1ra-437/18 — Art. 287 alin. 3 lit. b CP

1ra-437/18 — Art. 287 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-437/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

22 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

președinte: Toma Nadejda

judecători: Timofti Vladimir, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar, declarat de

avocatul Jereghi Anatolie în numele inculpatului Iurco Sergiu, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24

octombrie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Iurco Sergiu XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.11.2015 – 01.03.2017;

Instanța de apel: 27.03.2017 – 24.10.2017;

Instanța de recurs: 26.01.2018 – 22.05.2018;

A C O N S T A T AT :

Iurco Sergiu a fost achitat de sub învinuirea privind comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

pus sub învinuire că, la data de 03 februarie 2015, aproximativ la orele 12:40

min., împreună cu alte persoane, având intenții huliganice, în timp ce se aflau în

holul etajului nr. 4, al liceului „N. Iorga”, amplasat pe str. Valea Crucii 4/1,

mun. Chișinău, încălcând grosolan ordinea publică, l-au agresat pe minorul

XXXXX, a. n. XXXXX, aplicându-i lovituri cu capul, pumnii și picioarele peste

diferite regiuni ale corpului, provocându-i astfel conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 1162/D din 20 mai 2015 vătămare corporală

ușoară.

Organul de urmărire penală a calificat fapta incriminată inculpatului în

modul următor: huliganismul, și anume acțiunile intenționate care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor,

precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism și

1

obrăznicie deosebită, comise de două sau mai multe persoane, infracțiune

prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod Penal.

municipiului Chișinău, (oficiul Botanica) Lupașco Carolina, solicitând admiterea

apelului și casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 01 martie

2017 prin care Iurco Sergiu, învinuit în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (2) lit. b) Codul penal, a fost achitat. Rejudecarea cauzei, conform

ordinii stabilite pentru prima instanță, cu adoptarea unei noi decizii, prin care

Iurco Sergiu să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (2) lit. b) Cod penal și stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare

pe termen de 2 ani, cu ispășire în penitenciar de tip semiînchis. Conform art. 90

Cod penal a suspenda condiționat executarea pedepsei pe un termen de probă

de 2 ani.

În motivarea apelului declarat, a indicat că în cadrul procesului de judecată

s-a stabilit cu certitudine că Iurco Sergiu, intenționat, a încălcat grosolan ordinea

publică, exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, în timp ce se aflau

în incinta instituției de învățământ - liceul „ N. Iorga”, a manifestat un

comportament obraznic și i-a aplicat minorului Popescu Nicolae lovituri peste

diferite părți ale corpului cu mâinile picioarele, provocându-i astfel vătămări

ușoare.

În cadrul cercetării judecătorești a fost audiată partea vătămată XXXXX,

potrivit declarațiilor acestuia, din spate XXXXX l-a tras de geantă și l-a împins în

colț după care i-a dat cu capul în nas, în rezultat el s-a lovit cu capul de perete,

iar mai apoi Iurco Sergiu și XXXXX au continuat să-l lovească. Menționează că a

fost lovit în regiunea capului de către Iurco Sergiu, iar conflictul a durat 5-10

min.

În cadrul cercetării judecătorești a fost audiat martorul XXXXX, potrivit

declarațiilor acestuia, el s-a întâlnit cu XXXXX pe scări la școală, l-a luat într-o

parte și l-a întrebat de ce l-a ofensat, însă Nicolae nu recunoștea că l-a ofensat, i-

a comunicat că n-o să-i facă nimic doar să-și ceară scuze, după care s-a avântat

cu capul în Nicolae însă nu a dorit să-l lovească, mai apoi a venit fostul coleg

Iurco Sergiu și l-a lovit cu palma peste față și s-au despărțit.

În cadrul urmăririi penale martorul XXXXX a declarat că „peste o perioadă

de timp el s-a întâlnit cu Nicolae pe coridorul școlii. La acel moment el era

împreună cu Sergiu Iurco. XXXXX s-a apropiat de Nicolae și i-a cerut să-și ceară

iertare pentru cuvintele spuse anterior, însă ultimul a refuzat și atunci, dorind

să-l sperie, a încercat să-l lovească cu capul în regiunea feței, însă i s-a părut că

nu l-a lovit. Imediat s-a apropiat și Sergiu Iurco care l-a lovit pe Nicolae cu palma

după cap de două ori. Peste câteva zile a fost chemat la directoare care i-a

declarat că Nicolae este în spital, având fractură la nas și comoție cerebrală.”

