1ra-1265/2018 — art. 27-171 alin. 1 CP

1ra-1265/2018 — art. 27-171 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1265/2018

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

04 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Toma Nadejda,

Judecători - Cobzac Elena și Alerguș Constantin

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 07 martie 2018, în cauza

penală privindu-l pe

Salagor Pavel Xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în sat. Xxxxx, r-nul Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, a fost încetat procesul

penal în cauză privindu-l pe Salagor Pavel, învinuit de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.27-171 alin.(1) Cod penal, în legătură cu împăcarea părților.

inculpatul Salagor Pavel aflându-se în locuința lui Xxxxx din satul Xxxxx, raionul

Xxxxx și având intenția de a întreține un raport sexual, cunoscând cu certitudine că

ultima suferă de o boală psihică, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra

ori de a-și exprima voința, a atentat la întreținerea unui raport sexual forțat cu ea.

Într-un moment în casă a apărut fratele victimei, Xxxxx care l-a observat pe făptuitor

parțial dezbrăcat în partea de jos a corpului. Astfel, din motive independente de

voința lui, Salagor Pavel nu și-a dus intenția sa criminală până la capăt.

Drochia, Tomac Marin, care a solicitat admiterea apelului, casarea parțială a

1

sentinței în latura încasării cheltuielilor judiciare, pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care să fie încasate din contul inculpatului Salagor Pavel cheltuielile judiciare

suportate pe cauza penală în sumă de 13528 lei pentru efectuarea expertizelor

medico-legale, în rest sentința să fie menținută fără modificări.

În apel procurorul a invocat, că instanța de fond a ignorat prevederile art.227-

229 Cod de procedură penală, cu privire la achitarea de către inculpat a cheltuielilor

judiciare ale statului pentru efectuarea expertizei medico-legale în sumă totală de

13528 lei, cu toate că două expertize medico-legale în cauza dată au fost solicitate

de apărătorul Carmanschi Sergiu în interesele inculpatului Salagor Pavel.

declarat de procurorul Tomac Marin a fost respins ca fiind nefondat, cu menținerea

hotărârii atacate fără modificări.

4.1. În motivarea soluției date instanța de apel a considerat că, judecând cauza

penală, instanța de fond a respectat normele procesual-penale și normele penale, a

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a

dat probelor administrate o apreciere legală.

În această ordine de idei, Colegiul penal a reținut, că prezenta cauză penală a fost

judecată de către instanța de fond în temeiul art.3641 Cod de procedură penală, adică

în baza probelor administrate la faza urmăririi penale, acceptate de inculpat în

corespundere cu alin.(3) a normei vizate prin cererea depusă până la începerea

cercetării judecătorești, potrivit căreia el a recunoscut în totalitate faptele indicate în

rechizitoriu.

Respectiv, audiindu-l sub jurămînt în ce privește recunoașterea bazei probante

administrate pe caz și a faptelor reținute în rechizitoriu, instanța de fond, în

corespundere cu art.3641 Cod de procedură penală, prin încheiere protocolară i-a

admis cererea pe motiv, că din probele administrate rezultă că fapta îi este stabilită,

iar în cauză sânt suficiente date privind personalitatea sa, ce ar permite stabilirea

corectă a pedepsei penale, după care a recurs la interogarea inculpatului potrivit

regulilor de audiere a martorilor, efectuând cercetarea nemijlocită a bazei probante

administrate pe caz, cu expunerea detaliată în conținutul procesului-verbal al

ședinței de judecată și în sentința adoptată.

Instanța de apel a menționat că la pronunțarea sentinței, instanța de judecată

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia de

încetare a procesului penal în privința lui Salagor Pavel învinuit în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.27-171 alin.(1) Cod penal. Aceste împrejurări au fost

constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect și obiectiv

apreciate, respectîndu-se prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

În viziunea instanței de apel atât la faza urmăririi penale, cât și în instanța de

2

fond și cea de apel inculpatul Salagor Pavel a recunoscut fapta săvîrșită, depunând

sub jurămînt declarații consecutive referitor la cele comise, acestea coroborând întru

tot cu restul probelor administrate pe caz, ce se conțin în rechizitoriul din dosarul

penal și care au fost reflectate în partea descriptivă a sentinței.

Probele verbale coroborează întru tot cu cele material-scrise administrate pe caz,

cărora instanța de fond, după cercetarea lor în ședința de judecată, le-a dat o apreciere

obiectivă și legală în corespundere cu prevederile art.93-101 Cod de procedură

penală.

Drept rezultat, instanța de fond în baza probelor administrate pe caz, corect a

concluzionat ca fiind dovedită vinovăția inculpatului Salagor Pavel în tentativă de

viol, acțiunile lui corect fiind încadrate la art.27-171 alin.(1) Cod penal.

