1ra-909/18 — art.201-1 alin.3 lit.a CP

1ra-909/18 — art.201-1 alin.3 lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-909/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 mai 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Bălți din 19 mai 2016 și a deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 25 ianuarie 2017, declarate de către partea vătămată Popovici Svetlana și

inculpatul

Isacenco Ruslan.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

vinovat și condamnat în baza art.2011 alin.(3) lit.a) la 5 ani și 6 luni închisoare și în baza

art.2011 alin.(2) lit.b) Cod penal la 1 an închisoare, iar în temeiul art.84 alin.(1) Cod penal,

pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă de 6 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip închis.

exprimată prin acțiuni intenționate, manifestate fizic și verbal, comise de către frate asupra

surorii sale soldate cu provocarea suferinței fizice, psihice și prejudiciului moral în

următoarele circumstanțe. La 08 martie 2015, aproximativ la ora 20.00, Isacenco Ruslan

aflându-se în domiciliul din str.xx, mun.xx, unde locuiește împreună cu sora sa Popovici

Svetlana, fiind în stare de ebrietate, a iscat un conflict în familie în procesul căruia a înjurat-o

pe Popovici Svetlana cu cuvinte necenzurate, înjosindu-i cinstea și demnitatea și i-a aplicat

mai multe lovituri cu o bară de fier în regiunea capului și corpului cauzându-i, conform

raportului de expertiză medico-legală nr.84/D din 18.03.2015, vătămări corporale grave a

integrității corporale.

Tot el, Isacenco Ruslan, la începutul lunii februarie 2015, aflându-se în domiciliul din

str.xx, mun.xx, unde locuiește împreună cu sora sa Popovici Svetlana, fiind în stare de

ebrietate, a iscat un conflict în familie în procesul căruia a înjurat-o pe Popovici Svetlana cu

cuvinte necenzurate, înjosindu-i cinstea și demnitatea și i-a aplicat mai multe lovituri cu

pumnii în regiunea feței cauzându-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr.110/D

din 28.03.2015, vătămări corporale medii a integrității corporale.

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri prin care să fie

dispusă achitarea inculpatului, pe motiv că din probele administrate nu se confirmă vinovăția

acestuia în cele incriminate; - incorect instanța a constatat că vătămările corporale cauzate ei

au fost provocate de R.Isacenco, deoarece în luna februarie a fost tamponată de o mașină, în

urma căreia i-a fost rupt maxilarul, iar în luna martie a fost maltratată în parc; - inculpatul a

fost internat în Spitalul de Psihiatrie, iar examinarea cauzei la data de 12.05.2016, a avut loc

1

în lipsa acestuia.

admis apelul declarat de către partea vătămată S.Popovici, casată parțial sentința din alte

motive, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Isacenco Ruslan s-a considerat vinovat în baza art.2011 alin.(3) lit.a) la 5 ani și 6 luni

închisoare și în baza art.2011 alin.(2) lit.b) Cod penal la 1 an închisoare. În temeiul art.84

alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate i-

a fost stabilită pedeapsa definitivă de 6 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip

semînchis. În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a constatat că prima instanță a verificat complet, sub toate aspectele și

în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor și corect a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului

R.Isacenco în baza art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal - violență în familie, adică acțiunea

intenționată, manifestată fizic și verbal, comisă de un membru al familiei în privința altui

membru al familiei, prin aplicarea violenței psihice și fizice, soldate cu provocarea

suferințelor psihice și morale, cu cauzarea vătămării grave a integrității corporale, precum

și art.2011 alin.(2) lit.b) Cod penal - violență în familie, adică acțiunea intenționată, comisă

de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, prin aplicarea violenței psihice

și fizice, soldate cu provocarea suferințelor psihice și morale, cu cauzarea vătămării medii a

integrității corporale. Instanța a indicat că soluția în cauză se confirmă prin declarațiile

martorilor M.Gaina, A.Oglinda, L.Bunduchi, O.Cosovschi, S.Gaina, N.Andruseac, cât și

probele scrise - cererea lui S.Popovici din 09.03.2015 privind maltratarea sa de către fratele

