1ra-54/2018 — art. 309/1 alin. 3 lit. c CP

Prin sentința Judecătoriei Fălești din 07 octombrie 2011, au fost condamnați: - Rotari Sorin, în baza art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal, la 6 (șase) ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis și cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a desfășura o anumită activitate în organele MAI ale R. Moldova, pe termen de 5 (cinci) ani; - Bușovschii Roman, în baza art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal, la 5 (cinci) ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis și cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a desfășura o anumită activitate în organele MAI ale R. Moldova, pe termen de 5 ani.

Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat în fapt că, Rotari Sorin, activând în calitate de inspector al secției poliției criminale a CPR Fălești, fiind persoană cu funcție de răspundere, ca urmare a înțelegerii prealabile și împreună cu inculpatul Bușovschii Roman, care nu era persoană oficială, dar care acționa cu titlu oficial și cu acordul tacit al primului, la 14 august 2010, aproximativ la ora 22:00-22:30, intenționat, i-au provocat lui Vatamanu Anatolie, dureri, suferințe puternice fizice și psihice, cu scopul de a-l pedepsi pentru certurile familiale care acesta le-a comis în ziua nominalizată, fapt pentru care, membrii familiei acestuia au contactat CPR Fălești, în 1 următoarele circumstanțe: la ora și data nominalizată, inculpații împreună cu șeful de post din s. Sărata Veche, r-nul Fălești, Potîng Alexandru (în privința căruia urmărirea penală a fost încetată în lipsa elementelor infracțiunii prin ordonanța din 21 martie 2011), la inițiativa ultimului, din or. Fălești, cu automobilul personal al primului model „Mercedes 260”, xxxxx, culoare albă, s-au deplasat la domiciliul lui Vatamanu Anatolie din xxxxx pentru a verifica înștiințarea primită în CPR Fălești de la o rudă a acestuia privind purtarea agresivă. Intrând în casa familiei Vatamanu, inculpații Rotari Sorin și Bușovschii Roman, i-au aplicat mai multe lovituri cu picioarele în regiunea toracico-abdominală, cauzându-i victimei leziuni corporale medii, cu dereglarea sănătății de lungă durată. După evenimentele descrise inculpații Rotari Sorin și Bușovschii Roman i-au răsucit mâinile la spate și, numai în albituri, l-au urcat în portbagaj. Când a insistat să i se transmită hainele, inculpatul Bușovschii Roman, l-a lovit cu pumnul în față și a închis ușa portbagajului. În timpul deplasării, automobilul a staționat de câteva ori și inculpatul Bușovschii Roman, deschidea ușa portbagajului, îi zicea victimei, să mai tragă aer, îl lovea în față și apoi închidea din nou ușa. În scurt timp automobilul s-a oprit, inculpații Rotari Sorin și Bușovschii Roman, au apucat de mâini și picioare victima, l-au aruncat la pământ și asupra i-au aruncat hainele, spunându-i să aștepte acolo până vin ei după el. Potîng Alexandru fiind prezent, însă nu a întreprins nici o acțiune. După aceasta toți ei s-au urcat în automobil și au plecat.

Avocații Culcițchi Ghenadie și Pralea Grigore, în numele inculpaților Rotari Sorin și Bușovschii Roman și inculpatul Rotari Sorin, au contestat cu apel sentința nominalizată, prin care: 3.1. Avocatul Culcițchi Ghenadie a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri, potrivit căreia Rotari Sorin și Bușovschii Roman să fie achitați. În susținerea cerințelor sale, apelantul a invocat că, prima instanță nu a ținut cont de persoana victimei Vatamanu Anatolie, care se caracterizează negativ. În cadrul audierilor în calitate de parte vătămată, depunând jurământul și fiind prevenit despre răspunderea penală pentru declarații false, acesta a indicat că, fiind în stare de ebrietate și dorind să bea apă, s-a poticnit, a căzut jos lângă fântână, simțind durere în cutia toracică pe dreapta. Anterior acesta a depus alte declarații precum că, datorită relațiilor ostile și dorința de a se răzbuna pe Rotari Sorin și Bușovschii Roman, a declarat că a fost maltratat de ei, fapt confirmat de martorii Vatamanu Veronica, Hărbălău Ecaterna și Vatamanu Nina - rude apropiate a acestuia, iar martorii Cosovan Vadim, Celan Liliana, Eftimiță Olga, Cheptea Igor și Ilinițchi Ion despre cele întâmplate au aflat de la partea vătămată. Totodată, apelantul a susținut că, partea vătămată, acționând în interes material, la 17 noiembrie 2010, a primit de la Rotari Sorin, suma de 2000 dolari SUA, primul invocase că poate influența procurorii, în legătură cu care fapt a fost reținut, ulterior condamnat în baza art. 326 alin. (1) Cod penal, astfel, avocatul a pledat întru nevinovăția inculpaților. 3.2. Avocatul Pralea Grigore a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei hotărâri prin care Rotari Sorin și Bușovschii Roman să fie achitați. 