1ra-524/2018 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-524/2018 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-524/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Nadejda Toma,

Judecătorii: Anatolie Țurcan și Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Nichitin Iuri, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Nichitin Iuri xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 18.04.2016 – 21.03.2016;

Instanța de apel: 25.05.2016 – 03.11.2016;

Instanța de recurs: 07.02.2017 – 21.03.2017;

Instanța de apel: 05.05.2017 – 28.11.2017;

Instanța de recurs: 02.02.2018 – 25.04.2018.

A C O N S T A T AT:

Nichitin Iuri a fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la 2 (doi) ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen

de 2 (doi) ani.

Conform art. 90 Cod penal, pedeapsa închisorii i-a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 3 (trei) ani.

Acțiunea civilă înaintată de părțile vătămate Parasca-Caraseni Nadejda,

Caraseni Alexandrina, Caraseni Iuliana și Caraseni Olga a fost admisă parțial

dispunându-se încasarea de la Nichitin Iuri:

- în beneficiul lui Parasca-Caraseni Nadejda a sumei de 206,73 (două sute

șase, 73) lei, cu titlu de prejudiciu material cauzat sănătății și cheltuieli judiciare,

precum și suma de 206,73 (două sute șase, 73) lei, cu titlu de prejudiciu moral, iar

în total suma de 413,46 (patru sute treisprezece, 46) lei;

- în beneficiul lui Caraseni Alexandrina a sumei de 1230,12 (una mie două

sute treizeci,12) lei, cu titlu de prejudiciu cauzat sănătății și 1230,12 (una mie două

sute treizeci,12) lei, cu titlu de prejudiciu moral, iar în total suma de 2460,24 (două

mii patru sute șaizeci, 24) lei;

- în beneficiul lui Caraseni Iuliana a sumei de 427,19 (patru sute douăzeci

și șapte,19) lei, cu titlu de prejudiciu material cauzat sănătății și 427,19 (patru sute

douăzeci și șapte, 19) lei, cu titlu de prejudiciu moral, iar în total suma de 854,38

(opt sute cincizeci și patru, 38) lei;

1

- în beneficiul lui Caraseni Olga suma de 586,13 (cinci sute optzeci și șase,

13) lei, cu titlu de prejudiciu material cauzat sănătății și 586,13 (cinci sute optzeci

și șase, 13) lei, cu titlu de prejudiciu moral, iar în total suma de 1172,26 (una mie

o sută șaptezeci și doi, 26) lei.

În rest, acțiunea civilă a fost respinsă.

Nichitin Iurii, la 24 februarie 2013, aproximativ la ora 08:30, deplasându-se la

volanul automobilul model „Hyundai H1”, n/î xxxxx, din direcția or. Stăuceni în

direcția or. Cricova, nu a manifestat prudență sporită, nu a ținut cont de condițiile

climaterice nefavorabile și starea carosabilului, a admis alunecarea anvelopelor pe

suprafața carosabilului, care era acoperit cu polei, contrar cerințelor art. 45

subpct. (1) și (2), art. 42 subpct. (2) din Regulamentul Circulației Rutiere, în

rezultatul cărui fapt a pierdut controlul asupra conducerii vehiculului, a ieșit pe

banda cu sens opus și s-a ciocnit cu automobilul model „Volkswagen Polo”, n/î

xxxxx, condus de Parasca-Caraseni Nadejda, care se deplasa regulamentar din sens

opus, din direcția orașului Cricova, ambele unități de transport au fost tehnic

defectate considerabil.

În rezultatul accidentului rutier, pasagerilor minori ce s-au aflat în

automobilul model „Volkswagen Polo”, le-au fost cauzate următoarele leziuni,

după cum urmează:

- Caraseni Alexandrina, conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 180D din 05 februarie 2014, vătămare corporală medie;

- Caraseni Iuliana, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 177 D

din 03 februrie 2014, contuzia țesuturilor moi multiple a corpului, comoție

cerebrală, care nu se supun calificării medico-legale;

- Caraseni Olga, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 178D din

31 ianuarie 2014, vătămare corporală ușoară, iar lui Parasca-Caraseni Nadejda,

conform raportului de expertiză nr. 219D din 03 februarie 2014, vătămare

corporală neînsemnată.

