1ra-886/2018 — art. 152 alin. 1 CP

1ra-886/2018 — art. 152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-886/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte: Nadejda Toma,

Judecătorii: Vladimir Timofti, Constantin Alerguș, Anatolie Țurcan și Victor Boico,

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de partea

vătămată Scupaia Liudmila și de inculpat, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 12 decembrie 2017, în cauza penală

în privința lui

Topal Anatoli xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 12.01.2015 – 30.06.2017;

Instanța de apel: 21.08.2017 – 12.12.2017;

Instanța de recurs: 04.04.2018 – 12.06.2018.

A C O N S T A T AT:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, la 1 (unu) an

6 (șase) luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 1 (unu) an.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea din contul

inculpatului în beneficiul părții vătămate Scupaia Liudmila a sumei de 10000 (zece

mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată cu privire la repararea

prejudiciului material în sumă de 1867,74 lei și recuperarea cheltuielilor pentru

asistența juridică, a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța de judecată în ordinea procedurii

civile.

Din contul inculpatului s-a dispus încasarea în beneficiul statului a sumei de

1317 (una mie trei sute șaptesprezece) lei, cu titlu de cheltuieli de judecată pentru

efectuarea expertizei medico-legale.

Plângerea depusă de Scupaia Liudmila cu privire la anularea ordonanței

procurorului UTA Găgăuzia, Sîrbu L. din 27 noiembrie 2014 în cauza penală

nr. 2012190420, ordonanței procurorului UTA Găgăuzia din 15 decembrie 2014 și

referitor la remiterea cauzei penale procuraturii Găgăuzia pentru înaintarea

învinuirii lui Topal E. și Topal A. în baza art. 287 alin. (2) Cod penal și transmiterea

1

dosarului penal judecătoriei Comrat pentru examinarea dosarului în fond, a fost

respinsă ca neîntemeiată.

inculpatul Topal Anatoli, la 13 octombrie 2012, aproximativ între orele 08:30 și

09:00, aflându-se la etajul doi al centrului comercial „Lux”, situat în mun. Comrat,

str. Pobeda, 107, urmărind scopul cauzării leziunilor corporale cet.

Scupaia Liudmila, pe motivul conflictului apărut în acel moment în coridorul

centrului comercial între soția sa, Topal Elena și Scupaia Liudmila, însoțit cu

aplicarea reciprocă a loviturilor, apropiindu-se de Scupaia Liudmila, intenționat

i-a aplicat câteva lovituri peste cap și peste mâna stângă cu tocul unui pantof

pentru bărbați, în rezultatul cărui fapt, conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 150 D din 28 noiembrie 2012, acesteia i-au fost cauzate leziuni

corporale, sub forma fracturii deschise a bazei falangului degetului 4 a brațului

stâng cu deplasarea neesențială a fragmentelor osoase, rană în regiunea patului

falangului degetului 4 a brațului stâng, cauzate prin acțiunea unui obiect dur și

puteau să se formeze, posibil, în perioada indicată, care au dus la dereglarea

sănătății de lungă durată, și potrivit acestui indiciu calificativ se apreciază ca

vătămare medie a integrității corporale.

Acțiunile lui Topal Anatoli au fost încadrate în baza art. 152 alin. (1) Cod

penal, vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care

nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151,

dar care a fost urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătății, fie de o pierdere

considerabilă și stabilă a mai puțin de o treime din capacitatea de muncă.

solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa

propusă de acuzatorul de stat, cu admiterea integrală a acțiunii civile, precum și

admiterea integrală a plângerii înaintate împotriva ordonanței procurorului

Sîrbu L. din 27 noiembrie 2014 și procurorului Caraivan R. din 15 decembrie 2014

în baza temeiurilor indicate în ele.

În argumentarea apelului a indicat, că prima instanță i-a aplicat inculpatului

o pedeapsă prea blândă, fără a ține cont de poziția acestuia de nerecunoaștere a

vinovăției, nerecuperare a prejudiciului și ignorarea de a se prezenta în instanța

de judecată pentru examinarea cauzei, în legătură cu ce ședințele de judecată au

fost amânate, ceea ce a dus la tergiversarea examinării cauzei.

În opinia apelantului, instanța nu a fost în drept să admită în principiu

acțiunea cu privire la repararea prejudiciului material, căci la examinarea cauzei

în instanța de judecată au fost prezentate toate documentele corespunzătoare, ce

confirmă prezența prejudiciului material, ce urmează a fi reparat - acestea sunt

cecurile MCC și „bon de plata” eliberate de avocat în legătură cu acordarea

asistenței juridice pentru ea.

