1ra-613/2018 — art. 279/2 alin. 3 lit. a CP

1ra-613/2018 — art. 279/2 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul 1ra-613/2018

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

29 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

Președinte – Nadejda Toma,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Anatolie Țurcan, Elena Cobzac

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul

Străisteanu Doina Ioana în numele inculpatei Jalilati Zeinab, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2017,

în cauza penală în privința lui

Jalilati Zeinab XXXXX,

născută la XXXXX, originară din or. XXXXX, XXXXX, domiciliată

în mun. XXXXXXX, bd. XXXXXX, nr. XX, ap. XX,

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 12.12.2016 - până la 06.02.2017; (instanța de fond);

07.12.2017 (instanța de apel);

29.05.2018 (instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

C O N S T A T Ă :

examinată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, procesul penal

procesul penal în privința lui Jalilati Zeinab în baza art. 2792 alin. (3) lit. a) Cod

penal, a fost încetat cu liberarea de răspundere penală. În conformitate cu

prevederile art. 55 Cod penal, Jalilati Zeinab a fost atrasă la răspundere

contravențională, cu aplicarea amenzii în mărime de 150 unități convenționale,

echivalentul a 3000 lei.

în perioada anilor 2013-2016, a fondat și a administrat în cadrul platformei de

socializare www.facebuc.com, pagina virtuală specializată cu denumirea „Free

Syria” prin intermediul căreia a plasat în rețeaua globală Internet, mesaje scrise și

foto cu caracter de propagandă a organizațiilor teroriste, imagini ai combatanților

organizațiilor teroriste cu arme în mână afișând simboluri și gesturi specifice

acestor organizații, inclusiv a realizat o serie de postări prin care justifică acțiunile

de martiraj în numele Jihadului, utilizând imagini simbolice cu luptători din cadrul

1

așa numitelor batalioane de șahizi, cu instigarea de aderare la activitățile

organizațiilor teroriste.

casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de condamnare conform învinuirii

formulate prin rechizitoriu cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un

termen de 2 ani, iar în temeiul art. 90 Cod penal, dispunerea suspendării pe un

termen de probă de 1 an.

În argumentarea soluției solicitate apelantul a invocat că, deși probele

prezentate de acuzare au fost corect apreciate, însă pedeapsa stabilită de instanța

de judecată este inechitabilă și nu ca contribui la realizarea scopului pedepsei

penale. La stabilirea pedepsi instanța nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii

comise precum și de prejudiciul cauzat relațiilor sociale ocrotite de legea penală în

situația în care în lume practic zilnic au loc atacuri teroriste.

apelul declarat de acuzatorul de stat a fost respins ca fiind declarat peste termen.

acuzatorul de stat a primit copia sentinței motivate la 06.02.2017, astfel că termenul

de declarare a apelului s-a epuizat la 21.01.2017, iar apelul a fost declarat de

procuror la 22.02.2017, adică după epuizarea termenului de apel prevăzut la art.

402 Cod de procedură penală.

care, a solicitat casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în alt complet de

judecată, indicând că concluzia referitor la tardivitatea apelului este eronată

deoarece termenul de declarare a apelului a expirat la data de 22.02.2017, adică în

ziua în care a fost depusă cererea de apel.

17 octombrie 2017 recursul declarat a fost admis, casată total decizia contestată

și dispusă rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel în alt complet de judecată.

În decizia adoptată instanța de recurs a statuat, că instanța de apel neîntemeiat

a respins apelul acuzatorului de stat ca fiind depus peste termen, deoarece reieșind

din faptul că sentința a fost pronunțată la 06.02.2016, termenul de declarare a

apelului a expirat la 22.02.2017, adică ziua în care apelantul a depus cererea.

2017, apelul declarat de acuzatorul de stat a fost admis, casată parțial sentința în

partea stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care lui Jalilati Zeinab, recunoscută vinovată de

2

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2792 alin. (3) lit. a) Cod penal, i-a fost

stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu privarea de

dreptul de a exercita activități în domeniul pedagogiei pe un termen de 2 ani.

