1ra-571/2018 — art. 287 alin. 2 lit. b, 151 alin. 2 lit. d CP

1ra-571/2018 — art. 287 alin. 2 lit. b, 151 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-571/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare declarate de avocatul Mihail Barbaroș în numele inculpatului Gogu Ivan,

de avocatul Ion Cernolev în numele inculpaților Anton Victor și Bodiu Mihail, de

avocata Georgeta Lupea în numele inculpatului Gribeneț Iurie, de avocatul Zaharia

Protocop în numele inculpaților Gribeneț Iurie și Cazacu Sergiu, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 septembrie 2017, în privința

inculpaților

Anton Victor XXX, născut la XX

XXXXX XXXX, originar și locuitor al or. XXXXX, str.

XXXXX XX, ap. XX, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale;

Cazacu Sergiu XXXX, născut la

XX XXXXX XXXX, originar și locuitor al mun. XXXXX,

str. XXXXX XX, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale;

Gogu Ivan XXXXX, născut la XX

XXXXX XXXX, originar și locuitor al or. XXXXX, str.

XXXXX X, ap. XX, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale;

Bodiu Mihail XXXXX, născut la

XX XXXXX XXXX în s. XXXXX, r-nul XXXXX, locuitor

al mun. XXXXX, str. XXXXX XXXX XXX, ap. X,

cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale;

Gribeneț Iurie XXXXX, născut la

XX XXXX XXX, originar și locuitor al mun. XXXXX, str.

XXXXX X, ap. XX, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 17.03.2014 - 25.11.2016,

instanța de apel: 27.12.2016 - 06.09.2017,

instanța de recurs: 09.02.2018 – 27.03.2018.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal

1

C O N S T A T Ă :

Anton Victor a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la 3 ani

închisoare și în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal la 9 ani închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 10

ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere.

Cazacu Sergiu a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la

2 ani și 6 luni închisoare și în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal la 8 ani

închisoare.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 9 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere.

Gogu Ivan a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la 2

ani închisoare și în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal la 7 ani închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 8 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere.

Bodiu Mihail a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la 2

ani închisoare și în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal la 7 ani închisoare.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 8 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere, cu

includerea perioadei aflării în arest preventiv de la 08.05.2012 până la 28.05.2012

și de la 07.06.2012 până la 25.06.2012.

Gribeneț Iurie a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la

2 ani și 6 luni închisoare și în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal la 8 ani

închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 9 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere.

inculpatul Anton Victor, aflându-se în sectorul nr. 9 din incinta clubului de noapte

„Fashion” de pe bd. Decebal 2/1, mun. Chișinău, împreună și de comun acord cu

Cazacu S., Gogu I., Bodiu M. și Gribeneț I., acționând din intenții huliganice,

încălcând grosolan ordinea publică, prin acțiuni ce se deosebesc prin conținutul lor,

printr-o obrăznicie deosebită, fără nici un motiv, i-a aplicat o lovitură cu pumnul

în regiunea capului lui Panuș D., după care în conflictul iscat a intervenit

Cazacu S. care, folosind procedee de luptă, l-a doborât la podea pe Panuș D.,

unde Anton V. împreună cu Cazacu S., Gogu I., Bodiu M. și Gribeneț I. i-au

aplicat lui Panuș D. multiple lovituri cu mâinile și picioarele peste diferite

2

regiuni ale corpului, preponderent în regiunea capului, precum și lui Bîrnaz A.,

Anastasov I. și Gorea V. care au intervenit în apărarea lui Panuș D. Ulterior, întru

aplanarea conflictului, la fața locului a intervenit securitatea clubului de noapte

„Fashion”, care au scos afară toate persoanele implicate în conflict, unde Anton V.

împreună cu Cazacu S., Gogu I., Bodiu M. și Gribeneț I., continuând acțiunile

sale huliganice și având un comportament agresiv, i-au aplicat lovituri cu mâinile

și picioarele peste diferite regiuni ale corpului lui Bîrnaz A., Anastasov I. și

Gorea V., cauzându-le, astfel, părților vătămate dureri fizice.

Acțiunile lui Anton V. au fost încadrate în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal, ca huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și acțiuni, care

prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșite de mai

multe persoane.

Tot el, la 04 martie 2012, aproximativ ora 03.55, în sectorul nr. 9 din incinta

clubului de noapte „Fashion” de pe bd. Decebal, 2/1, mun. Chișinău, fiind

împreună și de comun acord cu Cazacu S., Gogu I., Bodiu M. și Gribeneț I.,

acționând cu intenție directă și urmărind scopul cauzării leziunilor corporale, i-a

aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea capului lui Panuș D., după care în

conflictul iscat a intervenit Cazacu S. care, folosind procedee de luptă, l-a doborât

la podea pe Panuș D., unde Anton V. împreună cu Cazacu S., Gogu I., Bodiu M.

și Gribeneț I. i-au aplicat lui Panuș D. multiple lovituri cu mâinile și picioarele

peste diferite regiuni ale corpului, preponderent în regiunea capului, cauzându-

i, astfel, victimei Panuș D., conform concluziei raportului de expertiză medico-

legală în comisie nr. 158 din 02.09.2013-11.11.2013, leziuni ale oaselor craniene

sub formă de „fractură liniară a osului temporal pe stânga cu implicarea

ambelor lamele și fractura corpului osului zigomatic pe stânga”, care la

persoanele vii prezintă pericol pentru viață și, în baza acestui criteriu, se califică

drept vătămare corporală gravă.

Acțiunile lui Anton V. au fost încadrate în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod

penal, ca vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care

este periculoasă pentru viață, săvârșită de mai multe persoane.

Astfel, inculpatul Anton V., prin acțiunile sale intenționate, a săvârșit un

concurs ideal de infracțiuni prevăzute de art. 151 alin. (2) lit. d) și art. 287 alin. (2)

lit. b) Cod penal.

Inculpatul Cazacu S., la 04 martie 2012, aproximativ ora 03.55, în sectorul

nr. 9 din incinta clubului de noapte „Fashion” de pe bd. Decebal, 2/1, mun.

Chișinău, fiind împreună și de comun acord cu Anton V., Bodiu M., Gogu I. și

Gribeneț I., acționând din intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea publică,

prin acțiuni ce se deosebesc prin conținutul lor, printr-o obrăznicie deosebită, în

rezultatul unui conflict iscat între Anton V. și Panuș D., în cadrul căruia Anton V.,

fără nici un motiv, i-a aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea capului lui Panuș

D., după care în conflictul iscat a intervenit Cazacu S. care, folosind procedee de

luptă, l-a doborât la podea pe Panuș D., unde împreună cu Anton V., Bodiu M.,

Gogu I. și Gribeneț I. i-au aplicat lui Panuș D. multiple lovituri cu mâinile și

3

picioarele peste diferite regiuni ale corpului, preponderent în regiunea capului,

precum și lui Bîrnaz A., Anastasov I. și Gorea V., care au intervenit în apărarea lui

Panuș D. Ulterior, întru aplanarea conflictului, la fața locului a intervenit

securitatea clubului de noapte „Fashion”, care au scos afară toate persoanele

implicate în conflict, unde Cazacu S., împreună cu Anton V., Bodiu M., Gogu I. și

Gribeneț I., continuând acțiunile sale huliganice și având un comportament agresiv,

i-au aplicat lovituri cu mâinile și picioarele peste diferite regiuni ale corpului lui

Bîrnaz A., Anastasov I. și Gorea V., cauzându-le, astfel, părților vătămate dureri

fizice.

Acțiunile lui Cazacu S. au fost încadrate în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal, ca huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și acțiuni, care

prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșite de mai

multe persoane.

Tot el, la 04 martie 2012, aproximativ ora 03.55, în sectorul nr. 9 din incinta

clubului de noapte „Fashion” de pe bd. Decebal 2/1, mun. Chișinău, fiind împreună

și de comun acord cu Anton V., Bodiu M., Gogu I. și Gribeneț I., acționând cu

intenție directă și urmărind scopul cauzării leziunilor corporale, în rezultatul unui

conflict iscat între Anton V. și Panuș D., în cadrul căruia Anton V., fără nici un

motiv, i-a aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea capului lui Panuș D., după care

în conflictul iscat a intervenit Cazacu S. care folosind procedee de luptă, l-a

doborât la podea pe Panuș D., unde împreună cu Anton V., Bodiu M., Gogu I. și

Gribeneț I. i-au aplicat lui Panuș D. multiple lovituri cu mâinile și picioarele peste

diferite regiuni ale corpului, preponderent în regiunea capului, cauzându-i, astfel,

victimei Panuș D., conform concluziei raportului de expertiză medico-legală în

comisie nr. 158 din 02.09.2013-11.11.2013, leziuni ale oaselor craniene sub formă

de „fractură liniară a osului temporal pe stânga cu implicarea ambelor lamele și

fractura corpului osului zigomatic pe stânga”, care la persoanele vii prezintă

pericol pentru viață și, în baza acestui criteriu, se califică drept vătămare corporală

gravă.

Acțiunile lui Cazacu S. au fost încadrate în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod

penal, ca vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care

este periculoasă pentru viață, săvârșită de mai multe persoane.

Astfel, inculpatul Cazacu S., prin acțiunile sale intenționate, a săvârșit

concurs ideal de infracțiuni prevăzute de art. 151 alin. (2) lit. d) și art. 287 alin. (2)

lit. b) Cod penal.

Gogu I., la 04 martie 2012, aproximativ ora 03.55, în sectorul nr. 9 din

incinta clubului de noapte „Fashion” de pe bd. Decebal 2/1, mun. Chișinău, fiind

împreună și de comun acord cu Anton V., Cazacu S., Bodiu M. și Gribeneț I.,

acționând din intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea publică, prin acțiuni

ce se deosebesc prin conținutul lor, printr-o obrăznicie deosebită, în rezultatul unui

conflict iscat între Anton V. și Panuș D., în cadrul căruia Anton V., fără nici un

motiv, i-a aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea capului lui Panuș D., după care

în conflictul iscat a intervenit Cazacu S. care, folosind procedee de luptă, l-a

4

doborât la podea pe Panuș D., unde Gogu I., împreună cu Anton V., Cazacu S.,

Bodiu M. și Gribeneț I., i-au aplicat lui Panuș D. multiple lovituri cu mâinile și

picioarele peste diferite regiuni ale corpului, preponderent în regiunea capului,

precum și lui Bîrnaz A., Anastasov I. și Gorea V., care au intervenit în apărarea lui

Panuș D. Ulterior, întru aplanarea conflictului, la fața locului a intervenit

securitatea clubului de noapte „Fashion”, care au scos afară toate persoanele

implicate în conflict, unde Gogu I., împreună cu Anton V., Cazacu S., Bodiu M. și

Gribeneț I., continuând acțiunile sale huliganice și având un comportament agresiv,

i-au aplicat lovituri cu mâinile și picioarele peste diferite regiuni ale corpului lui

Bîrnaz A., Anastasov I. și Gorea V., cauzându-le, astfel, părților vătămate dureri

fizice.

Acțiunile lui Gogu I. au fost încadrate în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal, ca huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și acțiuni, care

prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșite de mai

multe persoane.

Tot el, la 04 martie 2012, aproximativ ora 03.55, în sectorul nr. 9 din incinta

clubului de noapte „Fashion” de pe bd. Decebal 2/1, mun. Chișinău, fiind împreună

și de comun acord cu Cazacu S., Anton V., Bodiu M. și Gribeneț I., acționând cu

intenție directă și urmărind scopul cauzării leziunilor corporale, în rezultatul unui

conflict iscat între Anton V. și Panuș D., în cadrul căruia Anton V., fără nici un

motiv, i-a aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea capului lui Panuș D., după care

în conflictul iscat a intervenit Cazacu S. care, folosind procedee de luptă, l-a

doborât la podea pe Panuș D., unde Gogu I., împreună cu Anton V., Cazacu S.,

Bodiu M. și Gribeneț I., i-au aplicat lui Panuș D. multiple lovituri cu mâinile și

picioarele peste diferite regiuni ale corpului, preponderent în regiunea capului,

cauzându-i, astfel, victimei Panuș D., conform concluziei raportului de expertiză

medico-legală în comisie nr. 158 din 02.09.2013-11.11.2013, leziuni ale oaselor

craniene sub formă de „fractură liniară a osului temporal pe stânga cu implicarea

ambelor lamele și fractura corpului osului zigomatic pe stânga”, care la persoanele

vii prezintă pericol pentru viață și, în baza acestui criteriu, se califică drept

vătămare corporală gravă.

Acțiunile lui Gogu I. au fost încadrate în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod

penal, ca vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care

este periculoasă pentru viață, săvârșită de mai multe persoane.

Astfel, inculpatul Gogu I., prin acțiunile sale intenționate, a săvârșit concurs

ideal de infracțiuni prevăzute de art. 151 alin. (2) lit. d) și art. 287 alin. (2) lit. b)

Cod penal.

Bodiu M., la 04 martie 2012, aproximativ 03.55, în sectorul nr. 9, de comun

acord cu Anton V., Cazacu S., Gogu I. și Gribeneț I., acționând din intenții

huliganice, încălcând grosolan ordinea publică, prin acțiuni ce se deosebesc prin

conținutul lor, printr-o obrăznicie deosebită, în rezultatul unui conflict iscat între

Anton V. și Panuș D., în cadrul căruia Anton V., fără nici un motiv, i-a aplicat o

lovitură cu pumnul în regiunea capului lui Panuș D., după care în conflictul iscat a

5

intervenit Cazacu S. care, folosind procedee de luptă, l-a doborât la podea pe

Panuș D., unde Bodiu M., împreună cu Anton V., Cazacu S., Gogu I. și Gribeneț I.,

i-au aplicat lui Panuș D. multiple lovituri cu mâinile și picioarele peste diferite

regiuni ale corpului, preponderent în regiunea capului, precum și lui Bîrnaz A.,

Anastasov I. și Gorea V., care au intervenit în apărarea lui Panuș D. Ulterior, întru

aplanarea conflictului, la fața locului a intervenit securitatea clubului de noapte

„Fashion”, care au scos afară toate persoanele implicate în conflict, unde Bodiu M.

împreună cu Anton V., Cazacu S., Gogu I. și Gribeneț I., continuând acțiunile sale

huliganice și având un comportament agresiv, i-au aplicat lovituri cu mâinile și

picioarele peste diferite regiuni ale corpului lui Bîrnaz A., Anastasov I. și Gorea

V., cauzându-le, astfel, părților vătămate dureri fizice.

Acțiunile lui Bodiu M. au fost încadrate în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal, ca huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și acțiuni, care

prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșite de mai

multe persoane.

Tot el, la 04 martie 2012, aproximativ 03.55, în sectorul nr. 9 din incinta

clubului de noapte „Fashion” de pe bd. Decebal 2/1, mun. Chișinău, fiind împreună

și de comun acord cu Anton V., Cazacu S., Gogu I. și Gribeneț I., acționând cu

intenție directă și urmărind scopul cauzării leziunilor corporale, în rezultatul unui

conflict iscat între Anton V. și Panuș D., în cadrul căruia Anton V., fără nici un

motiv, i-a aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea capului lui Panuș D., după care

în conflictul iscat a intervenit Cazacu S. care, folosind procedee de luptă, l-a

doborât la podea pe Panuș D., unde Bodiu M., împreună cu Anton V., Cazacu S.,

Gogu I. și Gribeneț I., i-au aplicat lui Panuș D. multiple lovituri cu mâinile și

picioarele peste diferite regiuni ale corpului, preponderent în regiunea capului,

cauzându-i, astfel, victimei Panuș D., conform concluziei raportului de expertiză

medico-legală în comisie nr. 158 din 02.09.2013-11.11.2013, leziuni ale oaselor

craniene sub formă de „fractură liniară a osului temporal pe stânga cu implicarea

ambelor lamele și fractura corpului osului zigomatic pe stânga”, care la persoanele

vii prezintă pericol pentru viață și, în baza acestui criteriu, se califică drept

vătămare corporală gravă.

Acțiunile lui Bodiu M. au fost încadrate în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod

penal, ca vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care

este periculoasă pentru viață, săvârșită de mai multe persoane.

Astfel, inculpatul Bodiu M., prin acțiunile sale intenționate, a săvârșit

concurs ideal de infracțiuni prevăzute de art. 151 alin. (2) lit. d) și art. 287 alin. (2)

lit. b) Cod penal.

Gribeneț I., la 04 martie 2012, aproximativ ora 03.55, în sectorul nr. 9 din

incinta clubului de noapte „Fashion” de pe bd. Decebal 2/1, mun. Chișinău, fiind

împreună și de comun acord cu Anton V., Cazacu S., Gogu I. și Bodiu M.,

acționând din intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea publică, prin acțiuni

ce se deosebesc prin conținutul lor, printr-o obrăznicie deosebită, în rezultatul unui

conflict iscat între Anton V. și Panuș D., în cadrul căruia Anton V., fără nici un

6

motiv, i-a aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea capului lui Panuș D., după care

în conflictul iscat a intervenit Cazacu S. care, folosind procedee de luptă, l-a

doborât la podea pe Panuș D., unde Gribeneț I., împreună cu Anton V., Cazacu S.,

Gogu I. și Bodiu M., i-au aplicat lui Panuș D. multiple lovituri cu mâinile și

picioarele peste diferite regiuni ale corpului, preponderent în regiunea capului,

precum și lui Bîrnaz A., Anastasov I. și Gorea V., care au intervenit în apărarea lui

Panuș D. Ulterior, întru aplanarea conflictului, la fața locului a intervenit

securitatea clubului de noapte „Fashion”, care au scos afară toate persoanele

implicate în conflict, unde Gribeneț I. împreună cu Anton V., Cazacu S., Gogu I. și

Bodiu M., continuând acțiunile sale huliganice și având un comportament agresiv,

i-au aplicat lovituri cu mâinile și picioarele peste diferite regiuni ale corpului lui

Bîrnaz A., Anastasov I. și Gorea V., cauzându-le, astfel, părților vătămate dureri

fizice.

Acțiunile lui Gribeneț I. au fost încadrate în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal, ca huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și acțiuni, care

prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșite de mai

multe persoane.

Tot el, la 04 martie 2012, aproximativ ora 03.55, în sectorul nr. 9 din incinta

clubului de noapte „Fashion” de pe bd. Decebal 2/1, mun. Chișinău, fiind împreună

și de comun acord cu Cazacu S., Anton V., Gogu I. și Bodiu M., acționând cu

intenție directă și urmărind scopul cauzării leziunilor corporale, în rezultatul unui

conflict iscat între Anton V. și Panuș D., în cadrul căruia Anton V., fără nici un

motiv, i-a aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea capului lui Panuș D., după care

în conflictul iscat a intervenit Cazacu S. care, folosind procedee de luptă, l-a

doborât la podea pe Panuș D., unde Gribeneț I., împreună cu Anton V., Cazacu S.,

Gogu I. și Bodiu M. i-au aplicat lui Panuș D. multiple lovituri cu mâinile și

picioarele peste diferite regiuni ale corpului, preponderent în regiunea capului,

cauzându-i, astfel, victimei Panuș D., conform concluziei raportului de expertiză

medico-legală în comisie nr. 158 din 02.09.2013-11.11.2013, leziuni ale oaselor

craniene sub formă de „fractură liniară a osului temporal pe stânga cu implicarea

ambelor lamele și fractura corpului osului zigomatic pe stânga”, care la persoanele

vii prezintă pericol pentru viață și, în baza acestui criteriu, se califică drept

vătămare corporală gravă.

Acțiunile lui Gribeneț I. au fost încadrate în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod

penal, ca vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care

este periculoasă pentru viață, săvârșită de mai multe persoane.

Astfel, inculpatul Gribeneț I., prin acțiunile sale intenționate, a săvârșit

concurs ideal de infracțiuni prevăzute de art. 151 alin. (2) lit. d) și art. 287 alin. (2)

lit. b) Cod penal.

Instanța a reținut că inculpatul Anton V. nu a recunoscut vina și a declarat că

mai multe persoane au început să se îmbrâncească, iar el s-a apropiat cu intenția să-

i despartă. Partea vătămată l-a lovit la ochiul stâng, apoi, fiind împreună cu încă

trei persoane, el a îmbrâncit partea vătămată și a început un haos. În conflict au

7

intervenit mai multe persoane, iar paza le-a cerut să părăsească localul. Partea

vătămată era în stare de ebrietate și se comporta agresiv. Acesta l-a atacat fără

careva motive. Nu i-a lovit pe Bîrnaz A., Anastasov I. și Gorea V.

Inculpatul Gogu I. nu și-a recunoscut vinovăția și a indicat că în timpul

îmbrâncelilor victima a alunecat de prag, iar el i-a dat mâna și l-a ridicat de jos. A

intervenit paza și le-a cerut să iasă afară. Personal nu a lovit victima cu picioarele.

Inculpatul Cazacu S., la fel, nu a recunoscut vina și a relatat că în conflict

erau implicate mai mute persoane, inclusiv partea vătămată. A intervenit pentru a

aplana conflictul. Încercând să apere victima, l-a luat în brațe și l-a dat într-o parte.

Dar, acesta a căzut lent jos. Nu a observat ca Gribeneț I., Anton V., Gogu I. și

Bodiu M. să fi fost implicați în conflict, iar pe Bîrnaz A., Anastasov I. și Gorea V.

nu i-a văzut nici în local, nici când au ieșit afară. Când partea vătămată Panuș D. se

afla jos și alte persoane se aflau deasupra lui, el a intervenit pentru a-i despărți.

Inculpatul Bodiu M. nu a recunoscut vina și a comunicat că s-a început o

îmbrânceală între mai multe persoane. În timpul conflictului nu i-a aplicat lovituri

părții vătămate Panuș D., nefiind în apropiere de acesta. Părțile vătămate Bîrnaz A.

și Gorea V. umblau prin sala localului, erau agresivi și aveau un comportament

neadecvat, însă nu a văzut ca aceștia să se fi bătut cu cineva. Ieșind afară, nu a lovit

și nu a înjurat părțile vătămate or, nu avea motive. Gribeneț I. avea pe deget inelul

de căsătorie și nu a văzut ca acesta să fi aplicat lovituri părților vătămate. Altercația

a durat aproximativ trei minute.

După audiere, inculpații Cazacu S. și Anton V. au părăsit sala de ședințe,

eschivându-se de la prezentarea ulterioară, fiind anunțați în căutare și dispusă

examinarea cauzei în lipsa lor.

Totodată, inculpatul Gribeneț I. nu s-a prezentat în instanța de judecată, fiind

anunțat în căutare, iar judecarea cauzei a continuat în absența lui. Fiind audiat în

calitate de învinuit, acesta nu a recunoscut vina și a refuzat să dea declarații.

Cu toate că inculpații nu au recunoscut vina în comiterea infracțiunilor

incriminate, vinovăția acestora se confirmă prin probele administrate.

Astfel, partea vătămată Gorea V. a comunicat că administratorul clubului s-a

apropiat și i-a spus că partea vătămată Panuș D. este agresat de un grup de 5-6

persoane. Însoțit de Anastasov I. și Lupanciuc T. s-a îndreptat spre locul

conflictului și a văzut că Panuș D. era la podea, cu ochii închiși și nu se mișca,

părea că și-a pierdut cunoștința. Persoanele erau agresive și continuau să-i aplice

lovituri cu pumnii și picioarele. Împreună cu Anastasov I. și Lupanciuc T. l-au

ridicat pe Panuș D. de jos și l-au transmis altei persoane care l-a însoțit la baie,

pentru a-i acorda ajutor. Conflictul a continuat afară, cu schimb de replici și bătăi.

Lui Anastasov I. și Lupanciuc T., la fel, le-au fost aplicate lovituri, însă nu-și

amintește de la cine, iar el a primit 1-2 lovituri cu piciorul în regiunea coșului

pectoral de la Gogu I. Nu s-a adresat la medic, tratându-se singur acasă. Nu s-a

adresat la poliție, însă are pretenții față de toți inculpații. Afară conflictul a

continuat din motiv că inculpații erau agresivi și aveau un comportament

neadecvat, fiind sub influența alcoolului sau altor substanțe. În timpul conflictului,

pe lângă loviturile primite, a fost amenințat cu moartea și înjurat, însă nu poate

8

spune de cine anume. În local iluminarea era salbă, însă a văzut că Panuș D., fiind

la pământ, a fost lovit de Bodiu M., probabil cu piciorul.

Partea vătămată Bîrnaz A. a relatat că s-a apropiat ultimul de locul

conflictului. L-a văzut pe Panuș D. la podea, fără cunoștință, plin de sânge. Acolo

se aflau deja Gorea V. și Lupanciuc T. Conflictul a continuat, ei fiind agresați de

grupul de persoane care se aflau acolo. Cineva l-a împins, el și-a pierdut echilibrul

și a căzut jos. Gorea V. a fost agresat în incinta localului, iar când a ieșit afară,

acesta se ținea de cap. Anastasov I. era plin de sânge. Nu a văzut când a fost lovit

Panuș D. or, s-a apropiat când acesta era deja jos, fără cunoștință. A doua zi, Panuș

D. avea leziuni corporale vizibile pe partea stângă a corpului, se vedea amprenta

unui inel, avea dureri de cap și un hematom la ochi. Personal nu a lovit pe nimeni,

însă a primit o lovitură în umărul drept și a căzut jos. Ulterior, Panuș D. acuza

dureri de cap, i-a spus că a fost la medic și urmează un tratament. Îi recunoaște pe

inculpați, însă nu-și amintește acțiunile fiecăruia în parte.

Partea vătămată Anastasov I. a indicat că împreună cu Bîrnaz A. și

Lupanciuc T. s-au apropiat de locul conflictului, unde 4-5 persoane îl loveau pe

Panuș D. care era la podea. Au încercat să-i despartă și să-l scoată pe Panuș D. A

observat la acesta că ochiul era roșu, iar partea stângă a ochiului era inflamată.

