1ra-940/18 — Art.329 alin.2 lit.a CP

1ra-940/18 — Art.329 alin.2 lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-940/18

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda,

judecători – Cobzac Elena, Țurcan Anatolie, Timofti Vladimir, Boico Victor

judecând recursul ordinar declarat de către procurorul Mihail Tomița, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 07

februarie 2018, cu dispunerea rejudecării cauzei penale de către instanța de apel, în

cauza penală privindu-i pe

Chicicov Panainte XXXXX, născut la XXXXX, originar

și domiciliat în s. XXXXX, r-nul XXXXX, cetățean al

Republicii Moldova

și

Moldovanu Tatiana XXXXX, născută la XXXXX,

originară s. XXXXX, domiciliată în s. XXXXX, r-nul

XXXXX, cetățeană al Republicii Moldova

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

1.Prin sentința Judecătoriei Cantemir din 02 iunie 2016, Chicicov Panainte și

Moldovanu Tatiana au fost achitați de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.329

alin.(2) lit. a) Cod penal, pe motivul lipsei faptei infracțiunii, cu reabilitarea acestora.

1.1.Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut, că lui Chicicov Panainte

de către organul de urmărire penală i se impută că activând în calitate de primar al

com.Gotești, r-nul Cantemir, ales în această funcție și validat prin hotărârea

1

Judecătoriei raionului Cantemir din 20 iunie 2011, deci conform prevederilor art.123

Cod penal, fiind persoană publică, având conform art. 29 lit. j), r) al Legii nr. 436

din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, anumite atribuții de

bază, care prevede conducerea, coordonarea și controlul activității serviciilor publice

locale, asigurarea funcționării autorității tutelare, contribuirea la realizarea măsurilor

de asistență socială și ajutor social și respectiv coordonarea activității asistenței

sociale privind copiii, persoanele în etate, invalizii, familiile cu mulți copii, familiile

afectate de violență intrafamilială, alte categorii de persoane socialmente

vulnerabile, sprijină activitatea asociațiilor obștești de utilitate publică din teritoriul

satului (comunei), fiind inclusiv obligat să coordoneze acțiunile sale și împreună cu

asistentul social Moldovanu Tatiana, din comuna Gotești, raionul Cantemir, să

întreprindă măsuri concrete pentru realizarea prevederilor legislației, în rezultatul

atitudinii neglijente și neconștiincioase față de obligațiile de serviciu, care presupune

îndeplinirea corectă și conștiincioasă de către persoana cu funcții de răspundere a

obligațiunilor de serviciu, ignorând prevederile art. 10 alin. (1) al Legii nr. 140 din

14 iunie 2013 privind protecția socială a copiilor aflați în situații de risc și a copiilor

separați de părinți, care stipulează că, protecția socială a copiilor aflați în situații de

risc și a copiilor separați de părinți în care este stipulat că, în cazul în care, ca urmare

evaluării inițiale, se constată existența unui pericol iminent pentru viața și sănătatea

copilului, autoritatea tutelară în a cărei rază este locul aflării acestuia dispune imediat

luarea copilului de la părinți sau de la persoanele în grija cărora acesta se află, fiind

obligat să comunice acest fapt procurorului în termen de 24 de ore, nu a dispus

imediat luarea minorului XXXXX XXXXX, născut la XXXXX de la părinți, fapt ce

a determinat decesul minorului în cauză.

Astfel, Chicicov Panainte cunoscând cu certitudine că minorul XXXXX, este

lăsat fără protecție, că se află în dificultate și este abandonat de către părinți și rude,

că este favorizat vulnerabil, este neglijat la întreținere și educație, cu atât mai mult

cunoscând că aflarea minorului în cauză împreună cu părinții prezintă pericol pentru

viața și sănătatea lui, totodată cunoscând cu certitudine că în cadrul exercitării

atribuțiilor de serviciu este obligat să se călăuzească în activitatea sa și să

îndeplinească întocmai cerințele legislației și actelor normative ce reglementează

activitatea normală a instituției pe care o reprezintă, manifestând neglijență și

atitudine necorespunzătoare față de atribuțiile sale funcționale, considerând că

informarea procurorului îl va elibera de răspundere și de la îndeplinirea atribuțiilor

funcționale, nu a implicat asistentul social și alte organe abilitate cu funcții de

asistent social, formal a informat despre faptul dat procuratura raionului Cantemir

prin scrisoarea cu nr. 308 din 24 noiembrie 2014, prin care doar a indicat faptul luării

la evidentă a familiei Marcenco Nelea și că ultima își manifestă abuzul fizic asupra

2

copiilor ei minori, iar ca rezultat minorul XXXXX, la data de 13 martie 2015, fiind

lăsat în primejdie și nesupravegheat, aflându-se în preajma domiciliului său din

comuna Gotești, raionul Cantemir, căzând într-o fântână artificială, s-a înecat, fapt

confirmat prin raportul de constatare medico-legală 30 „C” din 20 martie 2015,

cauzând astfel daune cât intereselor publice, prin care s-a prejudiciat grav imaginea

autorităților publice, ceea ce a creat și creează o stare de neîncredere în

corectitudinea funcționarilor, atât drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor fizice, care au provocat decesul unei persoane.

