1ra-985/2018 — art. 264 alin. 4 CP

1ra-985/2018 — art. 264 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-985/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

16 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte GORDILĂ Nicolae

judecători CATAN Liliana

GUZUN Ion

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul-șef

interimar al procuraturii UTA Găgăuzia, Caraivan Ruslan, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 30 ianuarie 2018, în cauza penală

privindu-l pe

CRECIUNEL Nicolae XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 14.03.2017 – 21.09.2017;

Instanța de apel: 19.10.2017 – 30.01.2018;

Instanța de recurs: 20.04.2018 – 16.05.2018.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

plîngerea înaintată de avocatul Stănescu V. în numele inculpatului Creciunel N., în temeiul

art. 2991, 313 Cod de procedură penală privind anularea ordonanței procurorului-șef al

procuraturii r-lui Cimișlia, Mocanu S., din 01 martie 2017, prin care s-a anulat ordonanța

procurorului în procuratura r-lui Cimișlia, Borodin Al. din 17 august 2016 privind scoaterea

de sub urmărire penală a bănuitului Creciunel N., ca întemeiată.

De asemenea, a fost anulată ordonanța procurorului-șef al procuraturii r-lui Cimișlia,

Mocanu S., din 01 martie 2017, prin care s-a dispus anularea ordonanței procurorului în

procuratura r-lui Cimișlia, Borodin Al., din 17 august 2016 privind scoaterea de sub urmărire

penală a bănuitului Creciunel N.

În continuare, s-a dispus încetarea procesului penal în privința lui Creciunel N. conform

art. 264 alin.(4) Cod penal, în legătură cu existența unei hotărâri a organului de urmărire

1

penală asupra aceleiași persoane pentru aceiași faptă de scoatere a bănuitului de sub urmărire

penală.

Cheltuielile judiciare în sumă de 3677 lei suportate pentru efectuarea expertizei

judiciare nr. 1399 din 23.01.2017, s-a dispus a fi trecute în contul statului.

16 aprilie 2016, aproximativ la ora 05:00, manifestând imprudență criminală și încălcând

regulile de securitate a circulației rutiere și de exploatare a mijlocului de transport, încălcând

prevederile pct. 14 din Regulamentul Circulație Rutiere (R.C.R.), care interzice

conducătorului de vehicul să conducă vehicolul dacă a consumat băuturi alcoolice, droguri

sau alte substanțe contraindicate conducerii, fără să posede permis de conducere și

dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul, prin ce a încălcat și pct. 10 subpct.

2) din R.C.R., care obligă persoana care conduce un autovehicul să posede permisul de

conducere pentru categoria din care face parte autovehicolul condus, a condus, în stare de

ebrietate alcoolică automobilul de model „Hyundai Accent” cu n/î CM AL 345, înregistrat

după cet. Burac M., locuitor al or. Cimișlia, str. A. Sciusev, nr. 28, având în calitate de

pasageri pe cetățenii Blaja Vl. și Sofronovici R., deplasîndu-se pe traseul M-3 Chișinău-

Cimișlia-Vulcănești, din direcția s. Mihailovca, r-nul Cimișlia în direcția centrului or.

Cimișlia, pe str. Suveranității din or. Cimișlia, la km 65, fără a lua în considerație condițiile și

starea rutieră, ignorând astfel prevederile pct. 45 subpct. 1) lit-le a), b), c) și d) din Regulile

circulației rutiere, care obligă conducătorul de vehicul să conducă vehicolul în conformitate

cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea

psihofîziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar

permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehicolului și particularitățile

încărcăturii: de situația rutieră, și cerințele pct. 39 subpunctul 1) din Regulamentul circulației

rutiere care obligă conducătorul de vehicol înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau alte

schimbări a direcției de mers, să se asigure că această manevră va fi executată în siguranță și

nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic, nu a manifest prudență sporită și n-a

redus viteza pînă la limita, care i-ar fi asigurat securitatea circulației în situația concretă, nu s-

a isprăvit cu conducerea automobilului și s-a tamponat în bordura de partea dreaptă a

traseului, după care a derapat de pe traseu în canalul de scurgere a apelor.

În procesul derapării, automobilul s-a inversat pe partea dreaptă și parțial acoperișul

caroseriei în canalul de scurgerea apelor, în rezultat pasagerul Sofronvici R. a nimerit cu

partea superioară a corpului în lichidul din canal și a decedat pe loc.

Conform raportului de constatare medico-legală nr. 76 C din 16 aprilie 2016 moartea lui

Sofronvici R., de 35 ani, a survenit în urma asfixiei mecanice, înecului, ce se confirmă prin

datele cercetării cadavrului. La examinarea medico-legală a cadavrului au fost depistate

leziuni corporale sub formă de 2 echimoze pe gît dreapta și una pe cotul drept, ce se califică

ca vătămare corporală neînsemnată și careva influiență asupra survenirii morții n-a avut.