Cineva l-a ridicat pe Panuș D. de jos și l-a condus la baie. S-a apropiat paza și

împreună cu Lupanciuc T., Bîrnaz A. și Gorea V. au ieșit din local. Afară conflictul

a continuat. Cineva i-a aplicat câțiva pumni în față și el și-a pierdut cunoștința.

Afară mai erau Bîrnaz A. și Ghețuș S., iar Lupanciuc T. a mers în local după apă.

După incident, cu Panuș D. s-a văzut aproape în fiecare zi. Mergea la el acasă,

deoarece aceasta nu ieșea, având fața umflată, un ochi roșu, iar în frunte avea

amprenta unui inel. Peste o săptămână, Panuș D. a făcut rost de înregistrarea video

a conflictului și fotografiile celor implicați, i-a arătat și fotografiile celor 5

inculpați. Aceștia sunt persoanele care i-au aplicat lovituri lui Panuș D. El tot a fost

agresat fizic afară, fiindu-i aplicată o lovitură în partea dreaptă a feței și i s-a rupt

un dinte, iar în partea stângă a feței avea un hematom. Nu s-a adresat la medic ca

urmare a leziunilor primite.

Martorul Popa A. a declarat că a observat un conflict în partea stângă a

localului și a văzut că Panuș D. era la podea, fiindu-i aplicate mai multe lovituri.

Gribeneț I. era agresiv și îl lovea pe Panuș D. în cap. Toți inculpații erau agresivi și

nimeni nu-i putea liniști. A văzut că atunci când lui Panuș D. i se aplicau lovituri,

acesta nu se apăra nici nu se mișca. Toți inculpații l-au lovit pe Panuș D., mai ales

în partea de sus a corpului. Au urmat mai multe lovituri și încercări de a-i liniști,

apoi paza i-a scos afară. Cineva l-a ridicat cu greu pe Panuș D. de jos și l-a dus la

baie. Acesta nu-și dădea seama ce se întâmplă, ochii îi erau încețoșați și fața era

plină de sânge. Partea stângă, în regiunea ochiului îi sângera și a început să-i curgă

sânge din nas. Afară, bătaia a continuat și a văzut că pe Anastasov I. îl loveau 4-5

persoane. A încercat să-i despartă, dar nu i-a reușit. Ulterior, mergând acasă la

Lupanciuc T., i-au aplicat lui Panuș D. o compresă cu gheață. I-au făcut o poză cu

telefonul. Se vedea clar amprenta unui inel în partea stângă a ochiului.

9

Martorul Lupanciuc T. a comunicat că, intrând în sală, a văzut cum mai

multe persoane loveau cu mâinile și picioarele o persoană care era la podea.

Apropiindu-se, l-a văzut pe Panuș D. jos, își acoperea fața cu mâinile și nu se

mișca. S-a pus deasupra acestuia l-a acoperit și îi împingea pe cei care îl loveau.

Lui Panuș D. i-au aplicat lovituri Gribeneț I., Anton V. și Cazacu S. Tot acolo se

aflau Gogu I. și Bodiu M., însă nu i-a văzut pe aceștia să lovească. Gribeneț I. l-a

lovit pe Panuș D. până a intervenit el, aplicându-i 2-3 lovituri în partea stângă a

corpului, în piept, însă mai mult în cap. După ce l-a acoperit pe Panuș D. nu a mai

putut vedea ce face Gribeneț I. și nu cunoaște dacă l-a mai lovit pe Panuș D. Toți

inculpații erau agresivi și loveau. Anton V. i-a aplicat lovituri lui Panuș D. în

partea de sus a corpului, în deosebi în cap și a continuat să-l lovească pe acesta și

după ce a intervenit el. Cazacu S. tot l-a lovit de 2-3 ori pe Panuș D. cu picioarele

în cap. Afară, inculpații au continuat să se comporte agresiv. Popa A. s-a apropiat

de ei și i-a întrebat despre conflict, dar aceștia au început să strige. A doua zi, după

incident, Panuș D. i-a spus că merge la medic, deoarece îl doare capul. Acesta i-a

mai spus că Gribeneț I. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în frunte și el a simțit ceva

tare, probabil un inel.

Martorul Botnaru N., agent de pază al clubului de noapte, a indicat că în a

doua jumătate a nopții a fost anunțat de colegul său că în club s-a iscat o ceartă. Au

mers sus și au văzut un grup de persoane care se certau. Au intervenit și au condus

afară persoanele implicate în această altercație. Clienții clubului au început să iasă

afară, iar el încerca să-i liniștească. L-a văzut pe Panuș D. agitat, trecând repede pe

lângă el, l-a întrebat ce s-a întâmplat și nu a înțeles ce i-a răspuns. Apoi, a auzit că

persoanele de afară se înjurau reciproc.

Martorul Voronin P., agent de pază al clubului de noapte, a relatat că

administratorul i-a făcut semn să se apropie. Mergând spre sală, s-a întâlnit cu

colegii săi care scoteau afară niște clienți. S-a întors și l-a ajutat pe Botnarenco G.

să scoată afară un client agresiv și l-au condus până la ușă. A rămas puțin afară

deoarece persoanele implicate în conflict se insultau reciproc, apoi a intrat în club.

Clienții clubului au început să iasă afară, iar grupul de persoane s-a aflat un timp în

fața clubului.

Martorul Botnaru D., agent de pază al clubului de noapte, a comunicat că

despre incidentul de după miezul nopții, a aflat prin stație. A mers la locul

conflictului și a văzut un grup de persoane care se bruscau. Erau persoane în

picioare, cât și pe jos, însă aceștia se ridicau imediat. Toți agenții de pază s-au

adunat în sală și au scos participanții la conflict afară, iar el imediat s-a întors în

sală.

Martorul Barba V. a declarat că, văzând îmbulzeală, s-a apropiat și l-a văzut

pe Panuș D. la podea. În momentul când s-a aplecat și l-a ajutat pe acesta să se

ridice, a primit niște lovituri, însă nu poate spune de la cine. A mers cu Panuș D. la

baie, acestuia îi curgea sânge din nas, iar când s-a întors, sala era liberă. A văzut că

lui Panuș D. i-au aplicat lovituri Gribeneț I., Anton V., Gogu I. și Cazacu S. A

10

doua zi, Panuș D. l-a telefonat și i-a mulțumit pentru ajutor, i-a mai spus că are

dureri de cap.

Expertul Pădure A. a indicat că, potrivit descrierii examenului tomografic al

lui Panuș D. din 27.03.2012, s-a depistat: fractura liniară a osului temporal pe

stânga cu implicarea ambelor lamele și fractura corpului osului zigomatic pe

stânga. Fractura osului zigomatic a fost diagnosticată doar în procesul efectuării

expertizei în comisie sub nr. 158, având ca bază concluzia emisă de consultantul

radiolog al Centrului de Medicină Legală care, la solicitarea comisiei de experți, a

examinat trei pelicule tomografice și 2 CD-uri cu imagini radiologice pe

11.06.2013. Fractura osului zigomatic putea să se producă și prin lovire cu

pumnii și picioarele, iar formarea fracturii osului temporal cu aceste obiecte este

practic imposibilă. Fractura liniară a oaselor bolții craniului se poate forma atât

prin intermediul acțiunilor obiectelor contondente dure, cu suprafața limitată, cât și

nelimitată de acțiune. Aceste mecanisme se pot regăsi în cele mai diverse

circumstanțe. Este imposibil de vizualizat cu ochiul liber un os al craniului la

examinarea unei persoane vii, în lipsa unor plăgi. La 07.03.2012 medicul legist

Buga l-a examinat pe Panuș D. în calitate de persoană, și nu de cadavru. În aceste

circumstanțe, medicul legist Buga nu avea temei pentru recomandarea unui

examen radiologic or, pentru solicitarea acestui examen era necesară existența unor

suspiciuni privind posibilitatea existării unor leziuni profunde. În speță, având în

vedere acuzele prezentate la Panuș D. la momentul examinării din 07.03.12 și

rezultatele investigațiilor și diagnosticul fixat în trimitere-extras întocmit la 06.03

2012, asemenea suspiciuni nu au apărut. Excoriația reprezintă o dereglare

superficială a pielii, care nu permite vizualizarea osului decât prin secționarea

pielii, procedură care se poate realiza doar în contextul intervenției chirurgicale și

nicidecum în procesul examinării medico-legale a unei persoane, care presupune

posibilitatea de depistare cu ochiul liber, neînarmat doar a leziunilor externe, nu și

a țesuturilor profunde. Conform investigației histologice, rezultă că vechimea

hemoragiilor, adică a acelui hematom care a fost evacuat intraoperator, este de

aproximativ 5-6 zile până la deces. Prin urmare, hemoragiile intracerebrale nu

puteau nicidecum să se fi declanșat la 04.03.2012. Agravarea stării de sănătate a

avut loc la data de 26.03.2012. Mai mult, comisia nu a dispus la momentul

efectuării expertizei de date obiective din care ar rezulta existența la Panuș D. a

unei traume cranio-cerebrale. Leziunile țesuturilor moi nu reprezintă în sine o

traumă cranio-cerebrală, întrucât sunt afectate doar țesuturile moi, fără

implicarea oaselor craniului, creierului și membranei osale.

Expertul Baciu G. a declarat că întrucât fractura osului temporal pe stânga

este una periculoasă, se poate trata atât în spital, cât și la domiciliu. Conform

actelor medicale, la Panuș D. fractura (osului temporal pe stângă) era pe toată

grosimea osului. Fractura osului zigomatic poate fi provocată de lovituri cu

mâinile și picioarele. Nu se exclude formarea fracturii complete a osului parietal

pe stânga în rezultatul contactului dintre osul traumatizat și o suprafață

proeminentă dintr-un plan. Cu așa fractură persoana poate să nu se adreseze la

medic, cu excepția prezenței hemoragiei. După radiogramă fractura era relativ

11

proaspătă, reieșind din faptul că osul nu era concrescut. Decesul persoanei a fost

consecința unei reacții în lanț. Nu se exclude formarea focarului de hemoragie în

țesuturile cerebrale în partea opusă zonei supuse loviturii traumatice.

Vinovăția inculpaților este confirmată și prin probele scrise, anexate la

materialele cauzei penale, și anume:

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 06.04.2012

prin care martorul Gorea V. l-a recunoscut pe Cazacu S. (luptătorul „Judo”) ca

fiind una din persoanele care l-a bătut pe el și prietenii săi la clubul „Fashion”;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 06.04.2012

prin care martorul Gorea V. l-a recunoscut pe Bodiu M. (descrisă ca persoana cu

înălțimea de circa 2 m.) ca fiind una din persoanele care l-a bătut pe el și prietenii

săi la clubul „Fashion”;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 06.04.2012

prin care martorul Gorea V. l-a recunoscut pe Gogu I. ca fiind una din cele 5

persoane care l-a bătut pe el și prietenii săi la clubul „Fashion”;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 06.04.2012

prin care martorul Gorea V. l-a recunoscut pe Gribeneț I. (îl strigau „Iura”) ca fiind

una din cele 5 persoane care l-a bătut pe el și prietenii săi la clubul „Fashion”;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 06.04.2012

prin care martorul Gorea V. l-a recunoscut pe Anton V. (era numit „Vicu”) ca fiind

persoana care a inițiat conflictul;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 05.04.2012

prin care martorul Barba V. l-a recunoscut pe Cazacu S. ca fiind persoana care

primul l-a trântit pe Panuș D. la 04.03.2012 în clubul de noapte și împreună cu alte

persoane l-a bătut cu picioarele peste corp și cap;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 05.04.2012

prin care martorul Barba V. l-a recunoscut pe Gogu I. ca fiind persoana care la

04.03.2012 în clubul de noapte, împreună cu alte persoane l-a bătut cu picioarele

peste corp și cap pe Panuș D.;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 05.04.2012

prin care martorul Barba V. l-a recunoscut pe Anton V. ca fiind persoana care la

04.03.2012 în clubul de noapte, împreună cu alte persoane l-a bătut cu picioarele

peste corp și cap pe Panuș D.;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 05.04.2012

prin care martorul Barba V. l-a recunoscut pe Gribeneț I. ca fiind persoana care la

04.03.2012 în clubul de noapte, împreună cu alte persoane l-a bătut cu picioarele

peste corp și cap pe Panuș D.;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 05.04.2012

prin care martorul Lupanciuc T. l-a recunoscut pe Gribeneț I. ca fiind persoana

care îl lovea pe Panuș D. cu pumnul în față;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 06.04.2012

prin care martorul Darii A. l-a recunoscut pe Gogu I. ca fiind persoana care i-a

aplicat lovituri cu picioarele peste diferite regiuni ale corpului lui Panuș D. la

04.03.2012, în clubul de noapte „Fashion”;

12

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 06.04.2012

prin care martorul Darii A. l-a recunoscut pe Anton V. ca fiind persoana care

împreună cu alte persoane la 04.03.2012 i-a aplicat lovituri cu picioarele peste

diferite regiuni ale corpului lui Panuș D.;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 05.04.2012

prin care martorul Cociorva A. l-a recunoscut pe Anton V. ca fiind persoana cu

care a intrat în conflict Panuș D., pe care ulterior l-a lovit;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 06.04.2012

prin care martorul Andrieș L. l-a recunoscut pe Gogu I. ca fiind persoana care

împreună cu Vicu, Iura și Sergiu au aplicat lovituri cu picioarele peste corpul și

capul lui Panuș D. la 04.03.2012;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 06.04.2012

prin care martorul Andrieș L. l-a recunoscut pe Gribeneț I. ca fiind persoana care

împreună cu Gogu I., Vicu și Sergiu au aplicat lovituri cu picioarele peste corpul și

capul lui Panuș D. la 04.03.2012;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 06.04.2012

prin care martorul Andrieș L. l-a recunoscut pe Cazacu S. ca fiind persoana care

împreună cu alte trei persoane au aplicat lovituri cu picioarele peste diferite părți

ale corpului lui Panuș D. la 04.03.2012, în clubul de noapte;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 06.04.2012

prin care martorul Andrieș L. l-a recunoscut pe Anton V. ca fiind persoana care

împreună cu Gogu I., Iura și Sergiu au aplicat mai multe lovituri peste corpul și

capul lui Panuș D. la 04.03.2012;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 06.04.2012

prin care martorul Popa A. l-a recunoscut pe Anton V. ca fiind persoana care a

aplicat lovituri asupra prietenilor și a lui Panuș D.;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 06.04.2012

prin care martorul Popa A. l-a recunoscut pe Cazacu S. ca fiind persoana care era

luptător judo, aplicând lovituri asupra prietenilor și a lui Panuș D.;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 06.04.2012

prin care martorul Popa A. l-a recunoscut pe Bodiu M. ca fiind persoana care a

aplicat lovituri asupra prietenilor și a lui Panuș D.;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 06.04.2012

prin care martorul Popa A. l-a recunoscut pe Gribeneț I. ca fiind persoana care a

aplicat lovituri asupra prietenilor și a lui Panuș D. în incinta clubului;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 06.04.2012

prin care martorul Popa A. l-a recunoscut pe Gogu I. ca fiind persoana care a

aplicat lovituri asupra prietenilor și a lui Panuș D.;

procesul-verbal de ridicare din 06.04.2012 prin care de la Guțu E. a fost

ridicat un DVD disc de model „Acme” DVD-R cu imagini video de la sala de dans

din incinta clubului „Fashion” de pe bd. Decebal 2, mun. Chișinău din 04.03.2012;

procesul-verbal de examinare din 13.04.2012 prin care a fost examinat un

CD cu înregistrări video din clubul „Fashion”;

13

procesul-verbal de ridicare din 17.04.2012 prin care de la Cotruță S. a fost

ridicat un DVD disc de model „Acme” DVD-R cu fotografii din incinta clubului

„Fashion” de pe bd. Decebal 2, mun. Chișinău din 03.03.2012 - 04.03.2012;

procesul-verbal de examinare din 13.12.2013 prin care a fost examinat un

DVD disc de model „Acme” DVD-R cu fotografii din incinta clubului „Fashion”

de pe bd. Decebal 2, mun. Chișinău din 03.03.2012-04.03.2012;

procesul-verbal de confruntare din 25.05.2012 între învinuitul Bodiu M. și

martorul Popa A.;

procesul-verbal de confruntare din 25.05.2012 între învinuitul Bodiu M. și

martorul Gorea V.;

raportul de constatare medico-legală nr. 973 din 07.03.2012, că în

rezultatul examenului medico-legal al lui Panuș D. s-a constatat: echimoze cu

excoriații pe față, echimoze pe brațul stâng, hemoragie în focar în segmentul lateral

al sclerei ochiului stâng, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui

obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, se califică ca

vătămare neînsemnată;

raportul de constatare medico-legală nr. 666 din 05.04.2012, că în baza

datelor examinării medico-legale a cadavrului, documentelor medicale, rezultatelor

investigațiilor de laborator, circumstanțelor faptelor și în conformitate cu

întrebările expuse pentru soluționare s-a conchis:

(conform extrasului din fișa medicală, clinica Munchen, Germania).

cerebral pronunțat cu angajarea structurilor trunculare, ramolire și dilacerare

pronunțată a creierului. Acestea s-au instalat pe fondalul unei patologii

cerebrale (malformație arterio-venoasă a vaselor cerebrale), confirmată prin

examenul histopatologic de laborator.

05.04.2012) leziuni corporale nu s-au depistat;

raportul de expertiză medico-legală nr. 40/666 din 10.04.2012, că reieșind

din datele necropsiei, documentelor medicale, rezultatele investigațiilor de

laborator, dar și din cele constatate și sistematizate anterior s-au conchis

următoarele:

hemoragiilor intracerebrale și edemului cerebral pronunțat cu angajarea

structurilor trunculare, ramolire și dilacerare pronunțată a creierului. Acestea s-

au instalat pe fondalul unei patologii cerebrale (malformație arterio-venoasă a

vaselor cerebrale), confirmată prin examenul histopatologic de laborator.

constatat hemoragii intracerebrale care, reieșind din cele expuse în „Discuții”

(p. 5), sunt de origine patologică „Malformație arterio-venoasă a vaselor

cerebrale”. Conform rezultatelor histopatologice de laborator vechimea acestor

hemoragii este de cca 5-6 zile și se includ în circumstanțele zilei de 26.03.2012.

14

05.04.2012) leziuni corporale nu s-au depistat.

CNȘPMU) rezultă că Panuș D. în timpul vieții a fost diagnosticat cu Hepatită

virală B (din 1996), iar pe perioada internării i s-a efectuat intervenție chirurgicală

de „Evacuare a hematomului intracerebral prin craniotomie decompresivă fronto-

parietal dreapta” la 27.03.2012, care nu au legătură cauzală cu decesul.

La examenul medico-legal al cadavrului s-a determinat „Malformație

arterio-venoasă a vaselor cerebrale” care, prin factorii declanșatori (efort fizic),

a generat hemoragiile intracerebrale și are legătură cauzală directă cu decesul.

Pneumonia, distrofia hepatică și renală sunt complicații indirecte ale bolii de

bază, dar nu sunt în legătură cauzală directă cu decesul.

Decesul lui Panuș D. a survenit la 02.04.2012, ora 18.34 (conform extrasului

din fișa medicală, clinica Munchen, Germania), iar examinarea cadavrului a avut

loc în seara zilei de 05.04.2012 (între orele 19.00-22.00);

raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 227 din 11.06.2012, că

în baza datelor dosarului penal nr. 2012420517, rapoartelor de constatare și

expertiză medico-legală a cadavrului lui Panuș D., a.n. xxxx, circumstanțelor

cazului, documentelor medicale prezentate, investigațiilor histopatologiee și în

conformitate cu întrebările înaintate pentru soluționare, comisia de experți judiciari

medico-legali a conchis următoarele:

1.2.4. Conform raportului de constatare medico-legală nr. 973 datat cu

07.03.2012, la Panuș D., a.n. xxxx, s-au depistat următoarele leziuni corporale:

a. echimoze cu excoriații pe față, echimoze pe brațul stâng, hemoragie în

focar în segmentul lateral al sclerei ochiului stâng.

Toate leziunile corporale, indicate în punctul 1 a, au fost produse prin

acțiunea traumatică cu un corp (-uri) contondent (-e), inclusiv cu mâinile și

picioarele, posibil în timpul și circumstanțele indicate în ordonanță, nu au

careva legătură de cauzalitate cu survenirea decesului și se califică ca vătămare

neînsemnată, iar stabilirea numărului de persoane care au cauzat leziunile

corporale, nu ține de competența expertizei medico-legale.

pacientului Panuș D. era extrem de gravă în comă de gradul 3, în rezultatul

examenului medical efectuat în primele 74 ore după internare s-a stabilit următorul

diagnostic clinic: boală cerebro-vasculară acută, hematom intracerebral parieto-

temporal pe dreapta cu erupție în sistemul ventricular.

5.15. Moartea lui Panuș D., a.n. xxxx, a survenit la 02.04.2012, ora 18.34

(conform extrasului din fișa medicală, clinica Munchen, Germania), în rezultatul

hemoragiilor intracerebrale și edemului cerebral pronunțat cu angajarea structurilor

trunculare, ramolire și dilacerare pronunțată a creierului, ca consecință a patologiei

cerebrale-malformație arterio-venoasă a vaselor cerebrale cu anevrisme saculare,

confirmată prin rezultatele autopsiei cadavrului și investigațiilor histopatologice.

6.7.8.9.10.11.12.13. La examinarea și expertiza medico-legală a cadavrului

lui Panuș D., careva leziuni corporale nu s-au depistat.

15

constată că Panuș D. suferea de o maladie cerebro-vasculară, din care motiv a fost

efectuată intervenția chirurgicală: evacuarea hematomului intracerebral, prin

craniotomie decompresivă pe dreapta (27.03.2012, ora 02.25). Careva date, care ar

indica prezența unei maladii profesionale în documentele medicale prezentate nu s-

au depistat.

legătură de cauzalitate directă.

peste 72 ore după deces;

raportul de expertiză medico-legală repetată în comisie nr. 158 din

02.09.2013, că reieșind din circumstanțele faptei, documentele medicale, datele

necropsiei medico-legale, rezultatele investigațiilor de laborator, descrierii

suplimentare a imaginilor tomografice, comisia de experți a constatat:

Lui Panuș D., (vârsta 23 ani), la 04.03.2012, orele 03.55, i-au fost aplicate

leziuni corporale în clubul „Fashion”.

După 2 zile de la incident, la 06.03.2012, se adresează la Spitalul Clinic de

Traumatologie și Ortopedie, unde se stabilește diagnosticul: „Contuzia țesuturilor

moi ale feței. Echimoză periorbital din stânga. Contuzia țesuturilor moi ale brațului

stâng”, fapt confirmat prin extrasul-trimitere notat în raportul nr. 973 în

compartimentul „datele documentelor medicale”.

La 07.03.2012 Panuș D. a fost examinat în secția clinică municipală

Chișinău a CML și s-a conchis că s-au depistat leziuni sub formă de echimoze și

excoriații (pe față, brațul stâng) și hemoragii în sclera ochiului stâng, care se

atribuie la vătămări neînsemnate.

Așadar, de la momentul incidentului din 04.03.2012 până la 26.03.2012 nu

se documentează afecțiuni traumatice cerebrale.

La 26.03.2012, a 22-a zi de la incident, Panuș D. a mers la fitness club

„Niagara” unde, după un efort fizic, a făcut convulsii și ulterior a fost internat

de urgență în spital în stare de comă.

La internare, dar și postoperator, s-au efectuat examinări tomografice ale

craniului, pe care se vizualizează hematom masiv pe dreapta (intraparenchimatos),

dar și fractură liniară a osului temporal pe stânga, cu implicarea ambelor lamele și

fractură a corpului osului zigomatic pe stânga.

Diagnosticul clinic definitiv a fost boala cerebro-vasculară, iar pacientul a

fost operat la 27.03.2012 orele 02.25-03.55: „Evacuarea hematomului intracerebral

prin craniotomie decompresivă fronto-parietal pe dreapta”.

Starea postoperatorie era foarte gravă, din care cauză a fost transferat la

30.03.2012 într-o clinică medicală din Germania, unde la 02.04.2012 s-a constatat

moartea cerebrală și biologică.

La 05.04.12 s-a efectuat autopsia medico-legală a defunctului Panuș D., în

urma căreia se constată că hemoragiile intracerebrale (hematomul) se datorează

patologiei cerebrale (malformație arterio-venoasă a vaselor cerebrale), confirmată

prin examen histopatologic.

16

Prin toate datele în cauză: debutul brusc după un efort fizic, localizarea

intraparenchimatoasă (caracteristică) a hematomului, prezența malformației

arterio-venoase cerebrale (stabilită histopatologic, dar și menționată în

documentele medicale) se demonstrează originea patologică a hematomului

intracerebral.

Printr-o examinare adăugătoare a două pelicule tomografice și două CD-uri

cu tomografii din 26.03.2012 și 30.03.2012 s-a confirmat prezența fracturilor

craniene.

Ținând cont de cele constatate, comisia de experți judiciari medico-legali

conchide următoarele:

La 07.03.2012, în ambulatoriul medico-legal s-au depistat hemoragie în

sclera ochiului stâng, excoriații în regiunea frontală median, regiunea

temporală pe stânga, pe bărbie median și echimoze periorbital stânga, pe brațul

stâng, care se califică drept vătămare corporală neînsemnată.

Imaginile fotografice nu reprezintă obiect de cercetare a expertizei medico-

legale.

Conform datelor clișeelor tomografice din 26 și 30.03.2012 fixate în fișa

medicală a bolnavului de staționar, cât și obținute în urma descrierii suplimentare

la solicitarea comisiei de experți, rezultă că la Panuș D. au fost depistate leziuni

ale oaselor craniene sub formă de „fractură liniară a osului temporal pe stânga

cu implicarea ambelor lamele și fractura corpului osului zigomatic pe stânga”.

