1ra-688/2018 — art. 264/1 alin. 3, 164 alin. 1, 171 alin. 1, 172 alin. 1 CP

1ra-688/2018 — art. 264/1 alin. 3, 164 alin. 1, 171 alin. 1, 172 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-688/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componenta:

Președinte – Nadejda Toma,

Judecători – Anatolie Țurcan, Vladimir Timofti, Constantin Alerguș și Elena Cobzac,

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Lilia Prisacari și de avocatul Ghenadie Pavliuc în

numele părții vătămate xxxxx, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Rîșcani din 06 ianuarie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

20 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Garașciuc Vadim xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.11.2011 - 06.01.2015;

Instanță de apel: 23.01.2015 - 20.12.2017;

Instanță de recurs: 26.02.2018 - 15.05.2018.

A C O N S T A T A T :

fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.art.2641

alin.(3), 164 alin.(1) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptului

infracțiunilor.

Vadim Garașciuc a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art.171 alin.(1) Cod penal, la 3 ani 6 luni închisoare;

- art.172 alin.(1) Cod penal, la 3 ani 6 luni închisoare.

Potrivit art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă 4 ani închisoare, iar potrivit art.90 Cod penal, executarea

pedepsei a fost suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 1 an 6 luni.

28 august 2010, aproximativ la ora 02.30, conducând automobilul de model „BMW”

cu n/î xxxxx, prin or. Rîșcani, lângă stația de alimentare cu carburanți „Lukoil” nr.46,

situată în or. Rîșcani str. Eminescu, a fost stopat de către șeful poliției rutiere din

cadrul CPR Rîșcani, Tudor Veceslav, care având o bănuială rezonabilă că Vadim

Garașciuc este în stare de ebrietate, l-a condus la Spitalul raional Rîșcani pentru a fi

supus examenului medical în vederea stabilirii stării de ebrietate, însă contrar

prevederilor pct. 11 lit. j) al Regulamentului circulației rutiere, fără careva motive

întemeiate, a refuzat să fie supus examenului medical, și anume de la recoltarea

1

probelor biologice.

Tot el, a fost învinuit că, la 02 iunie 2011, aproximativ la ora 03.00, fiind în

stare de ebrietate alcoolică, aflându-se lângă stația de alimentare cu petrol „Lukoil”,

situată în or. Rîșcani str. Eminescu, acționând în scopul satisfacerii poftei sexuale,

aplicând forța fizică în privința cet. xxxxx, apucând-o de păr pe ultima, forțat a urcat-

o în automobilul propriu de model „BMW” cu n/î xxxxx și a transportat-o la

domiciliul său din xxxxx, unde a ținut-o forțat până la ora 5.00.

2.1. Totodată, prima instanță a constatat în fapt că, Vadim Garașciuc, la

02 iunie 2011, în perioada de timp cuprinsă între orele 03.15-05.00, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, aflându-se în casa sa, situată în xxxxx, acționând în scopul

satisfacerii poftei sexuale, forțat, cu aplicarea loviturilor cu pumnii și picioarele peste

diferite părți ale corpului și prin constrângere psihică, înfruntând opunerea rezistenței

de către xxxxx, a întreținut cu ea un raport forțat în formă obișnuită, cauzându-i

vătămări corporale ușoare, cu dereglarea sănătății de scurtă durată.

Tot el, la 02 iunie 2011, în aceiași perioadă de timp, cuprinsă între orele 03.15-

05.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, continuându-și acțiunile sale criminale,

aflându-se în casa sa situată în xxxxx, acționând în scopul satisfacerii poftei sexuale

în formă perversă, forțat, cu aplicarea loviturilor cu pumnii și picioarele peste diferite

părți ale corpului și prin constrângere psihică a xxxxx, înfruntând opunerea

rezistenței, a întreținut cu ea un raport sexual forțat în formă perversă.

Pavliuc în numele părții vătămate și inculpat, care au solicitat:

- procurorul, casarea totală a acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Vadim Garașciuc

să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

- art.2641 alin.(3) Cod penal, iar potrivit art.60 Cod penal, procesul penal pe

acest capăt de acuzare să fie încetat din motivul intervenirii termenului prescripției

tragerii la răspundere penală;

- art.164 alin.(1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei 5 ani închisoare;

- art.171 alin.(2) lit. f) Cod penal, cu stabilirea pedepsei 10 ani închisoare;

- art.172 alin.(2) lit. g) Cod penal, cu stabilirea pedepsei 10 ani închisoare.

Potrivit art. art.70 alin.(4), 84 Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor, să-i

fie stabilită pedeapsa definitivă 20 ani închisoare.

În motivarea apelului a invocat că, prima instanță tendențios a apreciat probele

examinate, pronunțând o sentință ilegală, invocând o presupunere părtinitoare.

La baza sentinței de achitare, instanța a reținut declarațiile inculpatului de

nerecunoaștere a vinovăției sale, interpretări lipsite de obiectivitate, iar declarațiile

martorilor acuzării le-a considerat ca fiind controversate, evazive, bazate pe

presupuneri și păreri personale, fapt care în realitate, nu corespunde adevărului.

Totodată, pedeapsa aplicată de prima instanță nu corespunde cerinței de a fi

echitabilă, fiind ignorate prevederile art.75 alin.(1) Cod penal.