Aceste declarații, martorul XXXXX le-a susținut și în cadrul audierii sale

primare în instanța de judecată, mai mult, a declarat suplimentar că Iurco Sergiu

a fost unicul care a aplicat lovituri lui XXXXX. Dar acestui fapt nu i s-a dat

apreciere, deși după finisarea cercetării judecătorești, după dezbaterile

judiciare, prin încheiere, instanța de fond a decis reluarea cercetării

2

judecătorești, motivând prin necesitatea concretizării unei circumstanțe, pentru

justa soluționare a cauzei și anume audierea repetată a martorului XXXXX.

Fiind audiat repetat, martorul XXXXX a declarat că „ mai apoi a venit fostul

coleg Iurco Sergiu și l-a lovit încet cu palma peste față pe XXXXX și s-au

despărțit”.

La argumentul instanței de fond precum că nu au fost constate în acțiunile

inculpatului încălcare grosolană a ordinii publice ce exprimă o vădită lipsă de

respect acțiuni soldate cu aplicarea violenței, faptul că incidentul dat a fost de o

durată foarte scurtă și anume aproximativ 5 min., iar acțiunile inculpatului au

fost percepute de către martori, drept o ceartă și nu un comportament

batjocoritor, a menționat că fiind audiat partea vătămată, acesta a explicat clar

că ”după ce i-a fost aplicată o lovitură cu capul în regiunea nasului, persoanele

agresori l-au avertizat că dacă o să spună ceva, îi vor rupe nasul, apoi mai multe

persoane s-au îndreptat în direcția lui, a primit a doua lovitură în nas, el a

aplecat puțin capul și a mai primit două lovituri în regiunea capului de la altă

persoană care se afla lângă el. El s-a ridicat plângând, s-a deplasat la veceu și s-a

spălat pe față. Apoi a comunicat colegelor că nu știe motivul apariției situației

date. După aceasta el s-a deplasat plângând spre casă, unde le-a povestit

părinților ce s-a întâmplat. Acasă a început să-l doară capul și părinții au chemat

salvarea”.

În așa mod, argumentul instanței că acțiunile inculpatului au fost percepute

de către martori drept o ceartă și nu un comportament batjocoritor, este

complet neîntemeiat, ori, acest comportament a avut un mare impact psihologic

și a fost înțeles drept batjocoritor de către însuși partea vătămată, care era elev

în clasa a 6-a, care a fost maltratat și umilit în fața mai multor colegi, în incinta

unei instituții de învățământ, și asemenea comportament nu poate fi apreciat

drept o simplă ceartă. Astfel, în acțiunile inculpatului sunt prezente toate

elementele constitutive ale infracțiunii de huliganism și anume: latura obiectivă

- manifestată prin aplicarea loviturilor în regiunea capului părții vătămate

(conform declarațiilor părții vătămate și martorului XXXXX); latura subiectivă -

intenția directă a inculpatului, ori, conform declarațiilor însuși a inculpatului, a

martorilor, acesta anterior a avut un conflict cu partea vătămată pe terenul de

fotbal. Obiectul infracțiunii sunt relațiile sociale cu privire la ordinea publică,

precum și cu privire la integritatea corporală, sănătatea persoanei (modul

normal de comportament într-o instituție de învățământ liceal, și integritatea

corporală a elevului XXXXX). Subiect este persoana fizică responsabilă care a

atins vârsta de 14 ani. Respectiv, suntem în prezența tuturor elementelor

infracțiunii concretizate în norma penală prevăzută la art. 287 alin. (2) lit. b) din

Codul penal, neexistând în realitate careva temeiuri ce ar combate acest fapt.

2017, a fost admis apelul declarat de procuror, casată sentința total, pronunțată

o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Iurco

Sergiu a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de articolul

287 alin. (2) lit. b) Cod penal și, prin aplicarea prevederilor articolelor 70

3

alin. (3) și 79 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa cu amendă în

mărime de 300 (trei sute) unități convenționale, ceea ce constituie 6 000 lei.

Sergiu la 03 februarie 2015, aproximativ ora 12:40, împreună cu alte persoane,

din intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea publică, exprimând o vădită

lipsă de respect față de societate, în holul etajului nr. 4 a liceului „ N. Iorga” din

strada Valea Crucii nr. 4/1, municipiul Chișinău, a manifestat un comportament

obraznic și i-a aplicat minorului XXXXX lovituri cu mâinile, picioarele și capul

peste diferite regiuni ale corpului, provocându-i, conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 1162/D din 20.05.2015, traumatism crinio-cerebral

închis manifestat prin comoție cerebrală; fractura marginală oaselor nazale pe

dreapta, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect

contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate și care se califică în

comun ca vătămare ușoară.

