1ra-522/2018 — art.264 alin.3 lit.a CP

1ra-522/2018 — art.264 alin.3 lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-522/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nadejda Toma,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Bodean Ina în numele inculpatului Buțcan Iurie, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 16 octombrie 2017 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2017, în

cauza penală în privința lui

Buțcan Iurie XXXX,

născut la xxx, originar și domiciliat în or.Xxx, str.

Xxx.

Date referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

2017 (instanța de fond);

2017 (instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

2017, pronunțată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în

baza art. 364 1 CPP, Buțcan Iurie a fost condamnat în baza art. 264 alin.(3) lit.a)

Cod penal, la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa mijloace de

transport pe un termen de 1 an.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată

condiționat pe un termen de probațiune de 1 an.

Iurie, fiind deținătorul permisului de conducere al mijlocului de transport de

categoria „A, B, C”, la 21 august 2016, aproximativ la ora 20 45, conducând

automobilul de model „Xxx” cu numărul de înmatriculare Xxx al serviciului

de taxi 14999, deplasându-se pe str. Ismail din direcția bd. Cantemir spre str.

1

Albișoara mun. Chișinău, exprimând neatenție față de trafic și încredere

exagerată în sine, a încălcat cerințele Regulamentului Circulației Rutiere

Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009 și anume

prevederile pct. 3 al Regulamentului Circulației Rutiere, conform căruia

participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație,

semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile

agentului de circulație, condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin

acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună

pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației,

prevederile pct.10 alin.(1) lit.b) al aceluiași Regulament, conform căruia

persoana care conduce un vehicul trebuie: să posede cunoștințe și să execute

cerințele prezentului regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a

conduce în siguranță vehiculul pe drum; prevederile pct. 45) al Regulamentului

Circulației Rutiere, în conformitate cu care conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de

următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b)

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea

tehnică a vehiculului și încărcăturii; d) situația rutieră; în cazul în care în limita

vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă

viteza sau chiar să oprească pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”,

prevederile pct. 47 alin. (l) lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere, în

conformitate cu care „limitele maxime de viteză a vehiculelor pe drumurile publice

în localități este de 50 km/h precum și prevederile marcajului orizontal rutier

„1.14.1” Anexa nr. 4 al Regulamentului Circulației Rutiere, ce semnalează „trecerea

pentru pietoni”.

Ca urmare a încălcărilor enunțate Buțcan I., conducând mijlocul de

transport cu viteza de 68 km/h, nepermisă pentru deplasarea pe drumul

public din localitate, nu s-a isprăvit cu conducerea mijlocului de transport și

în preajma intersecției str. Ismail cu str. Hajdeu, mun. Chișinău nu a cedat

trecerea și a tamponat pietonul Florea Serghei, care traversa carosabilul la

trecerea pentru pietoni, de la stânga spre dreapta relativ deplasării

automobilului.

În urma impactului, pietonului Florea Serghei, i-au fost cauzate conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 3061/D din 04.11.2016, vătămare

gravă.

2

în numele inculpatului, care au solicitat:

- procurorul, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei

hotărâri de condamnare a lui Buțcan I. în baza art. 264 alin.(3) lit.a) Cod penal

la 4 ani 8 luni închisoare, iar în temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei

stabilite să fie suspendată condiționat pe un termen de probă de 5 ani, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

Totodată, să fie încasat de la inculpat în contul statului cheltuielile de judecată

pentru efectuarea expertizelor medico-legale.

În motivarea apelului a indicat că sentința contestată este ilegală în

partea stabilirii pedepsei și încasării cheltuielilor judiciare. Astfel, la stabilirea

pedepsei nu s-a ținut cont de faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune

gravă, în timpul când se afla la serviciu în calitate de conducător auto de

transport a pasagerilor. Mai mult, locul tamponării pietonului a avut în timp

ce traversa drumul regulamentar pe trecerea de pietoni. De unde rezultă că

comportamentul inculpatului denotă neatenția acestuia în timp ce se afla în

trafic, expunându-i la un pericol și pe participanții la trafic, iar privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un anumit termen ar ridica

nivelul de responsabilitate și disciplină a lui Buțcan I.

La fel a menționat că, obligația inculpatului de a suporta cheltuielile

judiciare este principală și integrală întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage

în mod inevitabil desfășurarea urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i

se aplica pedeapsa infractorului, obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi

revine în principal acestuia, chiar dacă partea vătămată și partea civilă au

determinat, prin cererile lor, producerea unor cheltuieli; de asemenea,

obligația de a suporta cheltuielile judiciare este integrală, incluzând toate

cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare de

către prima instanță.

Prin urmare, instanța potrivit art. 385 pct. 14), 395 alin. (5) Cod de

procedură penală urma să se expună în sentința de condamnare și la latura

civilă, cine și în ce proporții trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare,

dar nu printr-o încheiere separată.

