1ra-539/2018 — art. 201/1 alin. 1 CP

1ra-539/2018 — art. 201/1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-539/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Timofti Vladimir, Alerguș Constantin

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina și de către

avocatul Ipatii Denis în numele inculpatului Casapciuc Veaceslav prin care solicită

casarea sentinței Judecătoriei Chișinău /sediul Central/ din 24 mai 2017 și a

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2017, în

cauza penală privindu-l pe

Casapciuc Veaceslav XXXXX, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursurilor ordinare în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

încetat procesul penal pornit în privința lui Casapciuc Veaceslav în baza art. 2011

alin. (1) Cod penal, în temeiul art. 332 alin. (2) Cod de procedură penală, pe motiv

că fapta constituie o contravenție prevăzută de art. 781 Cod contravențional.

S-a încetat procesul contravențional în privința lui Casapciuc Veaceslav în

baza art. 781 Cod contravențional, în temeiul art. 441 alin. (1) lit. b), 30 Cod

contravențional – pe motivul expirării termenului de prescripție a răspunderii

contravenționale.

Veaceslav la data de 19 decembrie 2015, în jurul orei 17:00, aflându-se în mun.

Chișinău, bd. Decebal, în preajma CC „Jumbo”, în urma unui conflict, urmărind

scopul cauzării vătămării integrității corporale a membrului familiei, intenționat a

aplicat violența fizică asupra membrului familiei sale, soției XXXXX, manifestată

prin lovituri peste față, tragere de păr, aruncarea ochelarilor pentru vedere,

1

cauzându-i conform raportului de expertiză medico – legală nr. 3133/D excoriații

la nivelul falangei destale deget patru mâna stângă, care au fost cauzate în

rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect dur contondent, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, se califică ca vătămare neînsemnată, iar potrivit raportului

de expertiză psihiatrico – legală ambulatorie nr. 169 a-2016, după aceste acțiuni i-a

dezvoltat tulburare de stare post traumatică, manifestată prin insomnie, cefalee

periodică, tensionare lăuntrică, îngrijorare pentru viitor.

Astfel, prima instanță a concluzionat că acțiunile inculpatului nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal,

pe motivul că semnul calificativ „provocarea suferințelor psihice” nu mai este

prevăzut de art. 2011 alin. (1) Cod penal, totodată, învinuirea formulată în

rechizitoriu nu are la bază gradul vătămării corporale necesare pentru calificarea

acțiunilor inculpatului în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal în redacția Legii nr. 196

din 28.07.2016.

3.1 Procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Guțu Aurelia, prin care a

solicitat casarea parțială a sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care să fie dispusă încasarea

cheltuielilor judiciare în sumă totală 1 244 lei de la inculpat în beneficiul statului

invocând că în cadrul urmăririi penale a fost efectuată expertiza medico – legală și

expertiza psihiatrico – legală ambulatorie, iar instanța nu s-a expus asupra faptului

cine și în ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare.

3.2 Inculpatul, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

adoptarea unei hotărâri de achitare în infracțiunea incriminată, invocând motivele

că cauza penală a fost pornită fără un temei legal, urmărirea penală a fost efectuată

cu mari abateri de la legislație, atât în rechizitoriu cât și în celelalte acte întocmite

de către organul de urmărire penală și procuror este introdusă informație denaturată

și punerea ilegală sub învinuire a inculpatului.

Prima instanță a constatat vinovăția inculpatului doar în baza unor

circumstanțe total irelevante, și care nu pot sta la baza unei sentințe de

condamnare, singurele probe reținute sunt doar declarațiile contradictorii ale părții

vătămate care sunt date cu scopul de a ameliora situația sa pe o altă cauză penală.

3.3 Partea vătămată XXXXX, prin care a solicitat stabilirea vinovăției și

sancționarea inculpatului în comiterea faptei de violență în familie deoarece

motivele indicate de către prima instanță la încetarea procesului penal și

contravențional sunt ilegale, deoarece fapta inculpatului se regăsește integral în

cadrul normei prevăzute de art. 2011 Cod penal atât în redacția în care a fost

pornită urmărirea penală, cât și în redacția actuală.

2

2017, apelurile declarate au fost respinse ca nefondate și menținută sentința.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că solicitarea

procurorului cu privire la încasarea de la inculpat în beneficiul statului a

cheltuielilor judiciare în mărime de 1 244 lei este una eronată, nu are suport juridic

legal.

La fel, instanța de apel a indicat că sunt irelevante și nefondate motivele

inculpatului în apelul său, reiterând că declarațiile inculpatului cu privire la

nevinovăția sa nu pot fi luate în considerație ca date ce ar conduce la achitarea

inculpatului, fiindcă contravin probelor cercetate în condițiile legii și expuse în

sentință și în decizie, care dovedesc incontestabil vinovăția inculpatului.

Instanța de apel a indicat la apelul părții vătămate că, concluziile primei

instanțe cu privire la încetarea procesului penal pe motiv că fapta constituie o

contravenție sunt întemeiate și bazate pe norma legală.