3.1. Avocatul Cimpoeș Vladimir în numele inculpatului a contestat

sentința cu apel, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de

achitare, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

3.1.1. La 12 octombrie 2017, avocatul Cimpoeș Vladimir în numele

inculpatului a depus completare la cererea de apel, indicând că probele

2

administrate în cauză nu confirmă vinovăția lui Topal Anatoli în săvârșirea

infracțiunii ce i se incriminează. Nici unul dintre martorii audiați nu au confirmat

faptul aplicării de către inculpat a unor lovituri părții vătămate. Circumstanțele în

care au fost pricinuite leziunile corporale lui Scupaia Lidmila, nu au fost constatate

cu veridicitate.

De asemenea, apărarea a solicitat anularea ordonanței procurorului UTA

Găgăuzia din 14 mai 2013, ca ilegală.

În acest sens a indicat, că prin ordonanța procurorului UTA Găgăuzia

Caraivan R. din 14 mai 2013 (f.d. 124 vol.II) potrivit rezultatelor examinării

plângerii lui Scupaia Liudmila a fost anulată ordonanța procurorului procuraturii

mun. Comrat, Levandovschi N. din 25 aprilie 2013 privind încetarea urmăririi

penale pe cauza penală nr. 2012190420 ca ilegală, iar urmărirea penală pe cauză

a fost reluată.

Hotărârea adoptată a fost argumentată prin faptul, că în realitate nu au

existat motivele, ce ar condiționa adoptarea acestei hotărâri, iar ordonanța emisă

de procurorul Procuraturii mun. Comrat, Levandovschi N. este ilegală și pasibilă

anulării.

Ca argumente ale ordonanței este indicat faptul, că procurorul

Levandovschi N. nu a dat apreciere cuvenită declarațiilor părții vătămate

Scupaia Liudmila, nu a apreciat în mod cuvenit declarațiile martorului Gagauz A.G.,

nu a fost expusă poziția procurorului în privința cererii de chemare în judecată,

depusă de Scupaia Liudmila.

La emiterea acestei hotărâri din 14 mai 2013 procurorul Caraivan R. se

referă la prevederile art. 52 alin. (2) pct. 3), 6) și alin. (3) art. 255 Cod de procedură

penală, însă nu s-a referit la prevederile art. 287 Cod de procedură penală, ce

reglementează modul de anulare a hotărârilor procurorilor.

De fapt, temeiuri de drept pentru anularea ordonanței procurorului ierarhic

inferior, procurorul Caraivan R. în ordonanța sa din 14 mai 2013 nu a indicat.

Totodată, la 14 mai 2015 Curtea Constituțională a R. Moldova a adoptat

hotărârea nr. 12 „Privind excepția de neconstituționalitate a articolului 287

alin. (1) Cod de procedură penală”. În concluzia vizată Curtea Constituțională a

menționat, că reluarea urmăririi penale după încetarea urmăririi penale, după

clasarea cauzei penale sau după scoaterea persoanei de sub urmărire penală prin

emiterea ordonanței procurorului ierarhic superior, dacă în cele din urmă se

constată, că în realitate nu a existat motiv, ce ar putea condiționa luarea măsurilor

nominalizate sau a dispărut circumstanța, pe care s-a bazat încetarea urmăririi

penale, încetarea procesului penal sau scoaterea persoanei de sub urmărire

penală, intră în contradicție cu garanțiile stabilite la art. 21 al Constituției.

Cu atât mai mult, în ordonanța emisă de procurorul Caraivan R. nu au fost

indicate motivele, ce ar condiționa ilegalitatea ordonanței procurorului

Levandovschi N. privind încetarea urmăririi penale, și nu au fost indicate

circumstanțe noi, care au devenit cunoscute procurorului în urma adoptării pe

cauză a hotărârii privind încetarea urmăririi penale.

Astfel, ordonanța emisă de procurorul UTA Găgăuzia este ilegală și pasibilă

anulării.

3

Cu ordonanța procurorului Caraivan R. partea apărării a luat cunoștință

odată cu prezentarea spre cunoștință a materialelor cauzei, lipsind-o de

posibilitatea de a contesta această hotărâre în ordinea art. 313 Cod de procedură

penală.

2017 a fost respins ca nefondat apelul părții vătămate Scupaia Liudmila, admis

apelul avocatului Cimpoeș Vladimir în numele inculpatului, casată sentința în

partea stabilirii pedepsei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Topal Anatoli a fost liberat de răspundere

penală în legătură cu intervenirea termenului prescripției tragerii la răspundere

penală. În rest, sentința a fost menținută.

4.1. Apreciind fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, utilității și

veridicității ei și toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor,

instanța de apel a considerat, că probele administrate pe cauză confirmă pe deplin

vinovăția inculpatului Topal Anatoli în săvârșirea infracțiunii ce i se incriminează.

Declarațiile inculpatului precum, că el nu a aplicat lovituri lui

Scupaia Liudmila, el le-a despărțit pe doamnele care se maltratau în coridor, însă

nu a comis careva acțiuni ilicite, au fost apreciate de către instanța de apel ca fiind

o formă de apărare, aceste declarații fiind apreciate critic.