3.3. Inculpatul Rotari Sorin a solicitat rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare. 2 În motivarea apelului, inculpatul a susținut că, nu a săvârșit nici o acțiune de tortură în privința victimei Vatamanu Anatolie, argumentându-și versiunea sa prin faptul că, a existat un interes al procurorilor, care cu exercitarea presiunilor asupra părții vătămate, au organizat cauza penală, iar ulterior a fost condamnat ilegal. Apelantul a invocat că, în cursul urmăririi penale, cât și în cadrul judecării cauzei, procurorii și prima instanță au încălcat prevederile art. art. 52, 274, 275, 384 și 385 Cod de procedură penală, menționând că, la 23 august 2010 a fost scos de sub urmărire penală, iar la 17 noiembrie 2010 a fost încetată urmărirea penală pe aceeași faptă, în ambele cazuri ordonanțele emise fiind anulate ilegal. Mai mult, procurorii nu aveau nici un temei pentru anularea acestor ordonanțe, deoarece partea vătămată Vatamanu Anatolie a depus o cerere de încetare a urmăririi penale, că nu a fost torturat, a făcut cu bună știință un denunț fals. La fel, inculpatul a invocat, că la judecarea cauzei prima instanță nu a ținut cont de aceste circumstanțe și contrar prevederilor art. 90 Cod de procedură penală, a pus la baza sentinței de condamnare declarațiile martorilor Vatamanu Nina, Vatamanu Veronica, Vatamanu Natalia, Hărbălău Ecaterina și Eftimiță Olga, rude apropiate ale părții vătămate, cât și raportul de expertiză medico-legală, ce prezintă îndoieli.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 decembrie 2011, au fost admise apelurile, casată total sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, potrivit căreia, s-a dispus încetarea procesului penal privind învinuirea inculpaților Rotari Sorin și Bușovschii Roman de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal, în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală. La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat că, organul de urmărire penală și prima instanță nu au ținut cont de prevederile art. 22 Cod de procedură penală, care stipulează că nimeni nu poate fi urmărit de organele de urmărire penală, judecat sau pedepsit de instanța de judecată de mai multe ori pentru aceeași faptă. De asemenea instanța de apel a menționat că, scoaterea de sub urmărirea penală sau încetarea urmăririi penale împiedică punerea repetată sub învinuire a aceleiași persoane pentru aceeași faptă, cu excepția cazurilor când fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii au afectat hotărârea respectivă, explicând și faptul că pe parcursul urmăririi penale cauza penală a fost încetată cu scoaterea lui Rotari Sorin de sub urmărirea penală, apoi aceasta reluată în baza ordonanței Prim-adjunctului Procurorului General din 22 noiembrie 2010, acestea fiind temei de încetare a procesului penal.

Procurorul, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitând casarea acesteia, cu menținerea în vigoare a sentinței.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, din 08 mai 2012, a fost admis recursul declarat de procuror, casată total decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, într-un alt complet de judecată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 noiembrie 2012, au fost admise apelurile declarate de avocații Culcițchi Ghenadie, Pralea Roman în numele inculpaților Rotari Sorin și Bușovschii Roman și de inculpatul Rotari Sorin, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit căreia, în baza art. 391 alin. (1) pct. 5), 6) Cod de procedură penală, a fost încetat procesul penal în privința inculpaților Rotari Sorin și Bușovschii Roman, învinuiți de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal. 3 7.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, în privința inculpaților există o hotărâre a organului de urmărire penală, privind scoaterea de sub urmărire penală pentru aceleași fapte. Astfel, prin prisma prevederilor art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel a conchis că, în cazul în care pe parcursul judecării cauzei, s-a constatat vreun temei prevăzut de art. 275 pct. 5)-9), 285 alin. (1) pct. 1), 2), 4), 5) Cod de procedură penală, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

Procurorul, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitând casarea acesteia, cu menținerea sentinței. În motivarea recursului, acuzatorul de stat a invocat că, instanța de apel, neîntemeiat a indicat că au fost încălcate prevederile art. 22 Cod de procedură penală și art. 4 din Protocolul nr. 7 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului. La fel, instanța de apel, nu a ținut cont de prevederile art. 52 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, ce oferă dreptul procurorului ierarhic superior de a anula actele ilegale ale procurorului ierarhic inferior. Totodată, a opiniat că, instanța de apel, a ignorat totalmente prevederile art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 25 iunie 2013, a fost admis recursul, casată total decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de recurs a notat, că instanța de apel formal a aplicat prevederile pct. 5), 6) alin. (1) art. 391 Cod de procedură penală, indicând că, - „există o hotărâre a organului de urmărire penală, privind scoaterea inculpaților de sub urmărire penală pentru aceleași fapte; există alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală”. În acest sens, instanța de recurs a subliniat, că prin noțiunea de „alte circumstanțe”, prevăzută la pct. 6) alin. (1) art. 391 Cod de procedură penală, urmează a fi interpretată numai în sensul „circumstanțelor prevăzute de lege”, a se vedea textul legal, pct. 5) art. 275 Cod de procedură penală, - „... există alte circumstanțe prevăzute de lege care condiționează excluderea sau, după caz, exclud urmărirea penală”. Prin urmare, presupusele încălcări ale legii procesuale penale constatate de instanța de apel, nu cad sub incidența „ altor circumstanțe prevăzute de lege care condiționează excluderea sau, după caz, exclud urmărirea penală”, prevăzute de