1ra-869/18 — art.201-1 alin.2 lit.a CP

Dosarul nr.1ra-869/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 mai 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 februarie

2018, declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,

Călugăreanu Vitalie, în cauza penală în privința inculpatului

Doroș Eugeniu Ion, născut la 24

mai 1984, originar din s.Mașcăuți, r-

nul Criuleni, domiciliat în

s.Ohrincea, r-nul Criuleni.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Doroș Eugeniu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2011 alin.(2) lit.a)

Cod penal la 100 de ore muncă neremunerată în folosul comunității.

Cererea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor judiciare a fost

respinsă ca neîntemeiată.

procedură penală, a constatat că Doroș Eugeniu, la 21 iulie 2017, ora 19.50, aflându-

se în s.Ohrincea, r-nul Criuleni, acționând intenționat asupra unui membru al familiei

și având scopul de a-i cauza suferință fizică, în urma unui conflict iscat între dânsul și

soția lui, Doroș Inga, i-a aplicat ultimei multiple lovituri cu pumnii și palmele în

diferite părți ale corpului, cauzându-i astfel vătămări corporale ușoare sub formă de

traumă acută cranio-cerebrală, comoție cerebrală, echimoze pe cap, față, membre,

edem pe față, excoriație pe spate.

în partea încasării cheltuielilor judiciare, rejudecarea cauzei în această parte, conform

procedurii stabilite pentru prima instanță, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

să se dispună admiterea cererii privind încasarea cheltuielilor judiciare din contul

inculpatului, invocând că instanța neîntemeiat a respins cererea privind cheltuielile

judiciare, având în vedere că inculpatul nu le-a contestat și a fost de acord să le achite.

2018, apelul declarat de către procuror a fost respins ca nefondat.

În motivarea soluției instanța de apel a reținut că sentința a fost contestată doar

în partea încasării cheltuielilor judiciare.

1

În acest sens, instanța a indicat că, reieșind din prevederile art.143 alin.(1)

pct.6) și alin.(2) Cod de procedură penală, în cazurile când expertiza a fost dispusă de

către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea

acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din

contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.

Respectiv, instanța de apel a precizat că, în speță, expertiza medico-legală

nr.215D din 02.08.2017, a fost efectuată la solicitarea organului de urmărire penală

pentru stabilirea gradului vătămărilor corporale provocate părții vătămate prin

infracțiune, acestea fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și

formularea învinuirii, care sunt puse în seama părții acuzării.

invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia în partea cheltuielilor judiciare și dispunerea rejudecării cauzei în

această parte de către instanța de apel, pe motiv că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția; - instanța nu a ținut cont de prevederile art.227

și 229 Cod de procedură penală și incorect a soluționat chestiunea legată de

cheltuielile judiciare.

procuror în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide

asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond

ori de apel.

Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Analizând temeiul respectiv în raport cu motivele invocate în recursul declarat,

Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului.

Motivele recurentului, precum că instanța de apel eronat a respins cererea în

vederea compensării cheltuielilor judiciare, încălcând astfel prevederile art.227 și 229

Cod de procedură penală, sunt neîntemeiate.

Astfel, potrivit art.227 alin.(1) și (3), 229 alin.(1) și (3), 27, 414 alin.(1) și

(2) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit

legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din

sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate. Instanța de judecată

poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor

plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării

inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când o

cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloace necesare. Instanța

poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul dacă

plata acestora poate influența substanțial situația materială a acestuia, judecătorul

apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma

cercetării tuturor probelor administrate.

Reieșind din prevederile normelor sus menționate și circumstanțele cauzei,

prima instanță a conchis ca cheltuielile judiciare să fie trecute în contul statului.

2

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

dosarului și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o

nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în aspectul cheltuielilor

judiciare în alt sens decât cel pe care îl propune acuzarea este o competență și

prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept separat

din numărul celor incluse în art.427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea

acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este lipsită de orice temei legal.

Subsecvent, Colegiul conchide că decizia instanței de apel cuprinde fondul

apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și

motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de

procedură penală.

Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței de

apel fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod de

procedură penală.

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată,

Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii

judecătorești contestate.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către

procuror nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da

temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și, potrivit

legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 06 februarie 2018, în cauza penală în privința lui Doroș

Eugeniu, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 mai 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

3