Cheltuielile de judecată suportate de către stat urmează să fie încasate

din contul acestuia.

- avocatul Bodean I. în numele inculpatului, care a solicitat casarea

3

sentinței în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care inculpatului Buțcan I. să nu-i fie aplicată pedeapsa complementară –

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Apelanta a menționat că sentința instanței de fond este nefondată sub

aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului și anume a pedepsei

complementare, deoarece acestuia i-a fost stabilită o pedeapsă prea aspră în

coraport cu circumstanțele cauzei și personalitatea făptuitorului.

Necătând la faptul că instanța a reținut mai multe împrejurări ce

caracterizează pozitiv inculpatul, a stabilit existența circumstanțelor atenuante

și lipsa circumstanțelor agravante, aplicând corect pedeapsa principală

minima prevăzută de sancțiunea normei art. 264 alin.(3) Cod penal, însă

aceasta nu a apreciat împrejurările excepționale privind persoana inculpatului

și nu a dispus neaplicarea pedepsei complementare obligatorii stipulate de

art. 79 CP.

Instanța nu s-a pronunțat și nici nu a motivat solicitările avocatului

privind aplicarea art. 79 Cod penal în privința lui Buțcan I., ceea ce denotă

încălcarea prevederilor art. 6 CEDO.

Față de inculpat au fost stabilite mai multe circumstanțe care

micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, Buțcan I. a

recunoscut integral vina, a solicitat examinarea cauzei în procedura

simplificată, căinduse de fapta comisă, conștientizând efectele prejudiciabile

ale acțiunilor sale, anterior nu a fost judecat, are loc permanent de trai, este

căsătorit, are la întreținere cinci persoane, dintre care 3 copii minori, este

caracterizat pozitiv, fiind angajat în câmpul muncii. La fel, a invocate și

comportamentul post-infracțional al inculpatului, care de la bun început a

manifestat o atitudine sinceră, cooperând cu organul de urmărire penală,

unde a depus declarații veridice despre circumstanțele cauzei.

Astfel, inculpatul este angajat în calitate de șofer la SRL „Xxx”, prestând

servicii taxi, iar existența sa și a celor 5 membri ai familiei aflate la întreținere

și-o asigură exclusiv prin conducerea mijloacelor de transport. Inculpatul nu

dispune de alte studii, care i-ar acorda posibilitatea să exercite o altă profesie,

inclusiv și cum s-a constatat în cadrul cercetării judecătorești, acesta deține

permis de conducere și activează ca șofer de circa 25 ani, unde fiind primul

caz când a fost implicat într-un accident rutier, ceea ce denotă respectarea de

către acesta a regulilor de circulație.

4

Reținând cele menționate, consideră că privarea inculpatului de dreptul

de a conduce mijloace de transport, constituie măsură disproporțională în

raport cu fapta săvârșită de către acesta, iar pentru a asigura realizarea

scopului său și a legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii,

cuantumului, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl

reprezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a

se corecta sub influența pedepsei, iar atingerea scopului legii penale și

corectarea lui Buțcan I. este posibilă fără aplicarea pedepsei complementare

obligatorii - privarea de a conduce mijloace de transport.

noiembrie 2017, au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate.

corectă probelor și circumstanțelor din dosar, a apreciat probele cauzei din

punctul de vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia

de vinovăție a inculpatului Buțcan I. în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Totodată, la stabilirea și individualizarea pedepsei, instanța de fond

corect a ținut cont de gravitatea infracțiunii comise, persoana inculpatului

care anterior nu a fost condamnat, fiind încadrat în câmpul muncii în calitate

de șofer, aceasta fiind unica sursă de existență, a recuperat prejudiciul cauzat

părții vătămate și ultima nu are careva pretenții, prezența copiilor minori în

familia inculpatului, este caracterizat pozitiv, astfel concluzionând că

educarea și corectarea lui Buțcan I. este posibilă fără privarea acestuia de

societate, cu aplicarea art. 90 Cod penal și cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 1 an.

La fel, instanța a conchis că prima instanță incorect a stabilit ca

circumstanță atenuantă recunoașterea vinovăției de către inculpat, or,

recunoașterea vinovăției care atrage incidența procedurii simplificate în

temeiul art. 3641 CPP, nu poate valorifica ca o circumstanță atenuantă

judiciară prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal, deoarece ar însemna că,

aceleași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică.

De asemenea, a reținut că circumstanțele indicate în apelul avocatului în

numele inculpatului care micșorează esențial gravitatea faptei și a

consecințelor ei, au fost luate în considerație la aplicarea în privința lui Buțcan

I. a normei art. 90 Cod penal, fiindu-i suspendată executarea pedepsei pe o

perioadă de probațiune de 1 an.