A indicat acuzarea că, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.2641 alin.(3) Cod penal, a fost pe deplin dovedită în cadrul ședinței

judecătorești prin probele acumulate în cadrul urmăririi penale, și anume: declarațiile

martorilor Veaceslav Tudor, Iurii Burlacu, Constantin Scorpan și Igor Gonceariuc,

însă prima instanță axându-se în exclusivitate pe declarațiile lui Vadim Garașciuc, cât

2

și ale martorului apărării Eugeniu Galer, a stabilit că în acțiunile inculpatului lipsesc

semnele constitutive ale infracțiunii. Instanța de judecată, a părtinit poziția apărării,

invocând în sentință, precum că la volanul automobilului de model „BMW” cu n/î

xxxx se afla Eugeniu Galer, dar nu inculpatul Vadim Garașciuc.

Faptul că, în automobilul de model „BMW” cu n/î xxxxx se afla Vadim

Garașciuc și nu altă persoană, se confirmă și prin procesele-verbale de confruntare

dintre bănuitul Vadim Garașciuc și martorii Veaceslav Tudor și Iurii Burlacu.

Referitor la capătul de acuzare prevăzut de art.164 alin.(1) Cod penal, apelantul

a invocat că, vinovăția inculpatului a fost pe deplin probată în cadrul ședinței de

judecată, prin declarațiile părții vătămate xxxxx și rezultatele expertizei medico-

legale nr.384.

În opinia acuzării, acțiunile manifestate de Vadim Garașciuc, și anume a

telefonat-o pe fosta sa prietenă xxxxx pentru întâlnire și insistența acestuia de a

continua așa-zisa „distracție” la domiciliul său, indică la faptul că inculpatul avea un

plan, pe care urma treptat să-l realizeze.

Prima instanță nu a ținut cont de prevederile pct.79 al Ordinului nr. 199 din

27.06.2003, or, partea vătămată a declarat că, a fost trasă de păr de către Vadim

Garașciuc, lovită de nenumărate ori peste cap, corp și numită cu cuvinte urâte, a fost

forțată să facă ceea ce nu dorea și toate acestea au fost percepute drept tortură.

Imparțialitatea instanței de judecată precum și vinovăția inculpatului rezultă

din raportul de expertiză medico-legală nr.68,,d” din 10.06.2011, care totodată

combate afirmațiile inculpatului că, anterior a mai avut rapoarte sexuale cu partea

vătămată.

A indicat acuzarea că, prima instanță a considerat că vătămările corporale i-au

fost cauzate părții vătămate de către inculpat în scopul înfrângerii rezistenței, fără a

ține cont de concluzia expusă de către comisia de medici legiști în raportul nr.57 din

08.04.2014, raportul nr.183 din 02-03.06.2011, care permit a constatat că, Vadim

Garașciuc a săvârșit infracțiunea de viol și de acțiuni violente cu caracter pervers,

torturând victima dar nu a acționat într-un astfel de mod doar ca să-i înfrângă

rezistența opusă.

Faptul torturării părții vătămate derivă și din modul în care inculpatul a aplicat

violență fizică asupra acesteia: compresia gâtului și a coapselor, tragerea de păr, cât și

aplicarea multiplelor lovituri peste corp. Aceste zone ale corpului, în care au fost

depistate vătămările corporale, sunt sensibile și generează victimei dureri fizice.

La fel, prima instanță la adoptarea sentinței, nu a ținut cont de declarațiile

martorului Tudor Ciobanu și concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.346

din 24.06.2011.

A menționat procurorul că, instanța nu a dispus excluderea probelor acuzării, ci

le-a apreciat după o convingere greșită, or probele au fost administrate conform

prevederilor art.101 Cod de procedură penală și nu au fost apreciate de instanță, ca

probe obținute cu încălcare substanțială și semnificativă a vreunei dispoziții legale,

nu au adus atingere caracterului echitabil al procesului penal în ansamblu, mai mult,

acestea probează vinovăția lui Vadim Garașciuc în săvârșirea infracțiunilor

incriminate.

Acuzarea și-a exprimat și dezacordul cu pedeapsa aplicată, deoarece aceasta nu

va restabili echitatea socială și nu va duce la corectarea și reeducarea inculpatului,

3

precum și la prevenirea săvârșirii de noi infracțiunii din partea acestuia dar și a altor

persoane;

- avocatul Ghenadie Pavliuc în numele părții vătămate xxxxx, casarea

acesteia, iar Vadim Garașciuc să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. art.164 alin.(1), 171 alin.(2) lit. f), 172 alin.(2) lit. g) Cod penal și în

conformitate cu art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni a-i aplica o pedeapsă

sub formă de închisoare.

În motivarea apelului a invocat că, vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.164 alin.(1) Cod penal, se confirmă prin declarațiile

părții vătămate xxxxx, martorilor Ala Iachimciuc, Andrei Iachimciuc, Marin

Grozavu, Victor Bantuș și Alexandru Gherasim, raportul de expertiză medico-legală

nr.68d din 10.06.2011 și raportul de expertiză medico-legală în comisie nr.57 din

08.04.2014.

Totodată, instanța urma să dea apreciere corectă depozițiilor martorilor

menționați, care atât în cadrul urmăririi penale, cât și în ședința de judecată, au

indicat că Vadim Garașciuc a răpit-o pe xxxxx.