Nadejda, totodată reprezentantul părților vătămate și civile Caraseni

Alexandrina-Elena, Caraseni Iuliana și Caraseni Olga au declarat apel,

solicitând casarea sentinței în latura civilă, și anume în partea prin care a fost

respinsă acțiunea civilă, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care aceasta să fie

admisă integral în mărimea solicitată, deoarece instanța neîntemeiat a respins o

parte din pierderile financiare suportate de părțile vătămate, cu toate că în urma

accidentului rutier partea vătămată Parasca-Caraseni Nadejda a fost sustrasă de la

activitatea sa în cadrul întreprinderii individuale și din această cauză a suferit un

venit ratat ce constituie suma de 15609,40 lei.

La fel, în legătură cu aflarea fiicelor în spital, a avut necesitate de a întreține

multiple convorbiri telefonice cu acestea și medicii spitalului, cu reprezentanții

organelor de urmărire penală, angajații Companiei de asigurări „Asito” care,

conform facturii fiscale Orange nr. 1439526 din 18 decembrie 2013, constituie

suma de 1045,50 lei, precum și suma de 1645 lei, ce reprezintă cheltuielile pentru

motorină - deplasări la compania de asigurări pentru expertiza automobilului

avariat și deplasările efectuate la spital cu un automobil închiriat, fiind achitată

2

suma de 45000 lei, astfel prejudiciul material constituind suma totală de 64847,77

lei;

Au menționat apelanții, că instanța deși corect a dispus încasarea

prejudiciului moral, totuși incorect a diminuat suma acestuia, care a fost

argumentată, deoarece în urma acțiunilor infracționale ale inculpatului, patru

persoane s-au ales cu vătămări corporale, dintre care trei minori, fapt ce le-a

cauzat dureri fizice, dar și stres psihologic puternic, emoții negative de lungă

durată și griji pentru sănătatea copiilor, suferite de toți membrii familiei, astfel că

suma prejudiciului moral în sumă totală de 60000 lei va fi unul echitabil, reieșind

din gradul de suferințe cauzat.

La fel, au invocat apelanții, că prima instanță nu s-a expus asupra

cheltuielilor pentru asistența juridică acordată de avocat, care rezultă din

contractul nr. 27/2014 din 12 mai 2014, în baza căruia s-a achitat un onorariu de

2000 lei, precum și asupra acțiunii civile înaintate de către partea vătămată

Caraseni Gheorghe, care a solicitat încasarea de la inculpat în folosul său a

prejudiciului material în sumă de 10419 lei și a celui moral în sumă de 15000 lei,

care deși a fost menționată în partea descriptivă a sentinței, în dispozitiv lipsește

soluționarea acesteia.

3.1. Inculpatul, la fel a contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia

și pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că nu au fost prezentate probe

ce ar fi demonstrat vinovăția sa.

În opinia inculpatului, prima instanță și-a bazat concluziile pe declarațiile lui

Parasca–Caraseni Nadejda și Caraseni Alexandrina, lăsând fără apreciere

declarațiile sale și ale martorului Spinatiev Alexand; instanța nu a exclus ipoteza

vinovăției celui de-al doilea conducător auto și a ignorat concluziile expertizei

auto-trasologică, din care rezultă că conducătorul automobilului „Volkswagen

Polo” avea posibilitatea tehnică de a evita tamponarea cu automobilul „Hyundai

H1” folosind frâna; expertiza efectuată pe caz nu a stabilit vreo legătură de

cauzalitate între acțiunile lui și urmăririle rezultate din accidentul rutier; la

examinarea cazului nu s-a luat în considerație condițiile climaterice și starea

drumului asupra producerii accidentului rutier, deși urmau să țină cont în

corespundere cu pct. 12 alin. (4), (5) al Hotărârii Plenului Curții Supreme de

Justiție nr. 20 din 08 iulie 1999, precum și faptul că la numirea expertizei nu a fost

prezentat expertului automobilul părții adverse; vătămările corporale ce au fost

cauzate lui Caraseni Alexandrina nu au legătură cauzală cu accidentul rutier, ci ca

urmare a căderii în șanț, deja după accident, deoarece nu era fixată centura de

siguranță.

Apelantul a afirmat, că la stabilirea pedepsei, instanța nu a ținut seama de

circumstanțele atenuante prezente la caz, că nu are antecedente penale, dar are la

întreținere un copil minor, lipsa indicatorului rutier „Drum lunecos”, lipsa

deservirii corespunzătoare a acestei porțiuni de traseu de către serviciile de

gestionare a drumurilor, că nu a depășit viteza regulamentară, și ca urmare i-a

aplicat o pedeapsă prea severă.

