii pe o perioadă de probațiune de 3 ani.
Cererea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor judiciare în mărime de
320 lei a fost respinsă.
Prima instanță, examinând cauza în procedura prevăzută de art.3641 Cod de
procedură penală, a constatat că Boța Alexandru, în perioada septembrie 2016 - iulie
2017, la domiciliul său din XXX, precum și la domiciliul cunoscutului său Dumbrava
Andrei din XXX, știind cu certitudine că XXX este minoră și nu are împlinită vârsta de
16 ani, având scopul satisfacerii poftei sexuale, a întreținut cu ultima raport sexual
benevol în formă obișnuită, în rezultat minora rămânând însărcinată.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea acesteia în
partea încasării cheltuielilor de judecată, rejudecarea cauzei în această parte, potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie
încasate din contul inculpatului cheltuielile judiciare în mărime de 320 lei, invocând că
instanța a ignorat prevederile art.227 și 229 Cod de procedură penală și neîntemeiat a
respins cererea privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2018,
apelul declarat de către procuror a fost respins ca nefondat.
În motivarea soluției pre-citate, instanța de apel a reținut că sentința a fost
contestată doar în partea încasării cheltuielilor judiciare.
În acest sens, instanța a indicat că, reieșind din prevederile art.143 alin.(1) și
alin.(2) Cod de procedură penală, în cazurile când expertiza a fost dispusă de către
organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de
stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor
1
bănești a bugetului de stat.
Respectiv, instanța de apel a precizat că, în speță, raportul de expertiza medico-
legală nr.89 di 26.07.2017, a fost efectuat la solicitarea organului de urmărire penală
pentru stabilirea stării de graviditate a părții vătămate minore, acestea fiind acțiuni
procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în
seama părții acuzării.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar procurorul care,
invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită
casarea acesteia în partea cheltuielilor judiciare, cu dispunerea rejudecării cauzei în
această parte, în aceeași instanță de apel, pe motiv că hotărârea atacată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția; - instanța nu a ținut cont de prevederile art.227-
229 Cod de procedură penală și incorect a soluționat chestiunea legată de cheltuielile
judiciare.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
procuror în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide
asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.
Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate
fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de
apel.
Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel
art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond
și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția.
Analizând temeiul respectiv în raport cu motivele invocate în recursul declarat,
Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului.
Totodată, Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt
stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
inculpatului, și critică hotărârea instanței de apel, care a menținut soluția primei instanțe,
referitor la respingerea cererii procurorului privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor
de judecată.
Astfel, examinând argumentele invocate de recurent, precum că instanța de apel nu
a dispus încasarea de la inculpat în folosul statului a cheltuielilor suportate la realizarea
expertizei medico-legală în sumă de 320 lei, Colegiul atestă că, potrivit art.227 alin.(1) și
(3), 229 alin.(1) și (3), 27, 414 alin.(1) și (2) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare
sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului
penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.
Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu
excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul
asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci
când o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloace necesare. Instanța
poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul dacă plata
acestora poate influența substanțial situația materială a acestuia, judecătorul apreciază
probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor
probelor administrate.
Reieșind din prevederile normelor sus menționate și circumstanțele cauzei, prima
instanță a conchis că cheltuielile judiciare să fie trecute în contul statului.
Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate
în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor dosarului și în baza
2
oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din
dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea
circumstanțelor cauzei în aspectul cheltuielilor judiciare în alt sens decât cel pe care îl
propune acuzarea este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu
constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.427 Cod de
procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este
lipsită de orice temei legal.
Subsecvent, Colegiul conchide că decizia instanței de apel cuprinde fondul
apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și
motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură
penală.
Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței de apel
fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod de
procedură penală.
Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată,
Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii
judecătorești contestate.
Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței
de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată
că este vădit neîntemeiat.
În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către procuror
nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da temei de
implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și, potrivit legii, se
dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de
circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2018, în cauza penală în privința lui Boța
Alexandru, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 iulie 2018.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Iurie Diaconu
3