2

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, acțiunile lui Creciunel N., de către partea acuzării

au fost încadrate în baza prevederilor art. 264 alin.(4) din Codul penal, după indicii

calificativi: încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de

transport de către o persoană care conduce mijloace de transport, încălcare care a provocat

decesul unei persoane, săvîrșită în stare de ebrietate.

401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat

casarea parțială a sentinței contestate, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărâri noi

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Creciunel N. să fie recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal și să-i fie stabilită

pedeapsa de 5 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip deschis, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, iar în temeiul art. 227-

229 Cod de procedură penală, să se dispună încasarea de la inculpatul a cheltuielilor judiciare

în sumă totală de 3677 lei, suportate de stat pentru efectuarea expertizelor judiciare.

Apelantul, invocând circumstanțele de fapt ale cauzei, a menționat că prima instanță

corect a determinat că vina inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 264 alin.

(4) Cod penal a fost dovedită pe deplin, însă în ceea ce privește încetarea procesului penal în

privința lui Creciunel N., consideră sentința ilegală și neîntemeiată.

Cauza penală nr. 2016400177 în privința lui Creciunel N., pe art. 264 alin. (4) Cod

penal a fost pornită la 18 aprilie 2016, iar prin ordonanța din 17 mai 2016, Creciunel N. a fost

recunoscut în calitate de bănuit.

Prin ordonanța procurorului din 17 august 2016 bănuitul Creciunel N. a fost scos de sub

urmărire penală în legătură cu faptul expirării termenului de 3 luni de menținere a persoanei

în calitate de bănuit.

La 27 februarie 2017 cauza penală a parvenit în procuratura r-lui Cimișlia cu

propunerea de a pune sub învinuire a lui cet. Creciunel N. pe art. 264 alin. (4) Cod penal și de

a finisa, urmărirea penală. Prin ordonanța procurorului-șef al Procuraturii r-lui Cimișlia din

01 martie 2017 s-a dispus anularea ordonanței procurorului în procuratura r-lui Cimișlia din

17.08.2016 privind scoaterea de sub urmărire penală a bănuitului Creciunel N.

La 10 martie 2017 urmărirea penală pe cauza dată a fost finisată, iar la 13 martie 2017 a

fost remisă spre examinare în instanța de judecată.

În ședința de judecată pe cauza penală de învinuire a lui Creciunel N. de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, avocatul inculpatului, Stănescu V., a

înaintat o plângere prin care solicită declararea nulității ordonanței procurorului din 01 martie

2017, prin care s-a anulat ordonanța privind scoaterea de sub urmărire penală a lui Creciunel

N. din 17 august 2016, pe motiv că aceasta a fost emisă cu încălcarea împuternicirilor,

deoarece prin Hotărîrea Curții Constituționale a Republicii Moldova nr 12 din 14 mai 2015

privind excepția de neconstituționalitate a art.287 alin. (1) CPP s-a declarat neconstituțional

alin. (1) art. 287 Cod de procedură penală, care prevedea că procurorul ierarhic superior

3

putea sa dispună reluarea urmăririi penale după încetarea urmăririi penale, după clasarea

cauzei penale, sau după scoaterea persoanei de sub urmărire penală, dacă, ulterior se

constată că nu a existat în fapt cauza care a determinat luarea acestei măsuri sau că a

dispărut circumstanța pe care se întemeia încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale

sau scoaterea persoanei de sub urmărire, iar potrivit modificărilor operate la alin. (2) art. 287

Cod de procedură penală, reluarea urmăririi penale se dispune de către judecătorul de

instrucție în temeiul demersului procurorului sau în cazul admiterii plîngerii depuse

împotriva ordonanței procurorului de încetare o. urmăririi penale ori de clasare a cauzei

penale sau de scoatere a persoanei de sub urmărire penală.

Apelantul a menționat că instanța de judecată eronat a întemeiat decizia de anulare a

ordonanței din 01 martie 2017 și a încetat procesul, invocînd că în cazul dat nu existau

temeiuri pentru redeschiderea cauzei penale în sensul Convenției Europene, și anume: 1)

existența faptelor noi sau recent descoperite și 2) existența unui viciu fundamental. Iar

martorii audiați de organul de urmărire penală ulterior scoaterii de sub urmărire penală a lui

Creciunel N. și expertiza judiciară nr.1399 CNEJ și nr.287CML din 23 ianuarie 2017 nu

constituie fapte noi sau fapte recent descoperite, deoarece nu au scos la iveală fapte noi, care

nu erau cunoscute organului de urmărire penală până la momentul scoaterii bănuitului de sub

urmărire penală.