În opinia apelantului, prima instanță incorect a dispus și aplicarea pedepsei

complementare, deoarece conducerea unității de transport constituie o necesitate

vitală pentru el de a duce copilul la școală, în interese de serviciu, iar privându-l de

3

acest drept va fi în imposibilitate de a asigura existența familiei, aceasta fiind unica

sursă de venit.

2016, au fost admise parțial apelurile declarate de părțile vătămate și inculpat,

casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care lui Nichitin Iuri, recunoscut vinovat în baza art. 264

alin.(1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de

200 unități convenționale, echivalentul a 4000 (patru mii) lei.

A fost admisă parțial acțiunea civilă, în partea încasării prejudiciului moral,

dispunându-se încasarea de la Nichitin Iuri în beneficiul lui Parasca-Caraseni

Nadejda suma de 2000 (două mii) lei, și în folosul ei a câte 2000 (două mii) lei

pentru minorele Caraseni Alexandrina, Caraseni Iuliana și Caraseni Olga, în rest

cerințele au fost respinse, ca neîntemeiate.

Acțiunea civilă înaintată de Parasaca-Caraseni Nadejda cu privire la

încasarea prejudiciului material a fost admisă în principiu, urmând ca asupra

despăgubirilor materiale să se expună instanța în ordinea procedurii civile.

părțile vătămate Parasca-Caraseni Nadejda, Caraseni Alexandrina,

Caraseni Iuliana, Caraseni Olesea și Caraseni Gheorghe, care invocând temeiurile

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, au solicitat

casarea deciziei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Nichitin Iurie să-i

fie stabilită o pedeapsă mai aspră, cu admiterea integrală a acțiunii civile, deoarece

pedeapsa aplicată inculpatului de instanța de apel este neproporțională cu

gravitatea infracțiunii și urmările survenite; pentru fapta săvârșită inculpatul

urmează a fi privat de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un anumit

termen, acesta prezentând pericol pentru alți participanți ai traficului rutier.

Recurenții au invocat, că instanța de apel neîntemeiat a admis în principiu

acțiunea civilă în partea prejudiciului material, lăsând ca asupra cuantumului

acestuia să se expună instanța în ordinea procedurii civile, pe când au fost

prezentate documente care confirmă atât cheltuielile pentru investigarea

medicală și tratament, cât și pierderile financiare suportate.

În opinia recurenților, neargumentată a rămas de instanță și suma dispusă

spre încasare cu titlu de prejudiciu moral în mărime de 8000 lei; instanța nu s-a

pronunțat asupra acțiunii civile înaintate de partea civilă Caraseni Gheorghe, care

a rămas fără soluționare atât în partea prejudiciului material, cât și cel moral.

5.1. Inculpatul, la fel a declarat recurs ordinar, invocând temeiul prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicitând casarea hotărârilor

judecătorești, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că instanța de

apel nu s-a expus asupra tuturor argumentelor invocate de el în apel, astfel, repetat

a indicat aceleași motive ca și în apel descrise la pct. 3 al prezentei decizii.

21 martie 2017 au fost respinse ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de

părțile vătămate Parasca-Caraseni Nadejda, Caraseni Iuliana, Caraseni Olga și

Caraseni Alexandrina-Elena și de inculpatul Nichitin Iuri, admis recursul declarat

de Caraseni Gheorghe, casată parțial decizia instanței de apel în latura civilă și

4

dispusă rejudecarea cauzei în această parte în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

În rest, decizia instanței de apel a fost menținută.

6.1. Cu referire la recursul părților vătămate Parasca-Caraseni

Nadejda, Caraseni Alexandrina, Caraseni Iuliana, și Caraseni Olesea, instanța

de recurs a conchis că instanța de apel, just a admis apelul inculpatului în latura

stabilirii pedepsei, concluzionând că la soluționarea acestei chestiunii, prima

instanță nu a acordat deplină eficiență dispozițiilor art. art. 7, 61, 75 Cod penal și

nu a argumentat în sentință motivul neaplicării pedepsei alternative prevăzute de

lege în sancțiunea articolului de care a fost găsit vinovat.