Acțiunile inculpatului Chicicov Panainte fiind încadrate de organul de

urmărire în baza art. 329 alin. (2), lit. a) Cod penal, conform indicilor ”îndeplinirea

necorespunzătoare de către o persoană publică a obligațiilor de serviciu ca rezultat

al unei atitudini neglijente sau neconștiincioase față de ele, dacă aceasta a cauzat

daune drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice, acțiuni care au

provocat decesul unei persoane”.

Lui Moldovanu Tatiana de către organul de urmărire penală i se impută că

activând în calitate de asistent social în primăria comunei Gotești, raionul Cantemir,

numită în această funcție prin Ordinul ASPF nr. 11 din 21 iulie 2011, deci conform

prevederilor art. 123 Cod penal, fiind persoană publică, având totodată conform fișei

de post anumite atribuții de bază, care prevăd: asigurarea implementării cadrului

normativ privind asistența socială; identificarea și evaluarea situației beneficiarului

și a familiei lui cu deplasarea în teren în cadrul vizitelor la domiciliu; propune și

pregătește cazul pentru referire spre serviciile sociale specializate; ia decizii dacă

cazul ține de domeniul asistenței sociale sau solicită un alt tip de ajutor; decide dacă

cazul necesită intervenție la nivelul serviciilor sociale primare; astfel cunoscând cu

certitudine că, asistentul social poartă răspundere în modul stabilit de legislație

pentru îndeplinirea neconformă a funcțiilor atribuite și pentru exercitarea incorectă

a obligațiunilor, fiind conștientă de faptul că împreună cu primarul comunei Gotești,

raionul Cantemir, Chicicov Panainte, urma să întreprindă măsuri concrete pentru

realizarea prevederilor legislației, în rezultatul atitudinii neglijente și

neconștiincioase față de obligațiile de serviciu, care presupune îndeplinirea corectă

și conștiincioasă de către persoana cu funcții de răspundere a obligațiunilor de

serviciu, ignorând prevederile art. 10 alin. (1) al Legii nr. 140 din 14 iunie 2013

prind protecția socială a copiilor aflați în situații de risc și a copiilor separați de

părinți, care stipulează că în cazul în care, ca urmare a evaluării inițiale, se constată

existența unui pericol iminent pentru viața și sănătatea copilului, autoritatea tutelară

în a cărei rază este locul aflării acestuia dispune imediat luarea copilului de la părinți

sau de la persoanele în grija cărora acesta se află, fiind obligată să comunice acest

fapt procurorului în termen de cel mul 24 ore, nu a dispus imediat luarea minorului

3

XXXXX, de la părinți, fapt ce a determinat decesul minorului în cauză, limitându-

se la întocmirea actelor de vizită în familie formale.

Astfel, Moldovanu Tatiana cunoscând cu certitudine că minorul XXXXX este

lăsat fără protecție, că se află în dificultate și este abandonat de către părinți și rude,

că este favorizat vulnerabil, este neglijat la întreținere și educație, cu atât mai mult

cunoscând că aflarea minorului în cauză împreună cu părinții prezintă pericol pentru

viața și sănătatea lui, totodată cunoscând cu certitudine că în cadrul exercitării

atribuțiilor de serviciu este obligată să se călăuzească în activitatea sa și să

îndeplinească întocmai cerințele legislației și a actelor normative ce reglementează

activitatea normală a instituției pe care o reprezintă, manifestând neglijență și

atitudine necorespunzătoare față de atribuțiile funcționale, considerând că

informarea procurorului o va elibera de răspundere și de la îndeplinirea atribuțiilor

funcționale, nu a întreprins măsurile necesare pentru implicarea primarului și altor

organe abilitate cu funcții de asistent social, formal a informat despre faptul dat

procuratura raionului Cantemir, expediind în adresa acestora scrisoarea cu nr.308

din 24 noiembrie 2014, prin care doar a indicat faptul luării a evidentă a familiei

Marcenco Nelea și că ultima își manifestă abuzul fizic asupra copiilor ei minori, cât

și formal a aplicat prevederile art. 9 al Legii nr. 140 din 14 iunie 2013 privind

protecția socială a copiilor aflați în situații de risc și a copiilor părăsiți de părinți,

care stipulează că autoritatea tutelară locală în a cărei rază este locul aflării copilului

dispune evaluarea inițială a situației copilului de către specialistul pentru protecția

drepturilor copilului, iar în lipsa acestuia de către asistentul social comunitar, cu

implicarea în procesul de evaluare, după caz, a altor specialiști din domeniul ocrotirii

sănătății, educației, ordinii publice, iar ca rezultat minorul XXXXX, la data de 13

martie 2015, fiind lăsat în primejdie și nesupravegheat, aflându-se în preajma

domiciliului său din comuna XXXXX, raionul XXXXX, căzând într-o fântână

artificială, s-a înecat, fapt confirmat prin raportul de constatare medico-legală nr. 30

„C” din 20 martie 2015, cauzând astfel daune cât și intereselor publice, prin care s-

a prejudiciat grav imaginea autorităților publice, ceea ce a creat și creează o stare de

neîncredere în corectitudinea funcționarilor, atât drepturilor și intereselor ocrotite de

lege ale persoanelor fizice, care au provocat decesul unei persoane.

