1ra-683/2018 — art. 191 al. 2 lit. c, d CP

1ra-683/2018 — art. 191 al. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-683/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

16 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Timofti Vladimir, Alerguș Constantin

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpata Berliba Rodica, prin care solicită casarea sentinței Judecătoriei Drochia

/sediul Rîșcani/ din 28 aprilie 2017 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 15 noiembrie 2017, în cauza penală privind-o pe

Berliba Rodica XXXXX, născută la XXXXX, originară

și domiciliată în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

procedura prevăzută de art. 364¹ Cod de procedură penală, Berliba Rodica a fost

recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. c),

d) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activități legate de circulația mijloacelor

bănești pentru un termen de 3 ani.

În conformitate cu art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

prin cumul parțial al pedepselor aplicate, cu includerea în termenul pedepselor, a

duratei pedepsei executate parțial, stabilită prin sentința Judecătoriei Rîșcani din

18.03.2016, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 8 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis pentru femei, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții și de a exercita activități legate de circulația mijloacelor bănești

pentru un termen de 3 ani.

A fost încasat din contul lui Berliba Rodica în beneficiul „Băncii de

Economii” SA suma de 3 289,44 euro în valută națională conform cursului oficial

al BNM la data executării prezentei sentințe, în calitate de prejudiciu material.

1

Prin aceeași sentință, a fost condamnată și inculpata Ciubara Aliona, în

privința căruia hotărârea în prezent nu se contestă.

exercitând din 11 august 2003 funcția de controlor - casier, iar din 17 noiembrie

2010 în baza ordinului de transfer nr.3091-cf, în calitate de contabil șef-adjunct al

filialei X a „Băncii de Economii”, având o serie de atribuții de serviciu

organizatorico-economice prevăzute în Instrucțiunea de serviciu contabilului șef

adjunct în serviciul contabilitate al filialei X a SA „Banca de Economii” aprobată

la 18 noiembrie 2010 de Directorul filialei X, cu scopul însușirii ilegale a

mijloacelor bănești încredințate în administrare, încălcând intenționat prevederile

capitolului 11- „Modalitatea deschiderii conturilor de depozit” din Regulamentul

privind ordinea efectuării operațiunilor în SA „Banca de Economii” la conturile de

depozit ale persoanelor fizice care nu practică activitatea de întreprinzător sau alt

tip de activitate, aprobat prin Hotărârea Consiliului Băncii de Economii în baza

procesului-verbal nr.4 din 02 martie 2011, la 22 mai 2014, folosindu-se de situația

de serviciu ce-i permitea accesul liber la blanchetele libretelor de economii ale

filialei, în procesul de deservire a conturilor persoanelor fizice, a deschis în mod

fraudulos contul de depozit cu numărul inexistent „2225039978166/198” pe

numele locuitorului or. Rîșcani Ciurari Mihail, după care fără a reflecta faptul

deschiderii contului în modulul „Depozite” din sistemul informațional al SA

„Banca de Economii”, a primit de la acesta în administrarea băncii suma de 3150

euro, echivalent 59 562 lei, pe care ulterior i-a însușit, cauzând astfel băncii un

prejudiciu material în proporții considerabile.

Astfel, prima instanță a încadrat acțiunile inculpatei conform prevederilor

art. 191 alin. (2) lit. c), d) Cod penal – „delapidarea averii străine, adică însușirea

ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea vinovatului,

săvîrșită în proporții considerabile cu folosirea situației de serviciu.”

3.1 Adjunctul – interimar al procurorului – șef al Procuraturii raionului

Rîșcani, Gaugaș Olga, care a solicitat casarea parțială a sentinței în partea

referitoare la pedeapsa stabilită, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, numindu-i în baza art. 191 alin. (2) lit. c), d) Cod

penal, următoarele pedepse: inculpatei Berliba Rodica a-i fi numită pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții și de a exercita activități legate de circulația mijloacelor bănești pe un

termen de 3 ani. Conform prevederilor art. 84 alin. (4) Cod penal, de-i stabilit lui

Berliba Rodica pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, sub formă de închisoare pe un termen de 9 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis pentru femei, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activități legate de circulația mijloacelor

bănești pe un termen de 3 ani, invocând că, instanța de judecată le-a numit

2

inculpatelor o pedeapsă prea blîndă, care nu corespunde criteriilor de

individualizare a pedepsei, la stabilirea pedepsei definitive inculpatelor în baza art.