A indicat apelantul că, vinovăția lui Vadim Garașciuc în săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art.art.171 alin.(2) lit. f), 172 alin.(2) lit. g) Cod penal, se

confirmă prin declarațiile părții vătămate xxxxx, martorilor Ala Iachimciuc, Andrei

Iachimciuc, Tudor Ciobanu, Ion Buecico, Victor Sliusari, Marin Grozavu, precum și

prin raportul de expertiză medico-legală nr.68,,d” din 10.06.2011, raportul de

expertiză medico-legală în comisie nr.57 din 08.04.2014, raportul de expertiză

medico-legală (expertiza corpurilor delicte) nr.236 din 24.06.2011.

Deci, însăși violul și acțiunile perverse, însoțite de torturarea victimei,

presupune supunerea victimei la dureri violente insuportabile, chinuri fizice și psihice

prelungite sau comiterea acțiunilor cu o cruzime deosebită. Respectiv, prin caracterul

acțiunilor lui Vadim Garașciuc față de xxxxx, se dovedește intenția primului și scopul

acestuia de a cauza părții vătămate suferințe deosebit de chinuitoare.

La fel, avocatul a considerat că pedeapsa aplicată inculpatului nu este

echitabilă în raport cu fapta comisă, personalitatea inculpatului și circumstanțele

agravante existente pe cauză.

Mai mult, refuzul inculpatului de a recunoaște vina atestă faptul că nu

conștientizează pericolul social al faptelor săvârșite și pagubele cauzate prin aceasta,

iar stabilirea unei pedepsei cu suspendarea condiționată a executării acesteia, nu va

asigura atingerea scopului pedepsei și corectarea inculpatului precum și nu va fi

asigurată restabilirea echității sociale;

- inculpatul, repunerea în termen a apelului, casarea parțială a sentinței în

partea condamnării în baza art. art.171 alin.(1), 172 alin.(1) Cod penal, cu

pronunțarea unei hotărâri de achitare, din lipsa componenței de infracțiune.

În motivarea apelului a invocat că, după primirea copiei sentinței motivate

(12.01.2015) inculpatul s-a îmbolnăvit, iar avocatul Lilia Ababei a plecat peste hotare

la intervenție chirurgicală, din care motiv termenul de 15 zile de atac a fost omis.

La fel, inculpatul a indicat că, probele care au stat la baza concluziei de

vinovăție în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art.171 alin.(1), 172 alin.(1)

Cod penal, nu denotă despre semnele calificative ale componenței de infracțiuni, or,

rapoartele de expertiză medico-legală nr.68,,d” din 10.06.2011 și în comisie nr.57 din

4

08.04.2014, nu denotă cu certitudine că leziunile corporale depistate la partea

vătămată, au fost cauzate în ziua constatării faptului pretins, expertul concluzionând

că posibil au putut fi cauzate în timpul indicat de procuror.

Prima instanță era obligată să determine legătura cauzală dintre aplicarea

violenței fizice, care după grad se califică la ușoare, cu raportul sexual săvârșit prin

constrângere fizică, care în cazul de față nu a fost stabilită.

Prin raportul de expertiză criminalistică (expertiza corpurilor delicte) nr.236

din 24.06.2011, se concluzionează că în petele de pe cearșaful ridicat din casa lui

Vadim Garașciuc, a fost găsit sânge de om fără amestec de spermatozoizi, care nu

exclude apartenența xxxxx, la fel, a fost găsit sânge de om cu adaos de spermatozoizi

unici, care nu exclude apartenența lui Vadim Garașciuc, însă casa din care a fost

ridicat cearșaful aparține cu drept de proprietate și loc permanent de trai a părinților

inculpatului, iar expertiza medico-legală în vederea constatării apartenenței sângelui

la acestea nu a fost executată, expertului nefiind puse nici întrebări dacă sângele dat

aparține sau nu ultimilor, astfel excluzând versiunea că sângele dat putea să aparțină

numai inculpatului.

Subsidiar apelantul a invocat că, instanța dispunând achitarea inculpatului pe

două capete de acuzare, constatând încălcări ale drepturilor fundamentale ale acestuia

(învinuirea ilegală), nu a reflectat în sentința judecătorească chestiunile pe care

trebuie să le soluționeze instanța de judecată la adoptarea sentinței, stabilite de

art.385 Cod de procedură penală.

apelurile declarate de procuror și de avocatul Ghenadie Pavliuc în numele părții

vătămate xxxxx au fost respinse ca nefondate, iar apelul declarat de inculpat a fost

admis, casată parțială sentința cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care procesul penal în privința lui Vadim

Garașciuc în baza art. art.171 alin.(1), 172 alin.(1) Cod penal, a fost încetat, din

motivul intervenirii termenului prescripției tragerii la răspundere penală.

4.1. Instanța verificând termenul de declararea a apelului de către inculpat, a

ajuns la concluzia că acesta urmează a fi considerat depus în termen deoarece, în

ședința de judecată în prima instanță din 28 noiembrie 2014, în prezența tuturor

participanților, inclusiv a inculpatului, a fost anunțat că deliberarea și pronunțarea

sentinței se amână pentru 24 decembrie 2014, ora 15.00, iar la 24 decembrie 2014,

din motivul complexității cauzei deliberarea și pronunțarea sentinței a fost amânată

pentru 06 ianuarie 2015, fără indicarea în procesul-verbal a participanților la proces

care au fost prezenți la ședința respectivă, în final la – 06 ianuarie 2015 a fost

pronunțată partea dispozitivă a sentinței motivate, la fel nefiind reflectată prezența

participanților la proces, fapt ce rezultă din procesul-verbal al ședinței judiciare

anexat la materialele cauzei.