De către organul de urmărire penală acțiunile inculpatei Moldovanu Tatiana

au fost încadrate în baza art. 329 alin. (2), lit.a)Cod penal, conform indicilor:

„îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană publică a obligațiilor de

serviciu ca rezultat al unei atitudini neglijente sau neconștiincioase față de ele, dacă

aceasta a cauzat daune drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor

fizice, acțiuni care au provocat decesul unei persoane”.

4

2.Nefiind de acord cu această sentință, la 07 iunie 2016 procurorul a contestat-

o cu apel, solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpații să fie

recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 329 alin.(2), lit. a)

Cod penal, în baza căruia să le fie stabilită pedeapsa penală.

În motivarea apelului procurorul a invocat că:

- inculpații Chicicov Panainte și Moldovanu Tatiana nu au recunoscut vinovăția în

comiterea infracțiunii imputate, făcând declarații contradictorii cu probele

acumulate în cadrul urmăririi penale și instanței de fond, cu scop de a nu fi trași la

răspundere penală.

- la luarea deciziei de achitare a inculpaților, instanța de judecată a dat apreciere

incorectă probelor prezentate de acuzare și nu a apreciat multilateral și obiectiv

probele administrate, care dovedesc vinovăția inculpaților Chicicov Panainte și

Moldovanu Tatiana în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 329, alin. (2), lit. a)

Cod penal,

- Chicicov Panainte și Moldovanu Tatiana au atentat la relațiile ce țin de buna

organizare și desfășurare a activității autorității publice, precum și la relațiile ce țin

de încrederea societății în organele autorității publice, iar faptele inculpaților corect

au fost calificate la faza urmăririi penale și circumstanțele descrise în învinuire și-au

găsit confirmarea atât prin declarațiile martorilor, cât și prin corpurile delicte,

documentele și rezultatele măsurărilor speciale de investigații autorizate,

- vinovăția inculpaților Chicicov Panainte și Moldovanu Tatiana a fost demonstrată

prin declarațiile martorului Advahov Ecaterina, Carabețchi Sofia, Luverdu

Evdochim, Chiosa Liubovi, cât și documentele:sesizarea procurorului raionului

Cantemir, Adrian Procoavă cu nr. 2638 din 23 septembrie 2014 referitoare la

respectarea și implementarea Legii nr. 140 din 14 iunie 2013 privind protecția

specială a copiilor aflați în situații de risc și a copiilor separați de părinți; scrisoarea

cu nr. 308 din 24 noiembrie 2014 întocmită de primarul comuna Gotești, raionul

Cantemir, Chicicov Panainte și expediată în adresa procuraturii raionului Cantemir

cu referire la luarea la evidență a familiei Marcenco; raportul de constatare

medico-legală nr.30 „C” din 20 martie 2015, unde conform concluziei expertului

decesul minorului XXXXX a survenit în urma asfixiei mecanice prin înec; rapoarte

de vizită în familia Marcenco din comuna Gotești, raionul Cantemir; formularul

privind evaluarea complexă a familiei Marcenco. Indică că, fapta a fost comisă în

timpul exercitării de inculpați a funcției publice.

A mai menționat procurorul că, sentința reprezintă o transcriere a susținerilor

avocatului inculpatului Chicicov Panainte, fapt ce îi trezește dubii în legalitatea ei,

iar instanța nu a ținut cont de probele administrate și prezentate de acuzator, axându-

5

se exclusiv pe probele prezentate de partea apărării, fapt care de asemenea trezește

dubii în examinarea obiectivă și multilaterală a cauzei penale.

3.Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 19 decembrie

2016, a fost respins apelul declarat de procurorul în Serviciul Sud al Procuraturii

Anticorupție, Lungu Lilian și menținută sentința Judecătoriei Cantemir din 02 iunie

2016.

3.1.Pentru a pronunța decizia, Colegiul judiciar a stabilit că, prima instanța

întemeiat a concluzionat că, în cazul din speță lipsește fapta infracțiunii incriminate

lui Moldovanu Tatiana și Chicicov Panainte, din care motiv corect a emis în privința

acestora sentința de achitare, or, o sentință de condamnare se emite numai în

condițiile în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpaților în săvârșirea

infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate instanța de judecată.

4.La 15 februarie 2017, procurorul a declarat recurs ordinar solicitând casarea

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 19 decembrie 2016, cu

dispunerea rejudecării cauzei.

5.Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 27 mai

2017 a fost admis recursul procurorului, casată total decizia Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 19 decembrie 2016 și dispusă rejudecarea cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

5.1. Pentru a pronunța decizia, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

a constatat că, prima instanță i-a achitat pe inculpați de învinuirea adusă în baza

art.329 alin.(2) lit.a) Cod Penal, pe motivul lipsei faptei infracțiunii, concluzie

menținută de către instanța de apel.

Colegiul lărgit a stabilit, că instanța a emis o sentință contradictorie menținută de

instanța de apel, deoarece concluziile instanței în partea descriptivă a sentinței vin

în contradicție cu dispozitivul. De asemenea și decizia instanței de apel conține

concluzii divergente.