art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Cu referire la materialele cauzei, instanța de recurs a constatat că, la terminarea urmăririi penale, când inculpații Rotari Sorin și Bușovschii Roman au luat cunoștință de materialele dosarului în prezența apărătorilor, aceștia nu au invocat despre nulitatea actelor procedurale efectuate pe parcursul urmăririi penale, ceea ce prezumă că au fost de acord cu legalitatea acestor acte procedurale. A fost subliniat, că instanța de apel, a trecut cu vederea și faptul că, inculpații Rotari Sorin și Bușovschii Roman nu au atacat ordonanța Prim-adjunctului Procurorului General din 22 noiembrie 2010, privind anularea ordonanței din 17 noiembrie 2010 cu dispunerea reluării urmăririi penale, - la Procurorul General și, ulterior în ordinea art. 313 Cod de procedură penală, la judecătorul de instrucție.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 iunie 2017, au fost admise apelurile, casată sentința cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care: în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală, procesul penal intentat în privința lui Rotari Sorin și Bușovschii Roman în baza art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal, a fost încetat din motivul 4 că există o hotărâre a organului de urmărire penală asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă de încetare a urmăririi penale și de scoatere a acesteia de sub urmărire penală. 10.1. Având în susținere prevederile art. 436 alin. (2)-(4) Cod de procedură penală, instanța de apel a reținut, că la caz, s-a schimbat situația de fapt care a existat la soluționarea recursului (25 iunie 2013), relevantă în acest sens fiind Hotărârea Curții Constituționale a R. Moldova nr. 12 din 14 mai 2015, prin care Curtea s-a pronunțat în urma examinării sesizării Curții Supreme de Justiție privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, declarându-se drept neconstituțională dispoziția articolului nominalizat, în temeiul cărei de altfel a și fost reluată urmărirea penală în speța dată. În ședința instanței de apel au fost verificate următoarele probe: procesul-verbal de interceptare a plângerii (f.d. 15, vol.I); cererea lui Vatamanu Anatolii (f.d. 18, vol.I); raportul procurorului (f.d.22, vol.I); declarațiile primare a lui Vatamanu Anatolii (f.d. 27, 34, vol.I); copia fișei și copia extrasului de solicitare a asistenței medicale (f.d. 36-39, vol.I); declarațiile lui Vatamanu Anatolii (f.d. 41, vol.I); înștiințarea medicului (f.d. 50, vol.I); cererea lui Vatamanu Anatolii (f.d. 51, vol.I); lămurirea lui Vatamanu Anatolii (f.d. 52,55, vol.I); procesul-verbal de cercetare la fața locului cu planșa fotografică anexă (f.d. 56-58, vol.I); procesul-verbal de cercetare la fața locului cu planșa fotografică anexă (f.d. 59-65, vol.I); datele caracteristice a lui Vatamanu Anatolii (f.d. 66-70, vol.I); ordonanța de recunoaștere în calitate de parte vătămată a lui Vatamanu Anatolii (f.d. 71, vol.I); procesul-verbal de audiere a părții vătămate Vatamanu Anatolii (f.d. 72-78, vol.I); procesul-verbal privind verificarea declarațiilor la locul săvârșirii infracțiunii cu participarea lui Vatamanu Anatolii (f.d. 79-81, vol.I); procesul-verbal de examinare a obiectului (f.d. 113, vol.I); copiile la obiectele examinate (f.d. 114-121, vol.I); datele caracteristice a lui Bușovschii Roman (f.d. 154-158, vol.I); audierea bănuitului Bușovschii Roman (f.d. 164-165, vol.I); audierea învinuitului Bușovschii Roman (f.d. 171, vol.I); datele caracteristice în privința lui Rotari Sorin (f.d. 173-182, vol.I); audierea bănuitului Rotari Sorin (f.d. 187-188, vol.I); audierea învinuitului Rotari Sorin (f.d. 193, vol.I); ordonanța de verificare și ridicare a documentelor (f.d. 197, vol.I); procesul-verbal de examinare (f.d. 198, vol.I); actul examinat (f.d. 199, vol.I); ordonanța de cercetare, verificare și ridicare a documentelor (f.d. 200, vol.I); procesul-verbal de ridicare (f.d. 201, vol.I); procesul-verbal de examinare (f.d. 202, vol.I); copia actelor examinate (f.d. 203-205, vol.I); ordonanța de ridicare a documentelor (f.d. 206, vol.I); procesul-verbal de ridicare (f.d. 207, vol.I); procesul-verbal de examinare a obiectului (f.d. 208-214, vol.I); trimitere-extras în privința lui Vatamanu Anatolii (f.d. 217, vol.I); raportul de expertiză medico-legală nr. 549/223 în privința lui Vatamanu Anatolii (f.d. 228, vol.I); raportul de expertiză medico-legală nr. 26 în comisie în privința lui Vatamanu Anatolii (f.d. 237-239, vol.I); ordonanța privind dispunerea efectuării descifrărilor convorbirilor telefonice, (f.d. 1, vol.II); încheierea de autorizare a efectuării ridicărilor (f.d. 3, vol.II); procesul-verbal de examinare (f.d. 5, vol.II); actele examinate (f.d. 6-22, vol.II); scrisoarea de însoțire (f.d. 23, vol.II); ordonanța privind dispunerea ridicării descifrărilor convorbirilor telefonice (f.d. 24, vol.II); încheierea de autorizare a ridicării convorbirilor telefonice (f.d. 26, vol.II); procesul-verbal de examinare a obiectului (f.d. 27, vol.II); informația examinată (f.d. 28-30, vol.II); ordonanța privind dispunerea ridicării descifrărilor convorbirilor telefonice (f.d. 31, vol.II); încheierea instanței prin care a fost autorizată măsura specială (f.d. 33, vol.II); procesul-verbal de examinare a obiectului (f.d. 34, vol.II); actele examinate (f.d. 35-54, vol.II); ordonanța privind dispunerea ridicării descifrărilor convorbirilor telefonice (f.d. 55, vol.II); încheierea