R.Isacenco; înștiințarea din punctul traumatologic din 08.03.2015; procesele-verbale de

cercetare la fața locului - casa de locuit din str.xx, mun.xx din 09.03.2015, de unde a fost

ridicată o rangă metalică și de examinare a acesteia din 10.03.2015; de ridicare din

0.9.03.2015, 13.03.2015, 18.03.2015 și respectiv, de examinare a hainelor lui S.Popovici și

ale lui R.Isacenco, pe care s-au depistat pete de sânge; rapoartele de expertiză medico-legală

a lui S.Popovici nr.84/D din 18.03.2015, nr.110/D din 28.03.2015, nr.224 din 02.04.2015

conform căruia pe ranga metalică au fost depistate urme de sânge de om, care a putut proveni

pe seama sângelui părții vătămate S.Popovici; procesele-verbale de audiere a părții vătămate

S.Popovici și a martorilor.

Din analiza materialului probator administrat, instanța de apel a concluzionat că nu

există dubii rezonabile în ce privește constatarea vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunilor incriminate, ce combat afirmațiile părții vătămate, care susține că nu inculpatul

a lovit-o și i-a cauzat vătămările corporale medii și grave.

Instanța de apel a apreciat afirmațiile părții vătămate invocate în apel ca fiind

declarative, considerând că acestea nu corespund cu împrejurările și soluția constatată de

prima instanță privind vinovăția inculpatului.

Referitor la incriminarea violenței în familie cu cauzarea de către R.Isacenco a

leziunilor corporale medii lui S.Popovici, avute loc la începutul lunii februarie 2015, instanța

de apel, reținând raportul de expertiză medico-legală nr.110/D din 28.03.2015, din care

rezultă că partea vătămată a suportat un traumatizm facial manifestat prin fractură de

mandibulă pe stânga, primit la locul de trai, fiind bătută de o persoană cunoscută, că în aspect

medico-legal, fractura de mandibulă a apărut în rezultatul acțiunii directe, prin lovire a unui

corp contondent (de exemplu pumn, picior, etc.), că apariția fracturii de mandibulă prin

tamponarea corpului cu părțile externe a unui automobil aflat în mișcare, fară careva alte

leziuni corporale (consecințe) caracteristice acestei forme de accident rutier - se exclude.

Fractura de mandibulă, separat, după criteriul dereglării de lungă durată a sănătății (mai mult

de 21 zile) se califică la vătămare corporală medie și nicidecum nu a influențat asupra

2

gravității vătămărilor corporale primite la 08.03.2015 și descrise în raportul de expertiză

nr.84/D din 11.03.2015, cât și descrierile radiologice din fișa medicală a SMB cu nr.3487

(corespunzător circumstanțelor din 08.03.2015) nu indică despre prezența căreiva fracturi

învechite de mandibulă, fapt ce o încadrează ca leziune corporală ce putea apărea primar sau

ca fractură repetată și în circumstanțele din 08.03.2015, ceea ce exclude versiunea înaintată

de partea vătămată, precum că leziunile în regiunea mandibulei nu puteau apărea în rezultatul

lovirii cu un taxi, în urma acidentului rutier. Faptul dat se confirmă și prin declarațiile

martorului M.Găina, care a declarat că S.Popovici a spus soției sale că a fost lovită de fratele

său, iar ulterior a spus că a fost lovită de taxi, având o fractură la nas și mandibulă, deși

aceasta nu avea poliță de asigurare medicală, i-a acordat ajutor medical, cunoaște că are

starea materială grea și a îndreptat-o la tratament la spital, despre acest fapt a comunicat

lucrătorilor de poliție.

