1re-47/2018 — art. 264-1 alin. 3 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264-1 alin. 3 CP
- Temei legal
- art. 453 CPP
1re-47/2018 — art. 264-1 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1re-47/2018
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
25 aprilie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,
a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în
principiu a recursului în anulare, împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 20
noiembrie 2017, declarat de avocatul Andrei Crasnostan, în numele condamnatului
Gargalîc Valeri Xxxxxx, născut la
xx xxxxxxxxx xxxx, originar și locuitor al s. Xxxxx, r-nul
Xxxxx-Xxxxx, str. Xxxxxx xx, cetățean al R. Moldova, fără
antecedente penale.
Termenul de examinare,
instanța de fond: 11.04.2017 – 23.05.2017,
instanța de recurs: 13.06.2017 – 20.11.2017,
instanța de recurs
în anulare: 12.03.2018 – 25.04.2018.
Asupra recursului menționat, Colegiul penal,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Comrat din 23 mai 2017, cauza fiind examinată
conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Gargalîc Valeri a fost
condamnat în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal, la amendă în mărime de 700 unități
convenționale, ce constituie 35.000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace
de transport, pe un termen de 3 ani.
Instanța de fond a constatat că la 01 ianuarie 2017, orele 21.15, inculpatul
Gargalîc Valeri, conducând automobilul „Mercedes E 200”, număr de înmatriculare
XXX xxx, pe str. Frunze, s. Tomai, r-nul Ceadîr – Lunga, și fiind stopat de către
angajații de poliție, în legătură cu bănuiala în conducerea mijlocului de transport în
stare de ebrietate alcoolică, la propunerea colaboratorilor de poliție de a trece testarea
alcoolscopică, contrar lit. j) p. 11) din Regulamentul Circulației Rutiere, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, care obligă șoferul mijlocului de
transport la solicitarea polițistului, să treacă procedura de testare a aerului expirat sau,
1
după caz, examenul medical de recoltare a probelor biologice în vederea constatării
alcoolemiei, consumului de droguri ori de alte substanțe psihotrope sau de
medicamente cu efecte similare, a refuzat testarea alcoolscopică.
Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate vina și faptele indicate
în rechizitoriu, solicitând examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de
urmărire penală.
Deoarece aceste probe i-au confirmat integral vinovăția, instanța a încadrat
acțiunile inculpatului în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal, ca refuzul conducătorului
mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică.
La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul este caracterizat
pozitiv, a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, s-a căit sincer, nu are
antecedente penale, circumstanțe agravante nefiind stabilite, că nu au fost stabilite
nici circumstanțe excepționale pentru aplicarea prevederilor art. 79 și 55 Cod penal,
concluzionând că aplicarea față de inculpat a unei pedepse sub formă de amendă,
conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, va fi una echitabilă și justificată
și care își va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului.
Avocatul Andrei Crasnostan a declarat recurs ordinar, întitulat apel,
solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care
procesul penal în privința inculpatului să fie încetat, cu tragerea lui la răspundere
contravențională și aplicarea sancțiunii sub formă de amendă în mărime de 150
unități convenționale, în conformitate cu art. 55 alin. (1) Cod penal.
Apelantul a invocat că inculpatul anterior nu a fost condamnat, este tras la
răspundere penală pentru prima dată, pentru săvârșirea unei infracțiuni mai puțin
gravă, a recunoscut vina colaborând cu organele de drept și dând dovadă de căință
sinceră în cele întâmplate, la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se află,
neavând vicii precum ar fi abuzul de băuturi alcoolice sau întrebuințarea substanțelor
narcotice, se caracterizează pozitiv, duce un mod de trai decent, este angajat
permanent în câmpul muncii în calitate de șofer, are loc permanent de trai, dorește să
își întemeieze o familie și se bucură de stimă din partea consătenilor și nu a fost
implicat anterior în careva acțiuni ilegale care l-ar fi adus în vizorul organelor de
drept, în privința inculpatului nefiind stabilite nici circumstanțe agravante.