Respectiv, instanța de apel a statuat, că vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii ce i se incriminează se confirmă prin declarațiile părții vătămate

Scupaia Liudmila (f.d. 15-16 vol.III), martorilor Gagauz Anna (f.d. 18 vol.III),

Evmenenco Nailea (f.d. 19 vol.III), Leicovici Tatiana (f.d. 32 vol.III), expertului

Topal Carolina (f.d. 30-31 vol.III), precum și prin probele scrise, anexate la

materialele cauzei, care sunt consecutive și corespund evenimentelor, care au avut

loc la 13 octombrie 2012, aproximativ între orele 08:30-09:00, la etajul doi al

centrului comercial „Lux”, situat în mun. Comrat, str. Pobeda, 107.

Instanța de apel a notat, că nu sunt careva temeiuri de a desconsidera

declarațiile părții vătămate Scupaia Liudmila, date de ea atât în cadrul urmăririi

penale, cât și în ședința de judecată.

Astfel, apreciind fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, utilității și

veridicității ei, și toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor,

instanța de apel a reținut concluzia primei instanțe, că leziunile corporale

depistate la partea vătămată Scupaia Liudmila s-au format în rezultatul loviturii

aplicate pe degetul al patrulea de la palma stângă, și nu în urma loviturii de sine

stătătoare cu mâna stângă asupra părții vătămate de careva alt obiect, ce are

margini sau colțuri.

Totodată, instanța de apel a respins argumentele apărării precum, că nu a

fost confirmat faptul aplicării de către inculpatul Topal Anatoli a leziunilor

corporale părții vătămate Scupaia Liudmila, la fel și faptul, că partea vătămată

personal și-a cauzat leziunea corporală nominalizată în urma loviturii cu mâna de

careva obiect în timpul conflictului, deoarece această concluzie a inculpatului nu

coordonează cu materialele cauzei și se combate prin probele prezentate de către

acuzare.

De asemenea, instanța de apel a respins ca probe ce confirmă vinovăția

inculpatului Topal Anatoli, declarațiile cercetate atât în cadrul examinării cauzei

4

în prima instanță, cât și în ședința de judecată a instanței de apel, ale martorilor

Topal Elena, Mutcoglo Zinaida, Topal Ivan, Topal Andrei în partea, că inculpatul

Topal Anatoli nu a lovit-o cu pantoful pe Scupaia Liudmila în momentul

conflictului, deoarece declarațiile acestor martori se combat prin declarațiile părții

vătămate Scupaia Liudmila (f.d. 15-16, vol.III), martorilor Gagauz Anna (f.d. 18,

vol.III), Evremenco Nailea (f.d. 19, vol.III), Leicovici Tatiana (f.d. 32, vol.III),

expertul Topal Carolina (f.d. 30-31, vol.III), precum și prin probele scrise, anexate

la materialele cauzei, ce sunt consecutive și corespund evenimentelor, care au avut

loc la 13 octombrie 2012.

Instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiat argumentul apărării privind

anularea, ca ilegală, a ordonanței procurorului UTA Găgăuzia din 14 mai 2013

privind anularea ordonanței procurorului procuraturii mun. Comrat

Levandovschi N. din 25 aprilie 2013 privind încetarea urmăririi penale pe cauza

penală nr. 2012190420 (f.d. 124 vol.II).

Având în susținere prevederile art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel a statuat, că aceasta are competența doar de a verifica legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate, emisă de prima instanță.

Totodată, potrivit materialelor dosarului nici avocatul Cimpoeș Vladimir,

nici inculpatul Topal Anatoli la examinare cauzei în prima instanță nu a depus

plângeri privind anularea dispoziției procurorului UTA Găgăuzia, Caraivan R., din

14 mai 2013 privind anularea ordonanței procurorului procuraturii mun. Comrat

Levandovschi N. din 25 aprilie 2013, privind încetarea urmăririi penale pe cauza

penală nr. 2012190420, și respectiv prima instanță nu a putut să se expună asupra

legalității acestei ordonanțe.

În afară de aceasta, instanța de apel a menționat, că apărarea a omis

termenul de contestare a ordonanței procurorului UTA Găgăuzia din 14 mai 2013

privind anularea ordonanței procurorului procuraturii mun. Comrat,

Levandovschi N., din 25 aprilie 2013 privind încetarea urmăririi penale pe cauza

penală nr. 2012190420.