În baza art.90 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei stabilite

pe un termen de probațiune de 2 ani.

instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept ale cauze, iar

acțiunile inculpatei corect au fost încadrate în baza art. 2792 alin. (3) lit. a) Cod

penal, la stabilirea pedepsei lui Jalilati Zeinab, nu a ținut cont de prevederile art.

61, 75 Cod penal, precum și de faptul că pedeapsa aplicată persoanei vinovate

trebuie să fie echitabilă, legală și corect individualizată, capabilă să restabilească

echitatea socială și să realizeze scopul legii și pedepsei penale.

Astfel, instanța de apel a relevat că prevederile art. 55 Cod penal, nu pot fi

aplicate inculpatei, deoarece, deși prin infracțiunea comisă nu s-a constatat cert

cauzarea unui anumit prejudiciu, însă activitatea inculpatei a durat o perioadă de

3 ani, activitate manifestată prin instigarea la terorism, acțiuni ce au atentat la

ordinea de drept atât în plan național.

În consecință instanța de apel a reținut că în privința inculpatei urmează a fi

aplicată pedeapsa închisorii cu dispunerea suspendării executării acesteia pe un

termen de probațiune.

Străisteanu Doina Ioana în numele inculpatei, care, invocând temeiurile de drept

prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 12), 15) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia cu menținerea sentinței.

În argumentarea recursului declarat s-au invocat următoarele argumente:

- instanța de apel eronat a calificat acțiunile lui Jalilati Zeinab ca fiind

infracțiune;

- probele prezentate de acuzare nu confirmă sistematicitatea și continuitatea

publicării de către inculpată a postărilor pe pagina creată „Free Syria” pe o

perioadă de 3 ani, după cum eronat este indicat în textul deciziei contestate;

- inculpata a publicat postările indicate în actul de învinuire în anul 2013, iar

acuzarea nu a prezentat nici o probă care ar confirma că aceasta ar mai fi publicat

postări cu conținut similar în 2014, 2015, 2016 pe pagina WEB „Free Syria” după

cum a fost indicat în actul de învinuire și în decizia instanței de apel;

- 4 postări din cele 5 incluse în actul de învinuire au dată și sursă f.d.38-

postarea pe „Free Syria” din 14.09.2013, f.d.39- postarea pe „Free Syria” din

3

10.03.2013; f.d.40 - postarea pe „Free Syria” din 15.06.2013; f.d.42- postarea pe „Free

Syria” din 12.04.2013, pe când postarea inclusă în rechizitoriu la f.d.41 nu are nici

o informație de identificare a sursei de proveniență, nici date despre autor și nici

data când a fost postată, prin urmare aceasta nu are nici o legătură cu Jalilati

Zeinab;

- ultima postare pe pagina creată de către Jalilati Zeinab a avut loc la

14.09.2013, când inculpata avea vârsta de 15 ani, astfel că în conformitate cu

prevederile art. 21 Cod penal, aceasta nici nu era subiect al infracțiunii incriminate;

- probe care ar confirma învinuirea înaintată „în perioada 2013-2016 a publicat

o serie de postări prin care justifică acțiunile de martiraj în numele Jihadului cu

instigarea la aderare la activităților organizațiilor teroriste” de către acuzare nu au

fost prezentate, aceste afirmații fiind doar presupuneri, or nici una din aceste

postări nu a fost tradusă în limba română și nici nu a fost supusă unei aprecieri

filologic lingviste;

- nici unul din textele care însoțesc imaginile postate de inculpată la vârsta de

doar 14-15 ani nu este instigator, acestea sunt doar imagini preluate din internet

de o minoră emoționată de decesul surorii sale;

- la materialele cauzei nu a fost prezentată nici o informație despre numărul

abonaților la pagina „Free Syria”, numărul simpatizanților, nici umărul distribuirii

celor 4 postări publicate de inculpată, precum și nu există nici o informație

referitoare la careva comentarii la aceste postări;

- acțiunile inculpatei au durat din ziua primei postări 10.03.2013 până la

14.09.2013 când a fost publicată ultima postare, prin urmare data de 14.09.2013

este momentul în care infracțiunea a fost consumată;