De către Primăria s. Tomai, r-nul Ceadîr-Lunga și de către Șeful Postului de
poliție s. Tomai, r-nul Ceadîr – Lunga, i-au fost eliberate caracteristici pozitive.
Astfel, cu toate că și instanța de fond, a stabilit și a menționat expres toate
circumstanțele care duc la posibilitatea liberării de răspundere penală a inculpatului,
fără a da o apreciere clară acestui motiv, a conchis că nu există temei de aplicare a
art. 55 Cod penal, față de inculpat, limitându-se la o simplă afirmație în sensul dat.
Potrivit deciziei Curții de Apel Comrat din 20 noiembrie 2017, recursul a
fost respins ca nefondat.
Instanța de recurs, a reținut că instanța de fond, corect a încadrat acțiunile
inculpatului în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal, calificare care nu a fost contestată
de inculpat, vinovăția cărui este dovedită pe deplin prin probele administrate.
Alegația recurentului, privind aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal în
privința inculpatului, este neîntemeiată, or stabilirea în privința inculpatului a
pedepsei sub formă de amendă în mărime de 700 unități convenționale, cu privarea de
2
dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, reieșind din
circumstanțele cauzei corespunde criteriilor de individualizare a pedepsei penale,
prevăzute de art. 16 alin. (2) Cod penal și acordă posibilitatea pentru corectarea și
reeducarea vinovatului, luându-se în considerație prevederile art. 61 Cod penal și
principiul umanismului legii penale, prevăzut de art. 4 Cod penal.
În virtutea prevederilor art. 466 Cod de procedură penală, hotărârile
judecătorești au devenit irevocabile.
Avocatul Andrei Crasnostan, a declarat recurs în anulare, solicitând casarea
hotărârilor adoptate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel,
în alt complet de judecată.
Recurentul a invocat, că examinând cererea de apel, Curtea de Apel Comrat a
calificat-o drept cerere de recurs, asumându-și atribuțiile instanței de recurs.
În dispozitivului sentinței Judecătoriei Comrat din 23.05.2017, a fost indicat că
sentința poate fi atacată cu apel la Curtea de Apel Comrat, în termen de 15 zile din
momentul pronunțării, iar în decizia pronunțată de către Curtea de Apel Comrat la
20.11.2017, nu s-a indicat asupra cărorva carențe sau ilegalități, în ce privește
stabilirea modului și a termenului de atac de către prima instanță, sentința fiind
menținută integral, fapt ce creează un paradox total în ce privește modul de
examinare a cauzei de către Curtea de Apel Comrat.
Astfel, instanța de apel a admis calea de atac recursul, contrar voinței
manifestate de inculpat, și mai grav fiind faptul că prin actul judecătoresc pronunțat la
20.11.2017 inculpatul a fost lipsit arbitrar de o cale de atac garantată de lege, fapt
care a dus la încălcarea dreptului la apărare prevăzut de art. 26 din Constituția
Republicii Moldova și art. 17 din Codul de procedură penală, iar pe cale de
consecință este lezat dreptul părții la un proces echitabil garantat de art. 6 p., 1 CEDO
și a dreptului la un recurs efectiv, prevăzut de art. 13 CEDO.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului nominalizat pe baza
materialului din dosarul cauzei și a motivelor invocate, Colegiul penal
concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele
considerente.
Potrivit art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi
atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea
cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat
hotărârea atacată. Conform art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu
fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, se
consideră încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de CEDO, de alte
tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.
În această consecutivitate se observă că recurentul a invocat încălcarea
dreptului condamnatului la un proces echitabil garantat de art. 6 CEDO și a dreptului
la un recurs efectiv, prevăzut de art. 13 CEDO, deoarece Curtea de Apel Comrat
neîntemeiat a judecat apelul declarat în procedura recursului ordinar, ignorând
indicarea din dispozitiv că sentință poate fi atacată cu apel în termen de 15 zile din
momentul pronunțării, aceste fapte constituind un viciu fundamental care a afectat
hotărârea pronunțată (pct. 6. din decizie).
