1ra-82/18 — art. 328 alin. 2 lit. a CP

1ra-82/18 — art. 328 alin. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-82/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

17 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

președinte: Toma Nadejda

judecători: Timofti Vladimir, Alerguș Constantin, Țurcan Anatolie și Cobzac

Elena

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar, declarat de

procurorul Procuraturii de circumscripție Chișinău, Brigai Sergiu, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06

septembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Popînin Octavian XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în mun.

XXXXX, str. XXXXX, XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 08.07.2013 – 05.05.2017;

Instanța de apel: 26.05.2017 – 06.09.2017;

Instanța de recurs: 15.11.2017 – 17.04.2018;

A C O N S T A T AT :

Popînin Octavian a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa cu închisoare pe

termen de 4 (patru) ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un

termen de 3 ani. Conform art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 4 (patru) ani.

exercitând funcția de inspector superior al poliției criminale al sectorului de

poliție nr. XXXXX al Comisariatului de Poliție sect. XXXXX, mun. XXXXX, fiind în

conformitate cu prevederile art. 123 alin. (2) Cod penal persoană publică, care

prin numire a fost învestită de stat să presteze în numele acestuia servicii

publice, contrar legii și atribuțiilor funcționale stipulate în fișa postului funcției

deținute, care îl obligau să nu supună pe nimeni la torturi, să nu aplice forța

fizică, decât pentru curmarea infracțiunilor, pentru înfrângerea rezistenței

opuse cerințelor legale, să nu recurgă la forță cu excepția cazurilor de necesitate

absolută și numai în măsura necesară atingerii unui obiectiv legitim, a săvârșit

1

infracțiunea prevăzută de art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, în următoarele

circumstanțe:

Popînin Octavian, fiind persoană publică și acționând cu titlu oficial,

reprezentând Ministerul Afacerilor Interne, la 25 septembrie 2012, aproximativ

la orele 22:00, aflându-se în curtea blocului locativ din str. Constantin Stamati,

8, mun. Chișinău, depășindu-și atribuțiile de serviciu, a acostat-o pe cet. Popa

Tatiana, pe care a agresat-o verbal, după care a condus-o în incinta sectorului de

poliție nr. XXXXX al CPs XXXXX, mun. XXXXX din str. XXXXX, mun. XXXXX, unde

i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele în diferite regiuni ale

corpului, cauzând victimei, conform raportului de expertiză medico-legală nr.

3040/D din 15.11.2012, vătămări corporale neînsemnate manifestate prin

echimoze cu excoriații pe articulația cotului drept, echimoze pe membrul

superior drept, articulația genunchiului stâng, coapsa stângă, echimoze cu

elemente de excoriații pe torace posterior.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Popînin Octavian a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, adică săvârșirea de

către o persoană publică a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele

drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, care a cauzat daune în proporții

considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale părții vătămate Popa

Tatiana, însoțite de aplicarea violenței.

în numele inculpatului Popînin Octavian.

3.1. Procurorul declarând apel a solicitat admiterea acestuia, casarea

parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care a-l recunoaște vinovat pe inculpat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) lit. a) Cod penal și a-i aplica pedeapsa

sub formă de 5 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcțiile autorității publice pe un

termen de 5 ani. În rest, sentința a o menține.

În motivarea apelului a invocat următoarele argumente:

- stabilirea unei pedepse penale sub formă de închisoare cu suspendarea

condiționată este nejustificată și nu corespunde gravității faptei imputate și

circumstanțelor cauzei, în coroborare cu personalitatea celui vinovat, nefiind

luate în considerație prevederile art. 75 Cod penal;

- dimpotrivă, circumstanțele comiterii infracțiunii și comportamentul

inculpatului denotă că cel mai eficient mijloc de corectare a acestuia este

aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare, această concluzie derivând și

din gravitatea faptei imputate și pericolul social al acesteia. Necesitatea aplicării

unei astfel de categorii de pedepse rezultă și din comportamentul inculpatului

în cadrul urmăririi penale și cercetării judecătorești, care nu a recunoscut vina