Referitor la învinuirea adusă privind cauzarea vătămării corporale grave din

08.03.2015, instanța de apel a constatat că și aceasta se probează prin concluziile din raportul

de expertiză medico-legală nr.84/D din 18.03.2015, prin care s-a constatat că lui S.Popovici i-

au fost cauzate leziuni sub formă de traumatizm combinat-cranio-cerebral, manifestat prin

contuzie cerebrală, plagă contuză a regiunii frontale pe stânga, echimoză în regiunea frontale

pe stânga, fractura oaselor nasului, fractură de mandibulă pe stânga; traumă închisă a cutiei

toracice manifestată prin fracturi multiple bilaterale de coaste cu deplasare, pe stânga - 4-5 și

7-8, pe dreapta - 4-6, fractură de omoplat pe dreapta; traumă a membrelor superioare sub

formă de echimoze în regiunea brațelor, fractură a osului doi metacarpian a mînii stîngi, care

puteau apărea în timpul indicat inclusiv și circumstanțele indicate în ordonanță, în urma

acțiunii de mai multe ori a unui corp (corpuri) contondent. La fel, s-a constatat că apariția

leziunilor corporale prin cădere de la înălțimea propriului corp se exclude, după descrierile

din fișa medicală nu se poate de identificat concret obiectul vulnerant (obiectele vulnerante)

cu care au fost pricinuite leziunile corporale, după primirea leziunilor corporale descrise nu se

exclude faptul că S.Popovici putea săvârși careva acțiuni concrete, de exemplu să se miște o

perioadă oarecare de timp.

În susținerea concluziei privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor

imputate, instanța de apel a făcut referire și la elementele de fapt dobândite din probele scrise

ale cauzei penale, printre care - cererea părții vătămate S.Popovici, care a solicitat tragerea la

răspundere penală a fratelui R.Isacenco, care la 08.03.2015 a bătut-o cu o rangă metalică,

înștiințarea parvenită la IP Bălți din punctul traumatologic din care rezultă că S.Popovici la

08.03.2015 a fost bătută la domiciliu de fratele său, procesele-verbale de cercetare la fața

locului, de examinare a obiectelor ridicate, recunoscute ca corpuri delicte, precum și

concluziile raportului de expertiză nr.110/D din 28.03.2015 referitor la delimitarea leziunilor

corporale primite de S.Popovici la începutul lunii februarie 2015 și la 08.03.2015, prin care s-

a stabilit că fractura de mandibulă, separat, după criteriul dereglării de lungă durată a sănătății

(mai mult de 21 zile) se califică la vătămare corporală medie și nicidecum nu a influențat

asupra gravității vătămărilor corporale primite la 08.03.2015 și descrise în raportul de

expertiză nr.84/D din 11.03.2015, iar din descrierile radiologice din fișa medicală a SMB cu

nr.3487 (corespunzător circumstanțelor din 08.03.2015) nu indică despre prezența căreva

fracturi învechite de mandibulă, fapt ce o încadrează ca leziune corporală ce putea apărea

primar sau ca fractură repetată și în circumstanțele din 08.03.2015.

Instanța de apel a menționat că datele stabilite, combat afirmațiile părții vătămate că

leziunile medii primite au fost în rezultatul lovirii de un taxi, că a fost bătută în parc și că nu a

fost lovită de fratele său, precum și faptul că nu a fost demonstrată vina lui R.Isacenco, că el

nu este vinovat și că învinuirea a fost inventată, deoarece cumulul probelor cercetate în prima

instanță și suplimentar în instanța de apel demonstrează cu certitudine existența infracțiunilor

și vinovăția inculpatului.

3

Neîntemeiat a considerat instanța de apel și motivul invocat de partea vătămată,

precum că examinarea cauzei a avut loc în lipsa inculpatului, deoarece examinarea cauzei în

prima instanță a avut loc cu participarea inculpatului și a părții vătămate, în ședința de

judecată din 22.04.2016, după acordarea ultimului cuvânt inculpatului, a fost stabilită data

pentru deliberarea și pronunțarea sentinței - 12.05.2016, fiindu-le înmânate inculpatului, cât

și părții vătămate, citații pentru prezentarea în ședința de judecată. Însă aceștia nu s-au

prezentat și nici nu au înștiințat instanța despre motivele neprezenței sale, fiind stabilit un nou

termen pentru deliberarea și pronunțarea sentinței - 19.05.2016, la care părțile la fel nu s-au

prezentat, deși au fost citați conform prevederilor legale.