Or, potrivit sentinței de achitare, prima instanța arată, că nu este întrunită latura

obiectivă a infracțiunii incriminate inculpaților, prin faptul că nu s-a constatat

legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și urmărire prejudiciabile, semnalând

temeiul de achitare- fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

În dispozitivul aceleiași sentințe instanța de fond a hotărât: „inculpații Chicicov

P. și Moldovanu T. se achită de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.329 alin.(2) lit.a) Cod penal, din lipsa faptei infracțiunii”.

Totodată, în partea descriptivă a deciziei instanța de apel a indicat că, Chicicov

P. nu este subiectul infracțiunii prevăzute de art.329 Cod penal, semnalând temeiul

de achitare- fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

În continuare, instanța de apel, la fel ca prima instanță arată, că nu este întrunită

latura obiectivă a infracțiunii incriminate inculpaților, mai mult ca atât, indică și

6

asupra lipsei laturii subiective, semnalând temeiul de achitare-fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii.

La fel, instanța de apel a mai constatat temeiul de achitare – că fapta nu a fost

săvârșită de inculpați.

Prin urmare, Colegiul a depistat neconcordanță în stabilirea temeiului ce stă la

baza achitării lui Chicicov P. și Moldovanu T., fiind constatate în sentință și decizie

concluzii cu temeiuri de achitare diferite: „ nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii”, „fapta nu a fost săvârșită de inculpați” și „fapta inculpaților nu

întrunește elementele infracțiunii”.

Astfel, instanța de recurs a constatat că menționarea concomitentă a 3 temeiuri

de achitare care se exclud una pe alta, în aceeași hotărâre judecătorească este o eroare

de procedură, fapt, ce în viziunea Colegiului, semnalează prezența temeiului pentru

recurs prevăzut de art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală.

Un alt aspect, pe care Colegiul l-a nominalizat la analiza hotărârilor contestate,

este faptul că în motivarea soluției, instanțele de fond au indicat, că învinuirea adusă

inculpaților nu este suficient de clară și concretă, poartă un caracter incert, general

și confuz, totodată făcând referire la prevederile art.10 alin.(1) al Legii nr.140 din

14.06.2013 privind protecția socială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor

separați de părinți. Însă, instanțele inferioare nu au luat în considerație faptul că

învinuirea adusă lui Chicicov P. și Moldovanu T. se întemeiază anume pe faptul

ignorării de către ultimii a prevederilor art.10 alin.(1) al Legii sus-menționate.

În continuare, tot în partea motivată, instanțele de fond au indicat, că nu sunt

probe ce ar confirma învinuirea adusă lui Chicicov P. și Moldovanu T. în neglijență

în serviciu, însă au descris toate acțiunile ultimilor, fără a le aprecia și a face o

concluzie clară referitor la atribuțiile de serviciu pe care aceștia le aveau și dacă

acțiunile lor cad sub incidența art.10 alin.(1) al Legii nr.140 din 14 iunie 2013.

Totodată, prima instanță a făcut referire la art.9 al Legii nominalizate, pe când

învinuirea adusă inculpaților se bazează pe ignorarea prevederilor art.10 alin.(1),

nefiind efectuate concluzii clare privind prevederile acestor articole și atribuțiile de

serviciu concrete ale fiecărui inculpat în parte, astfel încât să fie formulate

raționamente explicite și coroborate cu prevederile legale.

6.Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 07 februarie

2018, a fost admis apelul procurorului, casată sentința Judecătoriei Cahul din 02

iunie 2016 și pronunțată o nouă hotărâre, inculpații Chicicov Panainte și Moldovanu

Tatiana fiind achitați de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.329 alin.(2) lit.a) Cod

penal, din motiv că fapta inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii.

6.1.La adoptarea soluției, instanța de apel a reținut că, la examinarea cauzei,

cercetând suplimentar probele administrate în instanța de fond, s-a stabilit că probele

7

științifice administrate în cauză nu au fost de natură a conduce la stabilirea vinovăției

inculpaților. Nici în declarațiile martorilor audiați în prezenta cauză penală și nici

din depozițiile inculpaților, nu se desprind informații suficiente în sprijinul acuzării,

precum că la caz, sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art.329 alin.(2),

lit.a) Cod penal. Ceea ce denotă că, nici în cadrul urmăririi penale, nici în prima

instanța și nici în instanța de apel nu s-a confirmat faptul existenței neglijenței în

serviciu din partea lui Chicicov Panainte și Moldovanu Tatiana.

Totodată, instanța de apel a constatat că, de partea acuzării nu a fost demonstrat

faptul existenței uni pericol iminent în sensul în care este prevăzut de art.3 din Legea

nr.140 din 14.06.2013 privind protecția socială a copiilor aflați în situații de risc și

a copiilor separați de părinți, limitându-se doar la imputarea încălcării art.10 alin.(1)

al Legii menționate. Însă, aceste prevederi pot fi imputate doar în cazul în care se

demonstrează faptul că inculpaților le-a fost cunoscută prezența unor circumstanțe

care ar fi indicat în mod cert asupra existenței elementelor constitutive ale unei

infracțiuni contra vieții și/sau sănătății copilului și care ar fi avut sau care puteau

avea impact grav asupra integrității fizice și/sau psihice a copilului, ce ar fi impus

luarea imediată a copilului de la părinți. Cele menționate, însă nu au fost probate de

partea acuzării. Nu a fost demonstrat nici faptul că în cadrul efectuării evaluării

familiei a fost stabilit că, copilul se află în situație de risc, dar copilul a fost lăsat în

familie.