Distinct de aceste considerente, instanța de apel a stabilit că reieșind din

prevederile art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, precum și faptul, că de la data

săvârșirii infracțiunii incriminate (13 octombrie 2012), au expirat mai mult de 5

ani, inculpatul nu s-a eschivat de la urmărirea penală sau instanță, în această

perioadă nu a comis o nouă infracțiune, respectiv termenele de prescripție nu au

fost suspendate, considerând că Topal Anatolii urmează a fi liberat de răspundere

penală în legătură cu expirarea termenului prescripției de tragere la răspundere

penală.

4.2. Cu referire la apelul părții vătămate Scupaia Liudmila instanța de apel a

menționat, că prima instanță întemeiat a admis parțial cerințele acțiunii civile

înaintate de partea vătămată Scupaia Liudmila în partea ce ține de încasarea de la

inculpat a compensației prejudiciului moral cauzat. Or, apreciind nivelul

suferințelor fizice și psihice cauzate părții vătămate, prima instanță întemeiat a

încasat de la inculpat suma de 10000 lei, cu titlu de compensație a prejudiciului

moral, deoarece suma solicitată în acțiune este exagerată.

De asemenea, în opinia instanței de apel, prima instanță întemeiat a admis

acțiunea civilă în principiu în partea cerinței ce ține de încasarea de la inculpatul

5

Topal Anatoli a prejudiciului material, considerând acest caz ca unul excepțional

și cu scop de a determina exact suma ce se cuvine reclamantului civil.

Argumentele părții vătămate Scupaia Liudmila în privința admiterii

plângerii împotriva ordonanței procurorului procuraturii UTA Găgăuzia Sîrbu L.

din 27 noiembrie 2014 și ordonanței procurorului UTA Găgăuzia Caraivan R. din

15 decembrie 2014 au fost apreciate ca neîntemeiate.

În opinia instanței de apel, ordonanța procurorului procuraturii UTA

Găgăuzia Sîrbu L. din 27 noiembrie 2014 pe cauza penală nr. 2012190420 în

conformitate cu care procurorul a încetat în parte procesul penal pornit în baza

indicilor infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) Cod penal, deoarece fapta nu

conține elementele infracțiunii (f.d. 160-161, vol.II) și ordonanța procurorului

UTA Găgăuzia Caraivan R. din 15 decembrie 2014 (f.d. 3 vol.IV) au fost adoptate

legal și întemeiat. Instanța de apel a reținut concluzia primei instanțe, că acțiunile

lui Topal Anatoli și Topal Elena au fost dictate nu din motive huliganice, ci relațiilor

ostile între aceștia și Scupaia Liudmila.

Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar,

solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului

să-i fie stabilită pedeapsa solicitată de acuzatorul de stat cu admiterea integrală a

acțiunii civile înaintate și admiterea plângerii înaintate împotriva ordonanței

procurorului Sîrbu L. din 27 noiembrie 2014 și procurorului Caraivan R. din

15 decembrie 2014 în baza temeiurilor indicate în ele.

În argumentarea recursului partea vătămată indică că, instanța de apel i-a

stabilit inculpatului o pedeapsă prea blândă, ultimul fiind eliberat de răspundere

penală în legătură cu intervenirea termenului prescripției tragerii la răspundere

penală, pe când inculpatul nu a recunoscut vinovăția, nu a restituit prejudiciul

cauzat, a ignorat citațiile și nu s-a prezentat în ședințele de judecată, fapt ce s-a

soldat cu tergiversarea examinării cauzei.

În privința reparării prejudiciului moral, recurentul indică că instanța de

apel nu a luat în considerație faptul, că procurorul timp de 2 ani a tergiversat

urmărirea penală, a fost nevoită să se adreseze unui avocat, care a contestat

hotărârile ilegale adoptate la caz și numai după aceasta cauza a fost expediată în

instanța de judecată, care la rândul său de asemenea a tergiversat examinarea

cauzei pe când partea vătămată este în vârstă înaintată.

Consideră că instanța de judecată nu era în drept să admită în principiu

acțiunea civilă în partea reparării prejudiciului material, întrucât în instanța de

judecată au fost prezentate bonurile de plată eliberate de avocat și cele ce

dovedesc cauzarea prejudiciului material.

De asemenea, consideră că urmează să fie admisă și plângerea împotriva

ordonanței procurorului Sîrbu L. din 27 noiembrie 2014 și procurorului

Caraivan R. din 15 decembrie 2014 în baza temeiurilor indicate în ele.

5.1. Inculpatul, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură

penală, declară recurs ordinar, solicitând casarea deciziei instanței de apel și

pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că fapta sa nu întrunește

elementele infracțiunii incriminate cu anularea ca ilegală și neîntemeiată a

ordonanței procurorului UTA Găgăuzia, Caraivan R. din 14 mai 2013 cu privire la

6

anularea ordonanței procurorului Procuraturii mun. Comrat, Levandovshii N. din

25 aprilie 2013 cu privire la încetarea urmăririi penale în cauza penală

nr. 2012190420.