privind autorizarea ridicării convorbirilor telefonice (f.d. 57, vol.II); 5 procesul-verbal de examinare a obiectului (f.d. 58, vol.II); actele examinate (f.d. 59-114, vol.II); ordonanța privind dispunerea ridicării descifrărilor convorbirilor telefonice (f.d. 115, vol.II); încheierea privind autorizarea ridicării convorbirilor telefonice (f.d. 117, vol.II); procesul-verbal de examinare a obiectului (f.d. 118, vol.II); actele examinate (f.d. 119-174, vol.II); ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a lui Potîng Alexandru (f.d. 175, vol.II); audierea lui Potîng Alexandru în calitate de martor (f.d. 176-179, vol.II); procesul-verbal de confruntare între Vatamanu Anatolii și Potîng Alexandru (f.d. 180-181, vol.II); audierea suplimentară a lui Rotari Sorin (f.d. 183, vol.II); audierea suplimentară a lui Bușovschii Roman (f.d. 185, vol.II); declarațiile lui Vatamanu Anatolii (f.d. 8-16, vol.III); declarațiile martorilor Potîng Alexandru (f.d. 17-21, vol.III); Cosovan Vadim (f.d. 22-23, vol.III); Vatamanu Viorica (f.d. 24-29, vol.III); Vatamanu Nina (f.d. 30-37, vol.III); Celan Liliana (f.d. 45-46, vol.III); Hărbălău Ecaterina (f.d. 47-51, vol.III); Vatamanu Natalia (f.d. 52-56, vol.III); Iftiniță Olga (f.d. 63-64, vol.III); Cheptea Igor (f.d. 65-66, vol.III); Sînger Serghei (f.d. 67-70, vol.III); Ursu Vasile (f.d. 76-77, vol.III); Andrieș Anatolie (f.d. 78-79, vol.III); Prodan Angela (f.d. 80-81, vol.III); raport de expertiză medico-legală nr. 323 în privința lui Vatamanu Anatolii (f.d. 87, vol.III); declarațiile inculpatului Rotari Sorin (f.d. 92-96, vol.III); declarațiile inculpatului Bușovschii Roman (f.d. 97-99, vol.III); declarațiile suplimentare a lui Vatamanu Anatolii (f.d. 100, vol.III); copia sentinței de condamnare a lui Vatamanu Anatolii (f.d. 103-105, vol.III); decizia Curții Supreme de Justiție din 08 mai 2012 (f.d. 204-210, vol.III); date cu privire la anamneză lui Bușovschii Roman (f.d. 238-239, vol.III); declarațiile lui Rotari Sorin (f.d. 242, vol.III); declarațiile inculpatului Bușovschii Roman (f.d. 243, vol.III); declarațiile părții vătămate Vatamanu Anatolii (f.d. 244, vol.III); decizia Curții Supreme de Justiție din 25 iunie 2013 (f.d. 308-317, vol.III); declarațiile părții vătămate Vatamanu Anatolii (f.d. 118-121, vol.IV). Pe lângă probele scrise la care au făcut referire părțile, instanța de apel a considerat oportun de a pune în discuție, din oficiu, următoarele înscrisuri: ordonanța de pornire a urmăririi penale din 22 octombrie 2010 (f.d. 1, vol.I); ordonanța de încetare a urmăririi penale și de scoatere de sub urmărirea penală din 17 noiembrie 2010 (f.d. 2, vol.I); ordonanța de anulare a ordonanței de încetare și reluare a urmăririi penale din 22 noiembrie 2010 (f.d. 8, vol.I); ordonanța de refuz în începerea urmăririi penale din 23 august 2010 (f.d. 20, vol.I). Astfel, în urma verificării probatoriului cercetat instanța de apel a conchis, că prima instanță a judecat superficial cauza privind învinuirea adusă lui Rotari Sorin și Bușovschii Roman, în baza art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal, în lipsa unei cercetări obiective a tuturor probelor anexate la materialele cauzei, cu aprecierea eronată a împrejurărilor cauzei, ca rezultat concluzionând greșit asupra necesității condamnării acestora, or, la caz fiind necesară adoptarea soluției de încetare a procesului penal, conform art. 391 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală. Instanța de apel a menționat, că urmărirea penală a fost începută la 22 octombrie 2010, în baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, pe faptul maltratării lui Vatamanu Anatolie, la domiciliul său, de către colaboratorul de poliție Rotari Sorin și încă o persoană necunoscută, cauzându-i leziuni corporale. Prin ordonanța din 17 noiembrie 2010 emisă de către procurorul în Procuratura raionului Fălești, Eugeniu Trocin, s-a dispus: „încetarea urmăririi penale în cadrul cauzei penale nr. 2010378031, pornită pe faptul maltratării lui Vatamanu Anatolie din 14 august 2010, de către colaboratorul de poliție Rotari Sorin și încă o persoană neidentificată în acel moment, pe motiv că nu există faptul infracțiunii. Scoaterea de sub urmărire penală, din lipsa faptului infracțiunii, a bănuitului Rotari Sorin”. 6 Prin ordonanța Primului-adjunct al Procurorului General, Andrei Pîntea, din 22 noiembrie 2010 a fost dispusă anularea ordonanței de încetare a urmăririi penale nr. 2010378031 emisă la 17 noiembrie 2010 de procurorul în Procuratura raionului Fălești, Eugeniu Trocin și reluarea urmăririi penale. În motivarea soluției adoptate, procurorul a menționat, că urmărirea penală în această cauză a fost efectuată superficial și unilateral, iar hotărârea a fost adoptată neîntemeiat, indicându-se ce acțiuni de urmărire penală ar mai fi necesar de efectuat. Soluția în cauză a fost axată pe prevederile art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală. Cu referire la ordonanța nominalizată, instanța de apel a statuat, că aceasta contravine prevederilor art. 6 pct. 44); art. 22 alin. (2); 287 alin. (4) Cod de procedură penală; art. 4 Protocolul 7 al CEDO și art. 7 alin. (2) Cod penal, (art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind declarat neconstituțional). Raportând prevederile expuse supra la actele cauzei, instanța de apel a punctat că pentru emiterea ordonanței de către Primul-adjunct al Procurorului General, Andrei Pîntea, din 