în comiterea infracțiunii incriminate, a dat declarații neveridice, îndreptate spre

denaturarea faptelor evidente și în consecință eschivarea de răspundere pentru

fapta comisă, acțiuni ce au dus la tergiversarea urmăririi penale și caracterul

îndelungat al investigațiilor. Comportamentul respectiv al inculpatului denotă

că el nu a conștientizat pericolul faptei comise și nu înțelege care este scopul

aplicării pedepsei penale;

2

- urmare a acțiunilor inculpatului au fost încălcate atât drepturile și

interesele legitime ale persoanei, cât și imaginea autorității publice, or, el a

comis infracțiunea având calitate de agent al statului, reprezentant al instituției

publice care are menirea de a apăra interesele societății și a statului, dar nu a le

încălca așa cum a procedat;

- este evident că aplicarea față de inculpat anume a pedepsei sub formă de

închisoare, va contribui la atingerea scopului prevăzut de art. 2 alin. (2) Cod

penal;

- pedeapsa aplicată nu corespunde pericolului și gradului social al faptei

comise, circumstanțelor comiterii infracțiunii, atitudinii inculpatului față de cele

întâmplate și neconștientizarea pericolului infracțiunii săvârșite.

3.2. Avocatul Trofimov Igor în numele inculpatului declarând apel a

solicitat admiterea acestuia, casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul

să fie achitat și să fie încetat procesul penal în privința acestuia.

În motivarea cerințelor sale s-au invocat următoarele aspecte:

- instanța de fond a calificat fapta, iar ca urmare a condamnat inculpatul în

baza unei norme juridice care nu există - în conținutul dispozitivului sentinței,

instanța de fond face referință la prevederile art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal,

normă care este abrogată la momentul pronunțării sentinței. Prin urmare, nu

poate fi condamnată persoana pentru o faptă penală care nu mai este prevăzută

de lege;

- instanța de fond doar enunță conținutul declarațiilor participanților la

proces, fără a le da apreciere;

- instanța de fond indică faptul că declarațiile tuturor participanților la

proces confirmă vinovăția inculpatului, fără a ține cont că de fapt majoritatea

din declarațiile martorilor indică anume faptul că inculpatul nu a comis fapta

imputată;

- instanța de fond indică faptul că declarațiile părții vătămate confirmă

vinovăția inculpatului, fără a ține cont de fapt că majoritatea din declarațiile

acesteia sunt combătute prin declarațiile martorilor și chiar și a declarațiilor

sale făcute anterior, precum și prin prisma constatării stării avansate de

ebrietate, chestiune care impunea o apreciere critică a declarațiilor acesteia;

- instanța de fond nu a dat apreciere faptului că martorii Popa Ion și Angela

Chilat sunt rude, rudele cărora au fost investigate de către inculpat, iar prin

urmare declarațiile acestora nu pot fi apreciate ca fiind dezinteresate;

- instanța de fond nu s-a pronunțat asupra împrejurărilor care au fost

relatate de martorii audiați și care confirmă nevinovăția inculpatului;

- partea acuzării nu a prezentat nici o probă a faptului că leziunile

corporale pe care le avea Popa Tatiana, ar fi fost rezultatul acțiunilor

inculpatului;

- în cadrul urmăririi penale au fost admise încălcări procedurale, și anume

inculpatul era în drept să cunoască despre numirea expertizei medico-legale,

dar nu a fost înștiințat, iar prin urmare nu și-a putut exprima dreptul său la

recuzarea expertului, chestiune care ar fi făcut-o cu certitudine pe motiv că

expertul deja anterior a efectuat un studiu medico-legal.

3

2017, apelurile au fost respinse ca nefondate, fiind menținută sentința fără

modificări.

inculpatul vina nu a recunoscut-o, faptul comiterii acțiunilor infracționale

imputate ultimului este dovedită prin următoarele mijloace de probă:

- declarațiile părții vătămate Popa Tatiana;

- declarațiile martorilor Popa Ion, Tacu Vasile, Bejenaru Tatiana, Angela

Chilat, Gherciu Vitalie, Țurcan Vitalie, Mîrza Vladislav, Pegza Sergiu, Gluhu

Angela, Cazacu Nicolae, Ciobanu Arcadie;