- decizia instanței de apel conține insinuări și presupuneri preluate din actul

de învinuire și din cererea de apel declarată de acuzatorul de stat, care la rândul

său a făcut o investigație unilaterală și superficială, faptul dat a stat la baza stabilirii

unei pedepse extrem de dure unei tinere care și-a recunoscut vina și s-a căit sincer

de cele comise, fapt care constituie o încălcare a art. 6 §1 CEDO.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar

declarat, menționând că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece

pedeapsa stabilită de instanța de apel este echitabilă și proporțională faptei comise

la numirea căreia s-a ținut cont de prevederile art. 7,61,75,76,77 Cod penal.

4

invocate, Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi respins din următoarele

considerente.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală, judecând recursul instanța este în drept să-l respingă ca inadmisibil.

Potrivit art.427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Potrivit textului recursului, autorul invocă temei de casare a deciziei

instanței de apel pct. 6), 12) și 15) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, care

stipulează că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar

și instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, instanța de judecată internațională,

prin hotărâre pe un alt caz, a constatat o încălcare la nivel național a drepturilor și

libertăților omului care poate fi reparată și în această cauză.

Analizând argumentele expuse în recursul declarat și materialele cauzei,

Colegiul constată că recurentul nu și-a motivat solicitările prin prisma temeiurilor

de casare invocate, exprimându-și de fapt dezacordul cu condamnarea inculpatei

invocând că acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

incriminate, deoarece la momentul comiterii faptei inculpata nu era subiect al

infracțiunii incriminate.

La acest capitol Colegiul reține, că în cadrul cercetării judecătorești inculpata

a recunoscut faptele indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă în

baza probelor administrate la faza de urmărire penală, iar sentința de condamnare

nu a fost contestată nici de Jalilati Z. și nici de avocatul acesteia, prin urmare aceștia

au fost de acord cu circumstanțele de fapt stabilite precum și cu încadrarea juridică

a acțiunilor inculpatei.

Totodată Colegiul reține că sentința a fost contestată cu apel doar de

procuror care și-a exprimat dezacordul cu pedeapsa stabilită, prin urmare

chestiunea privind vinovăția inculpatei nu a fost subiect de discuție în cadrul

instanței de apel.

Sub acest aspect instanța de recurs relevă că, potrivit prevederilor art. 420

alin. (4) Cod de procedură penală, nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința

cărora persoanele indicate în art. 401 nu au folosit calea apelului ori au retras

apelul, dacă legea prevede această cale de atac. Persoana care nu a folosit apelul

5

poate ataca cu recurs decizia instanței de apel prin care i s-a înrăutățit situația.

Reieșind din prevederile normei penale sus menționate rezultă că, inculpata

și avocatul acesteia pot contesta decizia numai în partea pedepsei mai aspre

stabilite de către instanța de apel, or argumentele invocate de apărare privind lipsa

elementelor infracțiunii nu au fost obiect de discuție în cadrul instanței de apel,

fapt care limitează instanța de recurs ordinar de a verifica legalitatea hotărârii

referitor la fondul cauzei.

În continuare Colegiul lărgit relevă că solicitările recurentei referitor la

menținerea sentinței prin care procesul penal în privința lui Jalilati Z. a fost încetat

în temeiul art. 55 Cod penal cu atragerea inculpatei la răspundere

contravențională, urmează a fi respinse ca neîntemeiate din următoarele

considerente.

Instanța de recurs menționează că, în conformitate cu prevederile art.75 Cod

penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată

la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Totodată, Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de

aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

La fel, Colegiul penal menționează, că pedeapsa aplicată persoanei

recunoscute vinovate trebuie să fie echitabilă, legală și corect individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii și pedepsei

penale, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și

stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

Instanța de judecată trebuie să se conducă de limitele de pedepse stabilite de

sistemul dreptului penal, care sunt relativ determinate. Aceste pedepse sunt:

minimum și maximum prevăzut de fiecare infracțiune în textul incriminator.