În argumentarea recursului inculpatul invocă dezacordul cu decizia

contestată, susținând că probele acumulate la dosar nu confirmă vinovăția sa în

săvârșirea infracțiunii incriminate.

Susține că el nu i-a aplicat lovituri părții vătămate Scupaia Liudmila, ci a

încercat să aplaneze conflictul dintre 2 femei care se agresau în coridor, totodată

careva acțiuni ilegale în privința părții vătămate el nu a întreprins.

Relatează inculpatul, că în afară de declarațiile părții vătămate, alte probe

care ar dovedi vinovăția sa în săvârșirea infracțiunii incriminate, nu au fost

administrate. Nici unul din martorii audiați pe caz nu au confirmat aplicarea

loviturilor de către el părții vătămate. Totodată, partea motivată a deciziei

instanței de apel nu conține probe suficiente care i-ar confirma vinovăția.

De asemenea relevă că, în cererea de apel apărarea a solicitat instanței

anularea ca fiind ilegală a ordonanței procurorului UTA Găgăuzia, Caraivan R. din

14 mai 2013, iar în această parte instanța de apel nici nu s-a expus.

În acest sens a indicat, că prin ordonanța procurorului UTA Găgăuzia

Caraivan R. din 14 mai 2013 (f.d. 124 vol.II) potrivit rezultatelor examinării

plângerii lui Scupaia Liudmila a fost anulată ordonanța procurorului Procuraturii

mun. Comrat, Levandovschi N. din 25 aprilie 2013 privind încetarea urmăririi

penale pe cauza penală nr. 2012190420 ca ilegală, iar urmărirea penală pe cauză

a fost reluată. Hotărârea adoptată a fost argumentată prin faptul, că în realitate nu

au existat motivele, ce ar condiționa adoptarea acestei hotărâri, iar ordonanța

emisă de procurorul Procuraturii mun. Comrat, Levandovschi N. este ilegală și

pasibilă anulării.

Ca argumente ale ordonanței este indicat faptul, că procurorul

Levandovschi N. nu a dat apreciere cuvenită declarațiilor părții vătămate

Scupaia Liudmila, nu a apreciat în mod cuvenit declarațiile martorului Gagauz A.,

nu a fost expusă poziția procurorului în privința cererii de chemare în judecată,

depusă de Scupaia Liudmila.

La emiterea hotărârii din 14 mai 2013 procurorul Caraivan R. se referă la

prevederile art. 52 alin. (2) pct. 3, 6) și alin. (3) art. 255 Cod de procedură penală,

însă nu s-a referit la prevederile art. 287 Cod de procedură penală, ce

reglementează modul de anulare a hotărârilor procurorilor.

De fapt, temeiuri de drept pentru anularea ordonanței procurorului ierarhic

inferior, procurorul Caraivan R. în ordonanța sa din 14 mai 2013 nu a indicat.

Totodată, la 14 mai 2015 Curtea Constituțională a R. Moldova a adoptat

hotărârea nr. 12 „Privind excepția de neconstituționalitate a articolului 287

alin. (1) Cod de procedură penală”. În concluzia vizată Curtea Constituțională a

menționat, că reluarea urmăririi penale după încetarea urmăririi penale, după

clasarea cauzei penale sau după scoaterea persoanei de sub urmărire penală prin

emiterea ordonanței procurorului ierarhic superior, dacă în cele din urmă se

constată, că în realitate nu a existat motiv ce ar putea condiționa luarea măsurilor

nominalizate sau a dispărut circumstanța, pe care s-a bazat încetarea urmăririi

7

penale, încetarea procesului penal sau scoaterea persoanei de sub urmărire

penală, intră în contradicție cu garanțiile, stabilite la art. 21 al Constituției.

Cu atât mai mult, în ordonanța emisă de procurorul Caraivan R. nu au fost

indicate motivele, ce ar condiționa ilegalitatea ordonanței procurorului

Levandovschi N. privind încetarea urmăririi penale, și nu au fost indicate

circumstanțe noi, care au devenit cunoscute procurorului în urma adoptării pe

cauză a hotărârii privind încetarea urmăririi penale.

Astfel, ordonanța emisă de procurorul UTA Găgăuzia este ilegală și pasibilă

anulării.

Cu ordonanța procurorului Caraivan R. partea apărării a luat act odată cu

aducerea la cunoștință a materialelor cauzei, fără a avea posibilitatea de a contesta

această hotărâre în ordinea art. 313 Cod de procedură penală.

speță, pledând pentru inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate.

În susținerea acestei opinii acuzatorul de stat menționează că instanța de

apel corect și-a motivat soluția în privința pedepsei cât și a soluționării chestiunii

privitor la acțiunea civilă.

penal lărgit concluzionează că recursul inculpatului Topal Anatoli urmează a fi

respins, ca inadmisibil, iar recursul declarat de partea vătămată Scupaia Liudmila,

urmează a fi admis din următoarele considerente.