5.1 Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina,

indicând temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 07 decembrie 2017, invocând:

- art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală stipulează direct că inculpatul

suportă cheltuielile judiciare;

- inculpatul urmează să suporte numai acele cheltuieli care sunt în culpă

procesuală;

- instanța de apel nu a îndeplinit cerințele stipulate în prevederile art. 101,

394, 414 Cod de procedură penală.

5.2 Avocatul Ipatii Denis în numele inculpatului Casapciuc Veaceslav,

neindicând nici un temei de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, a indicat art. 6 CEDO, prin care solicită casarea sentinței și a deciziei,

invocând:

- cauza penală a fost pornită fără un temei legal;

- urmărirea penală a fost efectuată cu mari abateri de la legislație, atât în

rechizitoriu cât și în celelalte acte întocmite de către organul de urmărire penală și

procuror este introdusă informație denaturată și punerea ilegală sub învinuire a

inculpatului;

- prima instanță și instanța de apel a constatat vinovăția inculpatului doar în

baza unor presupuneri și circumstanțe total irelevante și care nu pot sta la baza unei

sentințe de condamnare;

- partea vătămată a menționat că în urma altercațiilor, aceasta a avut scurta

ruptă – dar la materialele cauzei nu există nici un act de constatare și de probare a

3

acestui fapt, însă instanța totuși a reținut acest argument al acuzării ce în viziunea

lor confirmă vinovăția inculpatului;

- un argument reținut de instanță care confirmă vinovăția inculpatului, de fapt

confirmă faptul că nu inculpatul ci partea vătămată a inițiat conflictul – „deși ne

intenționând să coboare la stația respectivă aceasta totuși s-a oprit pentru a se

apropia de inculpat pentru al întreba de ce o urmărește” – astfel constatăm că

inculpatul nu a fost inițiatorul și mai mult nu a avut intenții criminale îndreptate

față de fosta sa soție;

- instanța nu a luat în considerație faptul că expertul a menționat în expertiza

medico – legală nr. 3133/D că cu certitudine nu se poate stabili cauza apariției

excoriației la un deget;

- sunt probe care confirmă că inculpatul a fost parte vătămată:

- este raportul medico – legal nr. 6262 din 21 decembrie 2015 – prin care s-a

stabilit că inculpatului i-au fost aduse vătămări corporale ușoare de către partea

vătămată;

- raportul de expertiză a copilului, prin care s-a constatat că copilului de către

mama sa i s-a adus un prejudiciu de ordin psihologic;

- în cererea de apel, inculpatul a indicat toate erorile și neconcordanțele

prezente, care instanța de apel le-a respins pe toate printr-o frază: „motivele

apelului sunt nefondate, iar toate aceste circumstanțe au fost elucidate în sentința

contestată”, lucru total ilegal, prin care i s-au lezat drepturile inculpatului prevăzute

de art. 6 CEDO.

431 alin. (1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință avocatul Ipatii

Denis în numele inculpatului, prin care a manifestat dezacordul cu recursul

înaintat, a solicitat respingerea recursului procurorului motivând prin faptul că atât

prima instanță cât și instanța de apel au motivat corect soluția de a respinge

solicitarea procurorului de a încasa de la inculpat cheltuielile judiciare.

Colegiul penal conchide că acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile, fiind

vădit neîntemeiate din următoarele considerente.

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul ordinar declarat împotriva hotărârii instanței de apel,

fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea recursului în cazul în

care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

4

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

7.1 Cu referire la recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina:

La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temei pentru declararea

recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în

sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Astfel, Colegiul penal menționează că, rapoartele de expertiză nr. 3133/D (f.d.

30 v. I) și nr. 169a-2016/D (f.d. 37-39) au fost efectuate în baza ordonanțelor

ofițerului urmărire penală al Secției Urmărire Penală a IP Botanica mun. Chișinău,

locotenent de poliție Russu Igor (f.d. 27, 36 v. I) și nu la solicitarea inculpatului,

aceste acțiuni procesuale țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii,

iar conform art. 75 alin. (3) al Legii nr. 68 din 14 aprilie 2016, cu privire la

expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, „cheltuielile pentru efectuarea

expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul

alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) Cod de procedură

penală.”, conform art. 227 alin. (2) pct. 5), alin. (3) Cod de procedură penală

„Cheltuielile judiciare cuprind sumele în legătură cu efectuarea acțiunilor

procesuale în cauza penală și se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu

prevede altă modalitate.”

Prin urmare Colegiul penal indică că, suma de 1 244 lei, este compusă din

costul pentru efectuarea acțiunilor procesuale și anume efectuarea expertizelor pe

caz, cheltuieli ce sunt prevăzute de art. 227 alin. (2) pct. 5) Cod de procedură

penală.