Totodată, potrivit scrisorii anexată la materialele cauzei la f.d.58 volumul 3,

Garașciuc Vadim a primit sentința motivată la 12.01.2015, fapt ce reiese din

semnătura aplicată de inculpat.

La fel potrivit extrasului medical din fișa de ambalator al bolnavului Vadim

Garașciuc (f.d.93 vol. 3), rezultă că din 14 ianuarie 2015 până la 02 februarie 2015

inculpatul s-a aflat la tratament regim de pat, cu diagnoza conoartroză.

Apelul inițial a fost depus de inculpatul Garașciuc Vadim la oficiul poștal la

5

11 februarie 2015, fapt demonstrat prin plicul cu sigiliul poștal aplicat.

4.2. Totodată, în motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, prima

instanță judecând cauza a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate

aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o

apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect

ajungând la concluzia privind nevinovăția lui Vadim Garașciuc în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art.art.164 alin.(1), 2641 alin.(3) Cod penal și just

ajungând la concluzia de recalificare a acțiunilor inculpatului din art.art.171 alin.(2)

lit. f), 172 alin.(2) lit. g) Cod penal, în baza art.art.171 alin.(1), 172 alin.(1) Cod

penal.

4.3. Referitor la învinuirea adusă în baza art.2641 alin.(3) Cod penal, instanța

de apel a reținut că, probele cercetate în cadrul ședinței de judecată nu demonstrează

constatarea faptei infracțiunii în acțiunile inculpatului. Deși martorii Veaceslav Tudor

și Iurii Burlacu, fiind audiați în ședința instanței de apel, au susținut că Garașciuc

Vadim se afla la volanul mijlocului de transport în seara respectivă și era suspectat că

se afla în stare de ebrietate, totodată nu au fost întocmite de către colaboratorii poliției

acte procesuale în confirmarea refuzului lui Vadim Garașciuc de la efectuarea testării

alcoolscopice, care era obligatorie, ulterior de la efectuarea examenului medical în

vederea stabilirii stării de ebrietate, după cum prevede art.5 al Regulamentului nr.296

din 16.04.2009 privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru

stabilirea stării de ebrietate și naturii ei.

La data comiterii faptei incriminate, art.11 lit. j) al Regulamentului circulației

rutiere, prevedea că conducătorul de vehicul este obligat să se supună, la solicitarea

agentului de circulație, procedurii de testare a aerului expirat sau, după caz,

examenului medical de recoltare a probelor biologice în vederea constatării

alcoolemiei, consumului de droguri ori de alte substanțe psihotrope sau de

medicamente cu efect similar.

În sensul invocat, colaboratorii de poliție nu au supus inițial pe Vadim

Garașciuc procedurii de testare a aerului expirat și nici nu au întocmit careva acte în

demonstrarea faptului că inculpatul a refuzat să fie supus testării respective, ca

ulterior să fie supus examinării medicale în vederea stabilirii stării de ebrietate, după

cum a fost adusă învinuirea.

Mai mult, nu a fost întocmit proces-verbal privind refuzul lui Vadim Garașciuc

de a fi supus testării, precum și de a fi supus examenului medical și anume de la

recoltarea probelor biologice, Vadim Garașciuc nu a fost condus de fapt la spital

pentru efectuarea examenului medical solicitat, la fel nu au fost întocmite nici acte

privind înlăturarea conducătorului mijlocului de transport de la conducerea

automobilului, de ridicare a permisului de conducere, nu au fost luate lămuriri de la

lucrătorii medicali din spital care ar confirma acțiunile pretinse a lui Vadim

Garașciuc de refuz de la petrecerea examenului medical, de la recoltarea probelor

biologice, după cum s-a pretins.

Deci, declarațiile martorilor Veaceslav Tudor și Iurie Burlacu, precum și a lui

Igor Goncearuc și Constantin Scorpan, care au declarat că Vadim Garașciuc a refuzat

să treacă examenul medical, în lipsa documentării cazului dat în ordinea prevăzută,

nu au fost luate în considerație ca probe în demonstrarea vinovăției inculpatului în

6

comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(3) Cod penal, astfel, instanța de apel

conchizând că, acest capăt al învinuirii aduse lui Vadim Garașciuc nu este bazat pe

probe exacte și certe.

4.4. Referitor la învinuirea adusă în baza art.164 alin.(1) Cod penal, instanța de

apel a indicat că, din probele cercetate nu se constată existența infracțiunii

incriminate în acțiunile inculpatului.

Faptul că partea vătămată a fost apucată de păr și forțat urcată în mijlocul de

transport de către Vadim Garașciuc și dusă la domiciliul lui contrar voinței sale nu

poate fi luat în considerație, deoarece nu a fost demonstrat, mai ales că în aceiași zi

ambii s-au aflat în aceiași companie, s-au deplasat în diverse locuri împreună, unde

s-au odihnit și au consumat băuturi spirtoase, aflându-se ambii în vizorul mai multor

persoane, fapt ce rezultă din declarațiile atât a părții vătămate, cât și a martorilor

audiați.