Cu referire la recursul ordinar declarat de inculpatul Topal Anatoli.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, în

cazul în care se constată că recursul nu este întemeiat legal (este vădit

neîntemeiat).

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul penal reține că inculpatul invocă ca temei pentru recurs pct. 6), 8)

alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau când nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Examinând argumentele formulate de recurent prin prisma temeiurilor de

casare invocate, Colegiul penal concluzionează asupra netemeiniciei acestora, din

următoarele motive.

8

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată, că

asemenea eroare nu se confirmă la examinarea recursului declarat de inculpat, dat

fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile

art. art. 414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate de

avocatul Cimpoeș Vladimir în numele inculpatului, aceasta cuprinzând motivele pe

care se întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, nu poate fi reținut argumentul recurentului precum că instanța de

apel nu și-a expus opinia referitor la solicitarea privind anularea ca fiind ilegală a

ordonanței procurorului în Procuratura UTA Găgăuzia, Caraivan R., din 14 mai

2013, or, din conținutul deciziei recurate se atestă că la acest aspect instanța de

apel corect a remarcat, că atât inculpatul cât și avocatul său, la terminarea

urmăririi penale nu au contestat acțiunile ori actele organului de urmărire penală

respective la etapa corespunzătoare, ca după caz să fie reparate, fapt ce prin

prisma art. 251 Cod de procedură penală, nu poate fi invocat ulterior la judecarea

cauzei penale. Mai mult, nici în instanța de fond nu au adus careva argumente în

dezacord cu ordonanța respectivă, contestând-o doar în cadrul judecării cauzei în

apel.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Totodată, conform prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au

dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

În ceea ce ține de temeiul de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală, Colegiul penal amintește, că potrivit art. 113 alin. (1) Cod

penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele

componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Astfel, temeiul pentru recurs „nu au fost întrunite elementele infracțiunii”,

include cazurile când nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor

constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au

constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă

circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Reieșind din materialele cauzei se atestă că, inculpatul Topal Anatoli a fost

pus sub învinuire de către organul de urmărire penală și recunoscut vinovat de

către prima instanță în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod

penal, vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care

nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151,

dar care a fost urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătății, fie de o pierdere

considerabilă și stabilă a mai puțin de o treime din capacitatea de muncă, concluzia

căreia a fost menținută de către instanța de apel, care a constatat, că prima instanță

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de

9

probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor.

Analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră, că instanța de apel legal

și întemeiat a menținut hotărârea primei instanțe în partea constatării vinovăției

inculpatului Topal Anatoli, deoarece la judecarea apelurilor declarate de către

avocatul Cimpoeș Vladimir în numele inculpatului, a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală, respectând prevederile art. 414 alin. (1),

(5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, aceasta cuprinzând

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 4

din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea

căreia nu o consideră necesară.

Mai mult, instanța de recurs reține și faptul, că argumentele invocate de

inculpat, și anume, în ce privește aprecierea incorectă a probelor de către

instanțele de fond cu referire la lipsa vinovăției sale de săvârșirea infracțiunii, au

constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în prima instanță și în instanța

de apel, și asupra acestora instanțele judecătorești s-au expus argumentat în

hotărârile pronunțate.

În acest context Colegiul penal reiterează, că motivele de reapreciere a

probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală

a hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează conținutul

mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește

o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind

sarcina instanțelor respective.

Din considerentele enunțate, Colegiul penal ajunge la concluzia că nu sunt

careva temeiuri de intervenire în decizia instanței de apel sub aspectul

argumentelor invocate de inculpatul Topal Anatoli, recursul acestuia urmând a fi

respins, ca inadmisibil.

Cu referire la recursul declarat de partea vătămată Scupaia Liudmila.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, în cazul în

care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, ea casează

hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, fiind obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta

reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat

și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

10

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal sau

administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la

toate motivele invocate.

Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 7) și 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă fondul apelului, temeiurile de fapt și de drept

care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel la adoptarea soluției, care

a fost expusă pe larg în punctul 4. din prezenta decizie, nu a respectat pe deplin

prevederile legale enunțate supra, ignorând exigențele legii procesual-penale sub

aspectul soluționării pretențiilor pecuniare invocate de partea vătămată și civilă

Scupaia Liudmila, or, deși aceasta în cererea de apel a invocat dezacordul cu soluția

primei instanțe referitor la admiterea în principiu a acțiunii civile în partea

reparării prejudiciului material și restituirii cheltuielilor legate de acordarea

asistenței juridice, instanța de apel nu a pătruns în esența acestor argumente

ajungând la concluzia respingerii apelului dat.