Instanța de apel a menționat că deși inculpatul nu-și recunoaște vina,

vinovăția acestuia se confirmă prin următoarele probe:

- declarațiile părții vătămate XXXXX;

- declarațiile martorului XXXXX;

- raportul de expertiză medico - legală nr. 1162/D din 20-25 mai 2015, din

care rezultă, că în baza documentelor medicale prezentate pe numele Popescu

XXXXX s-a constat, traumatism crinio-cerebral închis manifestat prin comoție

cerebrală; fractură marginală a oaselor nazale pe dreapta, care au fost cauzate în

rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și

circumstanțele indicate în ordonanță, condiționează dereglarea sănătății de

scurtă durată și în baza acestui criteriu, în comun, se califică ca vătămare ușoară.

(f. d. 53-54).

Astfel, instanța de apel a reținut că, nerecunoașterea vinovăției nu

echivalează cu achitarea inculpatului, devreme ce probele prezentate în sprijinul

învinuirii, cercetate sau, după caz, verificate în ședința instanței de apel,

dovedesc cu certitudine săvârșirea infracțiunii respective de către inculpat.

Versiunea inculpatului reprezintă poziția de apărare, ce nu corespunde

adevărului, ci urmărește scopul de a evita răspunderea penală. Apărările

invocate de inculpat nu au suport probatoriu.

Din declarațiile părții vătămate XXXXX și cele ale martorului XXXXX,

conjugate la raportul expertizei medico-legală, rezultă fără echivoc că la

03.02.2015 în holul Liceului Teoretic „Nicolae Iorga”, municipiul Chișinău,

inculpatul XXXXX, fără motive, din intenții huliganice, i-a aplicat primului mai

multe lovituri peste diferite părți ale corpului, cauzând vătămare ușoară.

Prin determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componenței de

infracțiune prevăzute de norma penală, instanța de apel a calificat fapta reținută

în sarcina inculpatului Iurco S. în baza articolului 287 alin. (2) lit. b) Cod penal:

huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și acțiunile care, prin

4

conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, comise de două sau

mai multe persoane.

Subiectul infracțiunii este inculpatul, care întrunește condițiile prevăzute la

articolele 21 alin. (1) și 22 Cod penal;

Obiectul juridic special al infracțiunii are un caracter complex, dat fiind că

se exprimă în acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea

violenței; obiectul juridic principal îl constituie relațiile-sociale cu privire la

ordinea publică, iar obiectul juridic secundar îl formează relațiile-sociale cu

privire la integritatea corporală, sănătate a părții vătămate minore; obiectul

material îl reprezintă corpul părții vătămate minore XXXXX - în urma acțiunilor

inculpatului îndreptate spre încălcarea grosolană a ordinii publice, însoțite de

aplicarea violenței, părții vătămate XXXXX i-au fost cauzate: „ traumatism cranio

- cerebral închis, manifestat prin comoție cerebrală; fractură marginală a oaselor

nazale pe dreapta, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui

obiect contondent dur, ce condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și

în baza acestui criteriu, în comun, se califică ca vătămare ușoară.”

Latura obiectivă a infracțiunii se exprimă prin acțiunea inculpatului, care

încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra

persoanelor, iar latura subiectivă a infracțiunii se caracterizează prin intenție

directă.

Soluționând chestiunea cu privire la pedeapsă, instanța a luat în

considerație prevederile din articolele 7, 61, 64, 70, 75 și 79 Cod penal și, pe

această linie de idei, s-a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

inculpatului, precum și de faptul, că printre altele, pedeapsa are drept scop

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a

altor persoane.

Inculpatul a săvârșit o infracțiune, care, conform articolului 16 alin. (3) Cod

penal, se clasifică ca mai puțin gravă, anterior nu a fost condamnat, se

caracterizează pozitiv, este elev, circumstanțe agravante nu s-au constatat.

Inculpatul Iurco S. a comis infracțiunea fiind minor, iar minoratul, prin

prisma prevederilor 79 alin. (1) Cod penal, reprezintă o circumstanță

excepțională a cauzei, care trebuie luată în considerație, în mod obligatoriu, la

aplicarea pedepsei penale, astfel, soluționând chestiunea cu privire la pedeapsa

penală, instanța de apel a luat în considerație persoana inculpatului că a săvârșit

infracțiunea fiind minor - ca circumstanță excepțională.

Instanța de apel a mai statuat că, pe această linie de considerente, față de

inculpat este oportună și rezonabilă aplicarea pedepsei prevăzute de lege –

amendă, sub limita minimă prevăzută de legea penală, care va asigura atingerea

scopului prevăzut la articolul 61 alin. (2) Cod penal. În conformitate cu

prevederile articolului 64 alin. (3/1) Cod penal, inculpatul Iurco S. este în drept

să achite jumătate din amenda stabilită dacă o plătește cel mult în 72 de ore din

momentul în care hotărârea devine executorie. În acest caz, se consideră că

sancțiunea amenzii este executată integral.