- proces-verbal de confruntare din 23 februarie 2013 între partea vătămată

și învinuit (f. d. 136 – 139, vol. I);

- proces-verbal de ridicare din 18 decembrie 2012 (f. d. 38, vol. I);

- proces-verbal de examinare din 18 decembrie 2012 (f. d. 39, vol. I);

- ordonanța din 18 decembrie 2012 telefonul mobil ridicat de la partea

vătămată Popa Tatiana de model „Sony Ericsson W 850i”, a fost recunoscut ca

corp delict și anexat la prezenta cauză penală (f. d. 40, vol. I);

- raport de expertiză medico-legală nr. 3040/D din 15 noiembrie 2012

(f. d. 45 – 54, vol. I);

- raport de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 206 a – 2013.

Astfel, instanța de apel a menționat că, prima instanță, cercetând în cumul

probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității,

pertinenței și concludenții, utilității și veridicității, raportată la declarațiile date

în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de

fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului încadrarea juridică

corespunzătoare, și anume în baza prevederilor art. 328 alin. (2) lit. a) Cod

penal.

Cu referire la apelul declarat de acuzatorul de stat, instanța de apel a

reținut că, prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7,

61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează

ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Prin urmare, instanța de apel a susținut că, concluzia primei instanțe

referitor la faptul că inculpatul nu prezintă pericol social, corectarea și

reeducarea acestuia este posibilă fără izolarea lui de societate, care ar constitui

o măsură inechitabilă în coraport cu natura infracțiunii și personalitatea

acestuia.

Instanța de apel a notat că inculpatul are la întreținere doi copii minori,

anterior nu a fost judecat, se caracterizează pozitiv, careva circumstanțe

agravante în privința acestuia nu au fost constatate.

Mai mult ca atât, acuzatorul de stat nu a făcut referire la nici o circumstanță

reală și concretă care să fie luată în considerație la agravarea pedepsei penale,

or, argumentele invocate precum că dânsul a comis infracțiunea având calitate

de agent al statutului, reprezentant al instituției publice care are menirea de a

4

apăra interesele societății și a statului au fost nu au fost neglijate de către prima

instanță, cărora le-a dat aprecierea cuvenită.

Astfel, instanța de apel a reținut că la individualizarea pedepsei penale în

privința inculpatului instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de

individualizare prevăzute de art. 75 Cod penal, și anume: gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia. Totodată, la individualizarea pedepsei penale au fost

respectate limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea incriminată - art.

328 alin. (2) lit. a) Cod penal.

declară recurs ordinar procurorul Procuraturii de circumscripție Chișinău,

Brigai Sergiu, prin care solicită admiterea recursului, casarea parțială a deciziei

instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de pct. 6), 10)

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- cu toate că instanța de apel a indicat motivele hotărârii de aplicare a

prevederilor art. 90 Cod penal, aceste concluzii sunt pripite, deoarece aceleași

circumstanțe și împrejurări au fost reținute și la aplicarea termenului pedepsei

cu închisoarea prevăzute de norma imputată, ceea ce indică că acelorași situați

de drept le-au fost acordate o dublă valență juridică;

- instanța de apel nu a ținut cont de faptul că inculpatului a comis fapta

imputată, fiind în funcția de inspector operativ al poliției criminale al IP Rîșcani,

mun. Chișinău, de gradul de pericol social al infracțiunii comise, consecințele

acesteia și nu a luat în considerație faptul că inculpatul era în funcția de serviciu

menită pentru asigurarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

motivele invocate, Colegiul conchide că acesta urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea

totală a hotărârii atacate și cu pronunțarea unei noi hotărâri, în cazul în care nu

se agravează situația condamnatului.

Or, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept,

care a dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, instanța de recurs

verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârile atacate și

dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal

și material.

Prin urmare, Colegiul lărgit menționează că declanșând o continuare a

judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept,

întrucât odată exercitat produce un efect devolutiv complet în sensul că

provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept în privința persoanelor

care l-au declarat.

De asemenea, se reține că conform art. 414 Cod de procedură penală,

instanța de apel judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și

5

temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond.

Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar, fiind obligată să

se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz,

la respingerea sau admiterea apelurilor, precum și motivele adoptării soluției

respective.