La fel, instanța de apel a conchis că și pedeapsa stabilită inculpatului de prima instanță

sub formă de închisoare este una echitabilă, la care s-a acordat deplină eficiență prevederilor

art.61, 75 Cod penal și s-a ținut cont de circumstanțele reale și personale, de unde se deduce

că aceasta a fost individualizată conform prevederilor legale, în limitele prevăzute de

sancțiunile normelor penale de care inculpatul a fost recunoscut vinovat.

Totodată, instanța de apel a constatat că, la momentul pronunțării sentinței, prima

instanță just a stabilit că excutarea pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului urmează a

avea loc în penitenciar de tip închis, deoarece infracțiunea de care a fost acesta recunoscut

vinovat în baza art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal, potrivit art.16 Cod penal, se clasifica ca o

infracțiune deosebit de gravă, însă după modificările operate prin Legea nr.196 din

28.07.2016, în vigoare din 16.09.2016, infracțiunea nominalizată prevede o pedeapsă cu

închisoarea de la 6 la 12 ani, și respectiv, potrivit art.16 alin.(4) Cod penal, se califică ca o

infracțiune gravă. Potrivit art.72 alin.(3) Cod penal, persoanele condamnate la închisoare

pentru infracțiuni ușoare, mai puțin grave și grave, săvârșite cu intenție execută pedeapsa în

penitenciare de tip semiînchis.

Prin urmare, reținând cele enunțate supra și dispozițiile art.10 alin.(1) Cod penal,

instanța de apel a conchis că acestea ameliorează situația inculpatului, deoarece R.Isacenco

urmează să execute pedeapsa cu închisoarea în penitenciar de tip semiînchis.

- inculpatul care, fără a invoca vreun temi de drept prevăzut de art.427 Cod de

procedură penală, solicita casarea acestora și pronunțarea unei hotărâri echitabile, pe motiv că

examinarea cauzei a avut loc cu încălcări de procedură, că nu s-a luat în considerație motivele

invocate în cererea de apel a părții vătămate; - la adoptarea hotărârii să se țină seama de

prevederile art.385 Cod de procedură penală, precum și de modificările operate prin Legea

din 16.10.2017 și 20.07.2017 și să-i fie redusă pedeapsa pentru faptele săvârșite;

- partea vătămată S.Popovici care, fără a face trimitere la prevederile art.427 Cod de

procedură penală, solicită casarea acestora și pronunțarea unei hotărâri de achitare a

inculpatului, repetat făcând trimitere la aceleași motive ca și în apel descrise la pct.3 al

prezentei decizii.

inculpat și partea vătămată în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont

de opinia procurorului expusă în referință, prin care se solicită declararea inadmisibilității

recursurilor ordinare, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestora din următoarele

considerente.

Cu referire la recursul ordinar declarat de partea vătămată S.Popovici.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel.

Însă, potrivit art.422 Cod de procedură penală, termenul de declarare a recursului

ordinar împotriva hotărârilor instanței de apel este de 30 de zile de la data pronunțării

deciziei.

4

În conformitate cu prevederile art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul în

care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat

peste termen.

Momentul de la care începe să curgă termenul de atac este riguros precizat de lege,

adică data pronunțării deciziei, iar depășirea acestui termen duce la decăderea părților din

dreptul de a folosi calea de atac.

Reieșind din actele cauzei și anume, din procesul-verbal al ședinței de judecată din

14.12.2016, rezultă că partea vătămată în ședință nu s-a prezentat, iar ședința de judecată

fiind amânată pentru data de 25.01.2017, ora 14.30, cu citarea părții vătămate, pentru data

respectivă (f.d.150 v.3). Potrivit avizului de recepție, partea vătămată a recepționat citația la

20.12.2016 (f.d.151 v.3), fiindu-i cunoscut faptul că la data de 25.01.2017 a fost preconizată

examinarea cauzei penale în privința lui R.Isacenco, însă acesta nu s-a prezentat din motive

necunoscute instanței. În ședința de judecată din 25.01.2017 a fost pronunțat dispozitivul

deciziei, totodată anunțându-se că pronunțarea deciziei motivate va avea loc la 15.02.2017

(f.d.160 v.3). Instanța, reieșind din faptul că la ședința de judecată din 15.02.2017 nu s-a

prezentat partea vătămată, respecând prevederile art.338 alin.(4) Cod de procedură penală, a

expediat participanților la proces câte o copie a deciziei motivate (f.d.174 v.3).

