1ra-764/18 — art.187 alin.2 lit.d, f CP

Dosarul nr.1ra-764/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 aprilie 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2017,

declarat de către avocatul Palancica Victor în numele inculpatului

Lipceanu Artiom Sergiu, născut la

24 decembrie 1983, originar din

s.Ustia, r-nul Dubăsari, domiciliat în

mun.Chișinău, str.Calea Ieșilor 55/2,

ap.57, cu viza de reședință în

s.Ustia, r-nul Dubăsari.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Artiom a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.187 alin.(2) lit.d) și f) Cod penal

la 4 ani închisoare și amendă în mărime de 900 unități convenționale, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

procedură penală, a constatat că Lipceanu Artiom, la 05 aprilie 2017, ora 08.00, urmărind

scopul sustragerii bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile, dorind și admițând în mod conștient

survenirea acestor urmări, aflându-se la intersecția străzilor Petru Movilă și Alexei

Sciusev, mun.Chișinău, acționând în vederea realizării scopului criminal, utilizând un

dispozitiv electronic din timp pregătit, a blocat semnalul de încuiere a ușilor automobilul

de model „Renault Koleos”, cu n/î TWT 744, remis de la telecomanda posesorului acestuia

și în momentul în care proprietarul automobilului, Urechean Jana s-a îndepărtat de

automobil pentru a-și duce copilul minor la instituția de învățământ din apropiere, a

pătruns în automobilul, unde depistând un portmoneu din piele de marcă „Guess”, la prețul

de 945 lei, în care se aflau mijloace bănești în sumă de 550 lei, l-a luat ilegal în posesia sa,

iar când a fost observat de partea vătămată, care se întorcea în grabă spre automobil, nu a

renunțat la acțiunile sale criminale și dezvoltând intenția sa până la sustragerea deschisă a

bunurilor depistate în automobil, în pofida strigătelor părții vătămate, a ieșit din automobil

cu bunurile sustrase și a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzându-i o daună în proporții

considerabile.

care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei în această

parte și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

1

care lui A.Lipceanu să-i fie aplicată pedeapsa penală prin prisma prevederilor art.79 sau 90

Cod penal, invocând că instanța a aplicat o pedeapsă individualizată greșit; - instanța nu a

dat deplină eficiență prevederilor art.75 Cod penal și nu a ținut cont de circumstanțele

cauzei, de persoana inculpatului, precum și de comportamentul acestuia de până și după

comiterea infracțiunii, că are doi copii minori la întreținere, la locul de trai se

caracterizează pozitiv, nu are antecedente penale; - inculpatul a conștientizat gravitatea

faptelor sale și nu prezintă pericol social; - se căiește sincer pentru fapta comisă și nu este

rațională aplicarea unei pedepse cu executare reală.

apelul declarat de către avocatul V.Palancica în numele inculpatului a fost respins ca

nefondat.

În motivarea soluției instanța de apel a reținut că sentința a fost contestată doar în

partea stabilirii pedepsei penale.

Astfel, instanța a indicat că, contrar celor afirmate de avocat, la stabilirea categoriei

și termenului pedepsei penale, prima instanță a dat deplină eficiență prevederilor art.7, 61

și 75 Cod penal, ținând cont de toate circumstanțele cauzei, de gravitatea infracțiunii

săvârșite, care face parte din categoria celor grave, de motivul acesteia, de persoana

inculpatului, care anterior a fost condamnat, inclusiv pentru infracțiuni similare, fapt ce

denotă că pedepsele aplicate anterior nu și-au atins scopul de corectare și reeducare a

inculpatului, că și-a recunoscut vina și s-a căit sincer pentru fapta comisă, a restituit

prejudiciul cauzat prin infracțiune, solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată,

de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, și corect a

conchis că realizarea scopului pedepsei penale va fi posibilă doar prin executarea reală a

pedepsei penale aplicate.

Complementar, instanța de apel a precizat că suspendarea condiționată a executării

pedepsei penale nu este o altă categorie de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin

lege de a demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața ei, iar în speță,

având în vedere personalitatea inculpatului, precum și că lipsesc circumstanțe atenuante

sau excepționale, aplicarea față de inculpat a prevederilor art.90 Cod penal, nu este

oportună.

Cu referire la argumentul apelantului, precum că față de inculpat pot fi aplicate

prevederile art.79 Cod penal, pe motiv că inculpatul a contribuit activ la descoperirea

infracțiunii și a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune, instanța de apel a menționat că

prevederile respective nu pot fi aplicate față de inculpat din considerentul că, potrivit

normei date, pot fi recunoscute circumstanțe excepționale ale cauzei, acele circumstanțe,

legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de

comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care

micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și de contribuirea activă

a participantului unei infracțiuni săvârșite în grup la descoperirea acesteia, iar în speță

asemenea circumstanțe nu au fost stabilite.