În continuare, instanța de apel menționează că, familia Marcenco era luată la

evidența și i se acorda ajutor așa cum, se stabilește faptul că este o familie social

vulnerabilă, dar din declarațiile martorilor audiați în cursul examinării cauzei se

desprinde că de copilul XXXXX, aceștia aveau grijă, nu era lăsat fără supraveghere.

Faptul că în familie, între părinții copilului existau certuri, scandaluri – nu confirmă

aplicarea violenței față de copil.

Mai mult ca atât, Colegiul judiciar al Curții de Apel Cahul a stabilit că,

materialele dosarului denotă că XXXXX s-a născut la XXXXX, iar încă de la

31.10.2012, deci, la câteva luni de la nașterea acestuia, a fost efectuată evaluarea

inițială a situației copilului XXXXX și evaluarea completă a adultului Marcenco

Nălea. În anul 2012 familia dată fiind și luată la evidență ca familie social-

vulnerabilă și care era permanent monitorizată de autoritățile tutelare locale și

teritoriale, fapt confirmat prin multiplele rapoarte de vizită în familie, anchetele

sociale anexate la dosar, familia a beneficiat de consiliere, informare, îndrumare,

ajutoare materiale. Ceea ce se desprinde nu doar din materialele menționate, dar și

din declarațiile martorilor audiați pe prezenta cauză penală, care au făcut trimitere la

faptul că familia dată este o familie social-vulnerabilă și era susținută de asistența

socială, li se acorda ajutor. Așadar, și persoanele audiate fac trimitere la faptul că

8

copilul dat nu se află în situație de risc și nu exista cazul ca să fie luat din familie,

aceștia îl îngrijeau, îl hrăneau, nu îl lăsau fără supraveghere, iar ceea ce s-a întâmplat

a fost un caz nefericit. Însă, partea acuzării nu a prezenta probe, prin care s-ar

demonstra contrariul.

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat faptul, că din probele

anexate la dosar, care au fost cercetate în instanța de fond și suplimentar în instanța

de apel nu rezultă că acțiunile inculpaților ar fi fost îndreptate spre săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.329 alin.(2) lit.a) Cod penal. Cele menționate denotă

netemeinicia argumentului acuzării, că chipurile materialele dosarului demonstrează

că la caz, sunt întrunite elementele infracțiunii, așa cum, inculpații ignorând

prevederile art.9 și 10 alin.(1) al Legii nr. 140 din 14.06.2013 au dus la săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.329 alin.(2) lit.a) Cod зenal. Prin urmare, partea acuzării

nu a demonstrat faptul că copilul dat era lăsat fără protecție, că se afla în dificultate

și că era abandonat de către părinți și rude, că ar fi fost neglijat la întreținere și educați

sau că inculpații cunoscând că aflarea minorului împreună cu părinții prezintă

pericol pentru viața și sănătatea lui, totuși l-au lăsat în familia dată. Deci, încălcarea

de către inculpați a prevederilor articolului menționat nu și-a găsit confirmarea pe

parcursul examinării cauzei, de către procuror nefiind prezentate probe în acest sens.

Totodată, instanța de apel a menționat că, nu a fost demonstrat faptul că

copilul se afla în situație de risc și ca totuși a fost lăsat în familie, în urma anume

acestui fapt că ar fi decedat copilul XXXXX, ceea ce denotă că prima instanța corect

a concluzionat privitor la calificarea înecului copilului ca un accident tragic, fapt

întâmplător, imprevizibil, ce s-a produs indiferent de voința cuiva și fără vinovăție.

Concluzia dată bazând-se pe cercetarea tuturor probelor administrate în cauza

penală, și care au fost cercetate suplimentar în apel și apreciate prin prisma

pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu prin coroborare.

Instanța de apel a stabilit că nu a fost demonstrat nici care obligații prevăzute

la art.9 al Legii privind protecția socială a copiilor aflați în situație de risc și a

copiilor separați de părinți, nu au fost îndeplinite sau au fost îndeplinite

necorespunzător de către Moldovanu Tatiana. Astfel, doar invocarea faptului că

inculpații ar fi încălcat prevederile art.10 alin. (1) al Legii nr.140 din 14 iunie 2013,

fără a fi demonstrat acest fapt, denotă că just instanța de fond a stabilit că simpla

invocare a încălcării date nu poate fi pusă la baza unei sentințe de condamnare pentru

neglijență în serviciu.

De asemenea, Colegiul judiciar a indicat faptul, că în rechizitoriu, fapta

inculpaților, fiind încadrată doar în baza art.329 alin.(2) lit.a) Cod penal, fără a

descrie și a demonstra existența pericolului iminent pentru viața și/sau sănătatea

copilului.

