1ra-1001/2018 — art. 217 alin. 4 lit. b CP

1ra-1001/2018 — art. 217 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1001/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

30 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Bîrcă Ludmila în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 februarie 2018 și a sentinței

Judecătoriei Orhei sediul central din 24 noiembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Petrașcu Ion Xxxxx, născut la xxxxx în s. Xxxxx r-nul

Xxxxx, domiciliat s. Xxxxx r-nul Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

Petrașcu Ion Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit.

b) Cod penal, la 1 an 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

cu privarea de dreptul de a exercita activitate în domeniul circulației substanțelor

narcotice pe un termen de 3 ani.

Conform art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, i-a fost adăugat parțial la

pedeapsa aplicată prin noua sentință, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin

sentința Judecătoriei Orhei din 29.03.2017, închisoare de 6 luni, stabilindu-i pedeapsă

definitivă 1 an și 9 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a exercita activitate în domeniul circulației substanțelor

narcotice pe un termen de 3 ani.

Cheltuielile judiciare în sumă de 39, 22 lei au fost trecute în contul statului.

2017, în grădina gospodăriei sale din s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, ilegal, neavând autorizația

corespunzătoare și fără scop de înstrăinare, a cultivat, a păstrat și a prelucrat plante

de cânepă, până în ziua de 24 iunie 2017, când în jurul orei 09.00, de către

colaboratorii IP Orhei au fost depistate și ridicate de la domiciliul acestuia, 194 plante

1

de cânepă, un pachețel de hârtie de culoare albă cu masă vegetală uscată, mărunțită,

de culoare brun-verzuie, masă vegetală uscată (frunze) de culoare verzuie, o butelie

din polimer deformată, cu o gaură în partea inferioară și cu un inel roșu în partea

superioară cu depuneri de substanță brună pe pereții interiori, care fiind prezentate la

examinare s-a stabilit în baza raportului de constatare tehnico - științifică nr. 34/12/1-

R-3760 din 21 iulie 2017, că plantele verzi în număr de 194, ridicate în cadrul

percheziției la domiciliul lui Petrașcu I., amplasat în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, reprezintă

plante de canabis (cânepă), care conțin tetrahidrocannabinol, iar masa vegetală uscată

și grosier - mărunțită de culoare verde - cafenie, cât și masa vegetală uscată și

mărunțită, prezentată la examinare, ridicate în cadrul percheziției la domiciliul

ultimului, reprezintă substanța stupefiantă marihuana, în cantitate totală de 4,9 g (4,07

g + 0,83 g), precum și depunerile de substanță de culoare brună depistate pe pereții

interiori ai buteliei, ridicată din același loc, reprezintă substanța stupefiantă rășină de

cannabis, în cantitate de 0,073 g., iar potrivit „Listei substanțelor stupefiante și

cantitățile acestora”, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006,

se atribuie la substanțele stupefiante ce constituie proporții deosebit de mari.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, faptele

inculpatului, Petrașcu I., au fost calificate de drept în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod

penal și anume – activitatea ilegală privind circulația drogurilor în proporții deosebit de mari

și fără scop de înstrăinare, adică păstrarea și prelucrarea ilegală de droguri, supuse controlului

în conformitate cu legislația, fără autorizație, săvârșite în proporții deosebit de mari și fără

scop de înstrăinare.

aceasta, deoarece nu are nici o vină în cele imputate lui, invocând faptul că este

invalid de grupa a 2-a și nu putea prelucra plantele de cânepă, acestea au crescut

singure în grădina sa, totodată solicitând și aplicarea unei alte măsuri de pedeapsă

neprivativă de libertate.

a fost respins apelul declarat ca nefondat și menținută sentința.