În recursul declarat de procuror, se invocă temeiurile stipulate în pct. 6),

10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevăd că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și apel, atunci când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivului hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, precum și în cazul

aplicării pedepselor individualizate contrar prevederilor legale.

Din conținutul recursului declarat, rezultă că procurorul critică decizia

instanței de apel privitor la aplicarea în privința inculpatului a prevederilor

art. 90 Cod penal, din considerentul că concluziile instanței de apel în această

parte sunt greșite, deoarece aceleași circumstanțe și împrejurări au fost

reținute și la aplicarea termenului pedepsei cu închisoare prevăzută de norma

imputată, ceea ce indică că acelorași situații de drept le-au fost acordate o dublă

valență juridică.

Analizând hotărârile judecătorești sub aspectul menționat, în raport cu

circumstanțele cauzei, în prezenta speță, Colegiul lărgit consideră că, soluțiile

instanțelor de fond în partea stabilirii modului de executare a pedepsei sunt

neîntemeiate, la adoptarea cărora nu s-a ținut cont în deplină măsură de norma

prevăzută de art. 75 Cod penal, ce prevede că persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate

în Partea Specială a prezentului Cod și în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții Generale a Codului penal.

În continuarea concluziilor sale, instanța de recurs remarcă că, prin criterii

generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege, de

care sunt obligate să se conducă instanțele de judecată la aplicarea fiecărei

pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Instanțelor de judecată,

legea penală le acordă o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului

individualizării pedepsei penale, luând în considerație caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, persoana celui vinovat, circumstanțele ce

atenuează sau agravează răspunderea, ținând cont de influența pedepsei

aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Totodată, Colegiul menționează că persoanei declarate vinovate trebuie să

i se aplice o pedeapsă, echitabilă, adică în limitele sancțiunii legii în baza căreia

persoana a fost condamnată, iar după caz, instanța este în drept de a aplica și

6

prevederile Părții Generale a Codului penal, inclusiv și ale art. 90 Cod penal, în

cazul în care nu sunt careva impedimente.

Conform art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea

condamnaților, cât și din partea altor persoane.

Categoria și termenul pedepsei ce urmează a fi stabilit este în dependență

de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art. 76-77 Cod penal,

precum și efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal.

În prezenta cauză supusă judecării, sancțiunea infracțiunii prevăzute de

art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, imputată inculpatului prevede pedeapsa cu

închisoare de la 2 la 6 ani, care conform art. 16 alin. (4) Cod penal, se consideră

ca infracțiune gravă.

Din conținutul sentinței, la capitolul stabilirii tipului pedepsei inculpatului,

instanța de fond și de apel a menționat că au ținut cont de personalitatea

inculpatului, gravitatea faptei comise care se califică ca gravă, stabilindu-i

inculpatului pedeapsa cu închisoare de 4 ani.

În speța dată, instanța de apel, a menționat că: instanța de fond a acordat

deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum

și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Colegiul penal lărgit consideră că instanțele ierarhic inferioare greșit și-au

motivat soluțiile de individualizare a executării pedepsei în privința

inculpatului, susținând o poziție pripită în ce privește aplicarea față de inculpat

a dispoziției art. 90 Cod penal. Discordanța între cele reținute de instanță și

conținutul real al circumstanțelor cauzei, precum și ignorarea unor aspecte

evidente, au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și

greșit motivate în privința aplicării pedepsei cu executarea suspendată în

privința lui Popînin Octavian.

Instanțele de fond și apel insuficient au abordat condițiile ce vizează

circumstanțele cauzei și persoana celui vinovat.

Circumstanțele cauzei, potrivit art. 75 Cod penal, se referă atât la cele care

atenuează răspunderea, cât și la cele care agravează răspunderea, de care

instanța este obligată să țină cont la individualizarea pedepsei.

Așadar, instanța de recurs notează că, aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal, adică suspendarea condiționată a executării pedepsei nu reprezintă o

categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită condamnaților prin lege de a

demonstra că infracțiunea comisă de ei este un incident în viața acestora.

În același rând, Colegiul remarcă că, în textul art. 90 alin. (1) Cod penal,

lexemul „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a

aplica prevederile acestei norme.