Fracturile menționate au fost produse prin acțiuni traumatice cu obiecte

contondente dure, fie prin lovire de asemenea obiecte proeminente, inclusiv în

urma căderii din poziție verticală. Fractura osului zigomatic putea să se producă

și prin lovire cu pumnii și picioarele, iar formarea fracturii osului temporal cu

aceste obiecte este practic imposibilă.

Fractura completă a osului temporal pe stânga la persoanele vii prezintă

pericol pentru viață și, în baza acestui criteriu, se califică drept vătămare

corporală gravă.

Fractura corpului osului zigomatic pe stânga la persoanele vii determină

dereglarea sănătății de lungă durată și, în conformitate cu acest criteriu, se califică

drept vătămare corporală medie.

Fracturile oaselor craniului la Panuș D. nu reflectă careva particularități

individuale ale obiectelor contondente dure care le-au produs, din care cauză a

identifica concret obiectele vulnerante nu este posibil.

Particularitățile de regenerare a oaselor plate nu permit a stabili obiectiv și

cu certitudine vechimea de formare a fracturilor acestor oase. În același timp, la

examinarea medico-legală a lui Panuș D. din 07.03.2012 au fost constatate leziuni

ale țesuturilor moi care corespund localizării fracturilor osoase.

Moartea lui Panuș D., vârsta 23 ani, a survenit în rezultatul bolii cerebro-

vasculare, manifestată prin patologie a vaselor cerebrale cu anevrisme saculare,

care au fost sursa hemoragiilor intracerebrale, ultimele complicându-se cu edem

cerebral pronunțat cu angajarea structurilor trunchiulare și comprimarea

centrelor organelor vitale.

17

Legătură cauzală directă sau indirectă dintre leziunile corporale cauzate

lui Panuș D. la 04.03.2012 și agravarea stării sănătății din 26.03.2012, cât și

decesul survenit la 02.04.2012 nu există.

Agravarea stării sănătății lui Panuș D. la 26.03.2012 a avut loc din

motivul apariției hemoragiilor intracerebrale produse în urma ruperii vaselor

patologic modificate ale creierului, condiționate de factori externi (efort fizic,

stres psiho-emoțional, intoxicații etc.);

mijloace materiale de probă - un DVD disc de model „Acme” DVD-R cu

imagini video de la sala de dans din incinta clubului „Fashion” de pe bd. Decebal

2, mun. Chișinău din 04.03.2012; un DVD disc de model „Acme” DVD-R cu

fotografii din incinta clubului „Fashion” de pe bd. Decebal 2, mun. Chișinău din

03.03.2012-04.03.2012.

Suplimentar, în cadrul cercetării judecătorești, au mai fost cercetate: o

fotografie a lui Panuș D. imediat după conflict: 4 fotografii ale lui Panuș D. din

08.03. 2012, la „Art Club Caraoche”.

Prin urmare, cumulul probelor administrate dovedesc pe deplin vinovăția

inculpaților, acțiunile căror urmează a fi încadrate în baza art. 287 alin. (2) lit. b)

Cod penal, ca huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și acțiuni, care

prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșite de mai

multe persoane și în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, ca vătămarea

intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă

pentru viață, săvârșită de mai multe persoane.

Totodată, nu pot fi reținute declarațiile inculpaților privind negarea

vinovăției, deoarece sunt date cu scopul autoapărării și eschivării de la răspundere

penală.

Astfel, este nefondată afirmația inculpatului Cazacu S. că „…l-a luat în

brațe pe Panuș D. și l-a dat la o parte, în dreapta.” or, conform procesului-verbal

de examinare a obiectului, un CD cu înregistrările video din sectorul 9 al clubului

de noapte „Fashion”, se vede cum „...la 03.55.52, persoana în cămașă (Panuș D.)

lovește o altă persoană, la care se observă că este iscat un conflict, în care

persoana în cămașă este împinsă la una din mesele din spate unde se observă că

un tânăr (Cazacu S.) îl apucă din spate și îl pune la pământ și se apleacă deasupra

sa, la locul dat se apropie mai multe persoane care lovesc atât cu pumnii, cât și cu

picioarele ...”.

Sunt neîntemeiate și alegațiile inculpatului Anton V. că Panuș D. „…l-a lovit

la ochiul stâng, ...apoi după ce situația s-a mai calmat, s-a îndreptat spre Dubenco

V., unde s-a apropiat Panuș D. și iarăși l-a lovit. L-a îmbrâncit pe Panuș D. și s-a

început un haos” or, potrivit procesului-verbal de examinare a obiectului, un CD

pe care sunt înregistrările video din sectorul 9 al clubului de noapte „Fashion” -

„la ora 03.55.33 persoana în pulover (Anton V.) lovește persoana îmbrăcată în

cămașă (Panuș D.) cu mâna dreaptă în regiunea feței, iar tânărul în cămașă face

câțiva pași în spate, se observă că se ține cu mâna dreaptă de față, apoi aceștia

sunt despărțiți unul de altul de persoanele din jurul lor”.

18

Descrierea imaginilor video coroborează cu declarațiile martorilor Panuș Z.,

Popa A., Ghețuș S. și Lupanciuc T., căror Panuș D. le-a relatat, că ulterior,

accesând clubul „Fashion”, pe site-ul allfun.md, i-a recunoscut pe inculpații care l-

au bătut și le-a povestit detaliat că s-a apropiat de o persoană și i-a spus să-l lase în

pace pe Dubenco V., din spatele tânărului cu care vorbea, Anton V. i-a dat un

pumn în față, el s-a ferit, văzând că se apropie, a tras în altă persoană. Cazacu S. l-a

trântit jos, când a vrut să se ridice a primit o lovitură cu pumnul în frunte de la

Gribeneț I., după care nu mai ținea minte nimic, își acoperise capul cu mâinile.

Deci, este stabilit că inițiatorul conflictului a fost inculpatul Anton V. care,

fără nici un motiv, i-a dat un pumn în față lui Panuș D., apoi Cazacu S., folosind

procedee de luptă, l-a doborât la podea pe Panuș D., ulterior, Gribeneț I. i-a aplicat

o lovitură cu pumnul în frunte, după care partea vătămată nu mai ținea minte

nimic.

Conform procesului-verbal de examinare a obiectului, CD-ul cu

înregistrările video din sectorul 9 al clubului de noapte „Fashion”, „ ... se observă

că la locul dat se apropie mai multe persoane care lovesc atât cu pumnii cât și cu

picioarele, după care la 03.56.14 se apropie o persoană îmbrăcată în costum de

culoare care încearcă să calmeze conflictul, în același timp se observă că mai

multe persoane lovesc cu picioarele persoana îmbrăcată în cămașă de culoare

neagră..., la 03.56.28 una din persoane este scoasă din conflict, iar celelalte

lovesc cu picioarele, după care la 03.57.25 persoanele care loveau sunt date la o

parte și conduse în partea stângă ...”. Prin urmare, Panuș D. a fost bătut și nu

îmbrâncit, așa cum susțin inculpații, din momentul primei lovituri aplicate de

Anton V.- ora 03.55.33 și până la ora 03.57.25, când s-a finisat bătaia.

La fel, a fost constatat că Gribeneț I. în seara respectivă purta un inel pătrat,

cu care i-a aplicat lui Panuș D. lovitura în frunte, iar în poza acestuia, efectuată

imediat după conflict, se vede pe frunte amprenta unui inel. Părțile vătămate și

martorii au confirmat existența acestui semn la victimă. Bîrnaz A. a indicat că

Panuș D. avea leziuni corporale vizibile pe partea stângă a corpului, se vedea

amprenta unui inel. Anastasov I. a comunicat că Panuș D. nu ieșea pentru că avea

fața umflată, ochiul roșu, în frunte avea amprenta unui inel. Popa A. a declarat că

Panuș D. avea o urmă de inel în partea stângă a ochiului, Gribeneț I. avea ceva la

mână, un ceas sau un inel. Ghețuș S. a comunicat că a doua zi Panuș D. era vânăt,

ochiul stâng îi era în sânge, pe frunte avea un semn pătrat; Lupanciuc T. a relatat

că Panuș D. i-a spus că Gribeneț I. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în frunte și el a

simțit ceva tare, probabil un inel. El personal a văzut pe mâna lui Gribeneț I. un

inel, acesta lucea. La ceilalți a văzut ceasuri, iar mama victimei, Panuș Z. a

menționat că urma de inel de pe fața lui Panuș D. a fost vizibilă până la decesul

acestuia.

În același timp, a fost stabilit și faptul că loviturile erau aplicate

preponderent asupra capului victimei. Or, din declarațiile martorilor și părților

vătămate audiate în ședință, precum și înregistrarea video, toți cei cinci inculpați i-

au aplicat lovituri cu mâinile și picioarele victimei.

19

Conform pct. 14 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 4 din

19.06.2006, instanțele de judecată vor ține seama că acțiunile intenționate care

încalcă grosolan ordinea publică și exprimă o vădită lipsă de respect față de

societate nu pot să formeze de sine stătător componența infracțiunii de huliganism.

Aceste acțiuni principale trebuie să fie însoțite obligatoriu de oricare din acțiunile

adiacente menționate în dispoziția art. 287 alin. (1) Cod penal: aplicarea violenței

asupra persoanelor sau amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, precum și

acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc prin cinism sau obrăznicie deosebită.

În speța dată, se atestă cu siguranță atât aplicarea violenței cât și elementul -

obrăznicie deosebită. Or, a fost stabilit că acțiunile inculpaților s-au petrecut în loc

public, în clubul de noapte, unde era foarte mulți vizitatori care se odihneau, iar

acțiunile huliganice ale inculpaților au atras atenția celor din jur și a colaboratorilor

de pază care, în final, i-au despărțit. Totodată, inculpații au aplicat violență, atât în

privința lui Panuș D., cât și a celorlalte părți vătămate.

Pe lângă aceasta, acțiunile inculpaților, prin conținutul lor, se deosebesc prin

obrăznicie deosebită or, fiind cinci la număr, timp de câteva minute, în continuu,

au aplicat multiple lovituri cu mâinile și picioarele asupra victimei, care era singur,

stătea jos nemișcat, nu riposta și își pierduse cunoștința. Inculpații au manifestat

obrăznicie deosebită și fiind scoși afara din local, continuându-și acțiunile

huliganice în raport cu celelalte părți vătămate, înjurând și comportându-se agresiv,

fapt relatat de părțile vătămate Anastasov I., Gorea V. și Bîrnaz A.

Partea vătămată Gorea V. a declarat că conflictul a continuat afară, cu

schimb de replici, bătăi. Anastasov I. și Lupanciuc T. tot au fost bătuți, dar nu-și

amintește de către cine. El tot a primit lovituri, afară a primit 1-2 lovituri cu

piciorul la nivelul coșului pectoral de la Gogu I., motivul continuării conflictului în

afara clubului fiind agresivitatea inculpaților.

Partea vătămată Anastasov I. a relatat că afară iarăși a început bătaia. Cineva

i-a aplicat vreo doi pumni în față, de la care el și-a pierdut cunoștința. Și-a revenit

peste vreo 5 minute, personal a fost agresat în afara localului, a fost lovit în partea

dreaptă a feței, iar ca rezultat i-a căzut o bucată de dinte. În partea stângă a feței

avea o vânătaie.

Partea vătămată Bîrnaz A. a indicat că afară era multă lume, el fiind agresat

doar verbal.

Totodată, declarațiile martorului Andrieș L. date în cadrul ședinței de

judecată că: „susține declarațiile date în procesul-verbal de audiere de la ora

09.26, este scris din cuvintele sale. Nu susține declarațiile din procesul-verbal cu

începutul audierii la ora 13.10, procesul dat a fost semnat la etajul doi. Nu a citit

declarațiile pe care le-a dat la poliție, a primit amenințări din partea polițiștilor să

semneze declarațiile. I s-a spus să semneze declarațiile, nu le-a citit. Declarațiile

date la primul etaj le-a citit, iar pe cele date la etajul doi nu le-a citit. Declarațiile

date anterior, referitor la faptul că Panuș D. avea urme de sânge, nu corespund

adevărului. Nu a dat declarații precum că la ieșire l-a văzut pe Panuș D. și avea

urme de sânge pe cap” sunt irelevante or, acesta la etapa urmăririi penale a semnat

ambele declarații din 06.04.2012, ora 09.26 și, respectiv 13.10, își recunoaște

20

semnătura de pe ambele procese-verbale de audiere, iar mențiunea de la sfârșitul

ambelor procese-verbale a fost scrisă de către el personal.

Astfel, martorul indică că nu recunoaște procesul-verbal de audiere de la ora

13.10, în care a declarat: „în acest moment Gogu I., Vicu, Sergiu și Iurie, cu care

eu stăteam la masă s-au năpustit spre Panuș D. și au început să-i aplice lovituri cu

picioarele, deoarece Panuș D. era deja pe podea, .... au fost foarte agresivi, .... ei

loveau cu picioare în diferite porțiuni ale corpului și capului lui Panuș D.”.

Mai mult, pe faptul pretinselor amenințări din partea polițiștilor, martorul

Andrieș L. nu s-a adresat la procuratură.

Conform declarațiilor consemnate în procesul-verbal din 06.04.2012, ora

09.26, pe care martorul a indicat că le recunoaște, sunt veridice și le susține: „…la

un moment dat am întors capul spre masa la care am stat și eu, fiindcă am auzit

gălăgie și am observat că era o grămadă de oameni lângă masă și se băteau,

…astfel văzând că în bătaie sunt implicați băieții care au stat cu mine la masă, m-

am dus și eu repede acolo să văd ce se întâmplă, ...după care s-a mai liniștit

situația afară și întorcând capul, l-am observat pe Panuș D. care avea urme de

sânge pe cap...”

Or, au fost constatate un șir de divergențe în declarațiile martorului Andrieș

L. care, pe de o parte, a susținut ca fiind veridice declarațiile consemnate la

06.04.2012, ora 09.26, iar în ședința de judecată a indicat că nu a dat declarații că

la ieșire l-a văzut pe Panuș D. și acesta avea urme de sânge pe cap, în incinta

clubului în acea seară nu a observat bătaie și nici conflict, nu a văzut ca inculpații

să-l fi bătut pe Panuș D.

De asemenea, sunt nejustificate și declarațiile martorului Cociorva A., date

în ședința de judecată, în care indică că nu a văzut careva persoane să-l lovească pe

Panuș D., nu l-a văzut pe Gogu I. implicat în conflict. Gogu I. se afla la masa lui

Dubenco V., unde se sărbătorea ziua de naștere. Or, acesta a confirmat că procesul-

verbal de audiere din 05.04.2012 a fost semnat de el, iar mențiunea „cu procesul-

verbal am luat cunoștință, declarațiile au fost tapate din cuvintele mele corect, de

mine citite pentru ce și semnez” de la sfârșitul procesului verbal, îi aparține.

Totodată, la 05.04.2012, acesta a declarat că: „După aceasta au început toți

să-l lovească pe Panuș D., eu când am văzut, Panuș D. se afla jos la pământ și toți

cei prezenți, adică acele 5-6 persoane, îl loveau pe Panuș D. peste diferite părți

ale corpului cu mâinile și picioarele. Pot concretiza că mai mult în cap îl loveau

cu picioarele, dar cine anume, eu n-am observat. La un moment dat, Barba V. s-a

culcat deasupra lui ca să înceteze toți să-l bată și a strigat despre aceasta la toți,

însă cineva l-a tras într-o parte pe Barba V. de pe Panuș D. și iarăși aceleași

persoane îl loveau ...”.

Afirmația martorului Cociorva A. că a semnat declarațiile, dar nu le-a citit

deoarece se grăbea, este nefondată or, acesta n-a putut explica, unde anume se

grăbea. La fel, este neîntemeiată și susținerea acestuia că nu cunoaște conținutul

declarațiilor de la urmărirea penală, nu-și amintește ce a declarat ofițerului despre

evenimentele din 04.03.2012 or, a dat declarații suficient de detaliate, iar declarația

21

despre aceea că Barba V. s-a culcat deasupra lui Panuș D. ca să-l apere pe ultimul,

coroborează cu declarațiile martorului Barba V.

În conformitate cu Raportul de expertiză medico-legală nr. 158 din

02.09.2013-11.11.2013, fractura completă a osului temporal pe stânga, depistată la

Panuș D. se califică drept vătămare corporală gravă, la examinarea medico-legală a

lui Panuș D. din 07.03.2012 au fost constatate leziuni ale țesuturilor moi care

corespund localizării fracturilor osoase (pct. 2 ultima propoziție, al concluziilor din

Raport). Expertul Baciu G., audiat în ședință a confirmat, că cu așa fractură

persoana poate să nu se adreseze la medic, cu excepția prezenței hemoragiei, iar

după radiogramă fractura era relativ proaspătă. Vechimea hemoragiei

intracerebrale, conform rezultatelor histopatologice de laborator este de circa 5-6

zile și se include în circumstanțele zilei de 26.03.12 (Raportul de expertiză-

medico-legală nr. 40/666, pct. 2 al concluziilor).

Astfel, anume datorită faptului că hemoragia intracerebrală nu a apărut

la Panuș D. imediat după aplicarea leziunilor corporale din data de 04.03.2012,

a fost posibil ca victima să continue aparent modul său de viață obișnuit, până la

data de 26.03.2012 și să nu se interneze în spital staționar, primind tratament

ambulatoriu. În același timp, nu au fost prezentate careva probe pertinente și

concludente, care ar fi demonstrat că leziunile corporale depistate la Panuș D., și

anume fractura completă a osului temporal pe stânga depistată, calificată drept

vătămare corporală gravă, ar fi existat anterior datei de 04.03.2012, după cum

invocă apărarea. Or, atât părinții victimei, cât și părțile vătămate și martorii, au fost

în relații apropiate cu victima o perioadă îndelungată, l-au cunoscut din copilărie și

au confirmat că acesta ducea un mod de viață activ din punct de vedere fizic, se

antrena la fotbal, mergea la competiții și efectua controale medicale regulate,

nefiind depistate la el careva leziuni, care ar fi comportat contraindicații sub aspect

medical. Mai mult, în accidentul cu motocicleta victima a fost implicată la vârsta

de 14 ani, a fost transportat la spital și i s-a pansat mâna, apoi a fost eliberat acasă.

Alte accidente rutiere Panuș D. nu a avut.

Totodată, părțile vătămate și majoritatea martorilor audiați au indicat că

după incident, Panuș D. permanent avea dureri de cap și niciunul dintre cei audiați

nu au comunicat că înainte de acest conflict, victima ar fi acuzat asemenea dureri.

Potrivit Raportului de expertiză medico-legală nr. 158 din 02.09.2013-

11.11.2013, fracturile depistate au fost produse prin acțiuni traumatice cu

obiecte contondente dure, fie prin lovire de asemenea obiecte proeminente,

inclusiv în urma căderii din poziție verticală. Totodată, formarea fracturii osului

temporal este practic imposibilă a se produce prin lovire cu pumnii și picioarele,

concluzia dată fiind în coroborare cu declarațiile martorului Panuș Z., ale

celorlalte părți vătămate și ale unor martori, care au indicat din cuvintele victimei,

că după ce acesta a primit o lovitură puternică după cap, de a amețit, a fost

aruncat peste cap, fiind vorba despre procedeul de luptă, aplicat de inculpatul

Cazacu S.

În ședința de judecată avocatul Ion Cernolev a depus o cerere prin care a

solicitat să fie anulată ordonanța din 17.07.2012, emisă de Procurorul General

22

adjunct Eugen Rusu privind reluarea urmăririi penale, ordonanța de punere sub

învinuire din 04.01.2013 a lui Gribeneț I. în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal,

ordonanța de punere sub învinuire din 15.01.2013 a lui Anton V. în baza art. 287

alin. (2) lit. b) Cod penal, ordonanța de punere sub învinuire din 18.01.2013 a lui

Gogu I. în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, ordonanța de punere sub

învinuire din 08.01.2013 a lui Bodiu M. în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal,

ordonanța de punere sub învinuire din 21.01.2013 a lui Cazacu S. în baza art. 287

alin. (2) lit. b) Cod penal și ordonanțele de punere sub învinuire din 03.01.2014 și

09.01.2014 a lui Bodiu M., Anton V., Gribeneț I. și, respectiv Gogu I., Cazacu S.,

în baza art. 151 alin. (2) lit. d) și art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, precum și a

tuturor acțiunilor de urmărire penală efectuate ulterior.

Or, după emiterea ordonanței de încetare a urmăririi penale în privința

învinuiților din 25.06.2012, conform art. 287 Cod de procedură penală, Procurorul

General adjunct Eugen Rusu a emis ordonanța din 17.07.2012, prin care s-a dispus

anularea ordonanței din 25.06.2012 de încetare a urmăririi penale și a ordonanței

din 01.07.2012 a Procurorului sect. Botanica Marcel Cimbir, cu reluarea urmăririi

penale în cauza penală nr. 2012420517.

Prin încheierea judecătorului de instrucție al Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 10.04.2013 a fost respinsă ca neîntemeiată și inadmisibilă cererea

(contestația) depusă de apărător asupra ordonanței din 17.07.2012.

Totodată, prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 12 din 14.05.2015, a fost

declarat neconstituțional alin. (1) al art. 287 Cod de procedură penală, care acorda

dreptul procurorului ierarhic superior, de reluare a urmăririi penale după încetarea

urmăririi penale, după clasarea cauzei penale, sau după scoaterea persoanei de sub

învinuire, curtea statuând că persoana urmează a dispune de certitudinea și

convingerea că nu va mai fi bănuită și urmărită penal.

Mai mult, CtEDO invocă că carențele, erorile și omisiunile autorităților nu

pot fi imputabile reclamanților și nu trebuie să-i pună într-o situație defavorabilă, ci

trebuie să servească în beneficiul bănuitului, învinuitului, inculpatului. În opinia

CtEDO, simpla părere că investigațiile într-o anumită cauză ar fi fost „incomplete

și neobiective” nu poate, în sine, în absența unor erori jurisdicționale, încălcări

grave ale procedurii de judecată sau abuzuri de putere, să releve erori în aplicarea

dreptului material sau din alte motive considerabile care decurg din interesele

justiției să indice prezența unui viciu fundamental în cadrul procedurii precedente.

Astfel, a fost încălcat dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori

pentru aceeași faptă. Principiul non bis in idem impune autorităților publice

competente nu doar interdicția de a judeca repetat o persoană, dar și interdicția de a

urmări penal de mai multe ori persoana pentru aceeași faptă.

Prin urmare, toate acțiunile de urmărire penală efectuate după reluarea

urmăririi penale în baza ordonanței din 25.06.2012 sunt ilegale, ordonanța fiind

adoptată cu încălcarea dreptului inculpaților statuat la art. 22 Cod de procedură

penală și art. 4 al Protocolului nr. 7 al CEDO, care prevede dreptul de a nu fi

urmărit sau judecat de mai multe ori pentru aceeași faptă.

23

În același timp, ordonanța din 25.06.2012 de încetare a urmăririi penale a

fost anulată din motiv că nu a existat în fapt cauza care a determinat luarea acestor

măsuri - temeiul specificat la art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, astfel,

considerând ordonanța drept ilegală. Însă, în ordonanța emisă de către Procurorul

General adjunct Eugen Rusu nu au fost evidențiate grave încălcări de procedură

care s-ar reflecta prin existența unui viciu fundamental care ar afecta ordonanța din

25.06.2012 de încetare a urmăririi penale, emise de procurorul în Procuratura sect.

Botanica, Artur Sîrcu.

În ședința de judecată avocatul Ion Cernolev a susținut integral cererea,

invocând încălcarea principiului non bis in idem, indicând că urmărirea penală nu

poate fi reluată din cauza unor carențe, iar erorile admise de procuror la adoptarea

unui act urmează a fi puse în sarcina statului. În ordonanța de reluare a urmăririi

penale din 17.07.2012, se indică doar existența cărorva neajunsuri sau circumstanțe

care în viziunea procurorului ar putea prejudicia urmărirea penală și nu se reflectă

careva abuzuri din partea procurorului anterior. La fel, reluarea urmăririi penale nu

a fost prin intermediul judecătorului de instrucție, fiind efectuată în temeiul art.

287 alin. (1) Cod de procedură penală de către procurorul ierarhic superior, prin ce

s-a admis un abuz.

Inculpații au susținut cererea.

Avocații Mihail Barbaroș, Georgeta Lupea și Roman Medeleanu, precum și

inculpații Anton V., Bodiu M., Cazacu S. și Gogu I. au susținut cererea înaintată.

Totodată, avocatul Roman Medeleanu în cadrul dezbaterilor judiciare a solicitat

achitarea lui Cazacu S., cu adoptarea unei sentințe de încetare a procesului penal pe

motiv că există alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi

penale și tragerea la răspundere penală, conform art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, referindu-se la ordonanța pretins ilegală din 17.07.2012 emisă de

Procurorul General adjunct Eugen Rusu, solicitând anularea acestei ordonanțe.

Acuzarea a solicitat respingerea cererii, explicând că plângerea a constituit

obiectul unei alte examinări la judecătorul de instrucție, care s-a expus prin

încheierea din 10.04.2013 și a respins cererea ca neîntemeiată și inadmisibilă, iar la

reluarea urmăririi penale, Procurorul General adjunct Eugen Rusu s-a condus atât

de prevederile art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, cât și de alin. (4) al

acestui articol, care au rămas în vigoare, fiind constituționale.

Avocatul succesorului părții vătămate, Vasile Vieru a solicitat respingerea ca

nefondată a cererii, indicând că apărarea a admis o interpretare eronată a

prevederilor Codului de procedură penală și a CEDO or, ordonanța de reluare a

urmăririi penale din 17.07.2012 a fost examinată prin încheierea judecătorului de

instrucție din 10.04.2015 care este una definitivă și irevocabilă și are puterea

lucrului judecat. Invocarea ce ține de neconstituționalitatea normei nu poate priva

persoana vătămată de dreptul la un proces echitabil, apărat de lege. Urmărirea

penală a fost reluată nu la discreția procurorului ierarhic superior, ci la demersurile

sprijinite cu probe ale succesorului victimei, iar hotărârea care s-a luat nu era o

sentință de achitare sau condamnare. Ordonanța emisă de procurorul Artur Sîrcu a

24

fost anulată în procedura legală, prevăzută de lege. Deci, trimiterea la încălcarea

principiului non bis in idem nu se justifică în speță.