În opinia procurorului instanța de fond a dat o apreciere subiectivă cererii apărătorului și

inculpatului referitor la anularea ordonanței din 01 martie 2017, astfel pronunțînd o sentință

care este contrară legii.

În condițiile date, pornind de la faptul că, după emiterea ordonanței de scoatere a lui

Crăciunel N. de sub urmărire penală (17.08.2016) și abrogarea ordonanței de către procurorul

ierarhic superior (01.03.2017), au apărut fapte noi, iar soluția procurorului din 17 august 2016

este afectată de vicii fundamentale, aceasta a fost pasibilă anulării.

Or, după scoaterea de sub urmărire penală a bănuitului au fost audiați mai mulți martori:

Codreanu N., Șterbeț V., Duica A., Gorodețchi D., Cazacu H., Cigolea Al., declarațiile cărora

constituie fapte noi asupra împrejurărilor în care a fost comisă infracțiunea și constatarea de

către lucrătorii medicali Codreanu N. și Șterbeț V. a faptului decesului lui Sofronovici R. în

aceslași timp, declarațiile anume a acestor martori au fost puse de către instanța de judecată la

baza sentinței pronunțate la 21.08.2017 în privința lui Creciunel N., apreciind că prin

declarațiile martorilor menționați, prin declarațiile succesorului părții vătămate decedate,

altor materiale din dosar, vina inculpatului în comiterea infracțiunii, ce i se aduce în

învinuire, este dovedită pe deplin.

Totodată, prin expertizele judiciare nr 139 și nr.287 au fost constatate fapte noi, în

determinarea împrejurărilor, în care a fost comisă infracțiunea, și anume, constatarea cauzei

morții, vătămărilor corporale, ceea ce denotă că principiul non bis in idem nu este aplicabil

speței date.

4

procurorului a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței de încetare, fără careva

modificări.

corectă și legală, menționînd că, în cadrul examinării cauzei, procurorul a făcut trimitere la

prevederile art. 531 Cod de procedură penală, unde în alin. (1) lit. d) este indicat că procurorul

ierarhic superior este în drept să anuleze total sau parțial, modifice sau completeze prin

ordonanța motivată actele procurorului ierarhic inferior și a ofițerului de urmărire penală, însă

specifică că art. 287 Cod de procedură penală, unde sunt indicate drepturile generale ale

procurorului, este o normă specială, care reglementează procedura de anulare a unor anumite

acte ale procurorului ierarhic inferior, care constă în faptul, că procurorul dispune de drepturi

de a înainta demers judecătorului de instrucție. El este lipsit de dreptul de a anula ordonanță

de încetare și de scoatere a persoanei de sub urmărire penală, motiv din care consideră, că

procurorul nu a avut dreptul să anuleze ordonanța.

Dacă el considera, că au apărut careva fapte noi sau recente descoperite sau un viciu

fundamental, el urma să înainteze un demers către judecătorul de instrucție și în cazul

prezentării probelor, precum că într-adevăr motivele pe care el le invocă, sunt legale, decizia

urma să fie luată de către judecătorul de instrucție. În cazul dat, s-a constatat că procurorul a

ieșit din limitele competenței stabilite nu prin prisma art.531, care este o normă generală, dar

prin art. 287 alin. (2) Cod de procedură penală, care este o normă specială și de care

procurorul urma să se conducă în cazul dat.

Astfel, instanța de apel a apreciat că legal și întemeiat s-a dispus admiterea plângerii

înaintată de avocatul Stănescu V. în interesele inculpatului Creciunel N., în temeiul art. 299/1

și 313 Cod de procedură penală privind anularea ordonanței din 01 martie 2017, ca

întemeiată.

ordinar, prin care solicită casarea parțială a acesteia, în partea ce ține de încasarea

cheltuielilor judiciare suportate de stat la instrumentarea acestei cauze în sumă de 3677 lei, de

la inculpatul Creciunel N.

Procurorul indică în cererea de recurs că, potrivit prevederilor art. 227 alin. (1) Cod de

procedură penală „Cheltuieli judiciare sînt cheltuielile suportate potrivit legii pentru

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal”. Dispoziția art. 227 alin. (2) pct. 1) Cod de

procedură penală, prevede că „cheltuielile judiciare cuprind sumele plătite sau care urmează

a fi plătite martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor,

interpreților, traducătorilor și asistenților procedurali.” Conform art. 227 alin. (3) Cod de

procedură penală „cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu

prevede altă modalitate”.