Astfel, instanța de recurs consideră că argumentele invocate în recurs își

găsesc temeinicia sub aspectul erorii de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, care statuează, că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

În susținerea acestei concluzii instanța de recurs atestă, că menținând

soluția primei instanțe în partea admiterii în principiu a acțiunii civile referitor la

repararea prejudiciului material și restituirii cheltuielilor legate de acordarea

asistenței juridice, instanța de apel a adoptat o soluție greșită, fără a se baza pe

materialele cauzei.

Așadar, în procesul penal acțiunea civilă este o modalitate de reparare a

prejudiciului cauzat prin infracțiune. Pentru exercitarea acțiunii civile în procesul

penal sunt necesare anumite condiții. În primul rând este necesar de constatat că

infracțiunea a provocat un prejudiciu. Prejudiciul trebuie să fie material, moral sau

fizic.

Legătura de cauzalitate între infracțiunea săvârșită și prejudiciul reclamat,

reprezintă o altă condiție de exercitare a acțiunii civile.

Pentru a se putea pretinde repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune,

se cere ca acesta să fie cert. Caracterul cert al prejudiciului înseamnă că acesta este

un prejudiciu sigur, s-a produs în realitate, poate fi evaluat.

Conform dispoziției art. 23 alin. (2) Cod de procedură penală, victima unei

fapte care constituie componență de infracțiune este în drept să ceară, în condițiile

prezentului cod, pornirea unei cauze penale, să participe la procesul penal în

calitate de parte vătămată și să-i fie reparate prejudiciile morale, fizice și materiale.

Art. 219 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că acțiunea civilă în

procesul penal poate fi intentată la cererea persoanelor fizice sau juridice cărora

le-au fost cauzate prejudicii materiale, morale sau, după caz, le-a fost adusă daună

11

reputației profesionale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de

legea penală sau în legătură cu săvârșirea acesteia.

Persoanele fizice și juridice cărora le-a fost cauzat prejudiciu nemijlocit prin

acțiunile interzise de legea penală pot înainta o acțiune civilă privitor la

despăgubire prin: 1) restituirea în natură a obiectelor sau a contravalorii bunurilor

pierdute ori nimicite în urma săvârșirii faptei interzise de legea penală; 2)

compensarea cheltuielilor pentru procurarea bunurilor pierdute ori nimicite sau

restabilirea calității, aspectului comercial, precum și repararea bunurilor

deteriorate; 3) compensarea venitului ratat în urma acțiunilor interzise de legea

penală; 4) repararea prejudiciului moral sau, după caz, a daunei aduse reputației

profesionale.

Astfel, se remarcă că acțiunea civilă poate fi înaintată în orice moment de la

pornirea procesului penal până la terminarea cercetării judecătorești și aceasta

poate fi înaintată în numele persoanei fizice sau juridice de către reprezentanții

părților vătămate recunoscute ca părți civile în procesul penal, prin ordonanța

organului de urmărire penală ori prin încheierea instanței de judecată, care judecă

cauza ca prima instanță.

În conformitate cu prevederile art. 220 alin. (1) Cod de procedură penală,

acțiunea civilă în procesul penal se soluționează în conformitate cu prevederile

prezentului cod. Normele procedurii civile se aplică dacă ele nu contravin

principiilor procesului penal și dacă normele procesului penal nu prevăd

asemenea reglementări.

Potrivit dispoziției art. 221 alin. (1) Cod de procedură penală, acțiunea civilă

în procesul penal se înaintează în baza cererii scrise a părții civile sau a

reprezentantului ei în orice moment de la pornirea procesului penal până la

terminarea cercetării judecătorești.

Aliniatul (2) al aceleiași norme prevede că, acțiunea civilă se înaintează față

de bănuit, învinuit, inculpat, față de o persoană necunoscută care urmează să fie

trasă la răspundere sau față de persoana care poate fi responsabilă de acțiunile

învinuitului, inculpatului.

După cum rezultă din materialele cauzei, prin ordonanța organului de

urmărire penală din 11 iulie 2013, Scupaia Liudmila a fost recunoscută în calitate

de pare civilă în cauza penală în privința lui Topal Anatoli, aceasta anexând la

materialele cauzei și bonurile de plată prin care confirmă suportarea carorva

cheltuieli legate de investigațiile și procurarea medicamentelor necesare (f.d.

170-199, vol.I), Ulterior în cadrul judecării cauzei în prima instanță,

Scupaia Liudmila a depus acțiune civilă (f.d. 53, vol.III) prin care a solicitat

repararea prejudiciului material cauzat prin infracțiune în sumă de 1867,74 lei și

a prejudiciului moral în sumă de 100000 lei, precum și încasarea din contul

inculpatului a sumei de 5000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată legate de

acordarea asistenței juridice.