Colegiul penal invocă că aceste cheltuieli sunt puse pe seama statului prin

intermediul organelor de resorț care pornesc urmărirea penală și se compun din

cheltuieli evidente și necesare în vederea constatării faptei infracționale,

administrării probelor însă nu constituie cheltuieli suplimentare suportate de către

organul de urmărire penală sau de către instanță, în legătură cu efectuarea urmării

penale sau judecarea cauzei.

7.2 Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Ipatii Denis

în numele inculpatului Casapciuc Veaceslav:

Colegiul penal lecturând textul recursului reține că, avocatul inculpatului

pledează asupra achitării inculpatului pe motiv că nu sunt probe, temei ce se

raportează la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, unde

este stipulat că „nu au fost întrunite elementele infracțiunii”.

5

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține

că motivul – temeiul de recurs invocat de recurent nu se confirmă în instanța de

recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele.

Cât ține de temeiul care cade sub incidența art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, Colegiul penal menționează că este unul declarativ, deoarece în

urma examinării materialelor cauzei și a conținutului deciziei instanței de apel, se

constată că atât prima instanță în sentință cât și instanța de apel în decizia sa corect

și-au motivat soluția în privința vinovăției inculpatului.

Cât ține de motivul indicat în recurs precum că cauza penală a fost pornită

fără un temei legal, instanța de recurs a conchis că este declarativ, or, cauza penală

a fost pornită în baza plângerii consemnată prin procesul – verbal din 24 decembrie

2015(f.d. 12 v. I), la fel, instanța de apel apreciază ca declarative temeiurile

indicate precum că urmărirea penală a fost efectuată cu mari abateri de la legislație

și că în rechizitoriu cât și în alte acte întocmite de OUP și procuror este introdusă

informație denaturată, pe motiv că recurentul nu a indicat care au fost abaterile de

la legislație și anume care informație din rechizitoriu și alte acte este denaturată.

Instanța de recurs mai indică că, temeiul recurentului că prima instanță și

instanța de apel a constatat vinovăția inculpatului doar în baza unor presupuneri și

circumstanțe total irelevante, este unul declarativ ce nu corespunde realității, or,

atât prima instanță cât și instanța de apel au constatat vinovăția inculpatului prin

probe pertinente și concludente ce coroborează între ele și cu declarațiile părții

vătămate și anume: procesul verbal privind actele de constatare din 19.12.2015 în

care s-au constatat declarațiile părții vătămate(f.d. 15 v.I), raportul de constatare

medico – legală nr. 6282 din 22.12.2015(f.d. 17 v.I) și raportul de expertiză medico

– legală nr. 3133/D din 31.12.2015(f.d. 30 v.I), mai mult, partea vătămată avea

ordonanță de protecție fapt ce confirmă că au mai avut loc acțiuni violente din

partea inculpatului.

Mai mult, Colegiul penal menționează că argumentul – temeiul din recurs

precum că nu inculpatul ci partea vătămată a inițiat conflictul prin faptul că a

coborât din transportul public, este o interpretare eronată a recurentului, or, faptul

că partea vătămată a coborât la stația unde se afla și inculpatul nu poate fi

interpretat ca o inițiere a conflictului.

Instanța de recurs a constatat că motivul din recurs a avocatului precum că

instanța nu a luat în considerare faptul că expertul a menționat că cu certitudine nu

se poate stabili cauza apariției excoriației la nivelul falangei distale deget patru

mâna stângă, este declarativ, apărarea interpretând eronat concluziile raportului, or,

conform raportului de expertiză nr. 3133/D din 31.12.2015(f.d. 30 v.I), excoriația

la nivelul falangei distale deget patru mâna stângă a fost cauzată în rezultatul

6

acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și

circumstanțele indicate.

Referitor la temeiul invocat de avocat că în cererea de apel, inculpatul a

indicat toate erorile și neconcordanțele prezente, la ce instanța de apel le-a respins

pe toate printr-o frază: „motivele apelului sunt nefondate, iar toate aceste

circumstanțe au fost elucidate în sentința contestată”, lucru total ilegal, prin care i

s-au lezat drepturile inculpatului prevăzute de art. 6 CEDO, Colegiul penal indică

că este un temei declarativ or, conform jurisprudenței și practicii CtEDO, atât

instanța de apel poate prelua/însuși motivarea primei instanțe, cât și instanța de

recurs poate prelua/însuși motivarea instanței de apel, hotărârile CtEDO Rebait și

alții c. Franței, din 25.02.1995 și Albert vs România din 16.02.2010.

invocate de recurenți ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub

aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală

și întemeiată, iar recursurile ordinare declarate sunt inadmisibile, fiind vădit

neîntemeiate, mai mult, nu s-au stabilit erorile indicate de avocat și sub aspectul

încălcării art. 6 CEDO.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina și de către avocatul Ipatii

Denis în numele inculpatului Casapciuc Veaceslav, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2017, în cauza penală privindu-l

pe Casapciuc Veaceslav XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 17 mai 2018.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

7