În circumstanțele constatate, instanța a conchis că cererea apărării privind

declararea nulă a acțiunilor de urmărire penală este nefondată și urmează a fi

respinsă.

Or, potrivit art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, declarat

neconstituțional prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 12 din 14.05.2015,

reluarea urmăririi penale după încetarea urmăririi penale, după clasarea cauzei

penale sau după scoaterea persoanei de sub urmărire se dispune de către procurorul

ierarhic superior prin ordonanță dacă, ulterior, se constată că nu a existat în fapt

cauza care a determinat luarea acestor măsuri sau că a dispărut circumstanța pe

care se întemeia încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau scoaterea

persoanei de sub urmărire.

A fost stabilit că prin ordonanța Procurorului General adjunct Eugen Rusu

din 17.07.2012 s-a dispus anularea ordonanței din 25.06.2012 de încetare a

urmăririi penale, emise de procurorul în procuratura sect. Botanica Artur Sîrcu și a

ordonanței din 01.07.2012, emise de către Procurorul sect. Botanica Marcel

Cimbir, cu reluarea urmăririi penale.

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 10.04.2013, s-a

dispus respingerea plângerilor avocaților Ion Cernolev și Mihail Barbaroș ca

neîntemeiată și inadmisibilă, s-a refuzat în declararea nulă a ordonanței

Procurorului General adjunct al RM, Eugen Rusu din 17.07.2012 prin care s-a

dispus anularea ordonanței din 25.06.2012 de încetare a urmăririi penale, emise de

procurorul în procuratura sect. Botanica Artur Sîrcu și a ordonanței de respingere a

plângerii avocatului Vieru Vasile din 01.07.2012, emise de către Procurorul sect.

Botanica Marcel Cimbir, încheierea fiind irevocabilă.

Totodată, ordonanța Procurorului General adjunct Eugen Rusu din

17.07.2012, este întemeiată atât pe alin. (1), cât și pe alin. (4) al art. 287 Cod de

procedură penală, iar alin. (4) al acestui articol a rămas în vigoare.

Mai mult, afirmația apărării că a fost încălcat dreptul inculpaților stipulat de

art. 22 Cod de procedură penală și art. 4 al Protocolului nr. 7 al CEDO, care

prevede dreptul de a nu fi urmărit sau judecat de mai multe ori pentru aceeași

faptă, adică principiul non bis in idem, este neîntemeiată.

Or, principiul non bis in idem este aplicat numai atunci, când a fost emis un

act cu caracter definitiv - ordonanță de încetare a urmăririi penale, de clasare a

cauzei penale sau de scoatere a persoanei de sub urmărire penală, sau o hotărâre

judecătorească definitivă. Prin urmare, principiul non bis in idem nu se aplică în

cadrul căilor ordinare de atac sau al altor proceduri legale de contestare.

Astfel, ordonanța din 25.06.2012 de încetare a urmăririi penale, emisă de

procurorul în procuratura sect. Botanica Artur Sîrcu și ordonanța din 01.07.2012,

emisă de către Procurorul sect. Botanica Marcel Cimbir, au fost contestate de către

reprezentantul părții vătămate Panuș G. și avocatul său în termenii legali și

conform procedurilor și competențelor legale, reglementate de legislația în vigoare

la acel moment, iar Procurorul General adjunct Eugen Rusu, în virtutea

25

competenței sale statuate de legea procesual penală, la 17.07.2012 a adoptat o

ordonanță legală de reluare a urmăririi penale, aceasta fiind menținută prin

încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 10.04.2013, având puterea

lucrului judecat.

Faptul că ulterior prevederile art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală au

fost declarate neconstituționale nu servește temei de a rediscuta legalitatea și

valabilitatea ordonanței Procurorului General adjunct Eugen Rusu din 17.07.2012,

și nu poate duce nici la declararea nulă a acțiunilor de urmărire penală ulterioare

or, potrivit art. 3 alin. (1) Cod de procedură penală, în desfășurarea procesului

penal se aplică legea care este în vigoare în timpul urmăririi penale sau al judecării

cauzei în instanța judecătorească.

Totodată, după reluarea urmăririi penale, procurorul a pus persoanele vizate

sub învinuire nu în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, după cum au fost învinuiți

inițial, apoi fiind încetată urmărirea penală, dar în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod

penal, ceea ce reprezintă o altă învinuire.

Potrivit art. 1 alin. (2) Cod de procedură penală, procesul penal are ca scop

protejarea persoanei, societății și statului de infracțiuni, precum și protejarea

persoanei și societății de faptele ilegale ale persoanelor cu funcții de răspundere în

activitatea lor legată de cercetarea infracțiunilor presupuse sau săvârșite, astfel ca

orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale

și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală și condamnată.

Astfel, reluarea urmăririi penale dispusă, la acel moment, în mod legal

reprezintă un procedeu legal de desfășurare normală a urmăririi penale și nu

afectează prin sine careva drepturi sau libertăți constituționale ale cetățenilor vizați,

lipsind careva încălcări procesuale, iar ordonanța din 17.07.2012 nu contravine

prevederilor art. 22 Cod de procedură penală și art. 4 al Protocolului nr. 7 al

CEDO, fiindcă în cazul reluării urmăririi nu se urmărește nici o persoană fizică sau

juridică. Actul contestat nu este o hotărâre definitivă a organului de urmărire

penală, care ar împiedica redeschiderea procesului penal, și aceasta era necesară

pentru a clarifica în detalii acțiunile persoanelor implicate. Or, stabilirea adevărului

este un principiu obligatoriu și primordial al procesului penal, iar art. 6 CEDO

garantează dreptul la un proces echitabil în egală măsură și părții vătămate într-un

proces penal.

La fel, în cauza Gurgurov contra Moldovei, CtEDO a statuat că autoritățile

trebuie să depună totdeauna eforturi serioase pentru a afla ce s-a întâmplat și nu

trebuie să se bazeze pe concluzii pripite sau nefondate pentru a înceta investigația

sau să le pună la baza deciziilor lor și să se întreprindă toți pașii rezonabili și

disponibili conform legii pentru a asigura probe cu privire la incident.

Potrivit explicației date de CtEDO în cauza Nichitin contra Rusiei, anularea

unei hotărâri neîntemeiate și afectate de vicii fundamentale nu va constitui o

încălcare a art. 4 din protocolul nr. 7 al Convenției ci, din contra, va constitui un

procedeu legal de restabilire a echității, întru respectarea dreptului de a beneficia

de o investigație eficientă în cazurile de deces al persoanei.

Prin urmare, cererea apărării urmează a fi respinsă ca nefondată.

26

În același timp, avocatul Roman Medeleanu a solicitat și declararea nulă a

ordonanței de punere sub învinuire din 21.01.2013 și ordonanța din 08.02.2013 pe

cauza penală nr. 2012420517, în partea lui Cazacu S., indicând că prin ordonanța

din 11.06.2012, Cazacu S. a fost recunoscut în calitate de bănuit în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal pe cauza penală nr.

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal. Prin

ordonanța din 08.02.2013 a Procurorului adjunct al procuraturii sect. Buiucani,

mun. Chișinău, Elena Neaga a fost respinsă plângerea apărării împotriva

ordonanței din 21.01.2013 în privința lui Cazacu S., ca neîntemeiată. Or, la

expirarea termenului de 3 luni, prevăzut de art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod de

procedură penală, Cazacu S. urma să fie pus sub învinuire sau scos de sub urmărire

penală, acesta, contrar legii fiind pus sub învinuire abia la 21.01.2013, pe când

calitatea de bănuit a încetat la 11.09.2012. Punerea sub învinuire la 21.01.2013

constituie o urmărire dublă pentru aceeași faptă, ceea ce vine în coliziune cu art. 21

Constituția RM, art. 7 și 22 Cod de procedură penală, art. 4 al Protocolul adițional

nr. 7 și art. 6 din CEDO. Astfel, în temeiul art. 63 Cod de procedură penală,

Cazacu S. a fost urmărit de două ori pentru aceeași faptă, ceea ce determină

necesitatea declarării ilegale a ordonanței de punere sub învinuire din 21.01.2013.

Și cererea avocatului Roman Medeleanu urmează a fi respinsă ca nefondată

or, potrivit art. 251 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, încălcarea prevederilor

legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrage nulitatea actului

procedural numai în cazul în care s-a comis o încălcare a normelor procesual

penale ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestui act. Încălcarea oricărei

prevederi legale decât cele prevăzute în alin. (2) atrage nulitatea actului dacă a fost

invocată în cursul efectuării acțiunii când partea este prezentă.

Astfel, nu au fost stabilite temeiuri de a declara nulă ordonanța de punere

sub învinuire din 21.01.2013 și ordonanța din 08.02.2013 în privința lui Cazacu S.

Or, prevederile art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală urmează a fi

interpretate în coroborare cu art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, conform

căruia în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un

anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual.

Deci, la 21.01.2013 procurorul a dispus punerea sub învinuire a lui Cazacu

S. incriminându-i săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal. Ordonanța a fost adusă la cunoștință învinuitului în aceeași zi în prezența

apărătorului, iar în cadrul audierii învinuitul a refuzat să facă careva declarații,

nefiind invocate careva obiecții asupra ordonanței de punere sub învinuire de către

învinuit sau apărător, astfel că actul procesual contestat din 21.01.2013 urmează a

fi menținut, întrucât apărarea a invocat nulitatea ordonanței în cauză abia la

29.01.2013. Nerespectarea termenului impune pierderea dreptului procesual de a

invoca aceasta pe viitor.

Totodată, este nefondată și cererea privind declararea nulă a ordonanței din

08.02.2013, adoptată de Procurorul adjunct al procurorului sect. Buiucani, Elena

Neaga, la caz nefiind aplicabile prevederile art. 251 alin. (1) Cod de procedură

27

penală or, nu s-a constatat o comitere a încălcării normelor procesual penale ce nu

poate fi înlăturată decât prin anularea acestui act, iar argumentele că Cazacu S. este

urmărit de două ori pentru aceeași faptă, sunt neîntemeiate.

Mai mult, există un act judecătoresc irevocabil - încheierea Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 23.04.2013, prin care instanța s-a expus asupra cererii

avocatului Roman Medeleanu și care are puterea lucrului judecat, iar reieșind din

prevederile art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală, asemenea cerere nu poarte fi

făcută în mod repetat, întrucât în cursul efectuării acțiunii respective partea a fost

prezentă.

La stabilirea pedepsei inculpaților, instanța a ținut cont de scopul pedepsei,

care constă în corectarea și reeducarea condamnaților în spiritul executării stricte a

legii, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnatului, cât și a

altor persoane, de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii, de

personalitatea infractorilor.

Astfel, la examinarea cauzei nu au fost stabilite circumstanțe atenuante

Totodată, acuzarea a invocat drept circumstanțe agravante - provocarea prin

infracțiune a unor urmări grave, săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate, iar în

privința inculpatului Anton V. și săvârșirea infracțiunii de către o persoană care

anterior a fost condamnată pentru fapte care au relevanță pentru cauză.

Instanța a concluzionat că în cadrul cercetării judecătorești s-a confirmat

starea de ebrietate a inculpaților or, aceștia au recunoscut că la masa lor s-a servit

whisky, șampanie și cognac.

În același timp, circumstanța agravantă - provocarea prin infracțiune a unor

urmări grave nu și-a găsit conformare or, potrivit concluziilor din Raportul de

expertiză medico-legală nr. 158 din 02.09.2013-11.11.2013, legătură cauzală

directă sau indirectă dintre leziunile corporale cauzate lui Panuș D. la data de

04.03.2012 și agravarea stării sănătății din 05.03.2012, cât și decesul survenit la

02.04.2012, nu există.

La fel, în privința inculpatului Anton V. a fost stabilită existența

circumstanțelor agravante - săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior

a fost condamnată pentru fapte care au relevanță pentru cauză, săvârșirea

infracțiunii de către o persoană în stare de ebrietate, iar în privința inculpaților

Cazacu S., Bodiu M., Gribeneț I. și Gogu I. se reține ca circumstanță agravantă -

săvârșirea infracțiunii de către o persoană în stare de ebrietate.

În conformitate cu art. 8, 10 alin. (2) Cod penal reține, la stabilirea pedepsei

în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, se va ține cont de legea în vigoare la

momentul comiterii infracțiunii, unde sancțiunea articolului prevedea pedeapsa cu

închisoare de la 5 la 12 ani (art. 151 alin. (2) sancțiunea modificată prin Legea 119 din

23.05.13, publicat MO 130-34/21.06.13).

Prin urmare, inculpatului Anton V., ținând cont de prezența circumstanțelor

agravante și de faptul că anume el a inițiat conflictul, urmează a-i stabili o

pedeapsă de 3 ani închisoare în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal și 9 ani

închisoare pe art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, iar în temeiul art. 84 Cod penal,

prin cumul parțial, a-i stabili acestuia pedeapsă definitivă de 10 ani închisoare.

28

La stabilirea pedepsei inculpatului Cazacu S. se va ține cont de prezența unei

circumstanțe agravante, dar și de rolul activ al acestuia la debutul și continuarea

conflictului, fiind persoana care prin aplicarea procedeului de luptă a doborât

victima la podea, aplicându-i acestuia o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare în

baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal și 8 ani închisoare pe art. 151 alin. (2) lit. d)

Cod penal, iar în temeiul art. 84 Cod penal, prin cumul parțial, a-i stabili acestuia

pedeapsă definitivă de 9 ani închisoare.

La stabilirea pedepsei inculpaților Gogu I. și Bodiu M., luând în calcul

prezența unei circumstanțe agravante, dar și rolul activ al acestora la continuarea

conflictului, aplicându-le o pedeapsă de 2 ani închisoare în baza art. 287 alin. (2)

lit. b) Cod penal și 7 ani închisoare pe art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, iar în

temeiul art. 84 Cod penal, prin cumul parțial, a-i stabili fiecăruia pedeapsă

definitivă de 8 ani închisoare.

La stabilirea pedepsei inculpatului Gribeneț I., având în vedere prezența unei

circumstanțe agravante, dar și rolul activ al acestuia la continuarea conflictului or,

anume el i-a aplicat victimei o lovitură la cap cu un inel, conștientizând care vor fi

efectele acestei lovituri, precum și faptul că s-a eschivat de la prezentarea în

instanța de judecată, acestuia urmând a-i fi aplicată o pedeapsă de 2 ani și 6 luni

închisoare în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal și 8 ani închisoare pe art. 151

alin. (2) lit. d) Cod penal, iar în temeiul art. 84 Cod penal, prin cumul parțial, a-i

stabili acestuia pedeapsă definitivă de 9 ani închisoare.

Acțiune civilă părțile vătămate nu au înaintat.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Gribeneț I. să fie achitat, pe

motiv că în acțiunile lui lipsesc elementele constitutive ale infracțiunilor

incriminate.

Apelanta a invocat că prin ordonanța din 25.06.2012 a fost încetată

urmărirea penală în privința, inclusiv a lui Gribeneț I., iar la 17.07.2012 a fost

anulată această ordonanță, cu reluarea urmăririi penale.

Însă, probele administrate nu demonstrează vinovăția inculpatului or,

conform raportului de constatare medico-legală nr. 973/07.03.2012, în rezultatul

examenului medico-legal la Panuș D. au fost constatate vătămări corporale

neînsemnate, iar potrivit raportului de expertiză nr. 40/666 din 24.05.2015 s-a

stabilit că decesul acestuia a survenit în urma malformației arterio-venoasă a

vaselor cerebrale care prin factorii declanșatori a generat hemoragiile

intracerebrale și are legătură cu decesul părții vătămate, decesul având un caracter

patologic și nu un ul violent.

Totodată, potrivit raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. 227,

decesul lui Panuș D. a survenit în urma hemoragiilor intracerebrale și edemului

cerebral pronunțat cu angajarea structurilor trunculare, ramolire și dilacerare

pronunțată a creierului, ca consecință a patologiei cerebrale, malformației arterio-

venoase a vaselor cerebrale cu anevrisme saculare, confirmată prin rezultatele

autopsiei și investigațiilor histopatologice.

29

Mai mult, toate leziunile corporale depistate la examinarea lui Panuș D. nu

au careva legătură de cauzalitate cu survenirea decesului și se califică ca vătămări

neînsemnate.

În același timp, nu a fost dovedită învinuirea înaintată inculpatului în baza

art. 287 alin. (2) Cod penal or, prin acțiunile acestuia nu a fost perturbată

activitatea agentului economic, având loc doar un conflict verbal cu cuvinte

injurioase între clienții unui local public care, după o scurtă perioadă de timp, a

generat în bătaie.

Astfel, inculpatul Gribeneț I. nu poate fi atras la răspundere penală, pe motiv

că nu a comis infracțiunile incriminate, iar victima a evitat să anunțe organele de

drept și să efectueze expertizele necesare imediat după incident, la moment

apărând dubii referitor la calificarea vătămărilor corporale grave și la cauza

decesului.

Or, urmează a fi apreciate declarațiile tuturor martorilor audiați în instanța de

fond, precum și activitatea lui Panuș D. imediat după incident și timp de o lună

până la apariția problemelor de sănătate, la moment existând doar presupunerea că

leziunile corporale au apărut la victimă la 04.03.2012 și urmează a fi apreciate în

favoarea inculpatului.

3.1. A declarat apel și avocatul Roman Medeleanu, solicitând casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Cazacu S. să fie

achitat, pe motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunilor incriminate.

Apelantul a indicat că instanța de fond a recunoscut vinovat inculpatul în

baza art. 287 alin. (2) Cod penal în temeiul declarațiilor părților vătămate Bîrnaz

A., Anastasov I. și Gorea V. și ale martorilor Lupanciuc T., Popa A. și Ghețuș S.

care la 04.03.2012 nu se aflau în sectorul nr. 9 al clubului de noapte unde s-a

produs conflictul, aflându-se la altă masă din alt sector al clubului și fizic nu

puteau să vadă începutul conflictului.

Instanța de fond a reflectat doar al doilea conflict în care a fost implicat

Panuș D., ignorând incidentul între Dubenco V. și o persoană necunoscută care

este în strânsă legătură cu al doilea conflict or, Panuș D., fiind prieten cu Dubenco

V. și văzând că acesta este agresat, a intervenit pentru a-l apăra.

Prin urmare, în acțiunile inculpaților lipsesc semnele constitutive ale

infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (2) Cod penal, fiind stabilit că nu există

intenția huliganică, adică latura subiectivă a componenței de infracțiune.

Însă, contrar principiului caracterului personal al răspunderii penale,

prevăzut la art. 6 Cod penal, instanța de fond nu a individualizat acțiunile concrete

ale fiecărui inculpat în parte, în sentință fiind utilizate fraze cu caracter general,

precum că „s-a mai constatat că toți cinci inculpați aplicau lovituri cu mâinile și

picioarele asupra victimei, fapt ce rezultă din declarațiile martorilor și ale părților

vătămate audiate în ședință, precum și din înregistrarea video”.

Totodată, inculpatul a fost condamnat în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod

penal, neglijând declarațiile expertului Pădure A. și concluzia raportului de

expertiză medico-legală în comisie nr. 158 din 02.09.2013-11.11.2013, conform

30

cărei fractura osului zigomatic putea să se producă și prin lovire cu pumnii și

picioarele, iar formarea fracturii osului temporal cu aceste obiecte este practic

imposibilă.

Potrivit ordonanței de punere sub învinuire și rechizitoriului, inculpații i-au

aplicat lui Panuș D. multiple lovituri cu mâinile și picioarele peste diferite regiuni

ale corpului, preponderent în regiunea capului, cauzându-i victimei, conform

concluziei raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. 158 din 02.09.2013-

11.11.2013, leziuni ale oaselor craniene sub formă de „fractură liniară a osului

temporal pe stânga cu implicarea ambelor lamele și fractura corpului osului

zigomatic pe stânga”, care la persoanele vii prezintă pericol pentru viață și, în baza

acestui criteriu, se califică drept vătămare corporală gravă.

Prin urmare, nu există legătură cauzală dintre loviturile aplicate de inculpați

cu mâinile și picioarele peste diferite regiuni ale corpului lui Panuș D. cu formarea

fracturii osului temporal, care se califică ca leziune corporală gravă.

Instanța de fond a ignorat în totalitate lipsa legăturii de cauzalitate dintre

loviturile cu mâinile și picioarele și formarea fracturii osului temporal și nu a dat

nicio apreciere explicațiilor expertului judiciar Pădure A., audiat în ședința de

judecată.

Or, conform raportului de constatare medico-legală nr. 973 din 07.03.2012,

la Panuș D. la 07.03.2012 a fost depistată o excoriație în regiunea temporală, iar

factura liniară a osului temporal pe stânga cu implicarea ambelor lamele, nu putea

fi cauzată în urma conflictului care a avut loc la data de 04.03.2012 în incinta

clubului de noapte „Fashion”, deoarece inculpații nu au utilizat careva obiecte

contondente dure, care ar fi putut provoca asemenea leziuni.

Nu există legătură cauzală între conflictul din 04.03.2012 și fractura liniară a

osului temporal, indicat în raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 158

din 02.09.2013-11.11.2013, fiind stabilit că prin raportul de constatare medico-

legală nr. 973 din 07.03.2012 la Panuș D., la 07.03.2012, în zona capului care

corespunde amplasării fracturii liniare, s-a constatat existența unei excoriații, care

este o leziune superficială a tegumentelor pielii și nu a unor leziuni mai profunde,

precum plăgi.

Totodată, ținând cont că stabilirea perioadei de formare a fracturilor oaselor

plate este imposibilă, deoarece regenerarea acestora se realizează doar prin

formarea calosului fibro-proteic, care poate fi observat doar cu ochiul liber, dar nu

st observă pe imaginile radiologice, fractura liniară a osului temporal, indicată în

raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 158 din 02.09.2013-11.11.2013

putea să se producă în altă perioadă de timp a vieții lui Panuș D.

Mai mult, din conținutul raportului de constatare medico-legală nr. 973 din

07.03.2012 și raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 158 din

02.09.2013-11.11.2013 rezultă că la 06.03.2012 Panuș D. s-a adresat la Spitalul

Clinic de Traumatologie și Ortopedie, unde s-a stabilit diagnosticul „Contuzia

țesuturilor moi ale feței. Echimoză periorbital din stânga. Contuzia țesuturilor moi

ale brațului stâng”, ce se confirmă prin extrasul-trimitere notat în raportul nr. 973

în compartimentul „datele documentelor medicale”, respectiv la data de 06-

31

07.03.2012 medicii nu i-au prescris un tratament medical legat de trauma

craniocerebrală.

Astfel, la baza sentinței de condamnare au fost puse explicațiile

contradictorii ale expertului judiciar Baciu G., care a indicat că „cu așa fractură

persoana poate să nu se adreseze la medic, cu excepția prezenței hemoragiei. După

radiogramă fractura era relativ proaspătă.”

Caracterul contradictoriu al depozițiilor expertului judiciar Baciu G. se

confirmă prin faptul că, pe de o parte, acesta indică că fractura oaselor craniene

după radiografie era relativ proaspătă, pe când în raportul de expertiză medico-

legală în comisie nr. 158 din 02.09.2013-11.11.2013, pe care l-a semnat, se indică

expres că particularitățile de regenerare a oaselor plate nu permit a stabili obiectiv

și cu certitudine vechimea de formare a fracturilor acestor oase.

Totodată, expertul judiciar Pădure A. a relatat că …fractura oaselor plate ale

craniului, din care face parte și osul temporal, nu se regenerează, fiind posibilă

diagnosticarea acestor fracturi pe perioada întregii vieți. Regenerarea oaselor plate

are loc prin formarea calosului fibro-proteic, care poate fi observat doar cu ochiul

liber, dar nu pe imaginile radiologice, iar tratarea fracturilor craniene are loc numai

în condiții de staționar.

Prin urmare, concluziile instanței de fond că anume datorită faptului, că

hemoragia intracerebrală nu a apărut la Panuș D. imediat după aplicarea leziunilor

corporale din 04.03.2012, a fost posibil ca victima să continue (aparent) modul său

de viață obișnuit, până la data de 26.03.2012, sunt nefondate, fiind în contradicție

cu toate rapoartele de expertiză medico-legală, inclusiv raportul de expertiză

medico-legală repetată în comisie nr. 158 din 02.09.2013 -11.11.2013, care a

confirmat că agravarea stării sănătății lui Panuș D. la 26.03.2012 a avut loc din

motivul apariției hemoragiilor intracerebrale, produse în urma ruperii vaselor

patologic modificate ale creierului, condiționate de factori externi. Legătură

cauzală directă sau indirectă dintre leziunile corporale cauzate lui Panuș D. la

04.03.2012 și agravarea stării sănătății din 26.03.2012, cât și decesul survenit la

02.04.2012 nu există.

Însă, instanța de fond încearcă să înainteze ideea că hemoragia intracerebrală

nu a apărut la Panuș D. la 04.03.2012, dar la 26.03.2012 și ar avea legătură cu

evenimentele din data de 04.03.2012.

Afirmațiile instanței de fond că nu au fost administrate probe pertinente și

concludente, care să demonstreze că leziunile corporale depistate la Panuș D. și

anume fractura completă a osului temporal pe stânga depistată la acesta și

calificată drept vătămare corporală gravă, ar fi existat și anterior datei de

04.03.2012, sunt neîntemeiate. Or, martorul Dubenco V. a declarat că victima s-a

ocupat cu boxul vreo 7 ani, cunoaște că acesta a căzut jos de pe motocicletă, când

era în clasa a 8-9-a, și-a făcut un semn la barbă și s-a lovit la cap. După aceasta a

lăsat boxul. Nu a văzut ca în acea seară Danu să fi fost implicat în conflicte până a

se întâmpla cazul cu el.