Instanța de recurs a menționat că, instanța de apel întemeiat a constatat că

prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatului nu a ținut cont de persoana

acestuia, de circumstanțele atenuante prezente în cauză și de scopul pedepsei

penale, care este restabilirea echității sociale și corectarea inculpatului.

În prezența circumstanțelor descrise, instanța de apel a considerat legală

concluzia instanței de apel referitor la aplicarea pedepsei sub formă de amendă

inculpatului, din motiv că cea stabilită de prima instanță nu este proporțională

faptei comise de către acesta.

Cu referire la argumentele părților vătămate invocate asupra soluției

instanței de apel în latura civilă, instanța de recurs a menționat, că prejudiciul

moral dispus spre încasare de la inculpat în folosul părților vătămate

Parasca-Caraseni Nadejda, Caraseni Alexandrina, Caraseni Iuliana,

Caraseni Olesea în mărime de câte 2000 lei, pentru fiecare, este unul echitabil, la

care instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 1423 alin. (1) Cod civil

coroborat cu art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală, iar la determinarea

cuantumului acestuia, a reținut atât gravitatea suferințelor psihice ale părților

vătămate, cât și date obiective care certifică acest fapt, și anume nivelul suportării

de către acestea a suferințelor psihice în urma vătămării corporale aduse sănătății

acestora, luându-se în considerație gradul de vinovăție al autorului prejudiciului,

consecințele survenite, precum și măsura în care această compensare poate aduce

satisfacție persoanei vătămate.

Instanța de recurs a considerat ca fiind corectă concluzia instanței de apel,

care a admis în principiu acțiunea civilă, privind încasarea prejudiciului material,

lăsând ca asupra cuantumului acestuia să se pronunțe instanța în ordinea

procedurii civile, deoarece bonurile de plată în confirmarea cheltuielilor suportate

de partea vătămată Parasca-Caraseni Nadejda anexate la materialele cauzei, nu

confirmă suma prejudiciului solicitat de către aceasta, bonul fiscal nr. 1082 din

02 ianuarie 2014 de la Compania „Orange” nu certifică cheltuielile pentru

convorbirile telefonice cu persoanele indicate în cererea de chemare în judecată

pe toată perioada urmăririi penale de la producerea accidentului, dar certifică

doar suma achitată, contractul nr. 1 din 23 ianuarie 2014, este un contract de

vânzare-cumpărare, dar nu de locațiune a automobilului, care a fost încheiat până

la ziua producerii accidentului.

Referitor la pretenția de încasare a venitului ratat, calculat pe zile și ore,

reieșind din certificatul de venit, instanța de recurs a stabilit, că acesta nu a fost

eliberat de un organ competent, ca organul fiscal, mai mult, venitul ratat urma a fi

5

probat de către persoana vătămată, precum că s-a aflat la procuratură, la compania

de asigurare, la consultații și investigații medicale, la ofițerul de urmărire penală,

în judecată, pentru a putea fi încasat în mărimea solicitată.

Cu referire la recursul declarat de inculpatul Nichitin Iuri sub aspectul

temeiului de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

instanța de recurs a punctat, că motivul invocat de recurent nu este aplicabil din

punct de vedere al prezentei erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței

de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Instanța de recurs a conchis, că instanța de apel, care a menținut soluția

primei instanțe în partea vinovăției inculpatului, în baza probelor administrate

legal de către organul de urmărire penală, pe care suplimentar și minuțios le-a

verificat în ședința de judecată, le-a dat o apreciere justă din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind

cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect ajungând la concluzia

privind vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264

alin. (1) Cod penal, încadrarea juridică a acțiunilor acestuia fiind justă.

Concluzia instanței are la bază declarațiile inculpatului, a părților vătămate

Parasca-Caraseni Nadejda, Caraseni Alexandrina, a martorului Spinatiev Alexandr,

a expertului Tverdohleb Mihail și actele cauzei: procesele-verbale de cercetare a

locului accidentului rutier din 24 decembrie 2013, tabelul fotografic și schița

accidentului rutier, rapoartele de examinare medicală de constatare a consumului

alcoolului, stării de ebrietate și a naturii ei nr. 2270 și nr. 2299 din 24 decembrie

2013, rapoartele de expertiză medico-legale nr. 180/D, 177/D, 178/D și 219/D din

05 februarie 2014, 03 februarie 2014, 31 ianuarie 2014 în privința părților

vătămate, probe care sunt detaliat descrise în textul deciziei instanței de apel, cât

și la pct. 7.2. al prezentei hotărâri.

