1ra-460/2018 — art.287 alin.1 CP

1ra-460/2018 — art.287 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-460/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

17 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

președinte Toma Nadejda

judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

judecând, fără citarea părților la proces, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2017, în cauza

penală în privința lui

Țepordei Denis XXXXX, născut la

XXXXX, originar XXXXX, domiciliat XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de

art. 364/1 Cod de procedură penală, Țepordei Denis XXXXX a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 450 unități

convenționale.

A fost respinsă cererea acuzatorului de stat privind încasarea din contul

inculpatului a cheltuielilor de judecată pentru efectuarea expertizei.

aproximativ la ora 22:00, Țepordei Denis Vitalii, aflându-se pe str. Ginta Latină nr. 5/3

din mun. Chișinău, sect. Ciocana, urmărind scopul vătămării integrității corporale ale

cet. Vîrlan Igor, încălcând grosolan ordinea publică, însoțită de aplicarea violenței

asupra persoanei, precum și prin acțiuni care prin conținutul lor se deosebesc printr-o

obrăznicie deosebită, fără motiv, în prezența soției sale și altor persoane, intenționat și

ilegal a inițiat un conflict manifestat prin aplicarea loviturilor cu mâinile și picioarele

peste diferite părți ale corpului cet. Vîrlan Igor, cauzându-i potrivit raportului de

expertiză judiciară nr. 1450/D din 30.06.2017, vătămări corporale care condiționează

1

dereglarea sănătății de scurtă durată și se califică ca vătămare ușoară, încâlcind astfel

inviolabilitatea persoanei prin înjosire a onoarei și demnității personalității, tulburând

astfel ambianța liniștită de conviețuire în societate.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 287 alin. (1) Cod penal,cu

indicii calificativi: huliganism, adică acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, acțiuni care prin conținutul lor

se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.

acesteia, în partea stabilirii pedepsei penale și latura civilă, și pronunțată o hotărâre,

prin care inculpatului Țepordei Denis să-i fie stabilită pedeapsă sub formă de amendă

în mărime de 787 unități convenționale și încasarea din contul lui Țepordei Denis

în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei în sumă de

320 lei.

În motivarea apelului a invocat blândețea pedepsei, care în opinia acuzatorului de

stat nu-și va atinge scopul de corectare și reeducare a condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și din partea altor

persoane, considerând că prima instanță nu a ținut cont de prevederile art.61, 77 și

art.287 alin. (1) din Codul penal. Mai mult ca atât, că instanța de fond nici nu și-a

argumentat soluția de ce anume această mărime și nu limita minimă, dar nici limita

maximă ar fi echitabilă și justificată de circumstanțele cauzei.

De asemenea, apelantul a considerat nefondată și concluzia instanței în ce privește

respingerea cererii, prin care s-a solicitat încasarea din contul lui Țepordei Denis Vitalii

în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei în sumă de

320 lei, ceea ce în viziunea apelantului este contrară prevederilor art. 229 alin. (1) Cod

de procedură penală.

a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea hotărârii atacate.

în instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

în corespundere cu prevederile art. 364/1 Cod de procedură penală, probele fiind

apreciate corect prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, prima instanță corect

concluzionând asupra vinovăției inculpatului Țepordei Denis de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal.

Verificând legalitatea pedepsei stabilite inculpatului, care a fost contestată de

acuzatorul de stat, instanța de apel a considerat că prima instanță a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal, respectând prevederile

art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, i-a stabilit o pedeapsă echitabilă pentru

infracțiunea săvârșită, deoarece a ținut cont că inculpatul a săvârșit pentru prima dată o

infracțiune mai puțin gravă, are un copil minor la întreținere, nu se află la evidență

medicului narcolog și psihiatru, duce un mod de viață social util și nu este caracterizat

negativ.

În acest sens, instanța de apel a subliniat că, instanța de fond a redus cu o pătrime

din limitele de pedeapsă din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, ca în

consecință, să se concluzioneze despre necesitatea stabilirii unei noi limite (amendă de

2

la 412 la 787 unități convenționale), cu care a operat instanța la stabilirea pedepsei

inculpatului.