Circumstanțele constatate pun la îndoială veridicitatea învinuirii înaintate

inculpaților, nefiind prezentate probe care să confirme existența legăturii cauzale

32

între conflictul din 04.03.2012 și leziunile sub formă de fractură liniară a osului

temporal pe stânga depistate la Panuș D., în măsura în care la 06.03.2012, Panuș D.

s-a adresat la Spitalul Clinic de Traumatologie și Ortopedie, unde se stabilește

diagnosticul „Contuzia țesuturilor moi ale feței. Echimoză periorbital din stânga.

Contuzia țesuturilor moi ale brațului stâng”.

Astfel, instanța de fond a conchis că deoarece hemoragia intracerebrală nu a

apărut la Panuș D. imediat după aplicarea leziunilor corporale din 04.03.2012, a

fost posibil ca victima să continue (aparent) modul său de viață obișnuit, până la

26.03.2012, care prevede rolul activ al organului de urmărire penală, toate acțiunile

fiind îndreptate doar spre învinovățirea inculpaților, prin ce se demonstrează că

urmărirea penală a fost efectuată unilateral, fără intenția de a fi stabilite toate

circumstanțele cauzei, Dubenco V. fiind recunoscut și audiat doar în calitate de

martor, deși i-au fost aplicate câteva lovituri cu cuțitul în picior, iar Anastasov I.,

Gorea V. și Bîrnaz A., prin ordonanțele din 18.10.2012, 02.11.2012, 09.11.2012 au

fost recunoscuți ca părți vătămate, în lipsa unor leziuni corporale vizibile, doar în

baza declarațiilor acestora.

Totodată, instanța de fond a invocat în calitate de circumstanță agravată în

privința inculpatului Cazacu S. - săvârșirea infracțiunii de către o persoană care

anterior a fost condamnată pentru fapte care au relevanță pentru cauză, contrar

faptului că în partea descriptivă indică că antecedentul penal este stins, în mod

nejustificat agravând pedeapsa acestuia.

Mai mult, în temeiul art. 287 Cod de procedură penală, Procurorul General

adjunct Eugen Rusu, în calitate de procurorul ierarhic superior, a emis ordonanța

din 17.07.2012, prin care s-a dispus anularea ordonanței din 25.06.2012 de încetare

a urmăririi penale, emisă de către procurorul în Procuratura sectorului Botanica

Artur Sîrcu și a ordonanței din 01.07.2012, emisă de către procurorul sectorului

Botanica Marcel Cimbir, cu reluarea urmăririi penale în cauza penală nr.

2012420517.

Or, prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 12 din 14.05.2015 a fost

declarat neconstituțional alin. (1) al art. 287 Cod de procedură penală care acorda

dreptul procurorului ierarhic superior de reluare a urmăririi penale după încetarea

procesului penal, după clasarea cauzei penale sau după scoaterea persoanei de sub

urmărire penală.

Prin urmare, toate acțiunile de urmărire penală efectuate după reluarea

urmăririi penale, în baza ordonanței din 25.06.2012 emisă de Procurorul General

adjunct Eugen Rusu sunt ilegale, fiind efectuate în baza unei ordonanțe adoptate cu

încălcarea dreptului inculpaților prevăzut la art. 22 Cod de procedură penală și art.

4 al Protocolului nr. 7 al CEDO, care exprimă dreptul de a nu fi urmărit sau judecat

de mai multe ori pentru aceeași faptă.

În același timp, contrar prevederilor art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură

penală, inculpatul Cazacu S. fost pus sub învinuire la 21.01.2013, în timp ce

calitatea de bănuit a acestuia a încetat la 11.09.2012.

3.2. Avocatul Mihail Barbaroș, la fel, a declarat apel, solicitând casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Gogu I. să fie achitat,

33

pe motiv că în acțiunile lui lipsesc elementele constitutive ale infracțiunilor

incriminate.

Apelantul a invocat că la 25.06.2012, Procuratura Botanica a emis ordonanța

de încetare a cauzei penale nr. 2012420517 în privința lui Anton V., Cazacu S.,

Bodiu M., Gogu I. și Gribeneț I. în baza art. 275 pct. 3) Cod de procedură penală,

când fapta nu întrunește elementele infracțiunii și în baza art. 285 alin. (1) Cod de

procedură penală, care prevede încetarea urmăririi penale, liberarea persoanelor de

răspunderea penală și finisarea acțiunilor procedurale.

La 01.07.2012, ordonanța din 25.06.2012 a fost contestată în temeiul art.

299, 2991 Cod de procedură penală, de către succesorul părții vătămate și a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată de către procurorul Procuraturii Botanica, mun.

Chișinău, însă Procurorul adjunct al Procuraturii Generale Eugen Rusu la

17.07.2012 a dispus anularea Ordonanței de încetare a urmăririi penale din

25.06.2012 și celei din 01.07.2012 de respingere a plângerii succesorului părții

vătămate emise de către Procuratura Botanica, mun. Chișinău și a reluat urmărirea

penală, în temeiul art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, conform cărui

reluarea urmăririi penale poate avea loc numai dacă apar fapte noi sau recent

descoperite ori, un viciu fundamental în cadrul urmăririi precedente a afectat

hotărârea respectivă, descoperirii unui viciu fundamental, chiar dacă acest viciu

fundamental recent descoperit de către Procurorul adjunct al Procuraturii Generale

nu a fost menționat în ordonanța sa și nici fapte noi nu au fost descoperite de către

Procuratura Buiucani ulterior, fiind retrasă cauza penală din competența legală a

OUP Botanica, transmițând-o spre examinare Procuraturii Buiucani, mun.

Chișinău.

Totodată, în încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 10.04.2013,

cu privire la respingerea plângerilor apărătorilor în contestarea ordonanței

Procurorului adjunct al Procuraturii Generale din 17.07.2012, organul de urmărire

penală și Procuratura Botanica nu au cunoscut despre existența probelor noi

prezentate de partea vătămată, și anume: probele video și foto, concluziile

medicilor Spitalului de Urgență, clișeele radiologice precum că nu au fost

delimitate vătămările corporale existente la decesul lui Panuș D., motivându-se

hotărârea respectivă prin prisma dispozițiilor art. 287 alin. (1) Cod de procedură

penală, fiind irevocabilă la data emiterii.

Or, reluarea examinării cauzei penale, având drept temei circumstanțele

cuprinse în art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, contravine articolelor 16,

20, 21 și 23 din Constituție, precum și principiului non bis in idem (dreptul de a nu

fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeași faptă), prevăzut la art. 4 al

Protocolului nr. 7 la CEDO și art. 14 alin. (7) al Pactului internațional cu privire la

drepturile civile și politice.

În același timp, părțile vătămate Anastasov I., Gorea V. și Bîrnaz A.,

martorii Barba V., Lupanciuc T., Nedelcu R., Ghețuș S., Fiodorova O. și Popa A.

s-au confundat în declarațiile susținute în cadrul urmăririi penale, relatând acțiunile

lor și ale prietenilor lor în alt mod decât cel descris în susținerea acuzării și altfel

decât au derulat acțiunile și faptele atât ale inculpaților cât și ale lor.

34

Mai mult, a fost stabilit că Gogu I. nu a participat în niciun mod la acțiunile

descrise de către acuzare în rechizitoriul înaintat și care, de fapt, a încercat să

aplaneze conflictul apărut între alte persoane nestabilite de către organul de

urmărire penală și partea vătămată, în urma înjunghierii lui Dubenco V., fapt care

nu a fost stabilit de către organul de urmărire penală de acțiuni violente și

periculoase pentru viața și sănătatea celor prezenți la 04.03.2012, fapt nefiind

înregistrat în registrul evidenței infracțiunilor, plângerilor, petițiilor.

La fel, făcându-se trimitere la Raportul de expertiză medico-legală repetată

în comisie cu nr. 158 din 02.09.2013-11.11.2013 cu privire la depistarea

hemoragiei în sclera ochiului stâng, excoriații în regiunea frontală median,

regiunea temporală pe stânga, pe bărbie median și echimoze periorbital stânga, pe

brațul stâng și care se califică ca vătămări corporale neînsemnate, dar care au fost

descoperite de către medicii experți suplimentar după o perioadă de examinări

medico-legale, la insistența acuzării prin demersuri repetate, aproximativ timp de 1

an și 7 luni și luând în considerație primul raport de expertiză medico-legală nr.

973 din 07.03.2012, raportul nr. 666 din 05.04.2012-23.05.2012, raportul nr.

40/666 din 10.04.2012-24.05.2012, raportul nr. 227 din 11.06.2012-14.06.2012 și

cel din 02.09.2013-11.11.2013 înregistrat cu nr. 158 și doar atunci când medicilor

le-au fost prezentate probe foto, cu imaginea părții vătămate, proveniența căreia

nici nu a fost stabilită de către participanții în proces, ci doar prin declarațiile unuia

din martorii acuzării că a fost culeasă din telefonul său mobil și efectuată la o zi de

la conflictul din 04.03.2012.

Însă, și această probă a fost combătută prin probele foto anexate la

materialele cauzei penale de către apărare, obținute prin intermediul site-urilor

sociale de pe net, unde partea vătămată la intervalul de câteva zile de la conflict se

afla deja în alte localuri de noapte, la distracții împreună cu unele părți vătămate pe

cauza penală menționată, probele apărării fiind posibil de accesat de orice parte în

proces, fiind veridice și nu cad sub incidența interpretării.

Totodată, conform concluziei raportului de expertiză medico-legală nr. 666

din 05.04.2012-23.05.2012, în urma examinării medico-legale, a actelor medicale

prezentate, investigațiilor de laborator, moartea lui Panuș D. a survenit la

02.04.2012, ora 18.34, în rezultatul hemoragiilor intracerebrale și edemului

cerebral pronunțat cu angajarea structurilor trunculare, ramolire și dilacerare

pronunțată a creierului, toate acestea instalate pe fondalul unei patologii cerebrale

(malformație arterio-venoasă a vaselor cerebrale) și confirmată prin examenul

histopatologic de laborator, la examinarea medico-legală a cadavrului (momentul

autopsiei din 05.04.2012) leziuni corporale nu s-au depistat.

Malformațiile arterio-venoase ale vaselor cerebrale survin din conținutul

unor patologii existente până la survenirea decesului, expertul judiciar Păduraru A.

precizând că malformațiile arterio-venoase reprezintă o conexiune anormală și

fragilă, (având forma unui nod, ghem), între artere și vene și care se asociază cu un

risc crescut de hemoragie. Pot fi localizate oriunde în corp, dar cele localizate la

nivel cerebral comportă un risc crescut datorită posibilității de sângerare cu

complicații grave secundare. Cele localizate în vasele învelișurilor creierului se

35

numesc malformații arterio-venoase durale. Cauzele apariției malformațiilor

arterio-venoase sunt necunoscute, existând și ipoteza că se datorează anomaliilor

de dezvoltare în viața intrauterină (în timpul sarcinii, când se formează fătul), deci

ele pot exista încă de la naștere. Majoritatea nu sunt ereditare și au o frecvență

egală pe sexe, de obicei sunt diagnosticate la 20-40 de ani, în urma complicațiilor

de tip sângerare (risc de 4% pe an - adică din 100 de persoane care au aceasta

anomalie 4 vor sângera din malformație în fiecare an) sau convulsii.

Cu desăvârșire se excluse ipoteza acuzării că din 04.03.2012 și până la

26.03.2012, nefiind înregistrate afecțiuni traumatice cerebrale care, după

prezentarea probelor foto de acuzare medicilor legiști au stabilit prin vizualizarea

lor, în urma examinării radiografice efectuate de către specialistul Rotaru N., care

nu este expert judiciar licențiat și care a stabilit hematom masiv pe dreapta, dar și

fractură liniară a osului temporal pe stânga, cu implicarea ambelor lamele și

fractura osului zigomatic pe stânga la Panuș D. prin raportul nr. 158 din

02.09.2013-11.11.2013 și care la persoanele vii prezintă pericol pentru viață și

sănătate, calificându-se drept vătămare corporală gravă.

Mai mult, în nici una din presupunerile acuzării nu se regăsește legătura de

cauzalitate dintre fracturarea liniară a osului temporal pe stânga, cu implicarea

ambelor lamele și fractura osului zigomatic pe stânga pentru perioada din

04.03.2012 și 02.04.2012 de altfel, menționate în raportul nr. 666 din 05.04.2012-

23.05.2012, raportul nr. 40/666 din 10.04.2012-24.05.2012, raportul nr. 227 din

11.06.2012-14.06.2012 și raportul nr. 158 din 02.09.2013-11.11.2013, conform

căror legătură cauzală directă sau indirectă dintre leziunile corporale cauzate lui

Panuș D. la 04.03.2012 și agravarea stării sănătății lui la 26.03.2012, cât și decesul

survenit la 02.04.2012 - nu există.

Or, infracțiunea poate să existe doar în cazul în care fapta realmente

săvârșită întrunește elementele infracțiunii, iar lipsa oricărei dintre acestea duce la

inexistența infracțiunii.

3.3. Și avocatul Ion Cernolev a declarat apel, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpații Anton V. și Bodiu M. să fie

achitați, pe motiv că fapta acestora nu întrunește elementele infracțiunii.

Apelantul a indicat că, contrar prezumției nevinovăției, instanța a acceptat

poziția acuzării că primul conflict nu are relevanță pentru cazul dat și nu s-a expus

asupra argumentelor apărării că la 04.03.2012, în incinta clubului de noapte

„Fashion” au avut loc două conflicte, primul conflict având loc între Dubenco V. și

o persoană necunoscută, care i-a aplicat acestuia câteva lovituri cu cuțitul în picior.

Astfel, în acțiunile inculpaților care au participat la conflictul în cauză,

lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (2) lit. b)

Cod penal, nefiind prezentă intenția huliganică – latura subiectivă, ca semn

obligatoriu al componenței de infracțiune.

Contrar principiului caracterului personal al răspunderii penale, prevăzut la

art. 6 Cod penal, instanța de fond nu a individualizat acțiunile concrete ale fiecărui

inculpat în parte, în sentință fiind utilizate fraze cu caracter general, precum că „s-a

mai constatat că toți cinci inculpați aplicau lovituri cu mâinile și picioarele asupra

36

victimei, fapt ce rezultă din declarațiile martorilor și ale părților vătămate audiate

în ședință, precum și din înregistrarea video”.

Mai mult, în motivarea sentinței, nu sunt indicate care au fost acțiunile

comise de inculpați față de pretinsele părți vătămate Anastasov I., Bîrnaz A. și

Gorea V. care, după audiere, au părăsit sala de ședințe, manifestând indiferență

totală față de cauza dată or, conform ordonanței de punere sub învinuire și

rechizitoriului, inculpaților le-au fost incriminate și săvârșirea acțiunilor huliganice

și față de aceste părți vătămate.

La fel, prin sentință, inculpații Anton V. și Bodiu M. au fost condamnați în

baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Însă, nici una din părțile vătămate Bîrnaz A., Anastasov I. și Gorea V. sau

martorii Lupanciuc T., Popa A. și Ghețuș S., care la 04.03.2012 s-au aflat în clubul

de noapte, nu au chemat poliția și nici ambulanța dacă susțin că Panuș D. ar fi fost

agresat de inculpați, prin ce se pune la îndoială veridicitatea depozițiilor acestora

or, ei nu s-a adresat la poliție nici în seara conflictului, nici a doua zi, ci tocmai în

ziua când a fost înmormântat Panuș D.

La fel, nu constituie o probă care ar demonstra existența fracturii complete a

osului temporal pe stânga depozițiile martorilor precum că pe Panuș D. după

conflict îl durea capul, instanța de fond făcând presupuneri că dacă acesta acuza

dureri de cap, respectiv avea fractura oaselor craniului.

Instanța de fond a neglijat și concluzia raportului de expertiză medico-legală

în comisie nr. 158 din 02.09.2013-11.11.2013, în care este indicat că fractura

osului zigomatic putea să se producă și prin lovire cu pumnii și picioarele, iar

formarea fracturii osului temporal cu aceste obiecte este practic imposibilă.

Conform ordonanței de punere sub învinuire și rechizitoriului, inculpații i-au

aplicat lui Panuș D. multiple lovituri cu mâinile și picioarele peste diferite regiuni

ale corpului, preponderent în regiunea capului, cauzându-i victimei, conform

concluziei raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. 158 din 02.09.2013-

11.11.2013, leziuni ale oaselor craniene sub formă de fractură liniară a osului

temporal pe stânga cu implicarea ambelor lamele și fractura corpului osului

zigomatic pe stânga, care la persoanele vii prezintă pericol pentru viață și, în baza

acestui criteriu, se califică drept vătămare corporală gravă.

Însă, nu există legătură cauzală dintre loviturile aplicate de inculpați cu

mâinile și picioarele peste diferite regiuni ale corpului lui Panuș D. cu formarea

fracturii osului temporal, care se califică ca leziune corporală gravă.

Or, instanța de fond a omis în totalitate lipsa legăturii de cauzalitate dintre

loviturile cu mâinile și picioarele și formarea fracturii osului temporal și nu a dat

nicio apreciere explicațiilor expertului judiciar Pădure A., care a comunicat că

fractura oaselor plate ale craniului, din care face parte și osul temporal, nu se

regenerează, fiind posibilă diagnosticarea acestor fracturi pe perioada întregii vieți.

Regenerarea oaselor plate are loc prin formarea calosului fibro-proteic, care poate

fi observat doar cu ochiul liber, însă nu pe imaginile radiologice. Astfel că,

stabilirea vechimii fracturii oaselor plate ale craniului, inclusiv a osului temporal

pe stânga este practic imposibilă. Totodată, formarea facturii osului temporal este

37

practic imposibilă prin lovirea cu pumnii și picioarele. Pentru formarea facturii

oaselor plate este nevoie de acțiunea unui obiect contondent dur. Mai mult

existența fracturii poate fi produsă printr-o forță suficient de mare care să învingă

rezistența țesutului osos. Această forță acționează în primul rând asupra

tegumentelor și ar trebui să producă lezarea mai profundă cum ar fi plaga.

Conform raportului de constatare medico-legală nr. 973 din 07.03.2012, la Panuș

D. la data de 07.03.2012 a fost depistată o excoriație în regiunea temporală.

Prin urmare, factura liniară a osului temporal pe stânga cu implicarea

ambelor lamele, nu putea fi cauzată în urma conflictului care a avut loc la data de

04.03.2012 în incinta clubului de noapte „Fashion”, fiind stabilit că inculpații nu

au utilizat careva obiecte contondente dure, care ar fi putut provoca asemenea

leziuni.

Astfel, nu există legătură cauzală între conflictul din 04.03.2012 și fractura

liniară a osului temporal, indicat în raportul de expertiză medico-legală în comisie

nr. 158 din 02.09.2013-11.11.2013, deoarece conform raportului de constatare

medico-legală nr. 973 din 07.03.2012 la Panuș D., la data de 07.03.2012, în zona

capului, care corespunde amplasării fracturii liniare, s-a stabilit existența unei

excoriații, care sunt leziuni superficiale ale tegumentelor pielii, dar nu a unor

leziuni mai profunde, precum plăgi.

Totodată, fiind imposibilă stabilirea perioadei de formare a fracturilor

oaselor plate, deoarece regenerarea acestora se realizează doar prin formarea

calosului fibro-proteic, care poate fi observat doar cu ochiul liber, dar nu se

observă pe imaginile radiologice, fractura liniară a osului temporal, indicat în

raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 158 din 02.09.2013-11.11.2013

putea să se producă în altă perioadă de timp a vieții lui Panuș D.

Mai mult, conform raportului de constatare medico-legală nr. 973 din

07.03.2012 și raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. 158 din

02.09.2013-11.11.2013, la 06.03.2012 Panuș D. s-a adresat la Spitalul Clinic de

Traumatologie și Ortopedie, unde s-a stabilit diagnosticul „Contuzia țesuturilor

moi ale feței. Echimoză periorbital din stânga. Contuzia țesuturilor moi ale brațului

stâng”, fapt confirmat prin extrasul-trimitere notat în raportul nr. 973 în

compartimentul „datele documentelor medicale”, respectiv la 06-07.03.2012

medicii nu i-au prescris un tratament medical legat de trauma craniocerebrală.

Circumstanțele date pun la îndoială temeinicia sentinței de condamnare a

inculpaților, nefiind prezentate probe care să confirme existența legăturii cauzale

între conflictul din 04.03.2012 și leziunile sub formă de fractura liniară a osului

temporal pe stânga depistate la Panuș D., în măsura în care la data de 06.03.2012

Panuș D. s-a adresat la Spitalul Clinic de Traumatologie și Ortopedie, unde s-a

stabilit diagnosticul „Contuzia țesuturilor moi ale feței. Echimoză periorbital din

stânga. Contuzia țesuturilor moi ale brațului stâng”.

La fel, instanța de fond a pus la baza sentinței de condamnare explicațiile

contradictorii ale expertului judiciar Baciu G., care a indicat că cu așa fractură

persoana poate să nu se adreseze la medic, cu excepția prezenței hemoragiei, iar

după radiogramă, fractura era relativ proaspătă.

38

Caracterul contradictoriu al depozițiilor expertului judiciar Baciu G. rezultă

și din faptul că, pe de o parte, acesta indică că fractura oaselor craniene după

radiografie era relativ proaspătă, pe când în raportul de expertiză medico-legală în

comisie nr. 158 din 02.09.2013-11.11.2013, pe care l-a semnat, se indică expres că

particularitățile de regenerare a oaselor plate nu permit a stabili obiectiv și cu

certitudine vechimea de formare a fracturilor acestor oase.

În același timp, expertul judiciar Pădure A. a comunicat că fractura oaselor

plate ale craniului, din care face parte și osul temporal, nu se regenerează, fiind

posibilă diagnosticarea acestor fracturi pe perioada întregii vieți. Regenerarea

oaselor plate are loc prin formarea calosului fibro-proteic, care poate fi observat

doar cu ochiul liber, dar nu pe imaginile radiologice. ....Tratarea fracturilor

craniene are loc numai în condiții de staționar.

Astfel, concluziile instanței de fond că anume datorită faptului că hemoragia

intracerebrală nu a apărut la Panuș D. imediat după aplicarea leziunilor corporale

din 04.03.2012, a fost posibil ca victima să continue (aparent) modul său de viață

obișnuit, până la 26.03.2012 sunt nefondate, fiind în contradicție cu toate

rapoartele de expertiză medico-legală, inclusiv raportului de expertiză medico-

legală repetată în comisie nr. 158 din 02.09.2013-11.11.2013, conform cărui

agravarea stării sănătății lui Panuș D. la 26.03.2012 a avut loc din motivul apariției

hemoragiilor intracerebrale produse în urma ruperii vaselor patologic modificate

ale creierului, condiționate de factori externi. Legătură cauzală directă sau indirectă

dintre leziunile corporale cauzate lui Panuș D. la 04.03.2012 și agravarea stării

sănătății din 26.03.2012, cât și decesul survenit la 02.04.2012, nu există.

Deși în lista probelor au fost indicate 4 fotografi ale lui Panuș D. din

08.03.2012, la „Art Club Caraoche”, acestora nu le-a fost dată nici o apreciere or,

aceste probe confirmă că la 08.03.2012 Panuș D. se afla „Art Club Caraoche” unde

se distra, pe față nu avea careva leziuni, cu excepția hematomului la ochi, fapt ce

pune la îndoială declarațiile martorului Panuș Z., dar și a celorlalte părți vătămate,

inclusiv unor martori, care au relatat despre existența unei lovituri în zona frontală.

Totodată, instanța de fond a ignorat faptul că reluarea urmăririi penale în

baza ordonanței din 17.07.2012 emisă de Procurorul General adjunct Eugen Rusu,

încalcă dreptul inculpaților de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru

aceeași faptă.

Or, potrivit Hotărârii Curții Constituționale nr. 12 din 14.05.2015, odată cu

încetarea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire sau clasarea cauzei penale,

persoana urmează a dispune de certitudinea și convingerea că nu va mai fi bănuită

și urmărită penal.

Mai mult, instanța de fond greșit a individualizat pedeapsa inculpaților,

stabilindu-le o sancțiune prea aspră.

septembrie 2017, apelurile declarate de avocata Georgeta Lupea, în numele

inculpatului Gribeneț I. și de avocatul Roman Medeleanu, în numele inculpatului

Cazacu S., au fost respinse ca nefondate.

Apelurile declarate de avocatul Ion Cernolev în numele inculpaților Anton

39

V. și Bodiu M. și de avocatul Mihail Barbaroș în numele inculpatului Gogu I., au

fost admise, inclusiv din oficiu, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

Inculpatului Anton Victor, declarat vinovat de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 151 alin. (2) lit. d), 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, i-a fost stabilită

pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pe art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal și 8 ani

și 6 luni închisoare pe art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial, a-i stabili pedeapsă definitivă de 9 ani și 6 luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, de la reținere.

Procesul penal în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, în privința lui Gogu

Ivan a fost încetat, cu liberarea de răspundere penală, în legătură cu expirarea

termenului prescripției tragerii la răspundere penală.

Procesul penal în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, în privința lui

Bodiu Mihail a fost încetat, cu liberarea de răspundere penală, în legătură cu

expirarea termenului prescripției tragerii la răspundere penală.

Lui Bodiu Mihail, declarat vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 6 ani și 6 luni, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere.

Termenul de executare a pedepselor pentru inculpații Anton V., Cazacu S.,

Gogu I., Bodiu M. și Gribeneț I. de calculat din data reținerii lor, cu includerea în

acest termen a duratei aflării inculpatului Bodiu M. în stare de reținere și arest

preventiv din 08.05.2012 până la 28.05.2012 și din 07.06.2012 până la 25.06.2012,

termenul de executare a pedepsei pentru inculpatul Cazacu S. începând din

06.09.2017, cu includerea perioadei aflării în arest din 30.06.2017 până la

06.09.2017 și în privința inculpatului Gogu I. începând din 06.09.2017, cu

includerea perioadei aflării în arest din 10.07.2017 până la 06.09.2017.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond, cercetând în cumul probele

administrate prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și

veridicității, a stabilit just situația de fapt și a încadrat corect faptele reținute în

sarcina inculpaților în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, ca huliganismul,

adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de

aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și acțiuni, care prin conținutul lor se

deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșite de mai multe persoane și în baza

art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, ca vătămarea intenționată gravă a integrității

corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață, săvârșită de mai multe

persoane.