Totodată, la acțiunea civilă au fost anexate bonurile de plată seria EP

nr. 938613 din 31 mai 2013 în sumă de 2000 lei și seria WL nr. 487062 din

21 ianuarie 2015 în sumă de 3000 lei, precum și bonuri fiscale eliberate de

farmacia Gedeon Richter (f.d. 54-56b, vol.III).

Așadar, având în vedere circumstanțele elucidate, Colegiul penal, constată că

12

sub aspectul soluționării acțiunii civile, instanța de apel nu a supus verificării

detaliate și multiaspectuale a argumentelor și probelor prezentate de apelantul

Scupaia Liudmila, și preluând motivele pe care și-a întemeiat soluția prima

instanță, pripit a ajuns la concluzia că pretențiile acesteia în partea reparării

prejudiciului material și a restituirii cheltuielilor de judecată legate de acordarea

asistenței juridice, reprezintă un caz excepțional când, pentru a stabili exact suma

despăgubirilor cuvenite, ar trebui amânată judecarea cauzei. Or, la materialele

cauzei au fost anexate bonurile de plată și cecurile confirmative ale cheltuielilor

suportate de către partea vătămată și civilă Scupaia Liudmila, iar în acest sens

instanța de apel urma să verifice dacă cheltuielile suportate sunt în legătură

directă cu faptul cauzării vătămărilor corporale părții vătămate și dacă suma

solicitată se confirmă prin bonurile de plată anexate la acțiunea civilă înaintată.

Colegiul penal verificând materialele cauzei în raport cu motivele invocate

la acest capitol, constată că menținând soluția primei instanțe, instanța de apel a

ignorat argumentele susținute în apelul părții vătămate, fără a le contrapune cu

materialul probator anexat la dosar.

Conform prevederilor art. 387 alin. (1) Cod de procedură penală, o dată cu

pronunțarea sentinței de condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sunt

dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea

civilă, în tot sau în parte, ori o respinge.

Prin urmare, reieșind din circumstanțele sus menționate și prevederile

normelor procesual-penale citate, Colegiul penal conchide de a admite recursul

părții vătămate și civile Scupaia Liudmila, cu casarea deciziei instanței de apel în

latura civilă în partea încasării prejudiciului material cu remiterea cauzei spre

rejudecare în această parte, deoarece decizia adoptată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția,

Distinct de cele relatate, Colegiul penal menționează, că în temeiul art. 1423

alin. (1) Cod civil coroborat cu art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală, mărimea

compensației pentru prejudiciul moral se determină de către instanță în funcție de

caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate,

de gradul de vinovăție al făptuitorului prejudiciului și de măsura în care

compensarea poate aduce satisfacerea persoanei vătămate.

Așadar, despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune

materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de

judecată prin evaluare.

Din materialele cauzei, rezultă că starea sănătății părții vătămate a fost

prejudiciată, aceasta a suportat un tratament medical, fiindu-i cauzate suferințe

fizice, înjosiri, umilință, care au fost apreciate de către prima instanță și menținute

prin decizia instanței de apel în sumă de 10000 lei, fiind just menționat de către

instanțele de fond că suma de 100000 lei, pretinsă de către partea vătămată este

una exagerată și nu corespunde prejudiciului moral suportat.

De asemenea Colegiul penal reține că argumentele părții vătămate

Scupaia Liudmila în privința admiterii plângerii sale declarate împotriva

ordonanței procurorului Sîrbu L. din 27 noiembrie 2014 și procurorului Caraivan

R. din 15 decembrie 2014, au constituit obiect de examinare în cadrul judecării

cauzei în apel, iar în acest aspect instanța de recurs nu găsește temei de a interveni

13

în decizia contestată.

Distinct de considerentele enunțate, Colegiul penal lărgit, ținând cont de

faptul că la moment în cadrul Curții de Apel Comrat activează de fapt 5 judecători,

3 dintre care au participat la examinarea prezentei cauzei în ordine de apel,

constatând că în cadrul acestei instanțe va fi imposibilă constituirea unui nou

complet de judecată pentru judecarea apelului, întru evitarea tergiversării

examinării cauzei, consideră necesar de a remite cauza penală privind învinuirea

lui Topal Anatoli, pentru judecare în ordine de apel la Curtea de Apel Cahul.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de inculpatul

Topal Anatoli.

Se admite recursul ordinar declarat de partea vătămată Scupaia Liudmila, se

casează parțial decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din

12 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui Topal Anatoli xxxxx, în latura

civilă, în partea încasării prejudiciului material și se dispune rejudecarea cauzei în

această parte de către Curtea de Apel Cahul.

Decizia este irevocabilă în partea respingerii recursului și nu se supune

căilor de atac în partea dispunerii rejudecării cauzei.

Pronunțată integral la 06 iulie 2018.

Președinte Nadejda Toma

Judecătorii Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

Anatolie Țurcan

Victor Boico

14