9

Astfel, instanța de apel a conchis că, fapta inculpaților nu întrunește

elementele infracțiunii așa cum, nu a fost demonstrată neglijența în serviciu a lui

Chicicov Panainte și Moldovanu Tatiana, ceea ce corect a determinat ca instanța de

fond să adopte sentința de achitare, cu reabilitarea deplină a inculpaților, însă eronat

a aplicat prevederile art.390 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, la caz, fiind

aplicabile prevederile art.390 alin.(1) pct.3) Cod de procedură penală.

În acest sens, Colegiul judiciar a notat că prima instanța eronat a făcut trimitere

la faptul că nu se desprind informații suficiente în sprijinul acuzării, precum că

inculpații ar fi săvârșit infracțiunea prevăzută de art.329 alin.(2) lit.a) Cod penal.

Totodată, indicând și faptul că orice acuzație adusă persoanei trebuie să fie

clară, concretă și să se bazeze pe probe, situație ce nu se desprinde în cazul dat, așa

cum, acuzarea a indicat la faptul că prin ignorarea prevederilor art.10 alin.(1) al Legii

nr. 140 din 14.06.2013, inculpații au comis fapta imputată. Procurorul, însă nu a

indicat elementele laturii obiective prin care a fost săvârșită infracțiunea, indicând

eronat instanța de fond și la faptul că organul de urmărire penală nici nu a specificat

în ordonanța de punere sub învinuire, acuzațiile privind aplicarea formală a

prevederilor art.9 al Legii menționate, de către Moldovanu Tatiana fiind nefondate,

abstracte și declarative, lipsite de conținut.

Generalizînd cele constatate, instanța de apel a constatat, că instanța de fond

eronat a menționat concomitent trei temeiuri de achitare, care se exclud unul pe altul,

neluând în considerație faptul că învinuirea adusă inculpaților se întemeiază anume

pe faptul ignorării de către aceștia a prevederilor art.10 alin.(1) al Legii nr.140 din

14 iunie 2013, soncluzionînd, că era suficient ca instanța de fond să aplice

prevederile art.390 alin.(1) pct.3) Cod de procedură penală.

solicitând dispunerea rejudecării cauzei penale, în cazul în care erorile judiciare nu

pot fi corectate a menționat că nu este de acord cu decizia adoptată de către Colegiul

judiciar al Curții de Apel.

În motivarea recursului, procurorul a invocat:

-lipsa argumentelor privind achitarea lui Chicicov Panainte și Moldovanu

Tatiana, limitând-se doar la aprecierea existenței pericolului iminent. Iar instanța de

apel nu a apreciat fiecare probă separat, în decizie fiind doar descrise probele

cercetate în cadrul procesului penal;

-în cadrul procesului penal în instanța de apel au fost audiați martorii Advahov

Ecaterina și Carabețchi Sofia, au fost date citirii și declarațiile acestor martori, însă,

instanța de apel nu le-a descris, și nici nu l-ea dat nici o apreciere;

-instanțele de judecată au lăsat fără o argumentare faptul că, Chicicov Panainte

și Moldovanu Tatiana au cunoscut cu certitudine că minorul XXXXX este lăsat fără

10

protecție, că se află în dificultate și că este abandonat de către părinți și rude, că este

favorizat vulnerabil, este neglijat la întreținere și educație, cu atât mai mult au

cunoscut că aflarea minorului în cauză împreună cu părinții prezintă pericol pentru

viața și sănătatea lui. Instanțele de judecată nu au luat în considerație faptul că

Chicicov Panainte împreună cu Moldovanu Tatiana, nu au întreprins măsuri concrete

pentru realizarea prevederilor legislației, au ignorat prevederile art.10 alin.(1) a Legii

nr140 din 14.06.2013, nu a dispus imediat luarea minorului XXXXX de la părinți,

fapt ce a determinat decesul minorului în cauză;

-la pronunțarea hotărârilor, instanțele judecătorești nu s-a luat în considerare

faptul că prin acțiunile inculpaților Chicicov Panainte și Moldovanu Tatiana, a fost

prejudiciată grav imaginea autorităților publice, ceea ce a creat și creează o stare de

neîncredere în corectitudinea funcționarilor. Fapta incriminată inculpaților a fost

comisă în timpul exercitării de inculpați a funcții publice, circumstanță ce sporește

considerabil gradul social-periculos al faptei comise;

-hotărârile de achitare pronunțate de instanțele de fond și de apel sunt ilegale,

prin acestea nu sunt atinse scopurile legii penale și a pedepsei penale, apărarea

drepturilor și intereselor părții vătămate, restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane;

-sentința instanței de fond reprezintă o transcriere a susținerilor avocatului

inculpatului Chicicov Panainte, fapt ce trezește dubii în legalitatea acesteia. Mai

mult decât atât, instanța de fond nu a ținut cont de probele administrate și prezentate

de către acuzator, ci s-a axat exclusiv pe probele prezentate de partea apărării, fapt

ce de asemenea trezește dubii în examinarea obiectivă și multilaterală a cauzei

penale date, soluția care a fost susținută neîntemeiat de instanța de apel;

-instanța de apel nu a îndeplinit indicațiile instanței de recurs și nu s-a

pronunțat în modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-

penale asupra motivelor esențiale invocate în cererile de apel și recurs nominalizate,

nu a cercetat amănunțit aspectele învinuirii înaintate, nu a verificat și nu a apreciat

profund probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu

cerințele legii, și nu le-a dat o evaluare cuvenită cu argumentarea admisibilității sau

inadmisibilității fiecărei probe examinate, astfel, instanța a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția adoptată.