Conform art.231 alin.(2)-(3) Cod de procedură penală, calcularea termenelor

procedurale se pornește de la ora, ziua, luna și anul indicate în actul care a provocat curgerea

termenului, iar la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la

care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Astfel, termenul de 30 de zile, prevăzut de art.422 Cod de procedură penală, pentru

depunerea recursului ordinar, urma să expire la sfârșitul zilei de 20.03.2017. Însă, partea

vătămată S.Popovici, prin intermediul serviciului poștal, cu scrisoare recomandată, a

depus recurs ordinar abia la data de 17.04.2018, adică după expirarea termenului legal de

30 de zile prevăzut la art.422 Cod de procedură penală.

Colegiul atestă că, termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul

că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat

după expirarea termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea procesual penală ce

reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere

în termen a recursului.

Pe motivele reținute supra, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului

ordinar declarat de partea vătămată S.Popovici, ca fiind declarat peste termen.

Cu referire la recursul ordinar declarat de inculpatul R.Isacenco.

Potrivit prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Articolul 430 Cod de procedură penală stipulează cerințele cărora trebuie să

corespundă cererea de recurs ordinar, în special conținutul acesteia, inclusiv obligația

recurentului de a indica temeiurile prevăzute de art.427 Cod de procedură penală (unul sau

mai multe din acestea) și în ce constă problema de drept de importanță generală abordată în

cauză, care este eroarea de drept comisă de instanță ce duce la casarea hotărârii.

Din textul recursului declarat de către inculpatul R.Isacenco, rezultă că acesta nu a

respectat aceste cerințe, inclusiv prevederile art.430 pct.5) Cod de procedură penală, cerință

esențială față de recurs, prin care autorul trebuie să invoce concret unul din temeiurile

prevăzute de art.427 Cod de procedură penală, care este conținutul acestuia, argumentarea nu

din punct de vedere a stării de fapt, ci a problemei de drept și prin ce cauza dată are

importantă deosebită pentru jurisprudență.

5

Astfel, recurentul nu invocă nici un temei din cele prevăzute de art.427 Cod de

procedură penală și în general nu invocă această normă, însă solicită pronunțarea unei

hotărâri echitabile, din motiv că nu este de acord cu hotărârile instanțelor de fond, fiindcă

examinarea cauzei a avut loc cu încălcări de procedură, că nu s-a luat în considerație motivele

invocate în cererea de apel a părții vătămate și, o dată cu modificările operate prin Legea din

16.10.2017 și 20.07.2017, în temeiul art.385 Cod de procedură penală, să-i fie redusă

pedeapsa.

Temeiurile invocate în recurs nu pot fi reținute, deoarece recurentul nu a motivat care

au fost încălcările comise la examinarea cauzei de către instanțele de fond, careva modificări

în lege la data la care acesta face trimitere, nu au avut loc, iar cele din Legea nr.163 din

20.07.2017, pentru modificarea și completarea Codului penal, care au intrat în vigoare la

20.12.2017, au fost luate în considerație de către instanța de apel, ce au avut aplicabilitate

asupra tipului de penitenciar în care urmează să execute pedeapsa cu închisoarea R.Isacenco.

Mai mult, Colegiul penal remarcă că legislația procesual penală i-a acordat

inculpatului R.Isacenco posibilitatea de a declara apel împotriva sentinței în cazul în care nu

este de acord cu conluziile instanței, în ce privește calificarea faptei și pedeapsa aplicată,

drept de care acesta nu s-a folosit, de unde se deduce că inculpatul nu a utilizat calea ordinară

de atac - apelul.

Conform art.432 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că nu

îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute în art.429 și 430 Cod de procedură penală.

În acest context, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului ordinar

declarat de inculpatul R.Isacenco, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

penală Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 25 ianuarie 2017, în cauză penală în privința lui Isacenco Ruslan, de

către partea vătămată Popovici Svetlana, ca declarat peste termen și de către inculpatul

Isacenco Ruslan, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute de 430 pct.5)

Cod de procedură penală.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 iunie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

6