Totodată, martorii nu au confirmat că xxxxx a fost capturată, cu apucarea de

păr și urcată forțat în mijlocul de transport, cu schimbarea locului de aflare a ei

contrar dorinței și voinței sale, după cum susține acuzarea.

Mai mult, din declarațiile martorilor rezultă, că la acel moment Ala Iachimciuc

s-a urcat în automobilul fratelui său, care se defectase, pe când xxxxx nu s-a urcat în

automobilul respectiv, aflându-se cu Vadim Garașciuc, nefiind în careva mod ținută

împotriva voinței sale, nici unul din martori nu a declarat despre careva împrejurare

ce punea în pericol situația lui xxxxx anterior sau la acel moment, fapt ce reiese din

declarațiile martorilor, inclusiv a martorului Igor Gherasim, care activa în paza stației

de alimentare „Lukoil” și care a declarat că nu era careva situație de conflict, toți se

veseleau, să fi fost vre-un conflict el trebuia să intervină, nu a observat ca cineva din

fete să fi fost ținută împotriva voinței sale.

În același timp, cele invocate de partea vătămată xxxxx că a fost friptă cu țigara

de Vadim Garașciuc nu au fost demonstrate prin date obiective, or potrivit raportului

de expertiză medico-legală nr.68„d” din 10.06.2011 și prin raportul de expertiză

medico-legală în comisie nr.57 din 08.04.2014, leziuni corporale cauzate de țigara

aprinsă în regiunea mâinilor părții vătămate nu au fost constatate.

La fel, instanța de apel nu a reținut cele declarate de xxxxx că, Vadim

Garașciuc i-a sucit părul în jurul cutiei de viteze, situație care nici nu a fost anterior

relatată de aceasta, în sensul dat nefiind confirmate prin dovezi certe declarațiile

părții vătămate.

4.5. Ce ține de învinuirea adusă în baza art.art.171 alin.(2) lit. f) și 172 alin.(2)

lit. g) Cod penal, instanța de apel a stabilit că, prima instanță motivat și just a ajuns la

concluzia de confirmare parțială a acuzării aduse inculpatului, cu recalificarea

acțiunilor în baza art.art.171 alin.(1) și 172 alin.(1) Cod penal, fără agravanta însoțit

de torturarea victimei, care nu și-a găsit confirmare în ședința judiciară.

Instanța de apel a conchis că, probele cercetate dovedesc că Vadim Garașciuc,

pentru a înfrânge rezistența părții vătămate, i-a aplicat multiple lovituri peste diferite

părți ale corpului, a târât-o de păr, a numit-o cu cuvinte jignitoare, leziunile corporale

cauzate fiind demonstrate prin rezultatele rapoartelor de expertiză petrecute.

Invocarea că, acțiunile lui Vadim Garașciuc au fost însoțite de torturarea lui

xxxxx, cu sugrumarea gâtului cu mâinile, lovirea capului de pereți, nu au fost

reținute, deoarece nu s-a demonstrat în ședința judiciară că acțiunile lui Vadim

7

Garașciuc au fost de natură să provoace victimei dureri sau suferințe puternice, fizice

ori psihice, după cum sunt oferite comentarii și explicații potrivit Hotărârii Plenului

Curții Supreme de Justiție nr.17 din 07.11.2005 ,,Despre practica judiciară în cauzele

din categoria infracțiunilor privind viața sexuală”, momente neindicate nici prin

declarațiile victimei, care deși a declarat că a considerat acțiunile lui Vadim

Garașciuc ca tortură, totodată nu a identificat că a fost supusă unor acțiuni de natură

să fie calificate că acțiuni de tortură, că a avut dureri violente insuportabile, chinuri

fizice și psihice prelungite sau comiterea acțiunilor de o cruzime deosebită.

Totodată, leziunile provocate victimei sunt calificate ca leziuni corporale

ușoare, nefiind stabilite leziuni de la sugrumarea cu mâinile și de la lovirea cu capul

de pereți, precum și leziuni capabile să fie considerate ca leziuni provocate prin

tortură.

Instanța de apel a indicat și faptul că, concluziile experților în privința victimei

nu au fost combătute și au forță de probă în dovedirea vinei inculpatului, fiind

susținute și de restul probelor cercetate, nefiind stabilită inadmisibilitatea probelor.

La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel, cu trimitere la

prevederile art.art.61 alin.(2), 75, 90 Cod penal, a indicat că, prima instanță corect a

aplicat inculpatului pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării

acesteia.