Totodată, a considerat întemeiată concluzia primei instanța cu privire la

respingerea solicitării acuzatorului de stat cu privire la încasarea din contul

inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în suma de 320 lei, astfel că,

faptul dat, cerința procurorului nu are suport juridic, de vreme ce, nu a respectat

prevederile art. 221 alin. (4) Cod de procedură penală, adică nu a înaintat o acțiune

civilă în cadrul procesului penal, formulând cerințele corespunzătoare, limitându-se la

invocarea circumstanțelor privind cheltuielile judiciare suportate la efectuarea

acțiunilor procesuale.

Cu toate acestea, notificând prevederile art. 227 Cod de procedură penală, a

menționat că, această normă supra prevede clar și evident care anume cheltuieli

urmează a fi puse pe seama inculpatului, însă la această categorie nu se includ

cheltuielile suportate la efectuarea expertizei judiciare nr. 1450/D din 30 iunie 2017,

de vreme ce aceste cheltuieli sunt puse pe seama statului prin intermediul organelor de

resort care pornesc urmărirea penală și se compun din cheltuieli evidente și necesare

în vederea constatării faptei infracționale, însă nu constituie cheltuieli suplimentar

suportate de către organul de urmărire penală sau de către instanță, în legătură cu

efectuarea urmăririi penale sau judecării cauzei.

Sub aspectul expus, instanța de apel a reținut că acțiunile procesual penale

urmează a fi efectuate și cheltuielile pentru aceste acțiuni strict necesare, sunt suportate

de către organul de urmărire penală, care și are atribuția de a administra probele în

vederea probării/combaterii acuzației aduse, însă aceste cheltuieli nu sunt de natura de

a pune pe seama statului costuri suplimentare, sau exagerate, iar cheltuielile suportate

efectuarea expertizei judiciare, sunt evidente și necesare pentru a demonstra

existența/lipsa faptei infracționale.

În situația descrisă, instanța de apel a subliniat că cheltuielile suportate de către

organul de urmărire penală în cazul dat nu sunt unele de natura de a impune cheltuieli

neprogramate și neincluse în cheltuielile evidente și suportate anume de către stat,

motiv pentru care opinia acuzatorului de stat care pretinde a pune cheltuielile în suma

de 320 lei pe seama inculpatului, a fost considerată neîntemeiată, iar concluzia instanței

de fond este corectă și legală.

este atacată, la 29 decembrie 2017, cu recurs ordinar de procuror, care, invocând

temeiul de drept prevăzut de art.427 alin. (1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală,

potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise, când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale,

solicită casarea parțială a acesteia, în partea ce ține de individualizarea pedepsei, cu

rejudecarea cauzei în instanța de apel.

În opinia acuzatorului de stat, pedeapsa stabilită inculpatului cu aplicarea

prevederilor art. 364/1 Cod penal, nu putea fi mai mică decât limita generală

de 500 unități convenționale de amendă, raportată la art. 64 alin. (3) Cod penal, potrivit

modificărilor operate în Codul penal prin Legea nr.207 din 29.07.2016, în vigoare la

07.11.2016, prin care textul de la 150 a fost substituit cu textul de la 500.

3

Aceste modificări se extind asupra situației inculpatului atâta timp cât potrivit

actului de învinuire, infracțiunea imputată lui Țapordei Denis, a fost comisă la

22 aprilie 2017.

În acest context, procurorul recurent constată că decizia adoptată în prezenta

cauză penală, la stabilirea pedepsei contravine prevederilor art. 394 alin. (2) pct.2) Cod

de procedură penală, deoarece ea nu cuprinde motivele de aplicare a pedepsei mai

ușoare și este contrară prevederilor legale, or, instanța de apel urma să țină cont de

criteriile generale de individualizare a pedepsei, precum și de sancțiunea normei

penale, reieșind din modificările operate, prin Legea nr.207 din 29.07.2016.

invocate, Colegiul lărgit consideră că acesta urmează a fi admis, din următoarele

considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să-l admită, să dispună rejudecarea

cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată

de către instanța de recurs.

Potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Alin. (4) și (5) al aceleiași norme, prevede că în vederea

soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor,

pronunțându-se asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de drept, asupra

cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se

transmit instanței de apel, sunt: dacă fapta reținută ori imputată a fost săvârșită ori nu,

dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă, dacă

probele au fost apreciate corect de prima instanță prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal, administrativ

ori civil au fost corect aplicate. În cazul în care s-ar constata încălcări ale prevederilor

legale referitor la ele, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată cu

rejudecarea cauzei.

Analizând decizia atacată, Colegiul lărgit conchide, că în cauza dată instanțele n-au

individualizat pedeapsa potrivit prevederilor art. 61, 75 Cod penal, și a practicii

judiciare constante, soldată cu stabilirea unei pedepse neechitabile, ce se consideră

eroare de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara o

eroare de drept, comisă de aceasta, atunci când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Acest temei fiind invocat de către procuror la declararea recursului ordinar,

precum și în cererea de apel, indicând ilegalitatea pedepsei stabilite inculpatului de

către instanțe, care au ignorat prevederile legale, precum și practica judiciară

constantă.

4

În această ordine de idei, Colegiul lărgit menționează, că potrivit prevederilor

art. 75 Cod penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg

cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică

a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont

de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

De asemenea, Colegiul subliniază că, în același timp, este necesară respectarea

prevederilor art. 61 Cod penal, conform cărora, pedeapsa aplicată infractorului

trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată, capabilă să restabilească echitatea

socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în

limitele fixate în partea specială.

În speță, se constată că instanța de apel a menținut hotărârea primei instanțe, prin

care inculpatului Țepordei Denis, condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, i-a fost

stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 450 unități convenționale,

considerând că instanța de fond corect a redus cu o pătrime din limitele de pedeapsă

din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune „...de la 550 la 1050 unități

convenționale..”, ca în consecință, să se concluzioneze despre necesitatea stabilirii unei

noi limite de la 412 la 787 unități convenționale, în conformitate cu art.361/1

alin. (8) Cod de procedură penală.

Însă, instanța de apel urma să i-a în considerare și dispozițiile părții generale a

Codului penal, la stabilirea limitei minime, și anume art. 64 alin. (3) Cod penal (în

redacția din 29.07.2016), conform cărora, limita minimă generală a pedepsei sub formă

de amendă constituie 500 de unități convenționale și care nu mai poate fi redusă,

deoarece potrivit prevederilor art. 75 alin. (1) Cod de procedură penală persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a prezentului cod.

Din considerentele menționate, Colegiul lărgit conchide, că soluția adoptată de

către instanța de apel în partea stabilirii pedepsei este contrară prevederilor legale,

astfel, instanța de apel, judecând cauza dată, a comis erorile de drept prevăzute în

art. 427 alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, la care se face referire în

recursul declarat de procuror, erori ce nu pot fi corectate de către instanța de recurs,

deci există temeiuri de casare a soluției adoptate de către instanța de apel.

Reieșind din aceste circumstanțe, Colegiul lărgit consideră necesar a casa total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2017, în cauza

penală în privința lui Țepordei Denis și se dispune rejudecarea cauzei, de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecători.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care stabilește procedura de rejudecare și limitele

5

acesteia, să se pronunțe în modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

legale asupra motivelor indicate în apel de procuror, ținând cont de motivele casării

deciziei atacate, precum și de practica judiciară constantă, să pronunțe o hotărâre

legală și întemeiată.

penală, Colegiul lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, se casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui Țepordei

Denis XXXXX, și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Pronunțată integral la data de 17 mai 2018.

Președinte Toma Nadejda

Judecător Timofti Vladimir

Judecător Alerguș Constantin

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Cobzac Elena

6