22 noiembrie 2010, prin care a fost dispusă anularea ordonanței de încetare a urmăririi penale nr. 2010378031 emisă la 17 noiembrie 2010 de procurorul în Procuratura raionului Fălești, Trocin Eugeniu și reluată urmărirea penală, nu a fost invocat careva din temeiurile menționate în vederea posibilității redeschiderii procesului penal pe faptul maltratării lui Vatamanu Anatolie, făcându-se referire doar la necesitatea petrecerii unor investigații suplimentare. Prin urmare, careva circumstanțe sau fapte recent descoperite care existau la data adoptării ordonanței de încetare a urmăririi penale în cadrul cauzei penale nr. 2010378031, pornită pe faptul maltratării lui Vatamanu Anatolie din 14 august 2010, de către colaboratorul de poliție Rotari Sorin și încă o persoană neidentificată în acel moment, (persoana neidentificată stabilindu-se că era Bușovschii Roman), pe motiv că nu există faptul infracțiunii, nu au putut fi descoperite și nu s-au stabilit, iar în ordonanța de reluare a urmăririi penale lipsește vreo motivare sub aspectul că există vreo circumstanță sau împrejurare, care poate fi catalogată ca faptă nouă ori recent descoperită, sau viciu fundamental, de natură să afecteze ordonanța de încetare a urmăririi penale și scoatere de sub urmărire penală, procurorul limitându-se la invocarea necesității unei investigații suplimentare. Instanța de apel a remarcat, că concluziile conținute în ordonanța de anulare a ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și reluare a urmăririi penale din 22 noiembrie 2010 nu a fost motivată în coraport cu prevederile pct. 7 și 8 a Hotărârii Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor alin. (6) art. 63 Cod de procedură penală, nr. 26 din 23 noiembrie 2010. Astfel, instanța de apel a statuat, că ordonanța prin care s-a încetat urmărirea penală în cadrul cauzei penale nr. 2010378031, pornită pe faptul maltratării lui Vatamanu Anatolie din 14 august 2010, de către colaboratorul de poliție Rotari Sorin și încă o persoană neidentificată în acel moment (care s-a stabilit a fi Bușovschii Roman), din motiv că nu există faptul infracțiunii, fiind scoasă persoana de sub urmărire penală, echivalează cu o hotărâre judecătorească irevocabilă și reprezintă autoritatea de lucru judecat, care nu permite declanșarea unei noi proceduri cu privire la aceeași faptă și aceeași persoană. Instanța de apel a reținut, că conform art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, în cazurile în care ordonanțele de încetare a urmăririi penale, clasare a cauzei penale sau de scoatere a persoanei de sub urmărire au fost adoptate legal, reluarea urmăririi penale poate avea loc numai dacă apar fapte noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental în cadrul urmăririi precedente a afectat hotărârea respectivă. 7 La caz, necesitatea efectuării unor acțiuni de urmărire penală suplimentare, pot fi asimilate unor scăpări a organului de urmărire penală și nicidecum nu pot fi catalogate ca fapte noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental care ar da temei de reluare a urmăririi penale. Generalizând cele menționate, instanța de apel a menționat, că în speță nefiind stabilite careva fapte noi sau recent descoperite, un viciu fundamental care în cadrul urmăririi precedente ar fi afectat hotărârea respectivă sau alte probe noi, ordonanța din 22 noiembrie 2010 este contrară prevederilor art. art. 22, 287 alin. (4) Cod de procedură penală, prin urmare neîntemeiat a fost reluat procesul penal pe faptul maltratării lui Vatamanu Anatolie din 14 august 2010, de către colaboratorul de poliție Rotari Sorin și încă o persoană neidentificată în acel moment (care s-a stabilit a fi Bușovschii Roman), ceea ce duce la poziția inițială și anume potrivit ordonanței din 17 noiembrie 2010, s-a încetat urmărirea penală în cadrul cauzei penale nr. 2010378031, din motiv că nu există faptul infracțiunii. Având în vedere cele expuse și ținând cont de hotărârile Curții Constituționale cu privire la declararea neconstituționalității prevederilor art. 63 alin. (6) și art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală și de cele stipulate în art. 251 Cod de procedură penală, instanța de apel a conchis că ordonanța din 22 noiembrie 2010 nu este întemeiată pe circumstanțele prevăzute în art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, este lovită de nulitate absolută și nu produce careva consecințe juridice. Reieșind din sensul legislației procesual penale ordonanța de reluare a urmăririi penale nu este enumerată ca act de sesizare a instanței, or, aceasta duce la terminarea urmăririi penale cu întocmirea rechizitoriului, care este prevăzut de lege ca act de sesizare a instanței, însă, la caz ordonanța de reluare a urmăririi penale din 22 noiembrie 2010 fiind lovită de nulitate absolută duce concomitent și la nulitatea rechizitoriului, care are la bază ordonanța menționată. Suplimentar, instanța de apel a menționat, că prin prisma art. 251 alin. (2) Cod de procedură penală, nu există temei de a se expune referitor la argumentele invocate de către apărare în susținerea nevinovăției lui Bușovschii Roman și Rotari Sorin cu solicitarea achitării acestora, reieșind din faptul că, însăși actul de sesizare a instanței de judecată este lovit de nulitate absolută, ceea ce condiționează examinarea în continuare a cauzei penale în acest sens, dispunând admiterea apelurilor din alte motive decât cele invocate.