5

Astfel, contrar argumentelor acuzatorului de stat, instanța de apel a

conchis că, la stabilirea pedepsei instanța de fond a luat în considerație toate

circumstanțele menționate mai sus.

Cât privește argumentele avocatului privind pronunțarea unei noi

hotărâri cu aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art. 79 Cod penal,

cu excluderea pedepsei complementare - privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport, instanța de apel la considerat ca nefondat, menționând

că atât prima instanță, cât și instanța de apel nu a stabilit nici o circumstanță

excepțională care ar permite aplicarea prevederilor normei date.

Prin urmare, circumstanțele invocate de către partea apărării, în apelul

depus, nu pot fi apreciate ca fiind circumstanțe excepționale ce ar justifica

neaplicarea pedepsei complementare pentru infracțiunea prevăzută de art.

264 alin. (3) lit. a) Cod penal, deoarece pedeapsa complementară sub formă de

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, prevăzută de partea

generală a Codului penal, vine să îndeplinească rolul de completare a

represiunii și de lichidare a practicii vicioase în rândul conducătorilor auto de

conducere a autoturismelor și înlăturării stării de primejdie create asupra

siguranței pe drumurile publice.

Atât pedeapsa penală principală, cât și cea complementară reprezintă o

formă de constrângere, care trebuie să reflecte întotdeauna gravitatea faptei

comise.

Totodată, a fost apreciată ca nefondată solicitarea acuzatorului de stat

privind încasarea de la inculpat în contul statului a cheltuielilor judiciare

pentru efectuarea expertizelor medico-legale în privința victimei Florea S. în

sumă de 84 lei și a celei autotehnice în sumă de 380 lei, or, acestea sunt

cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării

probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului.

La fel, a menționat că în cazurile când expertiza a fost dispusă de către

organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea

acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi

achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.

Bodean Ina în numele inculpatului, care invocând temeiul prevăzut la art. 427

alin.(1) pct.10) CPP solicită casarea acestora și pronunțarea unei noi hotărâri,

6

cu aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art. 79 Cod penal, cu

excluderea pedepsei complementare - privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport.

Astfel, prin aplicarea față de inculpat a măsurii de pedeapsă

complementară, instanțele de judecată nu au acordat o eficiență deplină a

criteriilor generale și speciale de individualizare a pedepsei prin prisma art. 7,

61, 75, 76, 79 Cod penal, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă inechitabilă,

disproporțională faptei săvârșite, fără a lua în considerație circumstanțele

concrete ale cauzei.

Aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de sancțiunea

normei penale pentru comiterea unei infracțiuni concrete este un mijloc

acordat instanței de judecată pentru o individualizare maxima a pedepsei

penale.

Legiuitorul nu a reglementat noțiunea de “circumstanțe excepționale ale

cauzei”, dar, făcând referință la textul normei prevăzute la alin.(1) art. 79 Cod

penal, rezultă că la ele se atribuie așa circumstanță sau un cumul de

circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei,

gradul sau pericolul social al persoanei vinovatului.

Astfel, inculpatul este angajat în calitate de șofer la SRL “Program Lux

Auto”, prestând servicii taxi, iar existența sa și a celor 5 membri ai familiei

aflați la întreținere și o asigură exclusiv prin conducerea mjloacelor de

transport, inculpatul nu dispune de studii într-un alt domeniu, care i-ar

acorda posibilitatea să exercite o altă profesie.

Consideră că atingerea scopului legii penale și corectarea lui Buțcan I.

este posibilă fără aplicarea pedepsei complementare obligatorii – privarea de

a conduce mijloace de transport.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat de către avocat, considerându-l inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

7

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu art.432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Drept temei pentru recurs recurentul a invocat prevederile art. 427

alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul constată că acest temei pe care s-a bazat avocatul în recursul

declarat, nu persistă în cauză, în fapt, decizia instanței de apel corespunde

tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Colegiul penal atestă că, autorul recursului nu contestă starea de fapt

stabilită de către instanțele de fond și nici încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului Buțcan I., din care considerente nu se va pronunța referitor la

aceste aspecte, însă critică hotărârea contestată în partea stabilirii pedepsei,

solicitând numirea unei pedepse mai blânde, în temeiul art. 79 Cod penal cu

excluderea aplicării pedepsei complementare - privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport.

La acest capitol, instanța de recurs remarcă, că persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni, urmează a-i fi aplicată o pedeapsă

echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată. Totodată, pedeapsa se aplică în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a Codului Penal.

Conform principiului individualizării pedepsei, prevăzut de art. 7 Cod

penal, în coroborare cu criteriile generale de individualizare a acesteia,

reflectate la art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată vinovatului, trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

8

scopurile legii și pedepsei penale, prevăzute la art. 61 Cod penal.