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just ajungând la concluzia că

inculpatul, Petrașcu I., a săvârșit infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au fost

constatate din totalitatea de probe acumulate la prezenta cauză penală, ce au fost

apreciate cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

Deși, inculpatul în ordine de apel nu a recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii

imputate, instanța de apel a conchis, că prima instanță motivat și întemeiat a

concluzionat referitor la vinovăția acestuia în comiterea acțiunilor incriminate. De

asemenea, instanța de apel a menționat, că în prima instanță inculpatul a recunoscut

vina integral, în acest sens formulând o cerere de examinarea a cauzei conform

prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, astfel prima instanță s-a bazat

pe probele prezentate în faza de urmărire penală, care sunt pertinente, concludente,

2

utile și veridice, coroborând între ele, cum ar fi: declarațiile făcute în cadrul urmăririi

penale de către martorii, Colesnic I., Muntean I., Margin Gh.; ordonanța și procesul-

verbal de percheziție din 19 iunie 2017 (f.d. 8-10, 11, 12); raportul de expertiză nr.

34/12/1-R-3760 din 21 iulie 2017 (f.d. 18-21); ordonanța de recunoaștere drept corpuri

delicte (f.d. 26); proces-verbal de examinare a înregistrărilor video din 30.06.2017 (f.d.

27-30); ordonanța de recunoaștere și anexare a suportului informațional DVD-R drept

mijloc material de probă la cauza penală din 30.06.2017 (f.d. 32).

Instanța de apel a menționat faptul, că argumentele invocate de inculpat au fost

combătute prin sentința primei instanțe. Astfel, instanța de apel a reiterat, că

inculpatul în instanța de fond a declarat că recunoaște toate cele imputate de partea

acuzării, în acest sens menționând, că plantele respective le utiliza în scopuri

medicinale. De asemenea, inculpatul a explicat că personal le cultiva și le usca. Aceste

declarații în colaborare cu tot spectru de probe prezente la respectiva cauză, cu

certitudine dovedesc vina inculpatului. Vinovăția inculpatului se deduce inclusiv din

faptul, că ultimul anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare, în acest sens

chiar executând cu suspendare o pedeapsă aplicată. Prin raportul de expertiză

menționat se dovedește, că 194 plante verzi reprezintă cânepă, în pachețelul de hârtie,

de culoare albă cu masă vegetală uscată, mărunțită este marihuana, cu greutatea de

0,83 g, în pachețelul cu masă vegetală uscată și grosier - mărunțită de culoare verde -

cafenie, reprezintă marihuana cu greutatea de 4,07 g., iar butelia din polimer conține

depuneri de rășină de cannabis pe pereții interiori cu greutatea substanței stupefiante

de 0,073 g.

Referitor la pedeapsă, instanța de apel a notat, că infracțiunea săvârșită de către

Petrașcu I., în funcție de caracterul și gradul prejudiciabil, se atribuie la categoria

infracțiunilor grave. Circumstanțe atenuante cu referire la art. 76 Codul penal, nu au

fost stabilite. Ca circumstanță agravantă, conform prevederilor art. 77 Codul penal, s-a

reținut săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată

pentru infracțiune similară. Astfel, instanța de apel a considerat că prima instanță

corect a conchis că inculpatul, Petrașcu I., trebuie să poarte răspundere penală pentru

faptele săvârșite în condițiile sus-indicate, iar corectarea și reeducarea lui este posibilă

doar cu aplicarea pedepsei sub formă de închisoare. Respectiv, pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Codul penal, inculpatului justificat i-a

fost aplicat pedeapsă pe un termen de 1 an și 6 luni, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Subsidiar, instanța de apel a reținut că, în conformitate cu cazierul penal,

persoana vinovată a fost supusă răspunderii penale de două ori pentru infracțiuni

similare și de fiecare dată a fost suspendată condiționat executarea pedepsei cu

închisoare. Astfel, instanța de apel a conchis, referitor la imposibilitatea acestei

instituții de a asigura realizarea scopurilor pedepsei penale, fiind imposibilă

prevenirea comiterii de către inculpat a unor asemenea infracțiuni în timp ce execută

o sancțiune neprivativă de libertate. În consecință, instanța de apel a considerat, că

pedeapsa aplicată inculpatului urmează să fie executată real, stabilindu-se astfel o

3

individualizare a pedepsi care este legală, întemeiată, proporțională faptei comise și

circumstanțelor reale, și personale.

avocatul, Bîrcă Ludmila, în numele inculpatului, prin care solicită casarea acestora și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În motivarea recursului apărătorul invocă:

- prezenta cauză penală privind învinuirea lui Petrașcu I., în prima instanță a fost

examinată în procedură simplificată, pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală,

însă în instanța de apel inculpatul și-a schimbat declarațiile și poziția referitor la

recunoașterea săvârșirii infracțiunii imputate, respectiv această instanță urma să

examineze cauza în procedură generală, conform prevederilor Codului de procedură

penală;

- cererea inculpatului prin care ultimul solicită examinarea cauzei în procedură

simplificată este dactilografiată, ceea ce constituie o încălcare flagrantă a prevederilor

art. 3641 Cod de procedură penală, deoarece potrivit prevederilor stipulate această

cerere urmează a fi scrisă personal de inculpat, să fie autentică. Totodată, se

menționează că, cererea dată este în limba de stat, pe când inculpatul în instanța de

apel a vorbit în limba rusă, respectiv acesta nici nu a înțeles ce a semnat, nu a fost

asistat de un interpret;

- în prezenta speță, instanțele de fond nu au administrat probe suficiente,

pertinente și utile pentru a condamna o persoană conform semnelor constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) Cod penal, iar învinuirea formulată nu și-a

găsit confirmare, deoarece nici în materialele dosarului și nici în depozițiile martorilor

nu sunt prezente oarecare indici sau semne constitutive ale infracțiunii imputate;

- la etapele precedente de judecare a cauzei, inculpatul, fiind vorbitor de limbă

rusă și necunoscând limba de stat, a fost audiat și recunoscut în calitate de bănuit și

învinuit în lipsa interpretului, ceea ce potrivit art. 251 alin. (2) Cod de procedură

penală atrage nulitatea actelor procedurale emise, iar având în vedere că apărătorul

declarant de recurs nu a fost prezent la etapa urmăririi penale și în prima instanță,

cererea de invocare a nulității actelor procedurale menționate este întemeiată și

pasibilă admiterii la faza judecării cauzei în instanța de apel și recurs.

În drept, recursul este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitând de a-l respinge ca vădit neîntemeiat, deoarece instanța de apel a constatat și

a apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind aplicarea pedepsei inculpatului

în strictă conformitate cu prevederile art. 61, 75 Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală.

4

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente:

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Din conținutul recursului declarat de către autorul acestuia, Colegiul penal

atestă, că se invocă la caz temeiurile pentru recurs prevăzute la pct. 6), 8) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală și anume: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel; precum și nu au fost întrunite elementele infracțiunii, erori care

în opinia recurentului au fost admise de către instanța de apel.

Tot din sumarul argumentelor invocate în recursul ordinar, declarat în prezenta

speță, Colegiul reține că apărătorul critică soluția adoptată de către instanța de apel

prin prisma faptului, că inculpatul în ordine de apel nu și-a recunoscut vina, respectiv

cauza nu urma a fi judecată în procedura simplificată, în conformitate cu prevederile

art. 3641 Cod de procedură penală, dar în procedură generală, în contextul în care

inculpatul este vorbitor de limba rusă și nu a înțeles consecințele procedurii

simplificate. Prin urmare, deoarece inculpatul nu a fost asigurat cu interpret intervine

nulitatea actelor procedurale, corespunzător dispozițiilor art. 251 alin. (2) Cod de

procedură penală.

Verificând lucrările dosarului în raport cu criticile invocate de către autorul

recursului, Colegiul consideră, că nici un temei pentru casare din cele menționate

supra, nu și-a găsit confirmarea în prezenta speță.

În susținerea raționamentelor la care a ajuns instanța de recurs, se menționează

acel fapt, că prezenta cauză penală a fost judecată în prima instanță în procedura

simplificată, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, în urma solicitării

inculpatului, fapt admis prin încheierea protocolară a instanței de judecată (f.d. 52).

Deci, în situația dată Colegiul menționează, că împotriva sentinței adoptate de

prima instanță în urma judecării în procedura simplificată părțile pot exercita calea de

atac a apelului, de regulă, sub aspectul individualizării pedepsei, iar inculpatul nu

poate renunța la opțiunea de a fi judecat potrivit procedurii simplificate (a se vedea

pct. 30 Hotărârea Plenului CSJ nr. 13 din 16.12.2013 Cu privire la aplicarea prevederilor

art. 3641 CPP de către instanțele judecătorești).