Cu referire la recursul ordinar declarat de Caraseni Gheorghe, instanța

de recurs a constatat, că contrar prevederilor art. 414, 417 alin. (1) pct. 7)-8) Cod

de procedură penală, instanța de apel nu a îndeplinit aceste stricte prevederi ale

legii, din sensul cărora rezultă că nerespectarea acestor cerințe echivalează cu

nerezolvarea fondului apelului, fapt ce atrage după sine casarea parțială a deciziei

instanței de apel.

În acest sens instanța de recurs a accentuat, că Caraseni Gheorghe a invocat

ilegalitatea deciziei, din motiv că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

temeiurilor invocate în apel referitor la faptul că prima instanță nu s-a expus

asupra acțiunii civile declarate de el, prin care a solicitat încasarea prejudiciului

moral în mărime de 15000 lei și a prejudiciului material în sumă de 10419,70 lei.

Astfel, potrivit părții dispozitive a deciziei instanței de apel, aceasta a admis

parțial apelul părților vătămate Parasca-Caraseni Nadejda, Caraseni Alexandrina,

Caraseni Iuliana și Caraseni Olesea, însă, reieșind din partea descriptivă a deciziei,

instanța de apel expunând fondul apelului declarat de părțile vătămate, a descris

și temeiurile invocate de Caraseni Gheorghe, referitor la faptul că prima instanță

nu s-a expus asupra cerințelor sale din apel, în privința acțiunii civile înaintate de

către ultimul, deși dânsul a solicitat admiterea integrală a acesteia (f.d. 86-88

vol.III).

6

Prin urmare, instanța de recurs a statuat, că, prin nepronunțarea instanței

de apel asupra motivului invocat de către Caraseni Gheorghe, instanța de apel a

încălcat dreptul părții la un proces echitabil.

2017, a fost admis apelul părții vătămate și civile Caraseni Gheorghe și a avocatului

său Țurcan Veaceslav, casată sentința în partea civilă privind nesoluționarea

acțiunii civile a părții vătămate și civile Caraseni Gheorghe cu pronunțarea în

această parte a unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care acțiunea civilă cu privire la încasarea daunei materiale de la inculpatul

Nichitin Iuri în beneficiul părții vătămate Caraseni Gheorghe a fost admisă în

principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să se pronunțe

instanța în ordinea procedurii civile.

A fost încasat de la inculpatul Nichitin Iuri în beneficiul părții vătămate și

civile Caraseni Gheorghe suma de 2000 (două mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral.

În rest, sentința și modificările operate în aceasta prin decizia Curții de Apel

Chișinău din 03 noiembrie 2016, menținute prin decizia Colegiului penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție din 21 martie 2017, au fost menținute.

7.1. Întru argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a constatat, că

prima instanță nu s-a expus asupra acțiunii civile declarate de Caraseni Gheorghe,

prin care a solicitat încasarea prejudiciului moral în mărime de 15000 lei și a

prejudiciului material în sumă de 10419,70 lei, considerând necesar de a încasa de

la Nichitin Iuri în beneficiul părții vătămate și civile Caraseni Gheorghe dauna

morală în mărime de 2000 lei, ținând cont de practica CEDO privitor la modul de

încasare a prejudiciului moral, cât și de prevederile art. art. 1423 Cod civil,

conform căruia, mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de

către instanța judecătorească reieșind din caracterul și gravitatea suferințelor

psihice și fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului

prejudiciului, (dacă vinovăția este condiție a răspunderii), și de măsura în care

această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța

judecătorească, luând în considerație circumstanțele în care a fost cauzat

prejudiciul (locul, timpul, vârsta etc.), precum și statutul social al persoanei

vătămate.

Mărimea prejudiciului moral nu depinde de mărimea prejudiciului material.

În speță, dauna morală fiind exprimată prin faptul că Caraseni Gheorghe a

suportat unele suferințe morale în urma prejudiciului cauzat prin infracțiune de

către inculpatul Nichitin Iuri.