4.6. La adoptarea soluției ce ține de apelul declarat de inculpat, instanța cu

trimitere la prevederile art.art.415 alin.(1) pct.2), 409 alin.(2) Cod de procedură

penală, art.art.16 alin.(3), 60 Cod penal, a ajuns la concluzia că acesta urmează a fi

admis, cu încetarea procesului din motivul intervenirii termenului prescripției

răspunderii penale.

penală, a contestat cu recurs decizia solicitând casarea acesteia, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat că, contrar celor invocate de instanțele de

fond, în susținerea probării vinovăției lui Vadim Garașciuc pe episodul privind

comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(3) Cod penal, de partea acuzării au

fost prezentate următoarele probe: declarațiile martorilor Constantin Scorpan, Iurii

Burlacu, Veaceslav Tudor, Igor Gonceariuc și Denis Cernei; rapoartele de

autosesizare a angajaților IP Rîșcani; confruntările dintre martorii Veaceslav Tudor și

Iurii Burlacu cu învinuitul Vadim Garașciuc; înscrisurile anexate de partea acuzării în

instanța de apel potrivit cărora Vadim Garașciuc a fost sancționat contravențional în

baza art.353 alin.(1) Cod contravențional, pentru ultragierea colaboratorului

organelor de ocrotire a normelor de drept, acțiuni care au avut loc la 28.08.2010 în

jurul orei 02.30 pe teritoriul stației de alimentare cu carburanți „Lukoil” nr.46, când a

fost stopat de către șeful poliției rutiere din cadrul CPR Rîșcani, Tudor Veaceslav,

având o bănuială rezonabilă că Vadim Garașciuc este în stare de ebrietate.

Deși instanțele de judecată au fost părtinitoare vizavi de declarațiile

contradictorii ale inculpatului, care nu a recunoscut vina pe episodul respectiv,

declarând că nu a săvârșit această infracțiune din motivul că, la volanul automobilului

său, când a fost stopat de către colaboratorii de politie se afla cet. Eugen Galer, un

prieten de-al său, această poziție a inculpatului nu a fost confirmată de nici un martor

ocular care se afla pe teritoriul stației de alimentare. Declarațiile martorului Eugen

8

Galer precum că, în ziua și seara respectivă el a condus automobilul lui Vadim

Garașciuc din motiv că acesta nu putea conduce din cauza că servise alcool, urmau a

fi apreciate de instanță critic, din motiv că nu au fost confirmate cu alte probe.

Dimpotrivă, din declarațiile martorului respectiv rezultă starea de ebrietate a

inculpatului și motivul pentru care ultimul atât de insistent a refuzat testarea în

vederea stabilirii stării de ebrietate și părăsirea locului infracțiunii.

Instanța de apel în susținerea poziției sale corect a făcut trimitere la prevederile

art.11 lit. j) al Regulamentului circulației rutiere, însă contrar celor invocate de

instanțe, prevederile regulamentului și toate acțiunile de probare a refuzului de

petrecere a examenului medical de către conducătorul mijlocului de transport se

efectuează obligatoriu cu participarea nemijlocită a ultimului și în prezența

nemijlocită a lui, dar nu în lipsa conducătorului mijlocului de transport care a părăsit

locul infracțiunii, părăsind automobilul pe altă ușă.

În sensul dat instanțele de judecată au ignorat și informația din cazierul

contravențional potrivit căreia Vadim Garașciuc a fost de multiple ori sancționat

pentru contravenții în domeniul circulației rutiere, mai mult, la momentul comiterii

infracțiunii respective acesta era deja privat de permisul de conducere.

În opinia procurorului, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.164 alin.(1) Cod penal, se confirmă prin declarațiile părții vătămate

xxxxx care coroborează cu declarațiile martorilor Ala Iachimciuc, Andrei Iachimciuc,

Victor Bantoș; procesul-verbal de cercetare a automobilului ,,BMW” care aparține

inculpatului; procesul-verbal de colectare a mostrelor de păr de la partea vătămată

xxxxx; raportul de expertiză medico-legală nr.384 din 21.07.2011.

Deși instanța de apel a apreciat critic declarațiile părții vătămate, apreciindu-le

ca fiind fără suport probant, totuși ele sunt de o valoare probatorie suficientă și în

deplină coroborarea cu alte probe prezentate de acuzare, prin care s-a confirmat

răpirea acesteia de către inculpat cu aplicarea forței fizice, și anume rapoartele de

expertiză nr.183 din 03.06.2011 și nr.68 din 10.06.2011.

Răpirea părții vătămate xxxxx prin capturare cu aplicarea violenței fizice și

schimbării locului aflării ei cu transportarea la domiciliul inculpatului a fost probată

chiar și prin declarațiile martorului apărării Marin Grozavu, potrivit cărora el se afla

în automobilul inculpatului fiind în stare de ebrietate și dormea, nu a văzut nimic și

nu a auzit nimic, însă s-a trezit deja fiind acasă la Vadim Garașciuc, unde a văzut-o

pe xxxxx plângând, rugându-l să-l liniștească pe Vadim.

Totodată, acuzarea consideră că, nu pot fi luate drept obiective concluziile

instanței de a pune la îndoială declarațiile părții vătămate, invocând drept argument

faptul că victima se odihnea în compania mai multor persoane unde era și inculpatul,

a urcat în automobilul acestuia benevol, la examinare nu au fost depistate leziuni

corporale provocate de țigară, or, multiplele leziuni corporale pe diferite părți ale

corpului precum și pe ambele brațe fixate prin rapoartele de expertiză dovedesc

contrariul.

Cu referire la învinuirea adusă lui Vadim Garașciuc în baza art.art.171 alin.(2)

lit. f) și 172 alin.(2) lit. g) Cod penal, consideră că și pe aceste capete de acuzare

vinovăția ultimului a fost probată deplin iar instanțele de fond fără a clarifica obiectiv

și multilateral toate împrejurările de fapt și de drept a cauzei în raport cu probele

prezentate, au adoptat o soluție care este vădit eronată și contravine cumulului de

9

probe pe cauză.