Categoriile pedepselor sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blîndă –amendă, pînă la cea mai aspră –detențiune

pe viață.

Totodată, instanța de recurs ține să menționeze că, Codul penal prevede și

liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională (art. 55

Cod penal), care poate fi aplicată doar în cazul cînd instanța de judecată constată

6

că în cauză sunt întrunite condițiile obligatorii prescrise de această normă și

anume: a) infracțiunea săvârșită să fie de categoria celor ușoare ori mai puțin

grave; b) să fie săvârșită pentru prima oară; c) să-și recunoască integral vina; d) să

fie reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune; e) să se constate că corectarea

persoanei vinovate este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.

În aceiași ordine de idei, Colegiul reține că, prin sintagma „poate” din textul

alin.(1) art.55 Cod penal, aplicarea acestei norme nu trebuie înțeleasă ca o obligație

față de instanța de judecată, or, alin.(1) stipulează că, în cazul cînd sunt stabilite

condițiile menționate supra, instanța trebuie să ajungă la convingerea că corectarea

persoanei vinovate este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.

Prin urmare, instanța de judecată,în persoana judecătorului, care ținînd cont

de prevederile art. 26, 101 Cod de procedură penală, adoptă soluția, inclusiv și în

baza propriei convingeri, trase conform prevederilor art. 55, dar și art.75 Cod

penal.

Astfel, în situația când instanța consideră că, corectarea persoanei vinovate

nu va putea fi atinsă prin soluția de liberare de răspunderea penală cu tragerea la

răspunderea contravențională, nu va aplica prevederile art.55 Cod penal, ci

pedeapsa prevăzută de sancțiunea normei penale în baza căreia persoana se

condamnă.

În speța discutată, instanța de apel corect a conchis că în speță nu este temei

de aplicare a art.55 Cod penal în privința inculpatei.

Deci, criticile formulate de recurent, enunțate la pct. 10 al prezentei decizii,

prin care se susține posibilitatea aplicării în privința lui Jalilati Z. a prevederilor

art. 55 Cod penal, au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de

apel și, cărora instanța le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg

expusă în prezenta decizie la pct. 9.

Astfel, instanța de apel corect a considerat că aplicarea prevederilor art. 55

Cod penal și atragerea inculpatei Jalilati Z. la răspundere contravențională, este o

sancțiune prea blândă și prin ea nu se pot atinge scopurile pedepsei penale.

Totodată, Colegiul penal constată că categoria și mărimea pedepsei stabilită

inculpatei se include în limitele sancțiunii prevăzute de norma incriminată.

La fel, instanța de recurs ajunge la concluzia că instanța de apel a

individualizat în mod echitabil pedeapsa, cu reținerea tuturor circumstanțelor

atenuante și agravante, dar și cu luarea în considerare a gravității faptei comise,

personalitatea inculpatei și valorile sociale și morale care au fost lezate prin fapta

7

imputată, precum și a faptului că cauza a fost judecată în procedura revăzută de

art. 3641 Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de recurs atestă că, circumstanțele la care a făcut referire

recurentul în cererea de recurs, (vîrsta tânără, căința sinceră și recunoașterea vinei)

au fost reținute de instanța de apel ca atenuante, fapt care a permis stabilirea

pedepsei inculpatei mai aproape de limita minimă prevăzută de sancțiunea

normei în baza căreia acesta a fost condamnată precum și aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal și dispunerea suspendării executării pedepsei stabilite pe un

termen de probațiune.

În consecință, instanța de recurs reține că temeiurile invocate de recurent nu

și-au găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de drept în speța

examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată,

iar din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, de aceea recursul

ordinar declarat de către avocatul Străisteanu D.I. în numele inculpatei Jalilati Z.

urmează a fi respins ca inadmisibil.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Străisteanu

Doina Ioana în numele inculpatei Jalilati Zeinab, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2017, în cauza penală în privința

lui Jalilati Zeinab, cu menținerea hotărârii contestate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 28 iunie 2018.

Președinte Nadejda Toma

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

8