Cu referire la prevederile art. 387 alin. (3) Cod de procedură penală, instanța

de apel a constatat că de către partea vătămată și civilă Caraseni Gheorghe și de

către avocatul său Țurcan Veaceslav nu au fost prezentate careva probe

incontestabile pentru stabilirea cuantumului concret a prejudiciului material

cauzat. Nu au fost prezentate careva probe ce ar ține de valoarea pagubei aduse lui

și nu este posibil de constatat fără a amâna judecarea cauzei, considerând necesar

de admis în principiu acțiunea civilă cu privire la încasarea daunei materiale de la

inculpatul Nichitin Iuri în beneficiul părții vătămate și civile Caraseni Gheorghe,

lăsând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța civilă.

7

penală, declară recurs ordinar, solicitând casarea deciziei instanței de apel cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care acțiunea civilă înaintată de Caraseni Gheorghe să fie respinsă.

Consideră recurentul că instanța de apel a comis o eroare gravă

considerându-l pe Caraseni Gheorghe parte vătămată, iar în conținutul deciziei

această afirmație nu este argumentată în nici un fel.

Susține recurentul, că în momentul producerii accidentului cet. Caraseni

Gheorghe nu se afla în automobilul model „Volkswagen Polo”, n/î xxxxx, el nu este

parte implicată în acest accident rutier și ancheta judiciară nu l-a recunoscut ca

parte vătămată, respectiv nici nu putea să i se cauzeze daună morală survenită în

rezultatul accidentul rutier produs la 24 decembrie 2013.

Evidențiază recurentul, că prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestei

cereri, deoarece Caraseni Gheorghe nicicând nu a făcut declarații în legătură cu

pretențiile sale (compensații materiale) și nici nu le-a argumentat sau justificat în

vreun fel. Cererea a fost completată și înaintată din numele lui, de către avocatul

soției sale - cet. Parasca-Caraseni Nadejda.

Mai remarcă inculpatul, că Caraseni Gheorghe a ignorat ședințele de

judecată de trei ori consecutiv, manifestând astfel atitudinea lipsită de respect față

de instanță. Consideră că instanța de apel a ignorat cererea sa din 16 iunie 2017

cu nr. 16932.

pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În susținerea poziției sale, acuzatorul de stat invocă că instanța de apel, în

urma unei analize ample a probelor, corect a reținut încadrarea juridică a faptelor

săvârșite de inculpat, adoptând o soluție corectă de condamnare.

Totodată, acțiunile efectuate de organul de urmărire penală sunt legale, iar

careva încălcări ale prevederilor legii procesual penale nu au fost admise.

Referitor la motivele invocate în recurs privind soluționarea acțiunii civile

înaintate de Caraseni Gheorghe, procurorul a menționat că aceste argumente au

constituit obiect de examinare în instanța de apel, iar o altă opinie asupra probelor

care au fost puse la baza hotărârii nu poate servi temei pentru reexaminarea

cauzei.

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

8

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul recursului declarat de inculpat, se atestă că

acesta critică decizia instanței de apel sub aspectul temeiurilor de casare

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 1), 6) Cod de procedură penală, potrivit căror

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile când nu au fost respectate

dispozițiile privind competența după calitatea persoanei, când instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

În esență, recurentul critică decizia instanței de apel dintr-un singur

considerent, și anume că, în viziunea sa, instanța de apel greșit a soluționat

acțiunea civilă înaintată de partea vătămată și civilă Caraseni Gheorghe.

Astfel, în privința temeiului pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 1)

Cod de procedură penală, în sensul că nu au fost respectate dispozițiile privind

competența după calitatea persoanei, Colegiul penal menționează că inculpatul nu

a motivat recursul din punctul de vedere a erorii de drept nominalizate, care ar

constitui temei de implicare a instanței de recurs în soluția adoptată de instanța

de apel. Or, prin competență după calitatea persoanei se au în vedere situațiile

când instanțele de judecată au încălcat prevederile legale potrivit cărora acestea

au competența de a examina cauzele penale în raport cu calitatea făptuitorului

implicat în cauza respectivă.

În speță, însă judecarea cauzei a avut loc cu respectarea competenței, iar

careva încălcări ale prevederilor legii procesual penale nu au fost admise.

Tot aici, instanța de recurs ține să menționeze, că în circumstanțele în care

recursul nu este motivat sub aspectul temeiului de casare invocat, instanța de

recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al

inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Această afirmație își găsește suport juridic în conținutul art. 24 alin. (2) Cod

de procedură penală, unde este statuat, că instanța judecătorească nu este organ

de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decât interesele legii.