Procurorul, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a contestat decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu remiterea cauzei la o nouă rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. În argumentarea recursului acuzatorul de stat menționează, că prin reluarea urmăririi penale, nu au fost afectate drepturile procesuale ale lui Rotari Sorin și Bușovschii Roman, garantate de lege și anume de a nu fi urmărit repetat pentru una și aceeași faptă. Astfel, conform prevederilor art. 4 din Protocolul Adițional nr. 7 la CEDO, precum și Pactul International cu privire la drepturile civile și politice - nici o persoană nu poate fi urmărită sau pedepsită penal de jurisdicția aceluiași stat pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii și procedurilor penale ale aceluiași stat. În cazul dat, Rotari Sorin și Bușovschii Roman nu au fost nici achitați și nici condamnați printr-o hotărâre definitivă. Remarcă acuzatorul de stat că, prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, din 25 iunie 2013, a fost admis recursul declarat de procuror, 8 casată total decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. În motivarea soluției adoptate instanța de recurs a conchis, că, conform alin. (4) art. 251 Cod de procedură penală, încălcarea oricărei altei prevederi legale decât cele prevăzute în alin. (2) atrage nulitatea actului dacă fost invocată în cursul efectuării acțiunii, când partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale, când partea ia cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de judecată când partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este prezentată nemijlocit în instanță, însă, nu s-a invocat despre nulitatea actelor procedurale efectuate pe parcursul urmăririi penale, ceea ce prezumă că au fost de acord cu legalitatea acestor acte procedurale. Totodată, Curtea Supremă de Justiție a menționat, că instanța de apel a trecut cu vederea și faptul că, inculpații Rotari Sorin și Bușovschii Roman nu au atacat ordonanța Prim-adjunctului Procurorului General din 22 noiembrie 2010, privind anularea ordonanței din 17 noiembrie 2010 cu dispunerea reluării urmăririi penale, la Procurorul General și, ulterior, în ordinea art. 313 Cod de procedură penală, la judecătorul de instrucție. La fel, instanța de recurs a menționat, că, Hotărârea Curții Constituționale nr. 26 „Privind declararea neconstituțională a alin. (6) art. 63 Cod de procedură penală”, a fost adoptată la 23 noiembrie 2010, adică după emiterea ordonanței Prim-adjunctului Procurorului General din 22 noiembrie 2010. Potrivit prevederilor art. 28 alin. (2) al Legii cu privire la Curtea Constituțională, „actele normative sau unele părți ale acestora declarate neconstituționale devin nule și nu se aplică din momentul adoptării hotărârii respective a Curții Constituționale”. Adică, efectele recunoașterii neconstituționalității unor acte normative se răsfrâng asupra situațiilor de fapt, nu de la momentul stabilirii circumstanțelor de drept, ci din momentul adoptării textului legal pus în discuție. Prin urmare, la momentul emiterii ordonanței de reluare a urmăririi penale pe cauza dată, art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, nu era declarat neconstituțional. Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a lui Rotari Sorin a fost considerată ilegală și anulată de procurorul ierarhic superior, cu reluarea urmăririi penale. Totodată, prin ordonanța procurorului în procuratura raionului Fălești, Trocin Eugeniu, din 17 noiembrie 2010, a fost scos de sub urmărire penală doar Rotari Sorin, dar nu și Bușovschii Roman. Astfel, prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 12 din 14 mai 2015 privind excepția de neconstituționalitate a art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, a fost declarat neconstituțional alin. (1) al art. 287 Cod de procedură penală. Hotărârea dată a intrat în vigoare la data adoptării. Consideră recurentul, că poziția instanței de apel privind încetarea procesului penal din motivul declarării neconstituționalității art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, este ilegală, dat fiind faptul, că potrivit art. 7 din Codul jurisdicției constituționale - orice act normativ, precum și orice Tratat International la care Republica Moldova este parte, se consideră constituțional până când neconstituționalitatea lui va fi dovedită în procesul jurisdicției constituționale, cu asigurarea tuturor garanțiilor prevăzute de prezentul cod. În opinia recurentului, instanța de apel, în cadrul rejudecării cauzei penale nu a executat indicațiile instanței de recurs, care sunt obligatorii. Potrivit jurisprudenței Curții europene, recurentul amintește că investigarea acuzațiilor de maltratare trebuie să fie deplină. 