În același rând, Colegiul reține că, categoria și termenul de pedeapsă ce

urmează a fi stabilit, este în dependență de circumstanțele atenuante și

agravante, prevăzute de art. 76-77 Cod penal, precum și efectele acestora,

prescrise în art. 78 Cod penal.

Colegiul reiterează faptul că, în speță, judecarea cauzei penale a avut loc

în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în conformitate și cu

respectarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, iar inculpatul

potrivit alin. (8) al aceleiași norme a beneficiat de reducere a limitelor de

pedeapsă.

În acest sens, Colegiul reține că, sancțiunea art. 264 alin.(3) lit. a) Cod

penal, prevede doar o singură pedeapsă principală – închisoare de la 3 la 7 ani

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de

până la 4 ani.

Așadar, lui Buțcan I. în baza art. 264 alin.(3) lit.a) Cod penal, i-a fost

stabilită pedeapsa închisorii pe un termen de 2 ani, cu aplicarea pedepsei

complementare obligatorie - privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 1 an, iar în temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa

închisorii a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 1 an,

adică instanța de fond i-a aplicat pedeapsa la limita minimă, care a fost redusă

cu 1/3, soluția dată fiind menținută de către instanța de apel.

De rând cu cele menționate, Colegiul constată că, pedeapsa stabilită și

individualizată de către instanțele inferioare, corespunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului pedepsei penale prevăzut în art. 61 alin. (2)

Cod penal, inclusiv de toate circumstanțele cauzei care atenuează

răspunderea, de persoana inculpatului, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării acestuia, numindu-i o pedeapsă în limitele legii.

La fel, Colegiul remarcă că, la examinarea cauzei nu au fost stabilite

careva circumstanțe excepționale ce ar justifica aplicarea în privința

inculpatului a prevederilor art.79 Cod penal și anume excluderea pedepsei

complementare obligatorie, deoarece circumstanțele la care se face referire în

recurs (recunoașterea vinei, căința sinceră, examinarea cauzei în procedura

simplificată, lipsa antecedentelor penale, caracteristica pozitivă la locul de trai

și faptul că are la întreținere 5 persoane, dintre care 3 copii minori), fac parte

din categoria celor atenuante, care servesc temei doar pentru o eventuală

aplicare a unei pedepse condiționate, dar nu și pentru aplicarea prevederilor

9

art. 79 Cod penal. Mai mult, aceste circumstanțe au fost reținute și au permis

instanțelor de a aplica în privința lui Buțcan I. dispozițiile art.90 Cod penal.

Concomitent, instanța de recurs atestă că aplicarea art. 79 Cod penal,

este un mijloc acordat instanței de judecată pentru o individualizare maximă

a pedepsei penale, reținându-se cumulul de circumstanțe care micșorează

esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, legate de scopul și motivele

faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în

timpul și după consumarea infracțiunii.

În spiritul acestei norme penale, se înțelege că trebuie să existe ori în

împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională, ori în datele privind

persoana infractorului, circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau

stări de lucruri, care constituie excepție de la starea obișnuită a lor, ori a

persoanei inculpatului.

Astfel, instanțele de judecată studiind multilateral, în deplină măsură și

obiectiv toate circumstanțele și datele care caracterizează persoana

inculpatului, nu au stabilit careva circumstanțe, ce ar fi constituit excepție de

la starea obișnuită a lor, ori a persoanei inculpatului, adică unele excepționale,

ce ar fi permis instanțelor de a aplica prevederile art.79 Cod penal.

Mai mult ca atât, pedeapsa complementară sub formă de privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport, vine să îndeplinească rolul de

completare a represiunii și de lichidare a practicii vicioase în rândul

conducătorilor auto de conducere a autoturismelor și înlăturării stării de

primejdie create asupra siguranței pe drumurile publice.

Atât pedeapsa principală, cât și cea complementară reprezintă o formă

de constrângere, care trebuie să reflecte întotdeauna gravitatea faptei comise.

Prin urmare, instanța de apel, care a menținut soluția primei instanțe, la

stabilirea pedepsei inculpatului, a respectat principiile de individualizare a

pedepsei, pedeapsa aplicată lui Buțcan I. este una aptă să conducă la

realizarea scopurilor sancțiunii, contribuind la corectarea și reeducarea lui, la

formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile

de conviețuire socială și principiile morale, fiindcă ca măsură de constrângere,

pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în

ce privește comportamentul făptuitorului.

În temeiul celor expuse, instanța de recurs nu constată prezența erorilor

de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate sub aspectele invocate,

10

dispunând inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Bodean Ina în

numele inculpatului Buțcan Iurie, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Buțcan Iurie, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 mai 2018.

Președinte Nadejda Toma

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

11