8.Judecând recursul în raport cu materialele dosarului și motivele invocate,

Colegiul penal consideră că recursul procurorului, urmează a fi respins ca

inadmisibil, din următoarele considerente.

Recurentul a invocat ca temeiuri de casare a hotărârilor judecătorești art.427

alin.(1) pct.6 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel

11

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în cazul când instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sau

când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Așa cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal reține că instanța

de apel a motivat decizia în conformitate cu prevederile art.417 alin. (1) pct.8) Cod

de procedură penală, iar decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept, care au dus

la admiterea apelului declarat și pronunțarea sentinței de achitare pe motiv, că fapta

inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii. Astfel, în fapt, decizia instanței de

apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, fiind legală și

întemeiată.

Totodată, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel, la examinarea

cauzei, a ținut seama în deplină măsură de prevederile art.27, 99-101 Cod de

procedură penală, cercetând sub toate aspectele probele administrate, iar în final le-

a dat o apreciere corespunzătoare prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, constatînd, că coroborate în ansamblu, acestea confirmă lipsa

vinovăției inculpaților Chicicov Panainte și Moldovanu Tatiana de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.329 alin.(2) lit.a) Cod penal.

La același aspect, Colegiul lărgit amintește că la etapa judecării recursului,

instanța nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, acestea fiind exclusiv

atribuțiile instanțelor de fond.

Cu referire la dezacordul recurentului cu modalitatea de apreciere a probelor,

în sensul că din conținutul probelor și declarațiilor persoanelor audiate rezultă

existența vinovăției inculpaților în săvârșirea infracțiunii imputate, instanța de recurs

le consideră neîntemeiate, deoarece recurentul la acest capitol nu a invocat erori de

drept concrete, care ar constitui temei de casare a deciziei contestate.

Tot aici urmând a se menționa, că potrivit jurisprudenței constante a

Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție, regula generală desprinsă din

dispozițiile art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că la etapa de judecare

a recursului ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele

de fond, în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază

sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe

de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită,

neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea

unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea

pe care materialul probator o susține.

La caz însă, Colegiul penal consideră că argumentele invocate de recurent

sunt nefondate, or, lipsa vinovăției inculpaților în săvârșirea infracțiunii incriminate

se dovedește indubitabil din probele acumulate, nefiind comisă nici o gravă eroare

de fapt de către instanța de apel la judecarea cauzei, care ar duce la casarea acesteia

și adoptarea unei alte soluții.

12

În ceea ce privește dezacordul recurentului cu faptul că instanța de apel a lăsat

fără argumentare faptul că, ”inculpații au cunoscut cu certitudine că minorul este

lăsat fără protecție, că se află în dificultate și că este abandonat de părinți și rude,

că este favorizat vulnerabil, este neglijat la întreținere și educație, iar aflarea

minorului împreună cu părinții prezintă pericol pentru viața și sănătatea lui”,

Colegiul penal constată că instanța de apel corect a examinat și apreciat lipsa

existenței stării de pericol eminent, iar făcând analiza asupra declarațiilor martorilor,

s-a constatat că copilul dat nu se afla în situație de risc și nu exista cazul ca să fie luat

din familie, aceștia îl îngrijeau, îl hrăneau, nu îl lăsau fără supraveghere, iar ceea ce

s-a întâmplat a fost un caz nefericit. Totodată, instanța de apel întemeiat a ajuns la

concluzia că de către partea acuzării, nu au fost prezentate probe, care ar demonstra

cu certitudine prezența unui pericol iminent, și anume careva circumstanțe care indică

în mod cert asupra existenței elementelor constitutive ale unei infracțiuni contra vieții

și/sau sănătății copilului și care au sau pot avea impact grav asupra integrității fizice

și/sau psihice a acestuia, după cum prevede art.3 din Legea nr.140 din 14.06.2013

privind protecția socială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de

părinți.

Totodată, instanța de recurs consideră că, în prezenta cauză nu și-au găsit

confirmare argumentele recurentului privind faptul că, prin acțiunile inculpaților a

fost prejudiciată grav imaginea autorităților publice, iar fapta fiind comisă în timpul

exercitării de inculpați a funcției publice – sporește gradul de pericolul social al faptei

comise, or, acestea nu reprezintă în sine temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6)

Cod de procedură penală, ci constituie circumstanțe, care urmează a fi luate la

individualizarea pedepsei, în caz de condamnare a persoanei. Însă, la caz, Colegiul

menționează că, atâta timp cât în acțiunile inculpaților nu a fost constatată existența

componenței de infracțiune – argumentele ce țin de circumstanțele care au importanța

pentru individualizarea pedepsei sunt inadmisibile.

Raportând norma dată la situația în cauză, Colegiul penal consideră că

temeiurile la care se referă autorul recursului nu sânt aplicabile din punct de vedere

al prezenții erorilor de drept.