Poziția părții acuzării a fost probată prin declarațiile părții vătămate xxxxx,

martorilor Ala Iachimciuc, Tudor Ciobanu, Ion Buescu, Victor Sliusari, Marin

Grozavu, raportul de expertiză medico-legală nr.68„d” din 10.06.2011, raportul de

expertiză medico-legală în comisie nr.57 din 08.04.2014, raportul nr.183 din 02-

03.06.2011, raportul de expertiză medico-legală (expertiza corpurilor delicte) nr.236

din 24.06.2011, care permit a stabili pe deplin vinovăția lui Vadim Garașciuc în

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.art.171 alin.(2) lit. f) și 172 alin.(2) lit. g)

Cod penal.

5.1. Avocatul Ghenadie Pavliuc în numele părții vătămate xxxxx, în temeiul

pct.6), 7) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar

hotărârile adoptate, solicitând casarea acestora cu pronunțarea unei hotărâri de

condamnare.

În motivarea recursului a invocat că, vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.164 alin.(1) Cod penal, se confirmă prin declarațiile

părții vătămate xxxxx, martorilor Ala și Andrei Iachimciuc, Marin Grozavu, Victor

Bantoș și Alexandru Gherasim, prin raportul de expertiză medico-legală nr.68 ,,d” din

10.06.2011 și raportul de expertiză medico-legală în comisie nr.57 din 08.04.2014.

Consideră recurentul că, instanțele de fond urmau să ajungă la concluzia că, pe

parcursul judecării cauzei au fost acumulate suficiente probe concludente, pertinente

și verosimile, care demonstrează vinovăția lui Vadim Garașciuc în răpirea xxxxx.

Un alt capăt al învinuirii aduse lui Vadim Garașciuc prin ordonanța din

05.06.2014, privind modificarea acuzării în ședința de judecată în sensul agravării ei,

fiindu-i înaintată învinuirea în baza art. art.171 alin. (2) lit. f), 172 alin. (2) lit. g) Cod

penal, și-a găsit confirmarea deplină în cadrul ședințelor de judecată prin declarațiile

părții vătămate xxxxx, martorilor Ala Iachimciuc, Andrei Iachimciuc, Tudor

Ciobanu, Ivan Buescu, Victor Sliusari, Marin Grozavu, raportul de expertiză medico-

legală nr.68,,d” din 10.06.2011; raportul de expertiză medico-legală în comisie nr.57

din 08.04.2014; raportul de expertiză medico-legală (expertiza corpurilor delicte)

nr.236 din 24.06.2011.

Astfel, consideră recurentul că, probele cercetate în cadrul ședințelor de

judecată dovedesc vinovăția lui Vadim Garașciuc în săvârșirea raporturilor sexuale în

formă obișnuită și în formă perversă, prin constrângere fizică și psihică a persoanei și

profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-și exprima voința, cu

indicele calificativ de torturare a victimei.

Însăși, violul și acțiunile perverse, însoțite de torturarea victimei, presupune

supunerea victimei la dureri violente insuportabile, chinuri fizice și psihice prelungite

sau comiterea acțiunilor cu o cruzime deosebită. Respectiv, prin caracterul acțiunilor

lui Vadim Garașciuc față de xxxxx, se dovedește intenția primului și scopul acestuia

de a-i cauza victimei suferințe deosebit de chinuitoare, de a-și satisface poftele

sexuale prin așa modalitate.

Subsidiar, recurentul invocă că la capitolul individualizării pedepsei, instanțele

de fond nu au ținut cont de prevederile art.art.61, 75 Cod penal.

În opinia avocatului părții vătămate, instanța de apel neîntemeiat a încetat

procesul penal în privința inculpatului, în legătură cu expirarea termenului de

prescripție, or, inculpatul nu și-a manifestat acordul cu asemenea soluție dar cerea să

10

fie emisă în privința lui o sentință de achitare.

Totodată, la 06 ianuarie 2017 de către Judecătoria Rîșcani a fost pronunțată

integral sentința în privința lui Vadim Garașciuc, instanța informând părțile despre

redactarea sentinței motivate, prin expedierea copiei sentinței redactate participanților

la proces, inclusiv și inculpatului.

Împotriva sentinței Judecătoriei Râșcani din 06 ianuarie 2017 a fost declarat

apel de către inculpatul Vadim Garașciuc, iar potrivit înscrisurilor cercetate apelul în

cauză a fost întocmit la 10 martie 2015. În cazul dat, apelul declarat de către inculpat

este depus peste mult timp de la pronunțarea și redactarea sentinței integrale, astfel

depășind termenul de declarare a apelului.

Angela în numele inculpatului, care s-a expus pentru respingerea acestora ca fiind

inadmisibile și tardive.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi admise, din

următoarele considerente.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Recurenții invocă în recursurile lor temeiul prevăzut de pct.6) alin.(1) art.427

Cod de procedură penală, potrivit căruia, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci

când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În corespundere cu art.384 alin.(3) Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Conform art.385 alin.(1) pct.1), 3) Cod de procedură penală, la adoptarea

sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de

săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii

și de care anume lege penală este prevăzută ea.