Concomitent, argumentele invocate de apelant întru aplicarea față de inculpat a

prevederilor art.79 Cod penal, și anume că inculpatul și-a recunoscut vina, se căiește de

cele comise și a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune, pe care le consideră drept

circumstanțe excepționale, instanța le-a apreciat drept nefondate, având în vedere că prima

instanță i-a atenuat pedeapsa penală, aplicând prevederile art.3641 Cod de procedură

penală, numindu-i o pedeapsă sub nivelul minim prevăzut de lege, adică de 4 ani

închisoare, pe când pedeapsa minimă prevăzută de art.187 alin.(2) Cod penal este de 5 ani

închisoare.

inculpatului care, indicând temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de

2

procedură penală, solicită casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei

în această parte și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui A.Lipceanu să-i fie aplicată

pedeapsa penală prin prisma prevederilor art. 90 Cod penal, pe motiv că instanța nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; - a fost aplicată o pedeapsă

individualizată contrar prevederilor legale; - instanța nu a dat deplină eficiență prevederilor

art.75 Cod penal și i-a aplicat inculpatului o pedeapsă prea aspră; - instanța nu a ținut cont

că inculpatul și-a recunoscut vina și se căiește sincer pentru fapta comisă, solicitând

examinarea cauzei în procedură simplificată, a restituit prejudiciul cauzat și s-a împăcat cu

partea vătămată, aceasta neavând pretenții față de inculpat, că a conștientizat gravitatea

faptelor sale și nu prezintă pericol social, că are doi copii minori la întreținere, la locul de

trai se caracterizează pozitiv, nu are antecedente penale; - instanța nu a ținut cont că față de

inculpat pot fi aplicate, inclusiv prevederile art.79 Cod penal.

avocatul V.Palancica în numele inculpatului în raport cu materialele dosarului și motivele

invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care se solicită

declararea inadmisibilității recursului ordinar, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.422 Cod de procedură penală, termenul de declarare a recursului ordinar

împotriva hotărârilor instanței de apel este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

În conformitate cu prevederile art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul

în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat

peste termen.

Momentul de la care începe să curgă termenul de atac este riguros precizat de

lege, adică data pronunțării deciziei, iar depășirea acestui termen duce la decăderea

părților din dreptul de a folosi calea de atac.

Reieșind din procesul-verbal al ședinței de judecată din 19.12.2017, atât inculpatul,

cât și avocatul acestuia, V.Palancica au fost prezenți la pronunțarea dispozitivului deciziei

instanței de apel, instanță care, respectând prevederile art.338 alin.(3) Cod de procedură

penală, a anunțat participanții la proces că pronunțarea deciziei motivate va avea loc la

16.01.2018, ora 14.00 (f.d.28-30 v.2). În ședința de judecată din 16.01.2018, după cum

rezultă din procesul-verbal (f.d.30 v.2), la pronunțarea deciziei motivate atât inculpatul, cât

și avocatul nu s-au prezentat, dar instanța, respecând prevederile art.338 alin.(4) Cod de

procedură penală, a expediat participanților la proces câte o copie a deciziei motivate în

aceeași zi (f.d.39-40 v.2).

Conform art.231 alin.(2)-(3) Cod de procedură penală, calcularea termenelor

procedurale se pornește de la ora, ziua, luna și anul indicate în actul care a provocat

curgerea termenului, iar la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora

sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Astfel, termenul de 30 de zile, prevăzut de art.422 Cod de procedură penală, pentru

depunerea recursului ordinar, urma să expire la sfârșitul zilei de 16.02.2018.

Reținând faptul că avocatul V.Palancica în numele inculpatului a depus recurs

ordinar abia la data de 21.02.2018 (f.d.54-63 v.2), adică după expirarea termenului

legal de 30 de zile, Colegiul penal conchide că acesta nu poate fi considerat ca declarat

în termen.

Mai mult, atât în dispozitivul deciziei motivate, cât și în dispozitivul deciziei din

19.12.2017, instanța a explicat modul și termenul de atac al deciziei în instanța ierarhic

superioară (f.d.38 v.2).

Motivul invocat de recurent, precum că termenul de declarare a recursului

urmează a fi calculat din 24.01.2018, data când a primit prin poștă decizia motivată, nu

3

poate fi reținut, deoarece în lege este cert stipulat momentul începerii curgerii acestui

termen, excepție făcând doar persoanele arestate, iar avocatul, cunoscând despre data

pronunțării deciziei motivate, urma să se încadreze în termenul de declarare a recursului

oferit tuturor participanților la proces. Mai mult, după cum s-a menționat mai sus,

instanța de apel a respectat procedura prevăzută de art.338 alin.(4) Cod de procedură

penală expediind recurentului o copie a deciziei motivate în aceiași zi.

Colegiul atestă că, termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în

sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul

declarat după expirarea termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea procesual

penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea

de repunere în termen a recursului.

Având în vedere că în situația în care recursul este respins ca fiind declarat peste

termen, instanța de recurs nu se expune asupra circumstanțelor de drept ale cauzei și

legalității hotărârii adoptate, Colegiul penal nu are temei de a se expune asupra legalității

deciziei instanței de apel.

Potrivit prevederilor art.432 alin.(2) pct.2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în baza materialelor din dosar, și, prin decizie

motivată, va decide în unanimitate asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în

care se constată că recursul este declarat peste termen.

Având în vedere cele expuse supra, Colegiul penal constată că recursul ordinar

declarat de către avocatul V.Palancica în numele inculpatului este declarat peste termenul

de declarare a recursului, prevăzut de art.422 Cod de procedură penală.

Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității recursului ordinar declarat de către avocatul V.Palancica în numele

inculpatului, ca fiind declarat peste termen.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Palancica Victor în

numele inculpatului Lipceanu Artiom, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 19 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui Lipceanu Artiom, ca

fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 mai 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

4