Sub aspectul temeiurilor de casare prevăzute la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală și invocate de recurent în cererea de recurs, Colegiul penal

evidențiază, că acestea nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului în cauză,

din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

9

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Totodată, conform prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au

dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Având în vedere prevederile legale citate, Colegiul penal, verificând

subsidiar materialele dosarului, specifică că instanța de apel, cu respectarea

prevederilor art. 436 alin. (3) Cod de procedură penală, a examinat cauza sub toate

aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă referitor la acțiunea

civilă înaintată de către Caraseni Gheorghe, care este argumentată și

corespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în

ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și,

totodată, care au fost just apreciate de instanța de apel prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală.

În acest context, instanța de recurs statuează, că potrivit materialelor cauzei,

Caraseni Gheorghe împreună cu avocatul Țurcan Veaceslav, au înaintat acțiune

civilă în prima instanță prin care au solicitat recunoașterea acestuia ca parte civilă

și repararea din contul inculpatului a prejudiciului material în sumă de 10419,70

lei și a prejudiciului moral în sumă de 15000 lei (f.d. 2-5, vol.II).

Colegiul penal atestă, că instanța de apel având în susținere prevederile

art. 219 alin. (2) pct. 1), 4) Cod de procedură penală și art. art. 616, 1423 Cod civil,

corect a dispus încasarea din contul inculpatului a sumei de 2000 lei, cu titlu de

prejudiciu moral în beneficiul părții civile Caraseni Gheorghe, reținând în acest

sens că în urma accidentului rutier de săvârșirea căruia a fost recunoscut vinovat

Nichitin Iuri, partea civilă a suportat anumite suferințe psihice și emoții negative

în legătură cu starea sănătății atât a soției cât și a copiilor minori implicați în

accidentul rutier.

De asemenea, cu referire la pretenția părții civile Caraseni Gheorghe privind

repararea prejudiciului material, instanța de apel corect a statuat, că instanței de

judecată nu i-au fost prezentate probe incontestabile pentru stabilirea

cuantumului prejudiciului material solicitat, iar din acest considerent prin prisma

art. 387 alin. (3) Cod de procedură penală, acțiunea civilă urmează a fi admisă în

principiu, lăsând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască

instanța de judecată în ordinea procedurii civile.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs apreciază ca fiind lipsite de suport

juridic afirmațiile recurentului cu privire la faptul, că instanța de apel a soluționat

o acțiune civilă care nu are legătură cauzală cu accidentul rutier.

Totodată, instanța de recurs nu poate reține afirmațiile recurentului prin

care se invocă că Caraseni Gheorghe nu a fost prezent în momentul comiterii

accidentului rutier și din acest motiv el nu ar fi îndreptățit la recuperarea

prejudiciului moral, deoarece după cum s-a stabilit și de către instanțele de fond,

familia lui Caraseni Gheorghe, adică soția și trei fiice minore ale acestora, au fost

implicate într-un accident rutier, de producerea căruia a fost găsit vinovat

inculpatul, iar legislația procesual penală permite persoanelor fizice cărora le-au

fost cauzate prejudicii materiale sau morale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau

10

inacțiunea) interzisă de legea penală sau în legătură cu săvârșirea acesteia, să

înainteze acțiune civilă prin depunerea unei cereri, adresate procurorului sau

instanței de judecată.

Prin urmare, instanța de recurs specifică că, așa cum rezultă din textul

deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu

prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală și aceasta cuprinde

temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la adoptarea soluției expuse în

pct. 7 al prezentei hotărâri.

Subsidiar, Colegiul penal mai menționează, că deși recurentul susține că

instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt considerându-l pe

Caraseni Gheorghe concomitent și parte civilă, dar și parte vătămată, totuși

instanța de recurs consideră că acest motiv nu constituie temei de casare al

deciziei atacate, deoarece soluția instanței de apel cu privire la soluționarea

acțiunii civile înaintate de Caraseni Gheorghe, este corectă.

Reieșind din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la

examinarea recursului declarat de inculpatul Nichitin Iuri, nu au fost stabilite

careva erori de drept care ar condiționa casarea deciziei contestate,

impunându-se soluția inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Nichitin Iuri

xxxxx, în propria cauză penală, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 28 noiembrie 2017, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 iunie 2018.

Președinte Nadejda Toma

Judecătorii Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

11