84 alin. (4) Cod penal, în condițiile judecării cauzei în baza probelor administrate

în faza de urmărire penală, prin cumularea numai a 6 luni de închisoare la pedeapsa

stabilită prin sentința din 18.03.2016, instanța de judecată a ignorat faptul că, până

în prezent, de către inculpate, nu este restituit prejudiciul material cauzat statului în

urma acțiunilor sale criminale (Rodica - în sumă de 3 289, 44 euro). Totodată a mai

indicat că, prima instanță greșit a indicat în sentință că: ”Din probele acumulate pe

dosar rezultă că, în acțiunile inculpatelor sunt prezente circumstanțe atenuante

prevăzute de art. 76 CP RM și anume recunoașterea vinovăției și căința sinceră.”

Astfel, argumentele instanței de judecată sunt neîntemeiate și ilegale din

următoarele motive: art. 76 Cod penal nu prevede ”căința sinceră” ca circumstanță

atenuantă, iar conform pct. 35 al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție a RM

”Cu privire la aplicarea prevederilor art. 3641 CPP de către instanțele

judecătorești” din 16.12.2013:”Recunoașterea vinovăției care atrage incidența

procedurii simplificate, nu poate valorifica ca o circumstanță atenuantă judiciară

prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) CP, deoarece ar însemna ca aceleiași situații de

drept să i se acorde o dublă valență juridică”.

3.2 Avocatul Vangheli Vitalie în interesul inculpatei Berliba Rodica solicitînd

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei decizii cu dispunerea

aplicării în baza art. 191 alin. (2) lit. c), d) Cod penal pedepsei definitive prin

aplicare prevederilor art.84 al. (4) Cod penal pe un termen de 7 ani și 9 luni cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis pentru femei, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții și de a exercita activități legate de circulația mijloacelor bănești

pentru un termen de 3 ani, invocând că, pedeapsa stabilită este prea aspră, la

stabilirea pedepsei prima instanță nu a luat în considerație faptul că inculpata, a

conlucrat activ cu organul de urmărire penală la descoperirea infracțiunii, a

recunoscut integral vina, se căiește de cele comise, a depus instanței cerere privind

examinarea cauzei în ordinea art.3641 Cod de procedură penală, care a fost

acceptată de către instanță, dorește să achite prejudiciul cauzat prin infracțiune, are

la întreținere un copil invalid, este caracterizată pozitiv la locul de trai.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate și menținută sentința.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță corect

a conchis că inculpatele au comis infracțiunea încriminată, a individualizat corect

pedeapsa aplicată inculpatelor, în limitele prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. c) și d)

Cod penal și în coroborare cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală,

acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 75, 77 Cod penal.

La fel, instanța de apel a indicat că ținând cont că la cauză nu sunt prezente

temeiuri de aplicare a unei pedepse mai blânde, de influența pedepsei asupra

corectării și reeducării inculpatelor acestea ne fiind anterior judecate, însă fiind în

3

prezența unui concurs de infracțiuni, instanța de apel a considerat că prima instanță

corect a concluzionat că, atingerea scopului pedepsei se va asigura prin aplicarea

pedepsei cu închisoarea , cu executarea acesteia.

Mai mult, cu referire la invocarea avocaților apelanți ce tine de faptul că

clientele lor au recunoscut vina aceasta fiind o circumstanță atenuantă, instanța de

apel a menționat că, argumentele respective nu pot fi reținute, deoarece

recunoașterea vinei deja a fost valorificată prin examinarea cauzei în procedura

simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, deci, recunoașterea

vinovăției, nu poate fi apreciată ca o circumstanță atenuantă prevăzută de art. 76

alin. (1) lit. f) Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept să i se

acorde o dublă valență juridică, a mai indicat că, deși inculpatele au recunoscut

prejudiciul material, pînă în prezent nu a fost restituit, fapt ce denotă corectitudinea

soluției adoptate de prima instanță.

Berliba Rodica, neindicând nici un temei pentru recurs prevăzut de art. 427 alin.