Astfel, în temeiul probelor administrate de acuzare, a fost stabilit că între

inculpații Anton V., Cazacu S., Gogu I., Bodiu M., Gribeneț I. și părțile vătămate

Panuș D., precum și Bîrnaz A., Anastasov I. și Gorea V. care au intervenit în

apărarea lui Panuș D., a avut loc un conflict într-un spațiu public - clubul de noapte

„Fashion” din bd. Decebal 2/1, mun. Chișinău, acțiunile inculpaților

caracterizându-se printr-o obrăznicie deosebită, încălcând grosolan ordinea publică

40

și care au fost însoțite cu aplicarea violenței fizice față de părțile vătămate.

Or, acțiunile inculpaților s-au materializat într-un loc public, într-un club de

noapte, unde erau foarte mulți vizitatori, iar acțiunile din intenții huliganice ale

inculpaților au atras atenția atât a celor din jur, cât și a colaboratorilor de pază, care

în final i-au despărțit, acțiunile inculpaților fiind însoțite și de aplicarea violenței

fizice față de victima Panuș D., cât și față de celelalte părți vătămate.

Deci, acțiunile inculpaților prin conținutul lor s-au deosebit prin obrăznicie

deosebită or, ei fiind în număr de cinci persoane, au aplicat violență fizică față de

Panuș D., exprimată prin aplicarea loviturilor cu mâinile și picioarele preponderent

în regiunea capului, timp de câteva minute, iar în rezultatul loviturilor, victima a

căzut jos, pierzându-și cunoștința și nu a putut riposta acțiunilor de violență ale

inculpaților.

Totodată, acțiunile inculpaților s-au caracterizat printr-o obrăznicie

deosebită, fiind constatat că aceștia și-au continuat acțiunile huliganice și față de

părțile vătămate Bîrnaz A., Anastasov I. și Gorea V.

Prin urmare, afirmațiile apărării că instanța de fond nu s-a expus și nu a

indicat care au fost acțiunile comise de inculpați față de părțile vătămate Bîrnaz A.,

Anastasov I. și Gorea V. sunt nefondate, fiind stabilit că instanța de fond a reținut

declarațiile acestor părți vătămate ca fiind pertinente și concludente, și anume că

partea vătămată Gorea V. a declarat că „între timp conflictul a continuat afară,

schimb de replici, bătăi. Anastasov I. și Lupanciuc T. au fost bătuți, dar nu-și

amintește de către cine. El tot a primit lovituri, afară a primit 1-2 lovituri cu

piciorul la nivelul coșului pectoral de la Gogu I., motivul continuării conflictului

în afara clubului era agresivitatea inculpaților”, partea vătămată Anastasov I. a

indicat că „afară iarăși a început bătaia. Cineva i-a aplicat vreo doi pumni în față,

de la care el și-a pierdut cunoștința. Și-a revenit probabil peste vreo 5 minute,

personal a fost agresat în afara localului, a fost lovit în partea dreaptă a feței, iar

ca rezultat i-a căzut o bucată de dinte, în partea stângă a feței avea o vânătaie”,

iar partea vătămată Bîrnaz A. a relatat că „afară era multă lume, afară el a fost

agresat doar verbal”.

Argumentele apărării că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că părțile

vătămate Bîrnaz A., Anastasov I. și Gorea V., fiind audiate, au părăsit sala ședinței

de judecată, manifestând o indiferență totală față de dosarul în cauză sunt

irelevante, părțile vătămate fiind audiate în prezența inculpaților și a apărătorilor

acestora care au avut posibilitatea de a adresa întrebări, iar decizia lor de a nu

participa în continuare la examinarea cauzei nu poate fi calificată ca o îngrădire a

dreptului la un proces echitabil al inculpaților.

La fel, sunt neîntemeiate și alegațiile apărării că instanța de fond nu a

acordat nici o importanță primului conflict apărut între Dubenco V. și o persoană

necunoscută care i-a aplicat acestuia câteva lovituri cu cuțitul în picior or, în

conformitate cu art. 325 alin. (1) Cod procedură penală, judecarea cauzei în primă

instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în

limitele învinuirii formulate în rechizitoriu, acuzatorul de stat administrând un

cumul de probe în acest sens, probe care au fost apreciate de către instanța de fond

41

în conformitate cu criteriile stabile la art. 101 alin. (1) Cod procedură penală și în

baza cărora s-a stabilit că inițiatorul conflictului din 04.03.2012 a fost anume

inculpatul Anton V. care, fără nici un motiv, i-a dat un pumn în față lui Panuș D.,

apoi inculpatul Cazacu S., folosind procedee de luptă, l-a doborât la podea pe

Panuș D., după care și inculpații Gribeneț I. și Bodiu M. i-au aplicat lovituri cu

mâinile și picioarele, preponderent în zona capului.

Totodată, vinovăția inculpaților în comiterea faptelor incriminate lor se

probează și prin procesul-verbal de examinare a obiectului din 13.04.2012 a CD-

ului cu înregistrările video din sectorul 9 al clubului de noapte „Fashion”, conform

cărui „la 03.55.52 persoana în cămașă (Panuș D.) lovește o altă persoană, la care

se observă că este iscat un conflict, în care persoana în cămașă este împinsă la

una din mesele din spate unde se observă că un tânăr (Cazacu S.) îl apucă din

spate și îl pune la pământ și se apleacă deasupra sa, se observă că la locul dat se

apropie mai multe persoane care lovesc atât cu pumnii, cât și cu picioarele…”,

„la ora 03.55.33 persoana în pulover (Anton V.) lovește persoana care este

îmbrăcat în cămașă (Panuș D.) cu mâna dreaptă în regiunea feței, la care tânărul

în cămașă face câțiva pași în spate, la care observă că se ține cu mâna dreaptă de

față, unde aceștia sunt despărțiți unul de altul de persoanele din jurul lor”.

Astfel, fiind apreciate informațiile constatate în baza procesului de

examinare a obiectului din 13.04.2012 în coraport cu declarațiile martorilor Panuș

Z., Popa A., Ghețuș S. și Lupanciuc T., declarațiile acestora sunt reținute ca fiind

pertinente și concludente, din conținutul cărora rezultă că Panuș D. le-a relatat că

după conflict, accesând pe site-ul allfun.md clubul „Fashion” i-a recunoscut pe

inculpații care l-au bătut și a povestit detaliat că s-a apropiat de o persoană și i-a

spus să-l lase în pace pe Dubenco V., din spatele tânărului cu care vorbea, Anton

V. i-a dat un pumn în față, el s-a ferit, văzând că se apropie, a tras în altă persoană.

Cazacu S. l-a trântit jos, când a vrut să se ridice a primit o lovitură cu pumnul în

frunte de la Gribeneț I., după care nu mai ținea minte nimic, își acoperise capul cu

mâinile.

Afirmațiile apărării că instanța de fond a condamnat inculpații în baza

depozițiilor părților vătămate și ale martorilor acuzării, care însă la data de

04.03.2012, aproximativ la orele 03.55 nu se aflau în sectorul nr. 9 din incinta

clubului de noapte, dar se aflau la altă masă din alt sector al clubului și fizic nu

puteau să observe începutul conflictului, sunt irelevante or, aceste declarații

apreciate în coroborare cu declarațiile martorilor Panuș Z., Popa A., Ghețuș S. și

Lupanciuc T., precum și cu procesul-verbal de examinare a obiectului din

13.04.2013 demonstrează că inițiatorul conflictului a fost anume inculpatul Anton

V. care, fără nici un motiv, i-a dat un pumn în față lui Panuș D., după care

inculpatul Cazacu S., folosind procedee de luptă, l-a doborât la podea pe Panuș D.,

după care inculpatul Gribeneț I. i-a dat o lovitură cu pumnul în frunte lui Panuș D.

La fel, este neîntemeiată și poziția apărării referitor la faptul că sectorul nr. 9

al clubului de noapte unde a avut loc conflictul este separat prin uși, astfel

sugerându-se ideea că, de fapt, părțile vătămate și martorii acuzării nu se aflau în

sectorul nr. 9 iar credibilitatea acestor declarațiilor ar putea fi contestată, deoarece

42

din conținutul procesului-verbal de examinare a obiectului din 13.04.2013 rezultă

că „se observă că la locul dat se apropie mai multe persoane care lovesc atât cu

pumnii, cât și cu picioarele, după care la 03.56.14 se apropie o persoană

îmbrăcată în costum de culoare care încearcă să calmeze conflictul dat, tot timpul

se observă că mai multe persoane lovesc cu picioarele persoana care era

îmbrăcată în cămașă de culoare neagră… la 03.56.28 una din persoane este

scoasă din conflict, iar celelalte se observă că lovesc cu picioarele, după care la

03.57.25 persoanele care loveau sunt date la o parte și conduse în partea stângă”.

Or, potrivit procesului-verbal de examinare a obiectului din 13.04.2013, a

CD-ului cu înregistrările video din sectorul nr. 9 al clubului de noapte, victima

Panuș D. a fost bătut de către inculpați și nu a fost îmbrâncit după cum susțin

apelanții, din momentul primei lovituri aplicate de Anton V. - ora 03.55.33 și până

la ora 03.57.25, când s-a finisat bătaia.

Și alegațiile apărării că instanța de fond, fără a se referi la careva probe, a

completat conținutul procesului-verbal de examinare a obiectului, în conținutul

căruia nu este identificat nici un nume de persoană, fiind doar descrise persoanele

că sunt de gen masculin ori feminin, sunt nefondate, în cadrul cercetării

judecătorești fiind vizualizat CD-ul cu înregistrările video din sectorul nr. 9 al

clubului de noapte, iar informațiile conținute pe acest suport au fost apreciate în

coroborare cu declarațiile părților vătămate și ale martorilor audiați în ședința de

judecată.

Totodată, la critica apărării că procesul-verbal de examinare a obiectului din

13.04.2012 este o probă indirectă, a fost stabilit că acest proces-verbal a fost

apreciat în coroborare cu declarațiile părților vătămate Bîrnaz A., Anastasov I. și

Gorea V., cât și cu declarațiile martorilor Popa A., Ghețuș S., Lupanciuc T. și

Panuș Z.

Astfel, potrivit declarațiilor părții vătămate Bîrnaz A., Panuș D. avea leziuni

corporale vizibile pe partea stângă a corpului, se vedea amprenta unui inel, iar

partea vătămată Anastasov I. a relatat că Panuș D. nu ieșea pentru că avea fața

umflată, ochiul roșu, în frunte avea amprenta unui inel.

În același context au fost reținute și declarațiile martorului Popa A. care a

indicat că Panuș D. avea o urmă de inel în partea stângă a ochiului, iar Gribeneț I.

avea ceva la mână, un ceas sau un inel. Și martorul Ghețuș S. a declarat că a doua

zi Panuș D. era vânăt, ochiul stâng îi era în sânge, pe frunte avea un semn pătrat,

martorul Lupanciuc T. a declarat că Panuș D. i-a spus că Gribeneț I. i-a aplicat o

lovitură cu pumnul în frunte și el a simțit ceva tare, probabil un inel, iar el personal

a văzut pe mâna lui Gribeneț I. un inel, acesta lucea, la ceilalți a văzut ceasuri.

Martorul Panuș Z., mama lui Panuș D., a comunicat că urma de inel de pe fața lui

Panuș D. a fost vizibilă, până la decesul acestuia.

Prin urmare, declarațiile părților vătămate Bîrnaz A. și Anastasov I.

coroborează cu declarațiile martorilor Popa A., Ghețuș S., Lupanciuc T. și Panuș

Z., din conținutul cărora rezultă că Panuș D. avea o urmă de inel în partea stângă a

ochiului, iar martorii Lupanciuc T. și Popa A. au indicat că au văzut la inculpatul

Gribeneț I. un inel pe mână.

43

Astfel, a fost stabilit că inculpatul Gribeneț I. purta un inel pătrat pe mână,

cu care i-a aplicat lui Panuș D. o lovitură în frunte, în fotografia lui Panuș D.,

efectuată imediat după conflict, fiind vizibilă amprenta unui inel pe fruntea

acestuia.

Tot din declarațiile părților vătămate și ale martorilor a fost constatat și

faptul că loviturile aplicate de către inculpați victimei Panuș D. au fost

preponderent în regiunea capului, iar toți cei cinci inculpați i-au aplicat lovituri cu

mâinile și picioarele victimei.

Afirmația apărării că circumstanța reținută de instanța de fond că Panuș D. ar

fi primit o lovitură cu inelul vine în contradicție cu raportul de examinare medico-

legală din 07.03.2012 unde la acesta nu s-a constatat astfel de leziune, este

nefondată or, art. 101 alin. (3) Cod procedură penală stipulează că nici o probă nu

are o valoare dinainte stabilită pentru organul de urmărire penală sau instanța de

judecată, iar potrivit art. 93 alin. (2) Cod procedură penală sunt enumerate probele

în procesul penal, fără a fi efectuată o ierarhizare juridică a acestora.

Or, declarațiile părților vătămate și ale martorilor care unanim au declarat că

Panuș D. avea o amprentă de inel pe frunte, circumstanță care a fost constatată și

prin fotografia lui Panuș D., efectuată imediat după conflict, fiind aplicată de către

inculpatul Gribeneț I. nu pot fi respinse doar din motivul că nu coroborează cu

concluziile formulate în raportul de examinare medico-legală din 07.03.2012 or,

declarațiile părților vătămate și ale martorilor, la fel, constituie mijloc de probă,

acestea fiind apreciate, în coroborare, ca fiind pertinente și concludente.

Totodată, remarca apărării că nici una din părțile vătămate sau martorii

acuzării care s-au aflat la data de 04.03.2012 în clubul de noapte, nu a chemat

poliția și ambulanța, dacă susțin că Panuș D. ar fi fost agresat, este irelevantă, fiind

stabilit că obiectul învinuirii nu îl constituie inacțiunile părților vătămate sau ale

martorilor, ci acțiunile inculpaților. Mai mult, faptul că părțile vătămate sau

martorii nu au chemat ambulanța sau poliția la acel moment, nu exclude faptul

aplicării violenței fizice de către inculpați față de Panuș D. și celelalte părți

vătămate, acest fapt fiind constatat prin probele administrate de acuzare, și anume:

declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor care au fost apreciate în

coroborare cu procesul-verbal de examinare a obiectului, CD-ul cu înregistrările

din sectorul nr. 9 al clubului de noapte „Fashion” și rapoartele de expertiză

medico-legale întocmite în privința lui Panuș D.

În același timp, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 158 din

02.09.2013-11.11.2013, fractura completă a osului temporal pe stânga depistată la

Panuș D. se califică drept vătămare corporală gravă, iar la examinarea medico-

legală a lui Panuș D. din 07.03.2012 au fost constatate leziuni ale țesuturilor moi

care corespund localizării fracturilor osoase.

Expertul Baciu G. a indicat că cu așa fractură persoana poate să nu se

adreseze la medic, cu excepția prezenței hemoragiei, iar, după radiogramă,

fractura era relativ proaspătă.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 40/666 se atestă că la

autopsia medico-legală și în baza documentelor medicale s-au constatat hemoragii

44

intracerebrale, care, reieșind din cele expuse în „Discuții” (pct. 5) sunt de origine

patologică - „malformație arterio-venoasă a vaselor cerebrale”. Conform

rezultatelor histopatologice de laborator, vechimea acestor hemoragii este de cca

5-6 zile și se includ în circumstanțele zilei de 26.03.2012.

Astfel, hemoragia intracerebrală nu a apărut la Panuș D. imediat după

aplicarea leziunilor corporale din 04.03.2012, ceea ce a condiționat ca victima să

continue modul său de viață obișnuit, până la data de 26.03.2012 și să nu se

interneze în spital în regim staționar, primind în cele din urmă tratament în

regim ambulatoriu.

La fel, sunt nefondate și alegațiile apărării că leziunile corporale depistate la

Panuș D., sub formă de fractură completă a osului temporal pe stânga și calificată

ca vătămare corporală gravă ar fi existat și anterior datei de 04.03.2012, nefiind

prezentate probe pertinente și concludente în acest sens, argumentele date fiind

declarative.

Potrivit declarațiilor părinților victimei Panuș G. și Panuș Z., ale părților

vătămate Bîrnaz A., Anastasov I. și Gorea V. - prietenilor victimei, precum și ale

martorilor Popa A., Ghețuș S. și Lupanciuc T., Panuș D. ducea un mod de viață

activ, se antrena la fotbal, anterior participa la competiții și, efectuând controale

medicale regulate, nu au fost depistate careva leziuni. Totodată, accidentul cu

motocicleta în care a fost implicat acesta, a avut loc în adolescență și, fiind

transportat la spital, i s-a pansat mâna și a fost eliberat acasă. În acest context, este

relevant faptul că părțile vătămate și majoritatea martorilor audiați, inclusiv mama

victimei, au indicat că după incident Panuș D. deseori acuza dureri de cap,

circumstanțe care nu au fost identificate înainte de acest conflict.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 158 din 02.09.2013-

11.11.2013 se atestă „că fracturile depistate au fost produse prin acțiuni

traumatice cu obiecte contondente dure, fie prin lovire de asemenea obiecte

proeminente, inclusiv în urma căderii din poziție verticală (totodată formarea

fracturii osului temporal este practic imposibilă a se produce prin lovire cu pumnii

și picioarele).

Or, concluziile acestui raport coroborează cu declarațiile martorului Panuș

Z., ale celorlalte părți vătămate și ale martorilor care au declarat, din cuvintele

victimei, că după ce a primit o lovitură puternică după cap, a amețit și a fost

aruncat peste cap, fiind vorba despre acel procedeu de luptă, aplicat de

inculpatul Cazacu S.

Prin urmare, alegațiile apărării că fractura liniară a osului temporal pe stânga

cu implicarea ambelor lamele, nu putea fi cauzată în urma conflictului care a avut

loc la 04.03.2012, deoarece inculpații nu au utilizat obiecte contondente dure, care

ar fi putut provoca asemenea leziuni și, respectiv, nu există nicio legătură cauzală

dintre loviturile cu mâinile și picioarele și formarea fracturii osului temporal sunt

nefondate or, prezența leziunilor corporale grave la Panuș D. a fost constatată în

baza raportului de expertiză medico-legală nr. 158 din 02.09.2013 – 11.11.2013,

concluziile experților coroborând cu declarațiile părților vătămate și ale martorilor

care au indicat că inculpații aplicau lovituri cu mâinile și picioarele, preponderent

45

în regiunea capului, fiind stabilit și faptul că Panuș D. a fost aruncat peste cap, de

către inculpatul Cazacu S.

Totodată, declarațiile expertului Pădure A. contravin probelor analizate

suplimentar, potrivit expertizei medico-legale a cadavrului lui Panuș D. fiind

stabilită prezența fracturilor craniene, iar comisia de experți judiciari medico-

legali a conchis că conform datelor clișeelor tomografice din 26 și 30.03.2012,

fixate în fișa medicală a bolnavului de staționar, cât și obținute în urma descrierii

suplimentare la solicitarea comisiei de experți, rezultă că la Panuș D. au fost

depistate leziuni ale oaselor craniene sub formă de „fractură liniară a osului

temporal pe stânga cu implicarea ambelor lamele și fractura corpului osului

zigomatic pe stânga”. Fracturile menționate au fost produse prin acțiuni traumatice

cu obiecte contondente dure, fie prin lovire de asemenea obiecte proeminente,

inclusiv în urma căderii din poziție verticală. Fractura osului zigomatic putea să se

producă și prin lovire cu pumnii și picioarele, iar formarea fracturii osului temporal

cu aceste obiecte este practic imposibilă. Fractura completă a osului temporal pe

stânga la persoanele vii prezintă pericol pentru viață și, în baza acestui criteriu, se

califică drept vătămare corporală gravă.

În același timp, declarațiile martorului Andrieș L. precum că depozițiile sale

că Panuș D. avea urme de sânge nu corespund adevărului și nu a indicat că la ieșire

l-a văzut pe Panuș D. și avea urme de sânge pe cap, sunt nesemnificative or, în

cadrul urmăririi penale acesta a semnat declarațiile datate cu 06.04.2012, ora 09.26

și, respectiv13.10, și-a recunoscut semnătura de pe ambele procese-verbale de

audiere, iar mențiunea la sfârșitul procesului-verbal a fost scrisă de el personal.

Astfel, conform procesului-verbal de audiere de la orele 13.10 martorul

Andrieș L. a indicat că „în acest moment Gogu I., Vicu, Sergiu și Iurie, cu care eu

stăteam la masă s-au năpustit spre Panuș D. și au început să-i aplice lovituri cu

picioarele, deoarece Panuș D. era deja pe podea…au fost foarte agresivi…ei

loveau cu picioarele peste diferite porțiuni ale corpului și capului lui Panuș D.”.

În declarațiile consemnate în procesului-verbal de audiere din 06.04.2012, ora

09.26, pe care martorul Andrieș L. le recunoaște ca fiind veridice și le susține,

acesta indică „..la un moment dat am întors capul spre masa la care am stat și eu,

fiindcă am auzit gălăgie și am observat că era o grămadă de oameni lângă masă și

se băteau, astfel văzând că în bătaie sunt implicați băieții care au stat cu mine la

masă, m-am dus și eu repede acolo să văd ce se întâmplă…după care s-a mai

liniștit situația afară și eu, întorcând capul, l-am observat pe Panuș D. care avea

urme de sânge pe cap”.

La fel, declarațiile martorului Cociorva A. date în ședința de judecată, în

care indică că nu a văzut ca careva persoane să-l lovească pe Panuș D., nu l-a văzut

pe Gogu I. implicat în conflict, Gogu I. se afla la masa lui Dubenco V., unde se

sărbătorea ziua de naștere, contravin declarațiilor consemnate în procesul-verbal de

audiere din 05.04.2012, semnat de el, în care declară că „…după aceasta au

început toți să-l lovească pe Panuș D., eu când am văzut, Panuș D. se afla jos la

pământ și toți cei prezenți, adică acele 5-6 persoane… îl loveau pe Panuș D. peste

diferite porțiuni ale corpului cu mâinile și picioarele, pot concretiza că mai mult în

46

cap îl loveau cu picioarele, dar cine anume, eu nu am observat. La un moment dat

Barba V. s-a culcat deasupra lui ca să înceteze toți să-l bată și a strigat despre

aceasta la toți, însă cineva l-a tras într-o parte pe Barba V. de pe Panuș D. și

iarăși aceleași persoane îl loveau”.

Alegațiile martorului Cociorva A. că a semnat declarațiile, dar nu le-a citit,

deoarece se grăbea, nu sunt pertinente or, acesta nu a oferit careva explicații în

acest sens, iar afirmația acestuia că nu cunoaște conținutul declarațiilor de la

urmărirea penală și nu își amintește ce a declarat ofițerului despre evenimentele din

04.03.2012 sunt nefondate, fiind stabilit că a dat declarații suficient de detaliate, iar

declarația despre aceea că Barba V. l-a acoperit pe Panuș D. ca să nu-l bată ceilalți

coroborează cu declarațiile însuși ale martorului Barba V.

Astfel, infracțiunea de huliganism săvârșită de inculpați a fost urmată de

vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este

periculoasă pentru viață, condiții în care se atestă prezența concursului ideal de

infracțiuni, calificarea urmând a fi făcută în baza art. 287 alin. (2) lit. b) și art. 151

alin. (2) lit. d) Cod penal.

Cu referire la argumentele apărării referitor la declararea nulă a acțiunilor de

urmărire penală, a fost stabilit că prin ordonanța Procurorului General Adjunct

Eugen Rusu din 17.07.2012 s-a dispus anularea ordonanței din 25.06.2012 de

încetare a urmăririi penale, emise de procurorul în Procuratura sect. Botanica,

Artur Sîrcu și a ordonanței din 01.07.2012 emise de către procurorul sect.

Botanica, Marcel Cimbir, cu reluarea urmăririi penale.

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 10.04.2013 s-a

dispus respingerea plângerilor avocaților Ion Cernolev și Mihail Barbaroș ca

neîntemeiate și inadmisibile, s-a refuzat în declararea nulă a ordonanței

Procurorului General adjunct Eugen Rusu din 17.07.2012 prin care s-a dispus

anularea ordonanței din 25.06.2012 de încetare a urmăririi penale, emise de

procurorul în Procuratura sect. Botanica, Artur Sîrcu și a ordonanței de respingere

a plângerii avocatului Vieru Vasile din 01.07.2012 emise de către Procurorul sect.

Botanica, Marcel Cimbir.

Or, afirmația apărării că a fost încălcat dreptul inculpaților prevăzut de art.

22 Cod procedură penală și art. 4 al Protocolului nr. 7 al CEDO, și anume dreptul

de a nu fi urmărit sau judecat de mai multe ori pentru aceeași faptă este nefondată,

deoarece ordonanța din 25.06.2012 de încetare a urmăririi penale, emisă de către

procurorul în Procuratura sect. Botanica, Artur Sîrcu și ordonanța din 01.07.2012

emisă de către Procurorul sect. Botanica, Marcel Cimbir au fost contestate de către

reprezentantul părții vătămate Panuș G. și avocatul său.

Ca urmare, prin ordonanța Procurorului General adjunct Eugen Rusu din

17.07.2012 s-a dispus reluarea urmăririi penale, care a fost menținută prin

încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 10.04.2013, având puterea

lucrului judecat.