5

Instanța de apel a mai indicat, că inculpatul nu cade sub incidența Legii

privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, existând restricțiile prevăzute la articolul 1

alin. (1) – inculpatul nu au manifestat căință activă în cadrul procesului penal.

Urmare a considerentelor expuse, instanța de apel a conchis, că sentința

atacată nu cuprinde analiza și evaluarea completă, obiectivă și sub toate

aspectele a mijloacelor de probe administrate, în vederea stabilirii exacte a

împrejurărilor cazului și, respectiv, aprecierii probelor și calificării faptei

săvârșite de inculpat, astfel, la darea soluției de achitare, prima instanță n-a

acordat deplină eficiență dispozițiilor articolelor 7, 101 și 384 Cod de procedură

penală.

În consecință, prima instanță greșit a stabilit starea de fapt și de drept în

cauză, motiv pentru care sentința atacată a fost casată.

declară recurs ordinar avocatul Jereghi Anatolie în numele inculpatului Iurco

Sergiu, prin care solicită să fie emisă o hotărâre de achitare a inculpatului.

În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de pct. 6), 8)

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- potrivit circumstanțelor de fapt constatate prin probele examinate și

cercetate în cadrul ședințelor de judecată și anume a martorilor audiați, nu s-a

constatat faptul comiterii cu intenție din partea minorului Iurco Sergiu a

acțiunilor ce atentează la regulile sociale și morale de conviețuire, care ar fi fost

încălcate într-un mod grosolan și demonstrativ de către acesta prin necuviință,

neobrăzare, comportare batjocoritoare cu cetățenii, prin înjosire a onoarei și

demnității persoanei, încălcare îndelungată și sistematică a ordinii publice care

ar fi suspendat activitatea normală a Liceului N. Iorga, ci ultimul a intervenit

pentru a curma și aplana un conflict dintre 2 elevi ai acestei instituții de

învățământ;

- instanța de apel a admis o eroare de fapt care a afectat soluția instanței,

or, în acuzarea inculpatului Iurco Sergiu este pusă, agresarea minorului XXXXX,

aplicându-i lovituri cu capul, pumnii și picioarele peste diferite regiuni ale

corpului;

- prin declarațiile martorilor audiați atât în cadrul cercetării judecătorești

precum și prin declarațiile părții vătămate XXXXX, ultimul a declarat că din

spate XXXXX l-a tras de geantă și l-a împins în colț după care i-a dat cu capul în

nas, la care el s-a lovit cu capul de perete. Precum și declarațiile martorului

XXXXX care a declarat că mai apoi a venit fostul coleg Iurco Sergiu și l-a lovit

încet cu palma peste față;

- prin declarațiile date de către partea vătămată XXXXX atât în cadrul

cercetării judecătorești, cât și la urmărirea penală se constată cu certitudine

faptul că legătura cauzală dintre acțiunile lui Iurco Sergiu și vătămările

corporale cauzate părții vătămate XXXXX nu există și nu a fost constată pentru

a-i fi incriminată săvârșirea infracțiunii;

6

- în acțiunile inculpatului nu se întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii;

- instanța de apel pronunțând o hotărâre de condamnare a lui Iurco Sergiu,

pe baza acelorași probe examinate și cercetate în prima instanță care au dus la

achitarea inculpatului, fără a fi prezentate și cercetate probe noi a încălcat

prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale. Or, după o hotărâre de achitare pronunțată de prima

instanță, instanța de apel nu poate dispune condamnarea, bazându-se exclusiv

pe dosarul din prima instanță, care conține dispozițiile martorilor și declarațiile

inculpatului.

recursului pe motiv, că motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, și o altă opinie asupra probelor care au fost puse

la baza hotărârii de condamnare, nu poate servi temei pentru reexaminarea

cauzei și respectiv hotărârea contestată conține motive legale pe care se

întemeiază soluția. Totodată, a indicat că, în acțiunile inculpatului au fost

întrunite elementele infracțiunii incriminate.

motivele invocate, Colegiul lărgit consideră că recursul urmează a fi respins, din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul

normei vizate.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

Potrivit conținutului recursului, se invocă în susținerea acestuia temeiurile

de drept indicate la pct. 6) și 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care

prevăd, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel atunci când: instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu au

fost întrunite elementele infracțiunii.