În cauza deferită judecării, inculpatul în apelul declarat a invocat, că nu a

săvârșit infracțiunea imputată, iar plantele ce conțin substanțe narcotice au crescut

singure, fără a fi plantate și îngrijite de el.

Prin urmare, Colegiul specifică, că în situația aplicării de către prima instanță a

dispozițiilor art. 3641 Cod de procedură penală, instanța de apel era obligată să

verifice în principiu îndeplinirea cerințelor dispozițiilor alin. (1) și (4) al normei

menționate mai sus și nu poate reține o altă situație de fapt și o altă încadrare juridică

decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

5

În prezenta speță, instanța de apel a statuat că prima instanță judecând cauza în

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, justificat a constatat vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal,

condamnându-l pentru cele săvârșite și stabilindu-i pedeapsă în conformitate cu

prevederile legale.

În opinia instanței de recurs, concluziile la care a ajuns instanța de apel sunt

corecte, ținând cont de faptul că nu au fost constatate careva carențe la admiterea

judecării cauzei în procedura simplificată și anume cele specificate în alin. (1) – (4) art.

3641 Cod de procedură penală, adică inculpatul fiind asistat de apărătorul desemnat,

până la începerea cercetării judecătorești a declarat personal prin înscris autentic,

semnat personal, că recunoaște faptele indicate în rechizitoriu, solicitând ca judecata

să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală (f.d. 89),

recunoscând în totalitate faptele indicate în rechizitoriu și nu a solicitat administrarea

de noi probe, iar instanța de judecată a admis prin încheiere protocolară cererea

ultimului, procedând la audierea acestuia potrivit regulilor de audiere a martorului.

În ce privește criticele apărătorului, precum că inculpatul nu a scris personal

declarația autentică în baza art. 3641 Cod de procedură penală, astfel fiind încălcată

procedura respectivă, Colegiul le apreciază ca nefondate, deoarece prevederile legale

nu indică expres că această declarație urmează a fi scrisă personal, însă legea

procesuală stipulează ce trebuie să cuprindă acest înscris autentic, adică din care să

rezulte voința expresă și să poarte un caracter neechivoc, respectiv să cuprindă

manifestare de voință suficient de clară, prin referire la faptele reținute prin

rechizitoriu, solicitarea ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul

urmăririi penale, precizarea cunoașterii și însușirii acestor probe, precum și

renunțarea la administrarea altor probe, toate aceste condiții ce se regăsesc și rezultă

din declarația semnată de către inculpat, precum și apărătorul său, fapt recunoscut de

Petrașcu I., în cadrul judecării cauzei în instanța de apel (f.d. 131).

Referitor la criticile apărătorului, precum că judecarea cauzei potrivit procedurii

simplificate este viciată din motivul că în cadrul urmăririi penale, cât și în prima

instanță au fost încălcate grav normele imperative din Codul de procedură penală,

precum ar fi dreptul la interpret, deoarece inculpatul este vorbitor de limba rusă și nu

înțelege bine limba de stat, Colegiul le apreciază ca nefondate și declarative. La aceste

critici, instanța de recurs notează, că în cadrul urmăririi penale fiind audiat în calitate

de învinuit, Petrașcu I., a semnat procesul verbal de audiere a învinuitului, inclusiv și

la rubrica că dorește să facă declarațiile în limba de stat pe care o posedă bine (f.d. 71),

respectiv careva obiecții la terminarea urmăririi penale și prezentarea materialelor de

urmărire penală de către inculpat și apărătorul său nu au fost făcute, în acest sens. De

asemenea, în instanța de judecată, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată,

inculpatul nu a făcut careva cereri sau demersuri în sensul de a fi asigurat cu

interpret, pe motiv că nu cunoaște limba de stat, însă la întrebarea instanței ultimul a

declarat, că învinuirea îi este clară, vina o recunoaște și acceptă să facă declarații, să

răspundă la întrebări (f.d. 92-verso). La fel, Colegiul menționează, că în cadrul

audierii în ședința instanței de apel, inculpatul a declarat că și-a făcut studiile în