Argumentul ce vizează faptul că ulterior prevederile art. 287 alin. (1) Cod

procedură penală au fost declarate neconstituționale nu servește temei de a contesta

legalitatea și valabilitatea ordonanței Procurorului General Adjunct Eugen Rusu la

47

data de 17.07.2012 și nici declararea nulă a acesteia, or, conform art. 3 alin. (1)

Cod procedură penală, în desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în

vigoare în timpul urmăririi penale sau al judecării cauzei în instanța

judecătorească.

Totodată, după reluarea urmăririi penale, acuzarea a înaintat o nouă învinuire

inculpaților, și anume pe art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Avocatul Roman Medeleanu a solicitat și declararea nulă a ordonanței de

punere sub învinuire din 21.01.2013 și ordonanței din 08.02.2013 în privința lui

Cazacu S., indicând că la expirarea termenului de 3 luni, prevăzut de art. 63 alin.

(2) pct. 3) Cod procedură penală, Cazacu S. urma să fie pus sub învinuire sau scos

de sub urmărire penală însă, contrar legii, a fost pus sub învinuire abia la

21.01.2013, pe când calitatea de bănuit a încetat la 11.09.2012.

Și solicitarea avocatului Roman Medeleanu privind declararea nulă a

acțiunilor de urmărire penală este neîntemeiată, fiind stabilit că la 21.01.2013

procurorul a dispus punerea sub învinuire a lui Cazacu S., incriminându-i

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, ordonanță

care a fost adusă la cunoștință învinuitului în aceeași zi în prezența apărătorului

Roman Medeleanu, iar în cadrul audierii învinuitul a refuzat să facă careva

declarații, nefiind invocate careva obiecții asupra ordonanței de punere sub

învinuire de către învinuit sau apărător.

Având în vedere că apărarea a invocat nulitatea ordonanței în cauză la

29.01.2013, iar în acord cu faptul că nerespectarea termenului impune pierderea

dreptului procesual de a invoca aceasta pe viitor, nu a fost constatat nici un temei

de declarare nulă a ordonanței de punere sub învinuire din 21.01.2013 și a

ordonanței Procurorului adjunct al procurorului sect. Buiucani, Elena Neaga din

08.02.2013.

În același timp, referitor la respectarea termenului de 3 luni prevăzut de art.

63 alin. (2) pct. 3) Cod procedură penală în privința inculpatului Cazacu S., a fost

constatat că prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 23.04.2013

s-a stabilit că termenul de 3 luni de menținere a lui Cazacu S. în calitate de bănuit

nu a fost încălcat, deoarece în privința acestuia la 25.06.2012 a fost încetată

urmărirea penală, din motivul lipsei faptului infracțiunii, iar la 17.07.2012, a fost

reluată urmărirea penală pe cauza penală nr. 2012420517, dar nu și în privința lui

Cazacu S.

Astfel, prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 23.04.2013,

s-a respins plângerea înaintată în baza art. 313 Cod de procedură penală privind

declararea nulității ordonanței procurorului în Procuratura sect. Buiucani, mun.

Chișinău, Igor Demciucin din 21.01.2013 privind punerea sub învinuire a lui

Cazacu S. în baza art. 287 alin. (2) Cod penal, declararea nulității ordonanței

Procurorului, adjunct al Procurorului sectorului Buiucani, mun. Chișinău, Elena

Neaga din 08.02.2013 privind respingerea plângerii.

Pe lângă aceasta, afirmațiile avocatului Ion Cernolev privind încălcarea

drepturilor inculpaților prevăzut de art. 22 Cod procedură penală și art. 4 al

Protocolului nr. 7 al CEDO, sunt nefondate or, principiul non bis in idem este

48

aplicat numai atunci când a fost emis un act cu caracter definitiv, fie că este vorba

de o ordonanță de încetare a urmăririi penale, de clasare a cauzei penale sau de

scoatere a persoanei de sub urmărire penală, fie de o hotărâre judecătorească.

Astfel, principiul non bis in idem nu se aplică în cadrul căilor ordinare de

atac sau al altor proceduri legale de contestare.

Or, ordonanța din 25.06.2012 de încetare a urmăririi penale emisă de

procurorul în Procuratura sect. Botanica, Artur Sîrcu și ordonanța din 01.07.2012

emisă de către Procurorul sect. Botanica, Marcel Cimbir, au fost contestate de către

reprezentantul părții vătămate Panuș G. și avocatul său, în termeni legali și

conform procedurilor și competențelor legale, reglementate de legislația în vigoare

la acel moment.

În virtutea competenței sale, statuate de legea procesual penală, Procurorul

General adjunct Eugen Rusu la 17.07.2012 a adoptat o ordonanță legală de reluare

a urmăririi penale, menținută prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău

din 10.04.2013 având puterea lucrului judecat. Mai mult, după reluarea urmăririi

penale, procurorul a pus persoanele vizate sub învinuire nu în baza art. 151 alin. (4)

Cod penal (în care au fost învinuiți inițial, fiind încetată urmărirea penală), dar în

baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, ceea ce reprezintă o altă învinuire.

Prin urmare, reluarea urmăririi penale, dispusă în mod legal sub aspecte de

competențe, la acel moment, reprezintă un procedeu legal de desfășurare normală a

urmăririi penale și nu afectează prin sine careva drepturi sau libertăți

constituționale ale cetățenilor vizați pe caz, nefiind constatate careva încălcări

procesuale, iar ordonanța din 17.07.2012 nu contravine prevederilor art. 22 Cod de

procedură penală, art. 4 al Protocolului nr. 7 al CEDO, fiindcă în cazul reluării

urmăririi penale nu se urmărește nici o persoană fizică sau juridică. Actul contestat

nu este o hotărâre definitivă a organului de urmărire penală, care ar împiedica

redeschiderea procesului penal și aceasta era necesară pentru a clarifica în detalii

acțiunile persoanelor implicate.

Totodată, afirmația apărării privind aprecierea și interpretarea eronată a

probelor, ce a dus la stabilirea greșită a faptelor, este neîntemeiată or, instanța de

fond, ținând seama în deplină măsură de prevederile art. 99-101 Cod procedură

penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate și le-a apreciat just, prin

prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor și, ca urmare, corect a stabilit starea de fapt,

încadrarea juridică și vinovăția inculpaților.

Referitor la obiecțiile avocatului Ion Cernolev că instanța de fond a admis

erori la individualizarea pedepsei penale în privința inculpaților Anton V. și Bodiu

M., în ceea ce privește circumstanțele agravante reținute în sarcina acestora, a fost

stabilit că la individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului Anton V.

instanța de fond a ținut cont de faptul că acesta a fost inițiatorul conflictului, careva

circumstanțe atenuante nu au fost reținute, iar cu titlu de circumstanță agravantă a

fost reținută „săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost

condamnată pentru fapte care au relevanță pentru cauză”.

49

Astfel, inculpatul Anton V. a fost condamnat în instanța de fond în baza art.

287 alin. (2) lit. b) Cod penal la 3 ani închisoare și în baza art. 151 alin. (2) lit. d)

Cod penal la 9 ani închisoare, iar cu aplicarea art. 84 alin. (1) Cod penal i s-a

stabilit pedeapsă definitivă de 10 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Instanța de fond eronat a reținut în sarcina inculpatului Anton V.

circumstanța agravantă „săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a

fost condamnată pentru fapte care au relevanță pentru cauză” or, în conformitate cu

art. 296 Cod de procedură penală, pot fi recunoscute drept circumstanțe agravante

numai acele împrejurări, care sunt strict prevăzute de lege, stabilite de organele de

urmărire penală și incluse în conținutul rechizitoriului.

Or, circumstanța ce vizează „săvârșirea infracțiunii de către o persoană care

anterior a fost condamnată pentru fapte care au relevanță pentru cauză” reținută în

sarcina inculpatului Anton V. nu a fost constatată de către organul de urmărire

penală și nu a fost inclusă în rechizitoriu, respectiv nu poate fi reținută, din oficiu,

de către instanța de fond în defavoarea inculpatului, iar sentința în partea

individualizării pedepsei penale în privința inculpatului Anton V. urmează a fi

casată.

Prin urmare, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunilor

săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea penală, fiind constatat că inculpatul Anton V. nu a

recunoscut vina în comiterea faptelor infracționale incriminate, că acesta a fost

inițiatorul conflictului, că i se impută săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave

și a uneia mai puțin grave, că în privința acestuia nu au fost reținute careva

circumstanțe atenuante, fiind reținută circumstanța agravantă „săvârșirea

infracțiunii în stare de ebrietate” va aplica acestuia o pedeapsă de 2 ani 6 luni

închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal și o pedeapsă de 8 ani 6 luni închisoare pe art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

prin cumul parțial, lui Anton V. a-i stabili pedeapsă definitivă de 9 ani și 6 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, la individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului Bodiu

M., instanța de fond, având în vedere lipsa circumstanțelor atenuante și prezența

unei circumstanțe agravante, dar și rolul activ al acestuia la continuarea

conflictului, l-a condamnat pe art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la 2 ani închisoare

și pe art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal la 7 ani închisoare, iar în temeiul art. 84

alin. (1) Cod penal, i-a stabilit pedeapsă definitivă de 8 ani închisoare.

Însă, infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, incriminată

inculpaților Gogu I. și Bodiu M., face parte din categoria infracțiunilor mai puțin

grave.

În conformitate cu art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, persoana se liberează de

răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat 5 ani de la

săvârșirea unei infracțiuni mai puțin grave.

50

Potrivit art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod procedură penală, sentința de încetare a

procesului penal se adoptă dacă există alte circumstanțe care exclud sau

condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

Astfel, inculpații Gogu I. și Bodiu M. au săvârșit infracțiunea prevăzută la

art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 04.03.2012, iar de la ziua săvârșirii

infracțiunii a expirat termenul de 5 ani și în conformitate cu art. 60 alin. (1) lit. b)

Cod penal, a expirat termenul de tragere la răspundere penală a inculpaților, din

care motive procesului penal în privința inculpaților Gogu I. și Bodiu M. urmează

a fi încetat, cu liberarea de răspundere penală, în legătură cu expirarea termenului

de prescripție de tragere la răspundere penală.

În temeiul art. 409 alin. (2) Cod procedură penală, instanța de apel în afară

de temeiurile invocate și cererile formulate de apelanți, examinând aspectele de

fapt și de drept ale cauzei, însă fără a înrăutăți situația apelanților, va casa sentința

instanței de fond, inclusiv din oficiu, în privința inculpaților Gogu I. și Bodiu M. în

baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu încetarea procesului penal și liberarea de

răspundere penală, în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la

răspundere penală.

În același timp, referitor la întreruperea termenului de prescripție de tragere

la răspundere penală în privința inculpaților Anton V., Gribeneț I. și Cazacu S., se

reține că în conformitate cu art. 60 alin. (5) Cod penal, curgerea prescripției se

suspendă dacă persoana care a săvârșit infracțiunea se sustrage de la urmărirea

penală sau de la judecată. În aceste cazuri, curgerea prescripției se reia din

momentul reținerii persoanei sau din momentul autodenunțării.

Or, inculpatul Anton V. s-a eschivat de la judecată, la data de 14.07.2016 a

fost anunțat în căutare, inculpatul Cazacu S. s-a eschivat de la judecată, la data de

27.07.2016 fiind anunțat în căutare, respectiv, și inculpatul Gribeneț Iurie s-a

eschivat de la judecată, iar la data de 01.12.2015 a fost anunțat în căutare.

Prin urmare, în privința inculpaților Anton V., Cazacu S. și Gribeneț I. nu a

expirat termenul de tragere la răspundere penală pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, deoarece aceștia s-au eschivat de la

judecată, iar curgerea prescripției a fost suspendată, urmând a fi menținută sentința

instanței de fond privind tragerea la răspundere penală a inculpaților Anton V.,

Cazacu S. și Gribeneț I. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2)

lit. b) Cod penal.

La fel, instanța de fond greșit a individualizat pedeapsa penală în privința

inculpatului Bodiu M. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (2)

lit. d) Cod penal, eronat reținând în sarcina acestuia circumstanța agravantă

„săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate”, fapt ce nu a fost constatat în cadrul

cercetării judecătorești or, ultimul nu a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice,

deoarece era la volan.

La stabilirea pedepsei inculpatului Bodiu M., instanța de apel a ținut cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat

și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală, fiind

stabilit că acesta nu a recunoscut vina în comiterea faptelor infracționale

51

incriminate, de rolul activ al ultimului, că i se impută săvârșirea unei infracțiuni

deosebit de grave, că în privința acestuia nu au fost constatate circumstanțe

atenuante și agravante, aplicându-i o pedeapsă sub formă de 6 ani și 6 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Totodată, critica avocatului Roman Medeleanu că la individualizarea

pedepsei în privința inculpatului Cazacu S., instanța de fond a reținut în sarcina

acestuia săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată

pentru fapte care au relevanță pentru cauză, contrar faptului că în partea descriptivă

indică că antecedentul penal este stins față de acest inculpat, este nefondată.

Or, în partea descriptivă a sentinței, instanța de fond a reținut în sarcina

inculpatului Cazacu S. doar circumstanța agravantă „săvârșirea infracțiunii de către

o persoană în stare de ebrietate”, care și-a găsit deplină confirmare în cadrul

cercetării judecătorești, fiind stabilit și faptul că inculpatul Cazacu S. anterior nu a

fost judecat.

În acest sens, nu a stabilit nici un temei de casare a sentinței în partea privind

chestiunea individualizării pedepsei penale în privința inculpatului Cazacu S.

casarea hotărârilor adoptate, și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul

Gogu I. să fie achitat.

Recurentul a indicat că hotărârile adoptate de instanțele de fond și de apel

sunt ilegale și neprobate, fiind în contradicție cu prevederile normelor materiale de

drept penal și procedural, nefiind confirmate probele prezentate de acuzare spre

învinuire și cercetate în ședințele de judecată. Hotărârile sunt bazate de presupuneri

și pe declarațiile selectate ale martorilor și experților judiciari, instanțele fiind

pertinente în favoarea acuzării, pronunțând o sentință de condamnare cu ideea

preconcepută de comitere a presupuselor infracțiuni.

Astfel, nefiind stabilită săvârșirea infracțiunilor, instanțele de fond și de apel,

cu preconcepere, au admis săvârșirea infracțiunilor de către inculpați, în

contrazicere cu actele juridice de constatare, executate de către specialiști în

domeniu - rapoartele de expertiză medico-legale, fiind selectate fraze și propoziții

din context, întru stabilirea vinovăției și existenței laturilor infracțiunilor imputate.

Pe lângă aceasta, urmează a fi recunoscut nul procesul-verbal privind

corectarea erorilor materiale din 20.04.2016, înaintat de acuzare în temeiul art. 249

alin. (3) Cod de procedură penală, procurorul stabilind că în ordonanța de punere

sub învinuire a lui Gribeneț I. din 03.01.2014 și în ordonanța de punere sub

învinuire a lui Anton V. din 09.01.2014, în partea dispozitivă eronat a fost indicată

doar incriminarea săvârșirii infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal.

Mai mult, probele invocate de apărare nu au fost apreciate în coroborare, în

corespundere cu dispozițiile art. 100-101 Cod de procedură penală.

În acțiunile inculpaților care au participat la conflictul în cauză, lipsesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal, nefiind prezentă intenția huliganică – latura subiectivă, ca semn obligatoriu

52

al componenței de infracțiune.

Contrar principiului caracterului personal al răspunderii penale, prevăzut la

art. 6 Cod penal, instanța de fond nu a individualizat acțiunile concrete ale fiecărui

inculpat în parte la săvârșirea infracțiunii incriminate.

Totodată, a fost omis că nu există legătură cauzală dintre loviturile aplicate

de inculpați cu mâinile și picioarele peste diferite regiuni ale corpului lui Panuș D.

cu formarea fracturii osului temporal, care se califică ca leziune corporală gravă.

Astfel, nu există legătură cauzală între conflictul din 04.03.2012 și fractura

liniară a osului temporal, indicat în raportul de expertiză medico-legală în comisie

nr. 158 din 02.09.2013-11.11.2013, fiind stabilit că prin raportul de constatare

medico-legală nr. 973 din 07.03.2012 la Panuș D., la 07.03.2012, în zona capului,

care corespunde amplasării fracturii liniare, s-a constatat existența unei excoriații,

care este o leziune superficială a tegumentelor pielii și nu a unor leziuni mai

profunde, precum plăgi.

Or, ținând cont că stabilirea perioadei de formare a fracturilor oaselor plate

este imposibilă, deoarece regenerarea acestora se realizează doar prin formarea

calosului fibro-proteic, care poate fi observat doar cu ochiul liber, dar nu se

observă pe imaginile radiologice, fractura liniară a osului temporal, indicată în

raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 158 din 02.09.2013-11.11.2013

putea să se producă în altă perioadă de timp a vieții lui Panuș D.

Instanța de fond a pus la baza sentinței de condamnare explicațiile

contradictorii ale expertului judiciar Baciu G., care a indicat că „cu așa fractură

persoana poate să nu se adreseze la medic, cu excepția prezenței hemoragiei. După

radiogramă fractura era relativ proaspătă.”

În același timp, expertul judiciar Pădure A. a relatat că …fractura oaselor

plate ale craniului, din care face parte și osul temporal, nu se regenerează, fiind

posibilă diagnosticarea acestor fracturi pe perioada întregii vieți. Regenerarea

oaselor plate are loc prin formarea calosului fibro-proteic, care poate fi observat

doar cu ochiul liber, dar nu pe imaginile radiologice, iar tratarea fracturilor

craniene are loc numai în condiții de staționar.

Prin urmare, concluziile instanței de fond că anume datorită faptului, că

hemoragia intracerebrală nu a apărut la Panuș D. imediat după aplicarea leziunilor

corporale din 04.03.2012, a fost posibil ca victima să continue (aparent) modul său

de viață obișnuit, până la 26.03.12, sunt nefondate, fiind în contradicție cu toate

rapoartele de expertiză medico-legală, inclusiv raportul de expertiză medico-legală

repetată în comisie nr. 158 din 02.09.2013 -11.11.2013, care a confirmat că

agravarea stării sănătății lui Panuș D. la 26.03.2012 a avut loc din motivul apariției

hemoragiilor intracerebrale, produse în urma ruperii vaselor patologic modificate

ale creierului, condiționate de factori externi. Legătură cauzală directă sau indirectă

dintre leziunile corporale cauzate lui Panuș D. la 04.03.2012 și agravarea stării

sănătății din 26.03.2012, cât și decesul survenit la 02.04.2012, nu există.

Afirmațiile instanței de fond că nu au fost administrate probe pertinente și

concludente, care să demonstreze că leziunile corporale depistate la Panuș D. și

anume fractura completă a osului temporal pe stânga depistată la acesta și

53

calificată drept vătămare corporală gravă, ar fi existat și anterior datei de

04.03.2012, sunt neîntemeiate.

La fel, nu a fost dată o apreciere celor 4 fotografii ale lui Panuș D. din

08.03.2012, la „Art Club Caraoche”, indicate în lista probelor care confirmă că la

08.03.2012, partea vătămată se afla într-un club de noapte, se distra, pe față nu

avea careva leziuni, cu excepția hematomului de la ochi, fapt ce pune la îndoială

declarațiile martorului Panuș Z., ale celorlalte părți vătămate și ale unor martori,

care au relatat despre existența unei lovituri în zona frontală.

Totodată, instanța de fond a respins în mod neîntemeiat cererea apărării

privind declararea nulă a acțiunilor de urmărire penală, precum și a individualizat

greșit pedeapsa aplicată inculpaților, stabilindu-le o sancțiune prea aspră.

În același timp, potrivit încheierii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din

10.04.2013, cu privire la respingerea plângerilor apărătorilor în contestarea

ordonanței Procurorului adjunct al Procuraturii Generale din 17.07.2012, organul

de urmărire penală și Procuratura Botanica nu au cunoscut despre existența

probelor noi prezentate de partea vătămată, și anume: probele video și foto,

concluziile medicilor Spitalului de Urgență, clișeele radiologice precum că nu au

fost delimitate vătămările corporale existente la decesul lui Panuș D., motivându-se

hotărârea respectivă prin prisma dispozițiilor art. 287 alin. (1) Cod de procedură

penală, fiind irevocabilă la data emiterii.

Astfel, în probele administrate, nu se regăsesc elementele infracțiunilor

imputate inculpaților de până la și după emiterea hotărârii de scoatere de sub

urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale în privința inculpaților.

Or, inculpatul Gogu I. urmează a fi achitat, prin prisma respectării

principiului legalității care prevede că nimeni nu poate fi declarat vinovat de

săvârșirea unei infracțiuni, nici supus unei pedepse penale, decât în baza unei

hotărâri a instanței de judecată și în strictă conformitate cu legea penală, conform

art. 3 Cod penal iar, conform art. 51 alin. (2) Cod penal, răspunderii penale este

supusă numai persoana vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea

penală, fiind demonstrată inexistența vinovăției în acțiunile inculpatului Gogu I.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile din art. 427 alin. (1) pct. 6),

8), 15) și 16) Cod de procedură penală.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Ion Cernolev, în numele

inculpaților Anton V. și Bodiu M., în care solicită casarea deciziei adoptate, cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor

invocate în apel declarat, lăsând fără apreciere faptul că instanța de fond a neglijat

faptul că conform concluziei raportului de expertiză medico-legală în comisie nr.

158 din 02.09.2013-11.11.2013, fractura osului zigomatic putea să se producă și

prin lovire cu pumnii și picioarele, iar formarea fracturii osului temporal cu aceste

obiecte este practic imposibilă.

Conform ordonanței de punere sub învinuire și rechizitoriului, inculpații se

învinuiesc de faptul că i-au aplicat lui Panuș D. multiple lovituri cu mâinile și

picioarele peste diferite regiuni ale corpului.

54

Prin urmare, nu există legătură cauzală dintre loviturile aplicate de inculpați

cu mâinile și picioarele peste diferite regiuni ale corpului lui Panuș D. cu formarea

fracturii osului temporal, care se califică ca leziune corporală gravă.

Instanța de apel a ignorat în totalitate lipsa legăturii de cauzalitate dintre

loviturile cu mâinile și picioarele și formarea fracturii osului temporal, indicând că

explicațiile expertului judiciar Pădure A., date în ședința de judecată, nu

coroborează cu probele cercetate.

Mai mult, instanțele de fond și de apel au reprodus în hotărârile adoptate,

doar parțial explicațiile prezentate de expertul judiciar Pădure A., rupându-le din

context.

Or, acesta fiind audiat în ședința de judecată, a comunicat printre altele că

fractura oaselor plate ale craniului, din care face parte și osul temporal, nu se

regenerează, fiind posibilă diagnosticarea acestor fracturi pe perioada întregii vieți.

Regenerarea oaselor plate are loc prin formarea calosului fibro-proteic, care poate

fi observat doar cu ochiul liber, dar nu pe imaginile radiologice. Astfel, că

stabilirea vechimii fracturii oaselor plate ale craniului, inclusiv a osului temporal

pe stânga, este practic imposibilă. Totodată, formarea facturii osului temporal este

practic imposibilă prin lovirea cu pumnii și picioarele. Pentru formarea facturii

oaselor plate este nevoie de acțiunea unui obiect contondent dur. Mai mult,

existența fracturii poate fi produsă printr-o forță suficient de mare care să învingă

rezistența țesutului osos. Această forță acționează în primul rând asupra

tegumentelor și ar trebui să producă lezarea mai profundă, cum ar fi plaga. La

Panuș D. la 07.03.2012 a fost depistată o excoriație în regiunea temporală, conform

raportului de constatare medico legală nr. 973 din 07.03.2012.

Astfel, factura liniară a osului temporal pe stânga cu implicarea ambelor

lamele, nu putea fi cauzată în urma conflictului care a avut loc la data de

04.03.2012 în incinta clubului de noapte „Fashion”, deoarece inculpații nu au

utilizat careva obiecte contondente dure, care ar fi putut provoca asemenea leziuni.

Nu există legătură cauzală între conflictul din 04.03.2012 și fractura liniară a

osului temporal, indicat în raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 158

din 02.09.2013-11.11.2013, deoarece conform raportului de constatare medico-

legală nr. 973 din 07.03.2012, la Panuș D., în zona capului care corespunde

amplasării fracturii liniare, s-a stabilit existența unei excoriații, care est leziune

superficială a tegumentelor pielii, dar nu a unei leziuni mai profunde, precum

plaga.

Totodată, ținând cont de faptul că stabilirea perioadei de formare a

fracturilor oaselor plate este imposibilă, deoarece regenerarea acestora se

realizează doar prin formarea calosului fibro-proteic, care poate fi observat doar cu

ochiul liber, dar nu se observă pe imaginile radiologice, fractura liniară a osului

temporal, indicat în raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 158 din

02.09.2013-11.11.2013 putea să se producă în altă perioadă de timp a vieții lui

Panuș D.

Nu au fost prezentate nici probe care să confirme existența legăturii cauzale

între conflictul din 04.03.2012 și leziunile sub formă de fractură liniară a osului

55

temporal pe stânga depistate la Panuș D., în măsura în care la data de 06.03.2012

acesta s-a adresat la Spitalul Clinic de Traumatologie și Ortopedie, fiindu-i stabilit

diagnosticul „Contuzia țesuturilor moi ale feței. Echimoză periorbital din stânga.

Contuzia țesuturilor moi ale brațului stâng”.

La fel, instanța de apel în decizia adoptată, indică că inițiatorul conflictului

ar fi fost Anton V., făcând referire la conținutul procesului-verbal de examinare a

obiectului din 13.04.2012, prin care s-a examinat CD-ul cu înregistrările video din

sectorul 9 al clubului de noapte „Fashion”, însă, în mod selectiv, a extras fraze din

conținutul acestuia, fără a reproduce întreg conținutul.

Instanța de apel a ignorat consecutivitatea evenimentelor care s-au derulat pe

data de 04.03.2012 în clubul de noapte și anume că au existat 2 conflicte, care s-au

derulat la mai puțin de o minută unul de altul și care se află în legătură cauzală.

