1reab-22/2018 — art. 58-1 CP RSFSR
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 58-1 CP RSFSR
- Temei legal
- art. 453 CPP
1reab-22/2018 — art. 58-1 CP RSFSR (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1reab-22/2018
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
15 mai 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,
Ion Guzun,
a judecat în ședință de judecată, fără citarea părților la proces, recursul în
anulare declarat de Procurorul General Adjunct, Mircea Roșioru, împotriva
sentinței Tribunalului Militar al Armatei nr. 5 de tancuri, URSS, din 20 decembrie
1942, în cauza penală privind condamnatul
Tarnovețkii Ivan Xxxxxxxxxxxx, născut
în anul xxxx, originar din reg. Xxxxx, RSSM, fără
antecedente penale.
Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Tribunalului Militar al Armatei nr. 5 de tancuri, URSS, din
20 decembrie 1942, Tarnovețkii Ivan a fost condamnat în baza art. 58-1 „a” Cod
penal al RSFSR, la 10 ani privațiune de libertate, cu decăderea din drepturi pe un
termen de 5 ani.
Instanța de fond a constatat că inculpatul Tarnovețkii Ivan, în luna august
1941, fiind mobilizat în armata roșie, la retragerea trupelor armatei sovietice de pe
teritoriul RSSM, nu s-a evacuat și a rămas să trăiască cu familia pe teritoriul
temporar ocupat de trupele germano-române. În luna august 1942, inculpatul a fost
mobilizat în armata română și a participat la luptele împotriva armatei roșii. La 20
noiembrie 1942, odată cu trecerea armatei roșii la ofensivă, inculpatul s-a predat
benevol.
Sentința a devenit irevocabilă prin neatacare.
La 20 martie 2018, Procurorul General Adjunct, Mircea Roșioru, a
declarat recurs în anulare, solicitând casarea hotărârii menționate, încetarea
procesului penal și reabilitarea lui Tarnovețkii Ivan.
Recurentul a invocat că Voițehovschii Ivan a fost condamnat pentru fapte
1
neconfirmate în ședința de judecată bazându-se exclusiv pe declarațiile
inculpatului, nefiind cercetate și alte probe, ce constituie un viciu fundamental care
a afectat sentința pronunțată, fiindu-i încălcat flagrant dreptul lui la un proces
echitabil.
La fel, a fost încălcat și dreptul inculpatului la apărare, cauza penală fiind
examinată în lipsa apărătorului, deși participarea acestuia era obligatorie.
Judecând recursul nominalizat pe baza materialului din dosarul cauzei și
motivelor invocate, Colegiul concluzionează că acesta urmează a fi admis din
următoarele considerente.
Potrivit art. 6 pct. 44), art. 22 alin. (3), art. 452 alin. (1), art. 453 alin. (1)
Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare
de către Procurorul General Adjunct în scopul reparării erorilor de drept comise la
judecarea cauzei în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii
precedente a afectat hotărârea atacată. Viciu fundamental în cadrul procedurii
precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, se consideră încălcarea esențială a
drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului. Hotărârea judecătorească
definitivă, împiedică reluarea examinării procesului penal în privința aceleiași
persoane pentru aceeași faptă, cu excepția cazului în care un viciu fundamental în
cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea pronunțată.
Sub acest aspect, se reține că instanța nominalizată a comis următoarea
eroare de drept.
Conținutul hotărârii contestate relevă că condamnatul nu a fost asistat de un
apărător, învinuirea nu a fost prezentată și susținută de un acuzator de stat, iar
instanța de judecată nu a supus analizei și aprecierii în coroborare declarațiile
condamnatului și probele conținute în dosarul respectiv, fondându-și, astfel,
hotărârea de condamnare pe presupuneri.
Rezultă că instanța a ignorat în mod vădit principiile și normele unanim
recunoscute și fundamentale ale unui proces penal echitabil, conform cărora orice
persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, de către o instanță imparțială,
care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate
împotriva sa, având dreptul să se apere însuși și să fie asistată de un apărător,
nefiind obligată să dovedească nevinovăția sa, iar concluziile despre vinovăția
persoanei în săvârșirea infracțiunii și sentința de condamnare nu pot fi întemeiate
pe presupuneri.
Pe lângă aceasta, conform art. 3 lit. a), b), art. 5/2, 5/3 din Legea privind
reabilitarea victimelor represiunilor politice din 08 decembrie 1992, sunt declarate
nevinovate și urmează a fi reabilitate în fața societătii și reintegrate în drepturi
toate persoanele care, în perioada dintre 7 noiembrie 1917 și 23 iunie 1990, au fost
supuse represiunilor politice în baza deciziilor organelor de stat judiciare pentru
„trădare de patrie”. Ca rezultat al studierii dosarelor, asupra cărora au fost luate
hotărâri ale organelor judiciare, Procuratura Generală face recurs în anularea lor,
care se examinează de către Curtea Supremă de Justiție în modul stabilit de Codul
de procedură penală pentru examinarea recursurilor în anulare.
Împrejurările expuse denotă clar că erorile de drept comise de instanța de
fond în cadrul judecării cauzei penale respective, adică sfidarea vădită a drepturilor
2
și libertăților fundamentale ale condamnatului, constituie un viciu fundamental,
care a afectat hotărârea atacată și dovedesc univoc că în speță existau circumstanțe
care excludeau tragerea lui Tarnovețkii Ivan la răspundere penală.
Totodată, conform art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, dacă
există circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală, se adoptă hotărârea
de încetare a procesului penal.
Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală, instanța
admite recursul, casează total hotărârea atacată și dispune încetarea procesului
penal în cazurile prevăzute de prezentul cod.
Prin urmare, în temeiul circumstanțelor nominalizate recursul în anulare de
pe rol devine pasibil admiterii, cu casarea totală a hotărârii irevocabile contestate,
ca fiind afectată de un viciu fundamental și dispunerea încetării procesului penal pe
art. art. 58-1 „a” Cod penal al RSFSR, pe motiv că există circumstanțe care exclud
tragerea la răspundere penală.
Conform art. 452, 453 alin. (1), 457, 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. b), alin.
(3) Cod de procedură penală, Colegiu penal lărgit,
D E C I D E :
Admite recursul în anulare declarat de Procurorului General Adjunct, Mircea
Roșioru, casează total sentința Tribunalului Militar al Armatei nr. 5 de tancuri,
URSS, din 20 decembrie 1942, privind condamnarea lui Tarnovețkii Ivan
Xxxxxxxxxxxx în baza art. 58-1 „a” Cod penal al RSFSR, cu încetarea procesului
penal, pe motiv că există circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală.
Tarnovețkii Ivan Xxxxxxxxxxxx este reabilitat în fața societății și reintegrat în
drepturi.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Iurie Diaconu
Elena Covalenco
Liliana Catan
Ion Guzun
3