În corespundere cu art.101 alin.(1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare

probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor.

Potrivit art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

În acest context Colegiul penal lărgit ține să menționeze următoarele.

În primul rând, cu privire la capetele de învinuire în baza art.art.171 alin.(2)

lit. f) și 172 alin.(2) lit. g) Cod penal, instanța de recurs reține că, instanța de apel în

11

decizia sa a indicat că, prima instanță motivat și just a ajuns la concluzia de

confirmare parțială a acuzării aduse inculpatului, cu recalificarea acțiunilor în baza

art.art.171 alin.(1) și 172 alin.(1) Cod penal, fără agravanta însoțit de torturarea

victimei, care nu și-a găsit confirmare în ședința de judecată, fără a verifica minuțios

și obiectiv fiecare probă separat sub toate aspectele, prin prisma pertinenței,

concludenței, iar în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor.

Or, însăși partea vătămată a declarat că, a întreținut cu inculpatul un raport

sexual în formă normală și unul în formă perversă, fiindu-i de asemenea aplicate

numeroase lovituri în regiunea capului.

Astfel, instanța de apel urma să stabilească dacă, prin acțiunile sale, inculpatul

nu a depășit limitele înfrângerii opunerii rezistenței de către partea vătămată și scopul

urmărit de acesta în urma aplicări loviturilor părții vătămate în timpul raporturilor

sexuale în formă normală și perversă.

În al doilea rând, cu privire învinuirea adusă inculpatului în baza art.164

alin.(1) Cod penal, Colegiul penal reține că, instanța de apel nu apreciat din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității declarațiile părții vătămate

și raportul de expertiză medico-legală nr.384 din 21.07.2011, precum și din punct de

vedere al coroborării lor reciproce, dar și cu celelalte probe administrate la

materialele cauzei.

Mai mult, concluzia instanței de apel că, faptul că partea vătămată a fost

apucată de păr și forțat urcată în mijlocul de transport de către Vadim Garașciuc și

dusă la domiciliul lui contrar voinței sale nu poate fi luat în considerație, deoarece

nu a fost demonstrat, mai ales că în aceiași zi ambii s-au aflat în aceiași companie,

s-au deplasat în diverse locuri împreună, unde s-au odihnit și au consumat băuturi

spirtoase, aflându-se ambii în vizorul mai multor persoane, nu poate fi reținută. Este

lipsită de suport logistic și probator afirmația instanței că, declarațiile părții vătămate

reprezintă o poziție subiectivă a acesteia, care, totodată, vine în contradicție cu

concluzia de vinovăție a inculpatului în săvârșirea infracțiunilor de viol și acțiuni

violente cu caracter sexual.

În al treilea rând, cu privire la capătul de acuzare în baza art.2641 alin.(3) Cod

penal, instanța de apel menținând concluziile primei instanțe privind achitarea

inculpatului de sub acest capăt de învinuire și menționând probele administrate de

acuzare, nu a verificat minuțios și obiectiv fiecare probă separat sub toate aspectele,

prin prisma pertinenței, concludenței, iar în ansamblu, din punct de vedere al

coroborării lor.

Astfel, în contextul celor trei puncte indicate supra, Colegiul penal lărgit

reținând prevederile art.art.100 alin.(4), 101 alin.(1) - (4) Cod de procedură penală,

remarcă faptul că, verificarea probelor este o activitate a instanței privind constatarea

veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba

cu realitatea obiectivă.

Verificarea constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte

probe, verificarea sursei de proveniență a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii

prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care au

fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute

12

de Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a

coroborării lor.

Într-o hotărâre este necesar nu numai de a enumera probele, dar și de a expune

esența acestora și legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu confirmă sau

infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt admise, iar

altele respinse.

Astfel, concluziile instanței de apel formulate mai sus poartă un caracter formal

asupra operațiunii de cercetare și verificare a probelor, iar așa cum examinarea

probelor constituie elementul-cheie la pronunțarea unei hotărâri corecte și legale,

lăsarea fără apreciere și aprecierea abstractă a acestora duce la pronunțarea unei

hotărâri incomplete, neîntemeiate și cu o doză sporită de incertitudine asupra calității

efectuării actului de justiție.

Or, potrivit prescripțiilor art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

instanța de fond.

Generalizând cele expuse supra, Colegiul constată că în speța discutată și-a

găsit confirmare temeiul invocat de recurent și prevăzut în art.427 alin.(1) pct.6) Cod

de procedură penală, „decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția”, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării

cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a

soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să

verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă

probelor administrate în cauză, având în vedere prevederile art.art.93, 95, 101 Cod de

procedură penală și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală,

întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură

penală, precum și să cerceteze minuțios aspectele învinuirii înaintate, argumentând

clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele expuse în pct.7 al

prezentei decizii.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admit recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Lilia Prisacari și de avocatul Ghenadie Pavliuc în numele părții

vătămate xxxxx, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

20 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui Garașciuc Vadim xxxxx și se

dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 14 iunie 2018.

Președinte /semnătura/ Nadejda Toma

13

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Vladimir Timofti

/semnătura/ Constantin Alerguș

/semnătura/ Elena Cobzac

Copia corespunde originalului,

Judecător Anatolie Țurcan

14