7

Îndeplinirea condițiilor de lege, poate fi aplicată sau exclusă la orice etapă a

procesului penal, pentru înlăturarea erorii admise la etapa anterioară.

În cadrul instituției suspendării condiționate a executării pedepsei instanța

după ce realizează individualizarea pedepsei prin determinarea concretă a

acesteia în baza criteriilor generale de individualizare, completează acest

rezultat printr-un act de individualizare a executării pedepsei.

Suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a executării

pedepsei numită de către instanțele de judecată prin hotărâre de condamnare

de a suspenda pe o perioadă anumită executarea pedepsei aplicate, dacă sunt

îndeplinite anumite condiții.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura

infracțiunii; circumstanțele cauzei și persoana infractorului; aprecierea

instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia.

La rândul său, Colegiul penal lărgit, constată că la individualizarea pedepsei

penale stabilite inculpatului în prezenta speță, instanțele ierarhic inferioare nu

au indicat suficient motivele aplicării prevederilor art. 90 Cod penal în privința

inculpatului, dat fiind faptul că aceleași circumstanțe și împrejurări au fost

reținute și la aplicarea termenului pedepsei cu închisoare prevăzută de norma

imputată, or, aceste circumstanțe indică că acelorași situați de drept le-au fost

acordate o dublă valență juridică.

În concluzie, Colegiul statuează că pedeapsa stabilită de către instanțele

ierarhic inferioare cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, suspendând

condiționat executarea pedepsei nu este echitabilă, întru-cât nu este capabilă de

a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte persoane. Practica

judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor

sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate

duce la consecințe contrare scopului urmărit. De asemenea, o pedeapsă prea

blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea

infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În consecință, Colegiul penal lărgit statuează, că pedeapsa individualizată

de instanța de fond, și menținută de instanța de apel, nu răspunde atât

principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod

penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a

altor persoane.

Astfel, instanța de recurs, în speța dată, găsește întemeiate argumentele

recursului declarat de procuror și constată că concluzia instanței de fond și apel,

precum că scopul legii penale poate fi atins și fără executarea pedepsei reale cu

închisoare, aplicând prevederile art. 90 Cod penal, ca fiind neîntemeiată și din

acest motiv o exclude, nefiind considerat faptul că, prin această soluție se

înrăutățește situația condamnatului.

Ca agravare a situației condamnatului se subînțelege situațiile de

schimbare a soluției din achitare în condamnare, de încadrare juridică la o

infracțiune mai gravă, sau un alt aliniat nou, literă, de înlocuire a sancțiunii cum

8

ar fi a măsurii educative în pedeapsa prevăzută de sancțiune, din amendă în

închisoare, prin mărirea cuantumului aceleiași pedepse ori adăugarea la

pedeapsa principală a pedepsei complementare, de aplicarea unor măsuri de

siguranță la care nu fusese inițial condamnat, de reținere în recurs a stării de

recidivă, a concursului de infracțiuni în loc de infracțiune continuă; situații de

învinuire care esențial, după circumstanțe reale, diferă de cea de la început sau

orice altă modificare a învinuirii, ce afectează dreptul inculpatului la apărare.

În temeiul celor expuse, Colegiul lărgit conchide că, recursul declarat de

procuror urmează a fi admis, casate parțial hotărârile instanțelor de fond în

partea stabilirii pedepsei inculpatului, cu excluderea aplicării prevederilor art.

90 Cod penal.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de procurorul Procuraturii de

circumscripție Chișinău, Brigai Sergiu, casează parțial sentința Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani din 05 mai 2017 și decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 06 septembrie 2017, în cauza penală în privința lui Popînin

Octavian XXXXX, și pronunță o nouă hotărâre conform căreia exclude aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

Popînin Octavian XXXXX se consideră condamnat în baza art. 328 alin. (2)

lit. a) Cod penal, la 4 (patru) ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

Termenul de executare a pedepsei lui Popînin Octavian XXXXX se

calculează din momentul reținerii acestuia.

În rest, celelalte dispoziții ale hotărârilor contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 mai 2018.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Țurcan Anatolie

Gobzac Elena

9