1re-95/2018 — Art. 313 CPP

Prin încheierea din 05 februarie 2018, judecătorul de instrucție al Judecătoriei Orhei a dispus: ,,Se admite cererea condamnatului Covalji Feodor privind aplicarea retroactivității legii penale noi. Acțiunile lui Covalji Feodor se reîncadrează din prevederile art. 186 alin. (5) Cod penal în prevederile art. 186 alin. (4) Cod penal, cu menținerea fără modificări a pedepsei stabilite lui Covalji Feodor prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Comrat la 19.04.2016. 1 Se respinge demersul lui Covalji Feodor cu privire la aplicarea art. 6 al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, ca fiind neîntemeiată”. Instanța a reținut că prevederile art. 6 din Legea nr. 210 pot fi aplicate persoanelor, în privința cărora sentința de condamnare a devenit irevocabilă până la data de 09.09.2016 și acestora le-a fost stabilită pedeapsa cu închisoarea, pe un termen de până la 7 ani inclusiv, cu condiția că persoana condamnată nu cade sub incidența restricțiilor, prevăzute de art. 10 din Lege. Persoana, la faza judecării cauzei, se consideră ca având statut de inculpat, până când nu epuizează toate căile ordinare de atac. Astfel, la data intrării în vigoare a Legii cu privire la amnistie – 09.09.2016, sentința de condamnare a lui Covalji F. nu era irevocabilă, devenind astfel abia la 07.12.2016, odată cu examinarea recursului, dată la care ultimul a căpătat statut de condamnat, motiv pentru care este imposibilă aplicarea prevederilor art. 6 din Legea nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, în privința acestuia.

Condamnatul a declarat recurs ordinar, solicitând casarea acestei încheieri și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie aplicat art. 6 al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Recurentul a indicat că încheierea instanței de fond este neîntemeiată și ilegală. Or, decizia instanței de apel din 19.04.2016 a devenit irevocabilă la momentul pronunțării, fiind imediat pusă în executare. Anume la această dată, a început să execute pedepasa cu privațiune de libertate și a dobândit statut de condamnat și deținut.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2018, recursul a fost respins ca nefondat. Instanța a statuat că încheierea judecătorului de instrucție este legală și întemeiată.

În temeiul art. 466 Cod de procedură penală, hotărârile judecătorești au devenit irevocabile.

La 14.06.2018, avocatul Gheorghi Leiciu a declarat recurs în anulare, în care solicită casarea hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie aplicate în privința condamnatului prevederile art. 6 al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Recurentul a invocat că hotărârile contestate sunt ilegale și neîntemeiate. Or, la 19.04.2016, odată cu emiterea deciziei Curții de Apel Chișinău, condamnatul a început să execute pedepasa cu privațiune de libertate și a dobândit statut de condamnat și deținut.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. 2 Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, condamnatul poate declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Însă, art. 453 alin. (1), 455 alin. (2) pct. 3) – 5), 3 alin. (1) Cod de procedură penală, prevăd că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea instanței care a pronunțat sentința, data sentinței, fapta constatată și dispozitivul sentinței, data deciziei în apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului, data adoptării deciziei în recurs și argumentele admiterii sau respingerii recursului. În desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul judecării cauzei în instanța judecătorească. Astfel, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărârile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. Circumstanțele enunțate atestă, deci, că celelalte categorii de hotărâri judecătorești irevocabile, inclusiv cea atacată de recurent, nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul recursului în anulare. Rezultă că respectivul recurs în anulare, în aspectul nominalizat, adică fiind declarat împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, dar prin care nu a fost soluționat fondul cauzei penale, nu are suport legal (pct. 1., 3. din decizie). Pe lângă aceasta, potrivit art. 456 alin. (1), 429 alin. (1) și 430 pct. 3) - 5) Cod de procedură penală, recursul în anulare trebuie să fie motivat. Cererea de recurs trebuie să conțină denumirea instanței care a pronunțat sentința, data pronunțării sentinței, numele și prenumele inculpatului în privința căruia se atacă hotărârea judecătorească, fapta constatată și dispozitivul sentinței, indicarea persoanei care a declarat apel și motivele invocate în apel, denumirea instanței care a adoptat decizia în apel, data pronunțării deciziei de apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului, conținutul și motivele recursului cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate. Totodată, în recursul în anulare vizat, nu se regăsește denumirea instanței care a pronunțat sentința, judecând cauza penală în fond, data pronunțării sentinței, numele și prenumele inculpatului în privința căruia se atacă hotărârea judecătorească, fapta constatată și dispozitivul sentinței, indicarea persoanei care a declarat apel și motivele invocate în apel, denumirea instanței care a adoptat decizia în apel, data pronunțării deciziei de apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului, conținutul și motivele recursului cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate (pct. 5. din decizie). Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute în art. 429 și 430. Prin urmare, dat fiind că recursul în anulare de pe rol nu îndeplinește cerințele de conținut el urmează a fi declarat inadmisibil. 3

În conformitate cu art. 456, 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Gheorghi Leiciu, în numele condamnatului Covalji Fiodor Xxxxxxxx, împotriva încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei Orhei din 05 februarie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2018, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco 4