6

școală moldovenească (f.d. 131). De menționat este și acel fapt, că la materialele cauzei

sunt anexate copiile sentințelor prin care anterior inculpatul a fost condamnat pentru

infracțiuni similare (f.d. 60-61, 63-64), din care rezultă ca aceste cauze, la fel, au fost

judecate fără prezența interpretului, prin urmare învederând toate cele expuse,

Colegiul constată, că inculpatul de fapt posedă limba de stat, iar aserțiunile invocate

referitor la necunoașterea limbii sunt apreciate de către instanța de recurs ca

declarative. Totodată, instanța de recurs consideră neîntemeiate aserțiunile

recurentului, precum că inculpatul din motiv că nu cunoaște limba de stat nu a înțeles

consecințele procedurii simplificate, prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală,

deoarece, precum a fost menționat mai sus, acesta anterior a fost condamnat în alte

două cauze penale, care la fel au fost judecate în procedură simplificată, în baza art.

3641 Cod de procedură penală, respectiv Petrașcu I. cunoștea consecințele și efectele

juridice ale acestei proceduri simplificate.

Având în vedere faptul, că s-a constatat în cele din urmă, că inculpatul cunoaște

limba de stat, respectiv nu era obligatorie prezența interpretului/traducătorului, iar

judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate nu a fost viciată și nu au fost stabilite

încălcări grave ale normelor imperative din Codul de procedură penală, invocările din

recurs precum că în speță urmează să intervină nulitatea actelor procedurale în

temeiul art. 251 alin. (2), (3) Cod de procedură penală, nu sunt incidente în prezenta

cauză penală. Reieșind din cele expuse, Colegiul consideră, că instanța de apel nu a

avut temeiuri de a interveni în sentința adoptată, pentru a judeca cauza după regulile

generale prevăzute pentru prima instanță și just a adoptat o soluție de respingere a

apelului, prin care inculpatul contesta vinovăția în faptele imputate.

Deși, instanța de apel în prezenta speță urma să verifice în principiu, în cel de al

doilea grad de jurisdicție, legalitatea îndeplinirii de către prima instanță a cerințelor

dispozițiilor art. 3641 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, adică corectitudinea

aplicării acestei proceduri simplificate – judecarea pe baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, această instanță s-a expus și asupra chestiunii privind

temeinicia stabilirii vinovăției inculpatului la săvârșirea infracțiunii imputate,

ajungând la concluzii corecte la acest capitol, de la care instanța de recurs nu se va

îndepărta, deoarece acestea sunt întemeiate în baza cumulului de probe administrate

la dosar și menționate în pct. 5 al prezentei decizii.

În consecință, Colegiul penal statuează, că nu este incident cazul de casare

invocat de către apărătorul inculpatului în temeiul pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, deoarece instanța de apel în hotărârea pronunțată, a analizat și

verificat cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, întemeiat

considerând că situația de fapt, împrejurările și încadrarea juridică a infracțiunii

comise de către inculpat, au fost corect reținute de către prima instanță, respectiv nu

au fost încălcate prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, instanța de apel expunându-se asupra argumentelor principale invocate în

apel, iar hotărârea adoptată cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția.

Prin urmare, opozant criticilor invocate de recurent, instanța de recurs statuează

că, nu se constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatului, în săvârșirea

7

infracțiunii imputate, iar acțiunile acestuia sânt incidente elementelor faptei

prejudiciabile prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal și în cele din urmă

temeiul pentru recurs invocat și stipulat la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, la fel nu și-a găsit confirmarea în prezenta speță.

Din considerentele expuse, Colegiul penal apreciază argumentele invocate în

recurs ca nefondate, respectiv nu sunt incidente în speță cazurile de casare la care a

făcut referire apărătorul inculpatului, ce ar servi drept temei de implicare a instanței

de recurs, în sensul casării deciziei contestate și se impune, astfel, concluzia privind

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Bîrcă Ludmila în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 28 februarie 2018, în cauza penală în privința lui Petrașcu Ion Xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 27 iunie 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

8