8.1. Referitor la prezența în speță a erorii de drept invocată de recurent

prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stabilește, că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, dacă instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, Colegiul lărgit

7

constată că o astfel de eroare în prezenta cauză nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8)

Cod de procedură penală, hotărârea cuprinzând motivele pe care se întemeiază

soluția pronunțată.

În această ordine de idei, Colegiul remarcă faptul, că potrivit art. 414

alin. (1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel.

Potrivit art. 414 alin.(4) Cod de procedură penală, în vederea soluționării

apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că, instanța

de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Colegiul penal atestă, că instanța de apel, judecind apelul procurorului, a

respectat prevederile legale sus-enunțate, verificând legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar, totodată fiind cercetate suplimentar probele

administrate de prima instanță, și în așa mod corect a ajuns la concluzia privind

recunoașterea vinovăției și condamnarea inculpatului Iurco Sergiu î n baza

art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, concluzie a ca rei motivare a fost pe larg

expusa î n pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs o

însușește și motivarea căreia nu o consideră necesar de a o reitera.

Colegiul lărgit consideră că, sunt neîntemeiate argumentele recurentului

precum că instanța de apel nu a analizat fiecare probă în parte, deoarece

potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel și textului

deciziei atacate, rezultă că instanța de apel și-a întemeiat concluziile pe probe

cercetate în ședința de judecată a instanței de apel, precum și pe probe, care au

fost verificate de către instanța de apel prin citirea lor în ședința de judecată,

fapt reflectat în procesul-verbal al ședinței de judecată.

Colegiul atestă că, în sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de

drept care au dus la admiterea apelului declarat, precum și motivele adoptării

soluției.

Reieșind din cele sus-menționate, Colegiul lărgit conchide că în speța dată

nu se constată eroarea de drept prevăzută de pct. 6) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală.

8.2. Cu referire la eroarea de drept indicată în recurs prin prisma pct. 8)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și anume că în acțiunile inculpatului

nu sunt întrunite elementele infracțiunii, Colegiul lărgit subliniază următoarele.

8

Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de

norma penală.

Colegiul lărgit reține că, argumentele recurentului, prin care se invocă că în

acțiunile inculpatului nu sunt întrunite elementele infracțiunii, deoarece

materialele cauzei penale nu conțin probe care să dovedească vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, nu și-a găsit confirmare,

deoarece probele acumulate și examinate de instanța de apel au fost apreciate

potrivit prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce,

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia

corectă că inculpatul Iurco Sergiu a comis infracțiunea prevăzută de art. 287

alin. (2) lit. b) Cod penal.

Astfel, Colegiul lărgit menționează că judecând apelul procurorului,

respectând prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel a

verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, conform materialelor din

dosar, fiind cercetate suplimentar probele administrate de instanța de fond,

astfel instanța de apel corect ajungând la concluzia enunțată la pct. 4 din

prezenta decizie, stabilind totodată, că vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal a fost dovedită pe

deplin în baza probelor prezentate la cauza penală care demonstrează vinovăția

inculpatului în afara oricărui dubiu rezonabil, mai mult, cercetarea

judecătorească în instanța de apel, s-a înfăptuit sub toate aspectele, complet și

obiectiv prin prisma principiul contradictorialității și nemijlocirii.

De asemenea Colegiul penal lărgit consideră necesar sa menționeze că,

potrivit prevederilor art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală,

judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și poate da o nouă

apreciere probelor din dosar. Astfel, că aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei așa cum îl propune recurentul este o competență și

prerogativă legală a instanțelor de fond și aceasta nu constituie un temei de

drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală,

astfel invocarea acestei chestiuni drept temei de casare în recursul ordinar este

lipsită de suport legal.

De asemenea instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de recurent,

au format obiect de examinare la judecarea cauzei în instanța de apel, cărora

instanța le-a dat o motivare argumentată, așa cum este indicat în pct. 5 din

prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-a însușit-o și a cărei

reluare nu se mai impune.

9

Astfel, reieșind din cele expuse supra, Colegiul lărgit a ajuns la concluzia că,

temeiurile invocate de recurent prin prisma erorilor de drept prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală nu și-au găsit confirmare

la examinarea recursului declarat de avocatul Jereghi Anatolie în numele

inculpatului Iurco Sergiu, deoarece la judecarea cauzei în ordine de apel,

instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 413 - 418 Cod

de procedură penală adoptând o hotărâre legală și întemeiată, de aceea se

impune decizia de respingere a recursului ca inadmisibil.

procedură penală, Colegiul lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar, declarat de avocatul Jereghi

Anatolie în numele inculpatului Iurco Sergiu, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Iurco Sergiu XXXXX cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 iunie 2018.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

10