Totodată, legislatorul a expus suficient de clar în art. 229 Cod de procedură penală

obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat.

5

În afară de aceasta, partea acuzării menționează că prin modificările recente operate în

legea procesual-penală, alin. (2) din art. 143 Cod de procedură penală au fost abrogate, ceea

ce încă o dată în plus confirmă faptul că cheltuielile de judecată urmează a fi puse în sarcina

inculpatului.

În drept, recurentul își întemeiază cererea pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

baza materialelor din dosar și raportat la criticele recurentului, Colegiul penal conchide

asupra inadmisibilității acestuia, pentru următoarele motive.

Soluția de inadmisibilitate a recursului depus de procuror se întemeiază, în drept, pe

dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, potrivit căreia instanța

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că cererea este vădit neîntemeiată.

Dispoziția art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate corespunzător de către

recurent. Prin urmare, recursul este declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, atunci

când titularul acestuia invocă în cerere temeiuri care în mod evident nu sunt subsecvente

circumstanțelor cauzei, sau când argumentele formulate de recurent nu au un fundament

juridic.

Reieșind din criticele expuse de procuror, se constată că acesta contestă decizia instanței

de apel, de altfel și soluția primei instanțe, în exclusivitate din considerentul că instanțele nu

au admis demersul părții acuzării de a dispune încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpat

în cuantum de 3677 lei, suportate de stat pentru instrumentarea acestui dosar.

Față de cele ce preced, Colegiul ține să noteze că găsește vădit nefondată revendicarea

procurorului în partea ce ține de pretinsa încălcare admisă de instanța de apel, prevăzută de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, privitor la neîncasarea cheltuielilor

judiciare din contul inculpatului pentru efectuarea expertizelor judiciare, dat fiind că, plățile

necesare pentru efectuarea unor atare acțiuni procesuale urmează a fi achitate din contul

mijloacelor bănești ale bugetului de stat, nu din contul inculpatului.

În același context, se evidențiază că, potrivit art. 75 alin. (3) din Legea nr. 68 din 14

aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, în cauzele penale,

cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei

judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art.142 alin.(2) din Codul de

procedură penală. Excepția despre care ne relevă legiuitorul cuprinsă în art. 142 Cod de

procedură penală, nu este incidentă cauzei date.

Din materialele dosarului se atestă că, expertizele judiciare nr. 1399 și nr. 287 din

23.01.2017 au fost ordonate de OSUP al SUP a IP Cimișlia, Ciubotaru A., în vederea

6

constatării mai multor circumstanțe legate de accidentul rutier și survenirea decesului lui

Sofronovici R. (a se vedea f.d.48, vol. I)

Prin urmare, corect instanțele de fond au statuat asupra faptului că, plata pentru

efectuarea expertizelor judiciare în sumă de 3677 lei, urmează a fi încasată din contul

bugetului de stat, dar nu a inculpatului Creciunel N., după cum pretinde procurorul.

Pe lîngă acestea, se remarcă că, conform art.229 alin.(l) Cod de procedură penală,

cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului, ceea ce

denotă faptul că, legea nu stabilește că, în exclusivitate la plata cheltuielilor este ținut doar

inculpatul.

Mai mult ca atît, corect procurorul a evidențiat în cererea de recurs despre aceea că, au

fost operate modificări în art. 143 Cod de procedură penală, fiind abrogat alin. (2) al acestui

articol, însă faptul dat nicidecum nu presupune că, cheltuielile judiciare suportate de stat

pentru efectuarea expertizelor judiciare urmează a fi încasate din contul inculpatului, întrucît

o atare prevedere legală expresă, în legea procesual-penală lipsește.

Din ansamblul considerentelor care preced, se conchide că cheltuielile suportate pentru

efectuarea expertizelor nominalizate supra urmează a fi acoperite de bugetul de stat, acestea

neputând face obiectul unei rambursări din partea inculpatului, în cazul în care acesta nu a

fost ordonatorul unor atare acțiuni procesuale.

Avînd în vedere cele expuse, instanța de recurs conchide că, în prezenta cauză nu se

constată admiterea erorilor de drept semnalate de recurent și prevăzute de art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală, iar la judecarea acestei cauze în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală și a pronunțat

o hotărîre legală și întemeiată, neexistând vreun temei pentru admiterea recursului în sensul

declarat de procuror.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul-șef interimar al procuraturii

UTA Găgăuzia, Caraivan Ruslan, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel

Comrat din 30 ianuarie 2018, în cauza penală privindu-l pe Creciunel Nicolae XXXXX, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 iunie 2018.

Președinte GORDILĂ Nicolae

Judecător CATAN Liliana

Judecător GUZUN Ion

7