3
Însă, descriptivul deciziei contestate, inclusiv împrejurările reproduse la pct. 4.
din prezenta decizie, relevă în mod concludent că Curtea de apel Comrat a respectat
procedura examinării recursului ordinar, în strictă conformitate cu prevederile
normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material (pct. 4. din decizie).
Or, Gargalîc V. a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal, care
prevede pedeapsa cu amendă în mărime de la 900 la 1000 unități convenționale sau
cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore, în ambele
cazuri cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 3
la 5 ani (pct. 1., 2. din decizie).
În conformitate cu art. 16 alin. (2) Cod penal, infracțiuni ușoare se consideră
faptele pentru care legea penală prevede în calitate de pedeapsă maximă pedeapsa
închisorii pe un termen de până la 2 ani inclusiv.
Potrivit art. 400 alin. (1) Cod de procedură penală, sentințele pot fi atacate cu
apel în vederea unei noi judecări în fapt și în drept a cauzei, dar cu excepția
sentințelor pronunțate de către instanțele judecătorești privind infracțiunile pentru a
căror săvârșire legea prevede exclusiv pedeapsă non privativă de libertate.
Totodată, conform art. 437 alin. (1) pct. 1), 444 alin. (1) pct. 9), 447 alin. (1),
448 alin. (1) Cod de procedură penală, sentințele pronunțate de judecătorii privind
infracțiunilor ușoare, pentru săvârșirea cărora legea penală prevede în exclusivitate
pedeapsă non privativă de libertate, pot fi atacate doar cu recurs. Hotărârile
judecătorești pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond inclusiv în cazurile în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât
cele prevăzute de lege sau greșit individualizate în raport cu prevederile capitolului
VII din Partea generală a Codului penal. Judecarea recursului se face cu citarea
procurorului, avocatului și celorlalte părți. Participarea procurorului și a avocatului în
ședința instanței de recurs este obligatorie. Judecând recursul, instanța verifică
legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza materialului din dosarul cauzei și a
oricăror documente noi prezentate în instanța de recurs.
Prin urmare, cererea de contestare a sentinței în latura pedepsei, fiind
pronunțată asupra săvârșirii de către condamnatul Gargalîc V. a unei infracțiuni
ușoare, pentru comiterea cărei legea penală prevede în exclusivitate pedeapsă non
privativă de libertate, corect a fost judecată de Curtea de Apel Comrat în procedura
recursul împotriva hotărârilor judecătorești pentru care nu este prevăzută calea de
atac apelul, procedură care garantează în mod clar și expres drepturile inculpatului la
un proces echitabil și la un recurs efectiv (pct. 4. din decizie).
Este de reținut și faptul că indicarea greșită în dispozitivul sentinței a altei
modalități de atac, neprevăzute de lege, nu poate substitui prescripțiile de drept
enunțate supra.
Circumstanțele nominalizate relevă că, în raport cu motivele invocate de
recurent, Curtea de Apel Comrat, ca instanță de recurs, nu a comis erori de drept de
natura unui viciu fundamental, și că recursul în anulare este unul vădit neîntemeiat
(pct. 4., 6. din decizie).
Conform art. 456, 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
decide inadmisibilitatea recursului în anulare, dacă se constată că acesta este vădit
neîntemeiat.
4
Astfel, dat fiind că recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi
declarat inadmisibil.
În conformitate cu art. 456 alin. (1), (2), 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct.
4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Andrei
Crasnostan, împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 20 noiembrie 2017, în
privința inculpatului Gargalîc Valeri Xxxxxx, pe motiv că este vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 mai 2018.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Iurie Diaconu
Elena Covalenco
5