Colegiul penal a reținut, că art.27-171 alin.(1) Cod penal prevede răspunderea

penală pentru tentativă de violul, adică „raportul sexual săvîrșit prin constrîngere

fizică sau psihică a persoanei sau profitînd de imposibilitatea acesteia de a se apăra

ori de a-și exprima voința, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 5 ani…”, face parte

din Capitolul IV Infracțiuni privind viața sexuală și conform art.16 alin.(3) Cod

penal constituie infracțiune mai puțin gravă.

Instanța de apel a menționat că din prevederile art. 109 Cod penal rezultă, că

infracțiunile prevăzute la art.27-171 alin.(1) Cod penal sânt din Capitolul IV

Infracțiuni privind viața sexuală, potrivit alin.(3) art.16 Cod penal, fac parte din

categoria infracțiunilor mai puțin grave și se încadrează în categoriile indicate la

alin.(1) art.109 Cod de procedură penală pentru care este permisă împăcarea părților.

Instanța de apel a menționat că procurorul a contestat sentința doar în latura

cheltuielilor judiciare.

În acest sens, Colegiul penal a considerat, că instanța de fond corect a trecut în

contul statului cheltuielile judiciare în mărime de 13528 lei.

Instanța de apel a conchis că din materialele cauzei rezultă, că au fost efectuate

expertiza judiciară nr.138 din 01.04.2017 în sumă de 88,00 lei (f.d.61-62), expertiza

judiciară nr.137 din 01.04.2017 în sumă de 88,00 lei (f.d.69-70), expertiza judiciară

nr.143 din 02.05.2017 în sumă de 10850,00 lei (f.d.75-78), expertiza judiciară

nr.68D din 09.06.2017 în sumă de 320,00 lei (f.d.91), expertiza judiciară nr.67D din

09.06.2017 în sumă de 320,00 lei (f.d.94-95), expertiza judiciară nr.50a-2017 din

30.06.2017 în sumă de 1862,00 lei (f.d.100-102), în sumă totală de 13528 lei la

solicitarea organului de urmărire penală.

Colegiul penal a statuat, că expertiza judiciară este o probă, care de rând cu

celelalte probe acumulate pe parcursul urmăririi penale de către partea acuzării, au

menirea de a demonstra în instanță vinovăția inculpatului în comiterea faptei

prejudiciabile imputate acestuia.

Sub acest aspect, instanța de apel a menționat obligația pozitivă a statului de a

colecta probe necesare în vederea constatării faptei penale, identificării făptuitorului

3

și implicit asumarea cheltuielilor aferente procesului din contul statului - în cazul

dat a cheltuielilor în sumă de 13528 lei pentru efectuarea expertizelor judiciare

menționate mai sus.

În această ordine de idei, Colegiul penal a reținut, că argumentele invocate de

către apelant în susținerea solicitării de încasare a cheltuielilor judiciare sunt

neîntemeiate, deoarece dispozițiile art.143 alin.(1) Cod de procedură penală, prevăd

că expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea

circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte

probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză (art.143 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

penală).

Tot aici, instanța de apel a considerat necesar de a face trimitere la prevederile

alin.(3) art.227 Cod de procedură penală, care stipulează că cheltuielile judiciare se

plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

În cazul dat expertizele judiciare au fost solicitate de organul de urmărire penală,

fiind doar completate cu întrebări de partea apărării la cunoștința cu ordonanțele de

numire a expertizelor.

Drept urmare a celor invocate, s-a indicat că în cazurile când expertiza a fost

dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la

solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi

achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat, dar nu a inculpatului, după

cum pledează procurorul.

În concluzie, Colegiul penal a considerat corecte soluțiile instanței de fond

referitor la trecerea cheltuielilor judiciare în contul statului și referitor la încetarea

procesului penal din motivul împăcării părților.

aprilie 2018 de către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana,

prin care indicînd temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea deciziei atacate, cu remiterea cauzei spre o nouă rejudecare

în instanța de apel.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

- hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- recurentul consideră neargumentată excluderea încasării de la Salagor Pavel

în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 13528 lei de către instanțele

de judecată, pe motiv ca expertizele judiciare au fost ordonate de organul de urmărire

penală în vederea constatării vinovăției inculpatului, care la rîndul său au determinat

încadrarea juridică a faptei și reprezintă un act procedural ce ține de administrarea

probatoriului și formularea învinuirii, care sînt puse în sarcina acuzării, astfel este

obligația statului de a-și asuma cheltuielile aferente procesului penal;

- instanța însă a omis faptul ca 2 expertize medico-legale au fost dispuse de

organul de urmărire penală la demersul apărătorului S. Carmanschi în interesele

4

inculpatului;