Astfel, primul conflict a apărut între Dubenco V. și o persoană necunoscută care i-a

aplicat acestuia câteva lovituri cu cuțitul în picior, apoi a intervenit Panuș D.,

pentru a-l apăra pe cunoscutul său Dubenco V., iar intervenția acestuia a fost

calificată ca o agresiune de către inculpați.

Contrar principiului caracterului personal al răspunderii penale, prevăzut de

art. 6 Cod penal, nu au fost individualizate acțiunile concrete ale fiecărui inculpat.

Or, vinovăția inculpaților Bodiu M. și Anton V. nu a fost confirmată prin

probe pertinente și concludente, lipsind latura subiectivă - intenția huliganică a

infracțiunii de huliganism, hotărârile de condamnare adoptate fiind ilegale,

deoarece nu pot fi bazate pe presupuneri, dubiile în probarea învinuirii urmând a fi

interpretate în favoarea inculpatului, astfel că inculpații urmează a fi achitați de sub

învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (2) Cod penal, pe motiv

că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Totodată, inculpații Bodiu M. și Anton V. au fost recunoscuți vinovați de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, iar pentru

existența acestei componențe urma a fi probată existența legăturii cauzale între

acțiunile concrete ale inculpaților și leziunile corporale grave.

Conform pct. 2 din concluzia raportului de expertiză medico-legală în

comisie nr. 158 din 02.09.2013-11.11.2013, fractura osului zigomatic putea să se

producă și prin lovire cu pumnii și picioarele, iar formarea fracturii osului temporal

cu aceste obiecte este practic imposibilă.

Prin urmare, fractura osului temporal, care se califică ca leziune corporală

gravă, nu putea fi produsă prin aplicarea unor lovituri cu pumnii și picioarele.

Conform ordonanței de punere sub învinuire și rechizitoriului, inculpaților li

se incriminează faptul că i-au aplicat lui Panuș D. numai lovituri cu mâinile și

picioarele peste diferite regiuni ale corpului.

În același timp, instanța de apel a neglijat explicațiile expertului judiciar

Pădure A., motivându-și soluția în baza explicațiilor expertului Baciu G., care

indică inclusiv că, după radiogramă, fractura era relativ proaspătă. Or, este unanim

recunoscut că fracturile oaselor plate nu se regenerează și obiectiv nu se poate de

stabilit vechimea producerii fracturii, cu toate acestea expertul Baciu G. a reușit să

56

inventeze o nouă modalitate de cercetare în medicina legală și să aprecieze că

fractura osului temporal era proaspătă.

Mai mult, instanța de apel și-a întemeiat concluziile privind existența

leziunilor corporale la Panuș D. în baza unei imagini foto.

Or, la adoptarea deciziei, instanța de apel a ignorat prevederile art. 7, 15, 55,

75 Cod penal, în special faptul că la stabilirea termenului pedepsei se ia în

considerație prezența circumstanțelor atenuante, personalitatea inculpatului, vârsta

acestuia și starea sănătății.

Instanța de apel a reținut în calitate de circumstanță agravantă săvârșirea

infracțiunii în stare de ebrietate în privința inculpatului Anton V., dar a exclus

săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru

fapte care au relevanță pentru cauză.

Însă, potrivit rechizitoriului, inculpatului nu i-a fost incriminată săvârșirea

infracțiunii în stare de ebrietate.

Totodată, dispozițiile art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, care au fost

aplicate în speță și au servit temei pentru reluarea urmăririi penale în baza

ordonanței din 17.07.2012, emisă de Procurorul General adjunct Eugen Rusu au

fost recunoscute neconstituționale prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 12 din

14.05.2015.

Astfel, toate acțiunile de urmărire penală efectuate după reluarea urmăririi

penale în cauza penală nr. 2012420517, în baza ordonanței din 25.06.2012, emisă

de Procurorul General adjunct Eugen Rusu sunt ilegale, fiind efectuate în baza unei

ordonanțe adoptate cu încălcarea dreptului inculpaților prevăzut la art. 22 Cod de

procedură penală și art. 4 al Protocolului nr. 7 al CEDO, care exprimă dreptul de a

nu fi urmărit sau judecat de mai multe ori pentru aceeași faptă.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile din art. 427 alin. (1) pct. 6),

8), 10) și 12) Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii

sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale, Curtea Constituțională a

recunoscut neconstituțională prevederea legii aplicate în cauza respectivă.

5.2. Avocata Georgeta Lupea, la fel, a declarat recurs ordinar, în care solicită

casarea hotărârilor adoptate, și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul

Gribeneț I. să fie achitat.

Recurenta a indicat că la 25.06.2012, Procuratura sect. Botanica a emis

ordonanța de încetare a urmăririi penale, inclusiv în privința lui Gribeneț I., care la

17.07.2012 a fost anulată, cu reluarea urmării penale.

Dar, învinuirea înaintată lui Gribeneț I. este neîntemeiată, iar probele

administrate nu dovedesc vinovăția acestuia.

Conform raportului de expertiză nr. 227, decesul lui Panuș D. a survenit în

urma hemoragiilor intracerebrale și edemului cerebral pronunțat cu angajarea

structurilor trunculare, ramolire și dilacerare pronunțată a creierului, ca consecință

57

a patologiei cerbrale - malformației arterio-venoasă a vaselor cerebrale cu

anevrizme saculare, confirmată prin rezultatele autopsiei cadavrului și

investigațiilor histopatologice.

Toate leziunile corporale depistate la examinarea lui Panuș D. nu au careva

legătură de cauzalitate cu survenirea decesului și se califică că vătămări

neînsemnate.

În același timp, nu a fost dovedită învinuirea înaintată inculpatului în baza

art. 287 alin. (2) Cod penal or, prin acțiunile acestuia nu a fost perturbată

activitatea agentului economic, având loc doar un conflict verbal cu cuvinte

injurioase între clienții unui local public care, după o scurtă perioadă de timp, a

degenerat în bătaie.

Astfel, inculpatul Gribeneț I. nu poate fi tras la răspundere penală, pe motiv

că nu a comis infracțiunile incriminate, iar victima a evitat să anunțe organele de

drept și să efectueze expertizele necesare imediat după incident, la moment

apărând dubii referitor la calificarea vătămărilor corporale grave și la cauza

decesului.

Or, urmează a fi apreciate declarațiile tuturor martorilor audiați în instanța de

fond, precum și activitatea lui Panuș D. imediat după incident și timp de o lună

până la apariția problemelor de sănătate, la moment existând doar presupunerea că

leziunile corporale au apărut la victimă la 04.03.2012 și urmează a fi apreciate în

favoarea inculpatului.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile din art. 427 alin. (1) pct. 6),

8), 10) și 12) Cod de procedură penală.

5.3. La 05 februarie 2018 și avocatul Zaharia Protocop, a declarat recursuri

ordinare în numele inculpaților Gribeneț I. și Cazacu S., în care solicită repunerea

în termen a recursurilor respective, casarea hotărârilor adoptate și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care inculpații Gribeneț I. și Cazacu S. să fie achitați, pe motiv că

acțiunile lor nu întrunesc elementele infracțiunii.

Recurentul a indicat că sentința instanței de fond și decizia instanței de apel

sunt neîntemeiate, bazate pe presupuneri, fiind adoptate în lipsa inculpaților

Gribeneț I. și Cazacu S., recursurile urmând a fi repuse în termenul de declarare.

În drept, recursurile sunt întemeiate pe prevederile din art. 427 alin. (1) pct.

6) și 8) Cod de procedură penală.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că recursurile ordinare

ale avocaților Mihail Barbaroș, Ion Cernolev și Georgeta Lupea urmează a fi

admise, iar recursurile ordinare ale avocatului Zaharia Protocop din 05 februarie

2018 în numele inculpaților Gribeneț I. și Cazacu S. urmează a fi respinse, ca fiind

inadmisibile, din următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel.

Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de

30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3) și (5) Cod de

58

procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care

începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Dacă ultima zi a

unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile

lucrătoare care urmează. În corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340

alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul

hotărârii, fapt despre care se consemnează în procesul-verbal. Hotărârea motivată

se pronunță la fel public, în termen de până la 30 de zile. Copia de pe hotărârea

motivată se înmânează participanților prezenți la ședința de judecată.

Participanților care nu s-au prezentat în ședința de judecată li se expediază, în

termen de 3 zile, copia de pe hotărârea motivată.

Sub acest aspect și cu referire la recursurile declarate la 05 februarie 2018 de

avocatul Zaharia Protocop în numele inculpaților Gribeneț I. și Cazacu S. (pct. 5.3.

din decizie), se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, instanța

de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 06 septembrie 2017, în lipsa

inculpatului Gribeneț I., fiind prezenți inculpatul Cazacu S. și apărătorul său Alina

Valah, precum și apărătorul inculpatului Gribeneț I., Georgeta Lupea, comunicând

că decizia motivată va fi pronunțată la 04 octombrie 2017, ulterior pronunțarea

deciziei integrale fiind amânată pentru data de 19 octombrie 2017, fapt realizat la

această dată și consemnat în procesul-verbal, în prezența apărătorilor Alina Valah

și Georgeta Lupea, participanților la proces fiindu-le înmânată copia deciziei

motivate, iar părților absente li s-a expediat câte o copie de pe decizia motivată

(vol. 7 f.d. 160-162, 241, 242).

Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 19 octombrie 2017,

iar termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar a expirat la sfârșitul

zilei de 20 noiembrie 2017.

Totodată, recursurile ordinare ale avocatului Zaharia Protocop, declarate în

numele inculpaților Gribeneț I. și Cazacu S., potrivit ștampilei de pe plic, au fost

depuse la oficiul poștal la 02 februarie 2018 și înregistrate la Curtea Supremă de

Justiție pe 05 februarie 2018, adică peste termenul prevăzut de lege (vol. 8 f.d. 49,

52, 53, 56, pct. 5.3. din decizie).

Alte informații cu privire la data depunerii recursurilor respective în instanța

de recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat.

Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală nu prevede repunerea

în termen a recursului, nici o altă procedură legală de a calcula termenul de recurs

decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de

procedură penală prescrie expres că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept

procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea

dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen

nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un

caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul

de a exercita calea de atac.

Rezultă că și cerința recurentului Zaharia Protocop de a repune în termen

recursurile menționate este lipsită de orice suport legal.

59

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța îl respinge ca inadmisibil, dacă este declarat peste termen.

Astfel, odată ce recursurile ordinare ale avocatului Zaharia Protocop din 05

februarie 2018, în numele inculpaților Gribeneț I. și Cazacu S., sunt declarate peste

termen, ele urmează a fi respinse ca inadmisibile.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii,

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Conform art. 6 pct.

111) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt reprezintă stabilirea eronată a

faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor

care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt

nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect și cu referire la recursurile ordinare declarate de avocații

Mihail Barbaroș, Ion Cernolev și Georgeta Lupea, privind învinuirea formulată

inculpaților Gogu I., Anton V., Bodiu M. și Gribeneț I. pe art. 287 alin. (2) lit. b)

Cod penal (pct. 5. - 5.2. din decizie), Colegiul penal lărgit atestă că împrejurările

menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în

pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și

de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

privind învinuirea înaintată inculpaților vizați pe art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal,

și încadrarea juridică corectă a acțiunilor lui infracționale, în strictă conformitate

cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile părților vătămate

Gorea V., Bîrnaz A. și Anastasov I.; ale martorilor Popa A., Botnaru N., Barba V.,

Botnaru D., Panuș Z. și Lupanciuc T.; procesele-verbale de recunoaștere a

persoanei după fotografie; procesul-verbal de examinare din 13.04.2012 prin care

a fost examinat un CD cu înregistrări video din clubul „Fashion”; proces-verbal de

examinare din 13.12.2013 prin care a fost examinat un DVD disc de model

„Acme” DVD-R cu fotografii din incinta clubului „Fashion”; procesul-verbal de

confruntare din 25.05.2012 între învinuitul Bodiu M. și martorul Popa A.;

procesul-verbal de confruntare din 25.05.2012 între învinuitul Bodiu M. și

martorul Gorea V.; raportul de constatare medico-legală nr. 973 din 07.03.2012,

că în rezultatul examenului medico-legal al lui Panuș D. s-a constatat: echimoze cu

excoriații pe față; echimoze pe brațul stâng, hemoragie în focar în segmentul lateral

al sclerei ochiului stâng, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui

obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, se califică ca

vătămare neînsemnată, toate probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile

60

art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, instanțele indicând clar,

detailat și fără echivoc motivele pentru care au respins probele și versiunile

apărării, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor

invocate în apelurile apărării, probele administrate pe caz demonstrând cu

concludență prezența în acțiunile inculpaților enunțați a elementelor infracțiunii

prevăzute la art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, ca huliganismul, adică acțiunile

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței

asupra persoanelor, precum și acțiuni, care prin conținutul lor se deosebesc printr-o

obrăznicie deosebită, săvârșită de mai multe persoane (pct. 1. - 5.2. din decizie).

În același timp, pedeapsa a fost motivată, individualizată și aplicată acestor

inculpați potrivit prescripțiilor din art. 61 și 75 Cod penal, conform căror persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii, pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane, la

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia, pedeapsa respectivă corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a

inculpaților vizați, precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din

partea acestora, cât și a altor persoane, instanța de apel corect încetând procesul

penal pe art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal în privința lui Gogu Ivan și Bodiu

Mihail în legătură cu expirarea termenului prescripției tragerii la răspundere

penală, dar și just concluzionând că în privința inculpaților Anton V. și Gribeneț I.

nu a expirat termenul de tragere la răspundere penală pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, deoarece aceștia s-au eschivat de la

judecată, fiind anunțați în căutare (pct. 2. și 4. din decizie).

Totodată, potrivit art. 454, 466 și 467 Cod de procedură penală, hotărârile

judecătorești definitive și irevocabile, ultimele fiind pasibile contestării doar în

termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile, sunt obligatorii pentru toate

persoanele fizice și juridice din țară și au putere executorie pe întregul teritoriu al

Republicii Moldova.

În această consecutivitate se reține că prin încheierea judecătorului de

instrucție al Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 10 aprilie 2013 (f.d. 183),

definitivă și irevocabilă, au fost deja verificate circumstanțele invocate de apărare

privind presupusele încălcări ale prevederilor art. 22 Cod de procedură penală,

adică a principiului non bis in idem, asemenea împrejurări în speță nefiind

constatate, fiind prezentă, astfel, puterea lucrului judecat.

Prin urmare, argumentele recurenților în aspectul dat sunt absolut nefondate

(pct. 5.-5.1. din decizie).

61

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua

o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu

excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării

deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca

impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct.

80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursurile vizate sunt întemeiate doar pe critica modului în

care instanțele au apreciat probele și circumstanțele cauzei privind învinuirea

formulată inculpaților nominalizați pe art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal (pct. 5.-5.2.

din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei, inclusiv în latura

pedepsei, în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea, este o competență și

prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat

din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea

acestei chestiuni în recursurile ordinare, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursurile respective și în aspectul vizat au

constituit deja obiect de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite

răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 2. - 5.2. din decizie), iar o altă opinie asupra

probelor și circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței de

condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenții Mihail

Barbaroș, Ion Cernolev și Georgeta Lupea, privind învinuirea formulată

inculpaților Gogu I., Anton V., Bodiu M. și Gribeneț I. pe art. 287 alin. (2) lit. b)

Cod penal, că hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se

întemeiază soluția, că instanțele nu au admis o eroare gravă de fapt, care să le fi

afectat soluția, că instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apelurile apărării în aspectul vizat, că în acțiunile inculpaților Gogu I., Anton V.,

62

Bodiu M. și Gribeneț I. au fost întrunite elementele infracțiunii prevăzute la art.

287 alin. (2) lit. b) Cod penal, că li s-au aplicat pedepse individualizate conform

prevederilor legale, și că recursurile ordinare menționate sunt neîntemeiate.

În al treilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată

nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția. Potrivit art. 426 Cod de

procedură penală, instanța de recurs examinează cauza prin extindere cu privire la

persoanele în privința cărora nu s-a declarat recurs sau la care acesta nu se referă,

putând hotărî și în privința lor, fără a crea acestora o situație mai gravă, dacă s-a

decis admisibilitatea recursului.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect și cu referire la motivele invocate de recurenții Mihail

Barbaroș, Ion Cernolev și Georgeta Lupea, privind învinuirea formulată

inculpaților Gogu I., Anton V., Bodiu M. și Gribeneț I. pe art. 151 alin. (2) lit. d)

Cod penal, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel au comis

următoarele erori de drept.

Conform art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să

fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării

lor. Potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința instanței de

judecată trebuie să fie întemeiată și motivată. Conform art. 385 alin. (1) pct. 1) – 4)

Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează

chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă

această faptă a fost săvârșită de inculpat, dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea, dacă inculpatul este

vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni. În corespundere cu art. 394 alin. (1) pct.

1) și 2) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare

trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită,

indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție,

motivele și consecințele infracțiunii, probele pe care se întemeiază concluziile

instanței de judecată și motivele pentru care instanța a respins probele apărării.

Potrivit jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 5 din 19.06.2006 privind sentința judecătorească, pct.

3.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului sentinței (pct. 2. din

decizie), instanța de fond:

a) nu a apreciat fiecare probă separat, în special constatările și rapoartele de

63

expertiză medico-legală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității

și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării

lor, cât și în raport cu circumstanțele în fapt și în drept invocate în rechizitoriu,

neindicând motivele pentru care a respins dovezile și versiunile apărării.

Or, instanța a constatat în fapt că: „Anton V. i-a aplicat o lovitură cu pumnul

în regiunea capului lui Panuș D., după care Cazacu S., folosind procedee de luptă,

l-a doborât la podea pe Panuș D., unde Victor A. împreună cu Cazacu S., Gogu I.,

Bodiu M. și Gribeneț I. i-au aplicat lui Panuș D. multiple lovituri cu mâinile și

picioarele peste diferite regiuni ale corpului, preponderent în regiunea capului,

cauzându-i astfel victimei Panuș D., conform concluziei raportului de expertiză

medico-legală în comisie nr. 158 din 02.09.2013 - 11.11.2013, leziuni ale oaselor

craniene sub formă de „fractură liniară a osului temporal pe stânga cu

implicarea ambelor lamele și fractura corpului osului zigomatic pe stânga”, care

la persoanele vii prezintă pericol pentru viață și, în baza acestui criteriu, se

califică drept vătămare corporală gravă”.

Astfel, instanța a calificat ambele fracturi depistate la partea vătămată Panuș

D., adică atât fractura liniară a osului temporal pe stânga cu implicarea ambelor

lamele, cât și fractura corpului osului zigomatic pe stânga, drept vătămare

corporală gravă, indicând că acestea au fost cauzate părții vătămate de către toți

inculpații, adică: „Anton V. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea capului lui

Panuș D., după care Cazacu S., folosind procedee de luptă, l-a doborât la podea,

unde Anton V. împreună cu Cazacu S., Gogu I., Bodiu M. și Gribeneț I. i-au

aplicat lui Panuș D. multiple lovituri cu mâinile și picioarele peste diferite regiuni

ale corpului, preponderent în regiunea capului”.

Aceste constatări, însă, nu au fost coroborate cu raportul de expertiză

medico-legală repetată, în comisie nr. 158 din 02.09.2013, conform cărui fractura

completă a osului temporal pe stânga se califică drept vătămare corporală gravă,

iar fractura corpului osului zigomatic pe stânga se califică drept vătămare

corporală medie. Fracturile menționate au fost produse prin acțiuni traumatice cu

obiecte contondente dure, fie prin lovire de asemenea obiecte proeminente,

inclusiv în urma căderii din poziție verticală. Totodată, fractura osului zigomatic

putea să se producă și prin lovire cu pumnii și picioarele, iar formarea fracturii

osului temporal cu aceste obiecte este practic imposibilă. Legătură cauzală

directă sau indirectă dintre leziunile corporale cauzate lui Panuș D. la data de

04.03.2012 și agravarea stării sănătății din 26.03.2012, cât și decesul survenit la

02.04.2012 nu există. Agravarea stării sănătății lui Panuș D. la 26.03.2012 a

avut loc din motivul apariției hemoragiilor intracerebrale produse în urma

ruperii vaselor patologic modificate ale creierului, condiționate de factori externi

(efort fizic, stres psiho-emoțional, intoxicații etc.).

Deci, instanța nu a luat în considerare concluziile raportului de expertiză

medico-legală repetată în comisie nr. 158 din 02.09.2013, în coroborare și cu

raportul de constatare medico-legală nr. 973 din 07.03.2012, raportul de constatare

medico-legală nr. 666 din 05.04.2012, raportul de expertiză medico-legală nr.

40/666 din 10.04.2012, raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 227 din

64

11.06.2012, și nu a constatat cert cine, când, în ce împrejurări, prin care acțiuni

și mecanisme concrete i-a cauzat părții vătămate Panuș D. fractura completă a

osului temporal pe stânga ce se califică drept vătămare corporală gravă și

fractura corpului osului zigomatic pe stânga ce se califică drept vătămare

corporală medie, adică prima instanță nu a soluționat, în condițiile prevăzute de

lege, chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia sunt învinuiți inculpații,

dacă această faptă a fost săvârșită anume de ei, dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii imputate și de care lege penală este prevăzută ea, dacă inculpații,

separat sau împreună, sunt vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 151

alin. (2) lit. d) Cod penal.

Totodată, invocarea instanței că: „fracturile depistate au fost produse prin

acțiuni traumatice cu obiecte contondente dure, fie prin lovire de asemenea

obiecte proeminente, inclusiv în urma căderii din poziție verticală. Totodată,

formarea fracturii osului temporal este practic imposibilă a se produce prin lovire

cu pumnii și picioarele, concluzia dată fiind în coroborare cu declarațiile

martorului Panuș Z., ale celorlalte părți vătămate și ale unor martori, care au

indicat din cuvintele victimei, că după ce acesta a primit o lovitură puternică după

cap, de a amețit, a fost aruncat peste cap, fiind vorba despre procedeul de luptă,

aplicat de inculpatul Cazacu S. ”, este confuză și contrazice circumstanțele faptice

constatate anterior.

b) concluzia instanței că: „anume datorită faptului că hemoragia

intracerebrală nu a apărut la Panuș D. imediat după aplicarea leziunilor

corporale din data de 04.03.2012, a fost posibil ca victima să continue aparent

modul său de viață obișnuit, până la data de 26.03.2012 și să nu se interneze în

spital staționar”, nu poate fi una pertinentă și relevantă, or, asemenea constatări

țin de competența experților judiciari.

Mai mult, instanța nu a apreciat în genere declarațiile expertului Pădure A.,

date în ședința de judecată.

Totodată, a reținut selectiv declarațiile expertului Baciu G. că: „după

radiogramă, fractura era relativ proaspătă, reieșind din faptul că osul nu era

concrescut”, dar nu le-a apreciat în niciun fel în coroborare cu concluziile

diametral opuse, conținute în raportul de expertiză medico-legală repetată, în

comisie nr. 158 din 02.09.2013, că: „particularitățile de regenerare a oaselor

plate nu permit a stabili obiectiv și cu certitudine vechimea de formare a

fracturilor acestor oase”, membrul al comisiei fiind și Baciu G., deci care în

ședința de judecată s-a contrazis în aspectul vizat.

Prin urmare, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu

rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe

care se întemeiază soluția.

În același timp, potrivit art. 414 alin. (1) și (5), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod

de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în

apel. Rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor

65

generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod

corespunzător. Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de

drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie

să se pronunțe instanța de apel sunt dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări,

Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se

constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate,

hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, conform descriptivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat

sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale, întru elucidarea

împrejurărilor neconstatate de prima instanță în condițiile legii, menținând o

sentință nemotivată și neîntemeiată legal.

Mai mult, a specificat confuz că declarațiile expertului Pădure A. contravin

probelor analizate, neindicând care declarații concrete ale acestui expert contravin

și căror probe analizate, nefiind clar dacă instanța a luat în considerare sau a

ignorat faptul că acest expert a fost membrul comisiei care a întocmit raportul de

expertiză medico-legală repetată în comisie nr. 158 din 02.09.2013, cu concluziile

respective;

b) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate,

și repetate în recursurile ordinare, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3. - 3.2.,

enunțate.

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe nu au judecat

cauza penală în condițiile legii, pe episodul privind învinuirea tuturor inculpaților

în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, deoarece au adoptat hotărâri care nu

cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția, și că recursurile declarate de

avocații Mihail Barbaroș, Ion Cernolev și Georgeta Lupea, în această parte, sunt

întemeiate.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează parțial hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

66

recurs, se impune soluția admiterii recursurilor ordinare declarate de avocații

Mihail Barbaroș, Ion Cernolev și Georgeta Lupea, casării deciziei instanței de apel

în partea privind condamnarea pe art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal a inculpaților

Anton V., Gogu I., Bodiu M., Gribeneț I. și, prin extindere, a inculpatului Cazacu

S., deoarece învinuirea este comună în aspectul vizat, cu dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de avocatul Zaharia

Protocop în numele inculpaților Cazacu Sergiu XXXX și Gribeneț Iurie XXXX,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 septembrie

2017.

Admite recursurile ordinare declarate de avocații Mihail Barbaroș, Ion

Cernolev și Georgeta Lupea, casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 06 septembrie 2017, în partea privind condamnarea pe art. 151 alin.

(2) lit. d) Cod penal a inculpaților Anton Victor XXX, Gogu Ivan XXXXX, Bodiu

Mihail XXXXX, Gribeneț Iurie XXXXX și, prin extindere, a inculpatului Cazacu

Sergiu XXXXX, și dispune rejudecarea cauzei în această parte de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest, decizia contestată se menține, fiind irevocabilă în această parte.

Decizia, în partea dispunerii rejudecării cauzei, nu este susceptibilă de a fi

atacată, pronunțată integral la 03 mai 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

67