9 Aceasta înseamnă că autoritățile trebuie să depună întotdeauna eforturi serioase pentru a afla ce s-a întâmplat. Ele trebuie să întreprindă toți pașii rezonabili și disponibili lor pentru a asigura probe cu privire la incident (cauza Gurgurov c. Moldovei nr. 7045/08, 16.06.2009), ceea ce este posibil a efectua, conform legislației naționale, numai în cadrul urmăririi penale. Referitor la activitățile desfășurate în cadrul procesului penal, acestea trebuie „să asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului”. Numai aflând adevărul, scopul procesului penal poate fi atins, iar soluțiile dispuse de organele judiciare pot da satisfacție celor care urmăresc înfăptuirea justiției penale. Astfel, relevă că în partea descriptivă a ordonanței Primului-adjunct al Procurorului General, Andrei Pântea din 22 noiembrie 2010, este indicat expres motivul anulării și anume că nu a existat în fapt cauza care a determinat luarea deciziei de încetare a urmăririi penale, temei prevăzut nemijlocit la alin. (1) art. 287 Cod de procedură penală. Totodată, motiv de reluare a urmăririi penale în cazurile date a servit încălcarea drepturilor părții vătămate la o examinare echitabilă a cauzei, consacrat la art. 6 CEDO, fiind apreciat ca un viciu fundamental de care a fost afectată ordonanța de încetare a urmăririi penale și de scoatere a lui Rotari Sorin de sub urmărirea penală. Cu referire la prevederile art. 20 Constituția Republicii Moldova, art. art. 3, 1, 6 CEDO, recurentul susține că ordonanța de scoatere de sub urmărire penală în privința lui Rotari Sorin a fost afectată de un viciu fundamental în cadrul urmăririi precedente, adică, în prezența probelor suficiente, părții vătămate fiindu-i încălcate drepturile constituționale - accesul liber la justiție și dreptul la viață și la integritate fizică și psihică. Menționează, că instanța de apel a invocat practica Curții Supreme de Justiție în cazurile când urmărirea penală a fost reluată în baza art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, ceea ce nu este aplicabil în speță, dat fiind faptul, că urmărirea penală în privința lui Rotari Sorin a fost reluată în baza art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală. Relevă procurorul, că instanța de apel eronat a conchis că ordonanța de reluare a urmăririi penale și punerea sub învinuire a lui Rotari Sorin și Bușovschii Roman contravin prevederilor art. 6 pct. 44), art. 22 alin. (2), 287 alin. (4) Cod de procedură penală, art. 4 Protocolul 7 al CEDO și art. 7 alin. (2) Cod penal, potrivit cărora hotărârea organului de urmărire penală de scoatere a persoanei de sub urmărirea penală sau de încetare a urmăririi penale, precum și hotărârea judecătorească definitivă, împiedică reluarea urmăririi penale, punerea sub o nouă învinuire mai gravă pentru aceeași persoană, pentru aceeași faptă, cu excepția cazurilor când fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente au afectat hotărârea pronunțată și nimeni nu poate fi supus urmăririi penale și pedepsei penale de mai multe ori pentru una și aceeași faptă.

Judecând recursul ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, consideră că acesta urmează a fi admis, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limita temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală și formulate în cererea de recurs, fiind în drept să judece și în baza 10 temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților. Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. După cum rezultă din conținutul recursului declarat, acuzatorul de stat critică decizia instanței de apel prin prisma temeiului de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Cercetând materialele cauzei în raport cu argumentele invocate în recursul dedus judecății, Colegiul penal constată că instanța de apel la examinarea cauzei a comis erori de drept ce nu pot fi corectate în instanța de recurs, pronunțând soluția sa fără respectarea prevederilor legale și a practicii judiciare stabilite. Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției. Instanța de recurs atestă, că prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 25 iunie 2013, au fost evidențiate erorile admise la judecarea cauzei în apel și care urmau a fi luate în considerație de către instanța de apel la o nouă rundă a procedurilor de apel. Cu toate acestea, Colegiul penal lărgit atestă, că instanța de apel, ajungând la concluzia de a înceta procesul penal intentat în privința inculpaților în baza art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal, din motiv că există o hotărâre a organului de urmărire penală asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă de încetare a urmăririi penale și de scoatere a acesteia de sub urmărire penală, a reținut că la caz s-a schimbat situația de fapt existentă la soluționarea recursului, și anume legată de adoptarea Hotărârii Curții Constituționale a R. Moldova nr. 12 din 14 mai 2015, prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art. 287 alin. (1) din Codul de procedură penală. Pentru a ajunge la această soluție instanța de apel a menționat, că prin ordonanța din 17 noiembrie 2010 emisă de către procurorul în Procuratura raionului Fălești, Eugeniu Trocin, s-a dispus: „încetarea urmăririi penale în cadrul cauzei penale nr. 2010378031, pornită pe faptul maltratării lui Vatamanu Anatolie din 14 august 2010, de către colaboratorul de poliție Rotari Sorin și încă o persoană neidentificată în acel moment, pe motiv că nu există faptul infracțiunii. Scoaterea de sub urmărire penală, din lipsa faptului infracțiunii, a bănuitului Rotari Sorin”. Iar ulterior, prin ordonanța Primului-adjunct al Procurorului General, Andrei Pîntea, din 22 noiembrie 2010 a fost dispusă anularea ordonanței de încetare a urmăririi penale nr. 2010378031 emisă la 17 noiembrie 2010 de procurorul în Procuratura raionului Fălești, Eugeniu Trocin și reluarea urmăririi penale. Colegiul penal atestă, că deși ordonanța din 22 noiembrie 2010 emisă de Primul-adjunct al Procurorului General, Andrei Pîntea, a fost întemeiată în baza art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, fapt despre care instanța de apel expres a 11 indicat în decizia sa, totuși, în