(1) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea sentinței și a deciziei,

invocând:

- conform modificărilor din Codul penal, solicită anularea recidivei;

- să fie aplicate prevederile art. 79 alin. (11) și (12) pct. 6) Cod penal,

considerând că la speță au fost constatate circumstanțe atenuante și anume: are un

copil invalid de gr. I și a rămas cu părinții inculpatei care la rândul lor sunt în etate

și au nevoie de ajutorul ei;

- să fie aplicate prevederile art. 80 și 82 alin. (1) Cod penal;

- să-i fie aplicate prevederile art. 901 Cod penal;

- aplicarea prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, ținând cont

de faptul că se află în arest preventiv în Penitenciarul nr. 11 Bălți;

431 alin. (1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul în

Secția reprezentare a învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, prin care a

manifestat dezacordul cu recursul înaintat, a solicitat declararea recursului ca

inadmisibil cu menținerea deciziei instanței de apel motivând prin faptul că atât

prima instanță cât și instanța de apel au constatat just circumstanțele de drept și de

fapt ale cauzei și corect au stabilit pedeapsa.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acesta este inadmisibil, din

următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul ordinar declarat împotriva hotărârii instanței de apel,

4

fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea recursului în cazul în

care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Colegiul penal lecturând textul recursului reține că, inculpata pledează asupra

aplicării unei pedepse mai blânde non privative de libertate, temei ce se raportează

la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, unde este stipulat

că „hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale”.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține

că motivul – temeiul de recurs invocat de recurent nu se confirmă în instanța de

recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele.

Cât ține de temeiul care cade sub incidența art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, Colegiul penal menționează că este unul declarativ, deoarece în

urma examinării materialelor cauzei și a conținutului deciziei instanței de apel, se

constată că instanța de apel în decizia sa corect și-a motivat soluția de menținere a

sentinței în privința vinovăției inculpatei și la aplicarea pedepsei a ținut cont de

prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal, de criteriile de individualizare a pedepsei

penale, prevăzute de art. 75 Cod penal, precum și faptul că cauza a fost examinată

în procedura simplificată prevăzută de art. 364¹ Cod de procedură penală, a redus

corect pedeapsa în conformitate cu prevederile alin. (8) a aceluiași articol.

Totodată, Colegiul penal reține că instanța de apel, corect a adoptat soluția în

cauza dată în temeiul art. 415 alin. (1) pct. 2) și art. 419 Cod de procedură penală,

menținând sentința primei instanțe, prin care s-a stabilit o pedeapsă echitabilă

aplicată inculpatei în limitele sancțiunii aproape de minimum cu aplicarea

prevederilor art. 364¹ alin. (8) Cod de procedură penală.

Referitor la cerința recurentei de a aplica prevederile art. 79 alin. (11) și (12)

pct. 6); 80, 82, 901 Cod penal, Colegiul penal menționează că aceste prevederi nu

pot fi aplicate, or, prin sentința menținută de instanța de apel inculpatei i s-a

adăugat la pedeapsa stabilită anterior prin decizia instanței de recurs din 25

ianuarie 2017, 6 luni, astfel din pedeapsa de 1 an și 6 luni doar 6 luni, mai mult

instanța de recurs mai menționează că în decizia instanței de apel nu este constatată

starea de recidivă cum invocă recurenta, astfel, Colegiul penal apreciază ca

declarativ acest motiv, la fel nu pot fi aplicate prevederile art. 80 Cod penal pe

motiv că instanța de recurs nu a constatat încheierea unui acord de recunoaștere a

vinovăției conform art. 509 Cod de procedură penală.

5

Referitor la temeiurile invocate de inculpată că pedeapsa aplicată nu este

individualizată corect, Colegiul penal a conchis că sunt niște argumente declarative

ce nu corespund realității or, aceste motive au constituit obiect de discuții în

instanța de apel, asupra cărora aceasta s-a expus în mod detaliat în decizia atacată

(f.d. 222 – 224), motivare pe care Colegiul penal o însușește, ce este conform

practicii CEDO, hotărîrea Albert vs România din 16.02.2010.

invocate de recurentă ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub

aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală

și întemeiată, iar recursul ordinar urmează a fi respins ca inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpata Berliba

Rodica, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15

noiembrie 2017, în cauza penală privind-o pe Berliba Rodica XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 14 iunie 2018.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

6