Referitor la argumentul recurentului, precum că instanța și-a bazat decizia

doar pe probele prezentate de partea apărării, și nu a ținut cont de probele

administrate și prezentate de către acuzator, Colegiul constată că instanța de apel a

examinat complet și obiectiv probele administrate în cauză, verificându-le sub

aspectul pertinenței și concludentei, atât pe cele obținute în procesul urmăririi

penale, cît și cele cercetate și în cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face ca

concluzia despre lipsa vinovăției inculpaților Chicicov Panainte și Moldovanu

Tatiana în comiterea infracțiunii prevăzute de art.329 alin.(2) lit.a) Cod penal, să

fie justă și întemeiată.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată detaliat și

multiaspectual în textul deciziei instanței de apel, și anume probele reflectate în

pag.8-10 a deciziei atacate.

13

Probele puse la baza concluziei de lipsă a vinovăției a inculpaților de către

instanța de apel sînt pertinente, concludente, utile, veridice și coroborează între ele,

fiind apreciate de instanță în mod obiectiv, iar careva temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit.

În același context, Colegiul penal evidențiază că instanța de apel a stabilit

corect, precum că la caz nu a fost întrunită latura obiectivă a infracțiunii prevăzute

de art.329 alin.(2) lit.a) Cod penal, care se exprimă în fapta prejudiciabilă alcătuită

din:1) inacțiunea de neîndeplinire a obligațiilor de serviciu; 2) urmările

prejudiciabile manifestate prin daunele în proporții mari cauzate drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice și juridice; 3) legătura cauzală

dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

Așadar, instanța de apel a reținut că nu a fost demonstrat nici existența situației

de risc sau pericol iminent pentru viața sau sănătatea copilului, nici care obligații

prevăzute la art.9 și 10 al Legii privind protecția socială a copiilor aflați în situație

de risc a copiilor separați de părinți, concret au fost încălcate de căte inculpați,

legătura cauzală dintre acțiunile acestora și decesul copilului. Astfel, doar invocarea

faptului încălcării prevederilor art.10 alin.(1), fără a fi demonstrat acest fapt, denotă

că simpla invocare a încălcării date nu poate fi pusă la baza unei sentințe de

condamnare pentru neglijența în serviciu. Totodată, urmează de notat, că instanța de

apel corect a specificat, precum că în rechizitoriu, fapta inculpaților fiind doar

încadrată în baza art.329 alin.(2) lit.a) Cod penal, însă fără a se descrie și a se

demonstra existența pericolului iminent pentru viața sau sănătatea copilului, astfel

fiind constatată lipsa elementelor infracțiunii.

Așadar, alegațiile procurorului privind lipsa argumentelor instanței de apel

privind achitarea inculpaților Chicicov Panainte și Moldovanu Tatiana, nu pot fi

reținute, întrucât analiza și examinarea probatoriului administrat la dosar,

declarațiilor martorilor și inculpaților, probele scrise, denotă faptul aprecierii

probelor prin prisma art.101 Cod de procedură penală și argumentarea poziției

privind achitarea inculpaților din motiv că fapta acestora nu întrunește elementele

infracțiunii.

Colegiul penal consideră neîntemeiat motivul recurentului, precum că prin

adoptarea unei decizii de achitare, prin aceste nu sunt atinse scopurile legii penale și

a pedepsei penale, apărarea drepturilor și intereselor părții vătămate, restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Astfel, potrivit art.3 alin.(1) Cod penal, nimeni nu poate fi declarat vinovat de

săvârșirea unei infracțiuni nici supus unei pedepse penale, decât în baza unei

hotărârii a instanței de judecată și în strictă conformitate cu legea penală.

Așadar, instanța de apel, examinând cauza, cercetând probele la dosar a ajuns

la concluzia de achitare a inculpaților, prin urmare, Colegiul conchide că a fost atins

scopul legii penale prin prisma principiului legalității.

În legătură cu constatările expuse, Colegiul penal apreciază critic alegația

recurentului, prin care se susține că instanța de apel nu a luat în considerație

argumentele invocate de partea acuzării, or, după cum s-a menționat anterior,

14

instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și și-a motivat

pe deplin concluziile sale, temeinic statuând asupra soluției adoptate.

Față de cele ce preced, Colegiul penal conchide că, în prezenta cauză, nu se

constată admiterea erorilor de drept prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, la etapa judecării apelului.

Prin urmare, argumentele invocate de către recurent, nu și-au găsit confirmare

și nu pot servi temei de casare a deciziei contestate, iar instanța de recurs conchide

că în speță se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat.

În conformitate cu art.434, 435 alin.(l) pct.l) Cod de procedură penală, Colegiul

penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul Mihail

Tomița, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 07

februarie 2018, în cauza penală privindu-i pe Chicicov Panainte XXXXX și

Moldovanu Tatiana XXXXX, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 06 iulie 2018.

Președinte /semnătura/ Toma Nadejda

Judecători /semnătura/ Cobzac Elena

/semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Timofti Vladimir

/semnătura/ Boico Victor

Copia corespunde originalului

Judecător Cobzac Elena

15