motivarea soluției sale, ulterior instanța de apel în mod divergent a statuat asupra faptului, că această ordonanță contravine prevederilor art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, considerând că în speță nu au fost stabilite careva fapte noi sau recent descoperite, un viciu fundamental care în cadrul urmăririi precedente ar fi afectat hotărârea respectivă sau alte probe noi. Astfel, se reține că deși reluarea urmăririi penale a fost dispusă în baza art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel pripit a considerat că ordonanța de anulare a ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și reluare a urmăririi penale din 22 noiembrie 2010, nu a fost motivată în coraport cu prevederile pct. 7, 8 a Hotărârii Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor alin. (6) art. 63 Cod de procedură penală, nr. 26 din 23 noiembrie 2010, conform cărora „pentru ca organul de urmărire penală să poată relua urmărirea penală, legislatorul, la alin. (4) art. 287 Cod de procedură penală, a stipulat că această acțiune se admite numai dacă apar fapte noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental în cadrul urmăririi precedente de natură să afecteze hotărârea pronunțată…”. Instanța de recurs reține că prevederile art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală (care au fost declarate neconstituționale prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 12 din 14 mai 2015), reglementau situațiile când reluarea urmăririi penale după încetarea urmăririi penale, după clasarea cauzei penale sau după scoaterea persoanei de sub urmărire se dispune de către procurorul ierarhic superior prin ordonanță dacă, ulterior, se constată că nu a existat în fapt cauza care a determinat luarea acestor măsuri sau că a dispărut circumstanța pe care se întemeia încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanei de sub urmărire, astfel ordonanța a fost anulată ca fiind una ilegală. Referitor la poziția instanței de apel privind neconstituționalitatea prevederilor art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, Colegiul penal sesizează că instanța de apel la judecarea cauzei a omis din vedere faptul, că potrivit prevederilor art. 26 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317 din 13 decembrie 1994 „Cu privire la Curtea Constituțională”, actele Curții Constituționale nu sânt supuse nici unei căi de atac, sânt definitive și intră în vigoare la data adoptării. La decizia Curții, unele acte intră în vigoare la data publicării sau la data indicată în ele. Hotărârile Curții Constituționale produc efect numai pentru viitor. Prin urmare, la momentul emiterii ordonanței de reluare a urmăririi penale pe cauza dată - 22 noiembrie 2010, art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, nu era declarat neconstituțional. Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a lui Rotari Sorin a fost considerată ilegală și anulată de procurorul ierarhic superior, cu reluarea urmăririi penale. Totodată, instanța de apel nu a atras atenția asupra faptului, că prin ordonanța procurorului în procuratura raionului Fălești, Trocin Eugeniu, din 17 noiembrie 2010, a fost scos de sub urmărire penală doar Rotari Sorin dar nu și Bușovschii Roman. Instanța de recurs de asemenea menționează, că instanța de apel, ținând cont de cele expuse supra, nu a oferit o motivare temeinică faptului, că ordonanța de reluare a urmăririi penale n-a fost contestată de către inculpați în termenii stabiliți de art. 251 Cod de procedură penală. Instanța de recurs statuează, că la rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont și de faptul, că potrivit art. 3 Cod de procedură penală, în desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul urmăririi penale sau al judecării cauzei în instanța judecătorească. Legea procesuală penală poate avea efect ultraactiv, adică dispozițiile ei, în perioada de tranziție la o nouă lege procesuală penală, 12 pot rămâne aplicabile acțiunilor procesuale reglementate de legea nouă. Caracterul ultraactiv se stipulează în legea nouă. În sensul normelor enunțate este de înțeles, că legea procesual penală nu cunoaște efectul retroactiv și dacă la momentul săvârșirii actului procesual acesta s-a bazat pe o prevedere legală care era în vigoare, atunci, odată cu anularea prevederii legale menționate nu se poate de invoca și nici obține anularea actului anume din motivul abrogării legii procesuale. Având în vedere circumstanțele elucidate, instanța de recurs statuează că, încălcările normelor procedurale specificate mai sus, comise de către instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, situație ce impune soluția admiterii recursului declarat, casării totale a deciziei contestate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, unde instanța de apel, are obligația să verifice motivele apelurilor declarate, și ținând cont de motivele casării, cu respectarea prevederilor art. art. 414-417 Cod de procedură penală, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată.

În conformitate cu art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, D E C I D E : Se admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 iunie 2017, în cauza penală în privința lui Rotari Sorin xxxxx și Bușovschii Roman xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune căilor de atac. Decizia pronunțată integral la 11 mai 2018. Președinte Nadejda Toma Judecătorii Vladimir Timofti Anatolie Țurcan Ion Guzun Tamara Chișca-Doneva 13