- instanțele de judecată au interpretat eronat prevederile art.227 alin. (1), (2)

pct. pct. 1), 5), art. 227 alin. (3), art.228 alin.(3), art. 229 alin. (1) Cod de procedură

penală;

- recurentul consideră, că instanțele de judecată nu au clarificat obiectiv,

necesitatea încasării cheltuielilor de judecată, adoptînd o decizie neargumentată în

această latură.

cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen în conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Recurentul în recursul ordinar declarat, indică temeiul de casare a hotărârii

instanței de apel, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Lecturând textul deciziei instanței de apel, Colegiul penal constată, că decizia

instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, fiind

legală și întemeiată, în legătură cu ce nu se constată prezența erorilor prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

6.1.Referitor la temeiul de recurs invocat de recurent prin prisma pct. 6) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. 1), 5), 417 alin. 8) Cod de

procedură penală, hotărârea cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată.

Colegiul penal constată că argumentele din recursul declarat de procurorul

Pasat Liliana sunt neîntemeiate, iar motivele aduse în susținerea temeiurilor invocate

nu pot fi reținute, hotărârile instanțelor corespunzând tuturor prevederilor legii de

procedură penală, fiind legale și întemeiate.

5

Instanța de recurs, respinge argumentele recurentului, precum că cheltuielile

de judecată suportate de către stat în cauza penală de învinuire a lui Salagor Pavel

urmează să fie încasate din contul acestuia or, acestea sunt cheltuieli efectuate în

cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru

demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli

ce sunt trecute în contul statului.

Astfel, Colegiul penal reține că, normele procedural penale nu prevăd expres

achitarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare, ceea ce constituie cheltuieli

pentru efectuarea expertizei, iar prevederile legale la care face trimitere acuzatorul

de stat, nu prevăd astfel de cheltuieli, ce pot fi încasate din contul inculpatului.

Aceste norme procedurale invocate de acuzatorul de stat și menținute de prima

instanță și instanța de apel nu reglementează încasarea din contul inculpatului a

mijloacelor bănești, cu titlul de cheltuieli pentru efectuarea expertizei, care sunt

achitate din bugetul de stat.

Procurorul solicită în baza art. 227-229 Cod de procedură penală, încasarea

cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizelor : nr.138 din 01.04.2017 în sumă

de 88,00 lei (f.d.61-62), expertiza judiciară nr.137 din 01.04.2017 în sumă de 88,00

lei (f.d.69-70), expertiza judiciară nr.143 din 02.05.2017 în sumă de 10850,00 lei

(f.d.75-78), expertiza judiciară nr.68D din 09.06.2017 în sumă de 320,00 lei (f.d.91),

expertiza judiciară nr.67D din 09.06.2017 în sumă de 320,00 lei (f.d.94-95),

expertiza judiciară nr.50a-2017 din 30.06.2017 în sumă de 1862,00 lei (f.d.100-102),

în sumă totală de 13528.

Colegiul penal reține că potrivit prevederilor art. 143 alin. (1) Cod de

procedură penală, care prevede că expertiza se dispune și se efectuează în mod

obligatoriu în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate, totodată fiind relevante prevederile art.143 alin.(2) Cod de procedură

penală (red. Legii Nr.66 din 05.04.2012), care stipulau că plata expertizelor judiciare

efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din contul mijloacelor bugetului de

stat, iar modificările la norma dată din 09.02.2018, nu au efect retroactiv.

În această ordine de idei, Colegiul penal menționează că cerințele procurorului

în acest sens sunt neîntemeiate, deoarece art.143 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru

constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul

când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză (art.143 alin.(1) pct. 6) Cod

de procedură penală).

Astfel, se reține că efectuarea expertizelor în sumă totală de 13528 lei, au fost

ordonate de către organul de urmărire penală, fiind acțiuni procesuale ce țin de

administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții

acuzării. În sensul dat, Colegiul penal constată faptul că cheltuielile suportate în

cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea

6

infracțiunii incriminate, prin numirea efectuării expertizelor, reprezintă cheltuieli

judiciare ce sunt achitate din bugetul statutului.

În această ordine de idei, Colegiul penal consideră că instanța de apel corect a

respins solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare, ca fiind nefondată.

Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței de

apel fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art. 394 Cod

de procedură penală.

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel, Colegiul

penal nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești

contestate.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către

procuror nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar

da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și,

potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Bălți, Pasat Liliana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 07 martie 2018, în cauza penală privindu-l pe Salagor Pavel Xxxxx

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 04 iulie 2018.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Cobzac Elena

Alerguș Constantin

7