2ra-1846/14 — restabilirea in functie
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- restabilirea in functie
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-1846/14 — restabilirea in functie (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr.2ra-1846/14
Prima instanță: Judecătoria Botanica mun. Chișinău (jud. G. Balan)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Pruteanu, A. Minciună, O.
Volîchin)
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE A REPUBLICII MOLDOVA
ÎNCHEIERE
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
18 iunie 2014 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție, în componența:
Președinte, judecător Svetlana Filincova
Judecătorii: Dumitru Mardari
Oleg Sternioală
examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de
Mihailovschi Victor împotriva deciziei din 12 februarie 2014 a Curții de Apel
Chișinău,
în pricina civilă la cererea de chemare judecată depusă de Mihailovschi Victor
împotriva ÎS „Air Moldova” cu privire la restabilirea în funcție, încasarea salariului
mediu pentru absența forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral,
c o n s t a t ă :
La data de 18 noiembrie 2009 Mihailovschi Victor s-a adresat cu cerere de
chemare în judecată împotriva ÎS „Air Moldova” cu privire la restabilirea în funcție,
încasarea salariului mediu pentru absența forțată de la muncă și repararea
prejudiciului moral.
În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, în decurs de 13 ani a activat în
cadrul ÎS Compania Aeriană „Air Moldova”, deținînd funcția de comandant de navă
aeriană TU 134 al Departamentului operațiuni de zbor.
Indică că, prin ordinul nr. 172/p din 14.07.2009 a fost concediat de pe data de
15.07.2009, în baza art. 86 alin. (1) lit. c) Codul muncii, în legătură cu reducerea
statelor de personal.
Susține că, a fost concediat cu încălcarea prevederilor art. art. 87 alin. (1), 88
alin. (1) lit. b), c), d), f), h) și art. 184 alin. (1), lit. a) Codul muncii, deoarece
comitetul sindical nu a dat acordul la concediere și nu i s-a propus un alt loc de
muncă.
Menționează că, la 08.06.2009 pîrîtul s-a adresat comitetului sindical în scopul
primirii acordului preliminar pentru concediere. În legătură cu aflarea sa în concediu
1
în perioada 09.06.2009-30.06.2009, organul sindical a hotărît să examineze chestiunea
dată, după ieșirea acestuia la lucrul. Iar, despre faptul că, la 01.07.2009 a preluat
exercitarea obligațiunilor de serviciu, secția cadre nu a înștiințat comitetul sindical.
Afirmă reclamantul că, pe 15.07.2009 în ziua concedierii, reprezentantul secției
cadre a informat prin telefon comitetul sindical despre ultima zi de lucru a acestuia,
astfel în aceiași zi comitetul sindical a emis hotărîrea (procesul-verbal nr. 2), prin care
a indicat încălcarea legislației muncii comise de pîrît și a lăsat după sine dreptul de a
nu examina concedierea reclamantului pînă la înlăturarea încălcărilor comise în
decursul procedurii de concediere. În aceiași zi, hotărîrea comitetului sindical a fost
transmisă pîrîtului, pe care a ignorat-o și a schimbat data intrării hotărîrii date din
15.07.2009 în 16.07.2009.
La fel, consideră reclamantul o încălcare a procedurii de concediere efectuată de
către pîrît, faptul că a modificat data emiterii hotărîrii comitetului sindical.
Mai indică că, cu dispoziția nr.1 din 19.03.2009 cu privire la preavizarea cu două
luni înainte de reducere a statelor de personal a făcut cunoștință pe 07.04.2009,
perioadă în care se afla în concediu.
Menționează că, după concedierea sa, la întreprindere au fost angajate două
persoane în funcție de piloți. Pîrîtul neîntemeiat a justificat recalificarea sa pentru
lucrul la altă navă și a emis ordinul de concediere după expirarea termenului de
preavizare de două luni și fără a-i acorda cîte o zi lucrătoare pe săptămînă pentru
căutarea unui alt loc de muncă.
Prin urmare, solicită restabilirea la locul de muncă, încasarea despăgubirilor
pentru perioada de absență forțată de la lucru reieșind din salariul mediu lunar în
mărime de 100 000 lei și compensarea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei.
Prin hotărârea din 03 mai 2010 a judecătoriei Botanica mun. Chișinău acțiunea a
fost respinsă.
Considerînd ilegală hotărîrea pronunțată, la 27 mai 2010 Mihailovschi Victor a
contestat-o cu apel, solicitînd casarea hotărîrii primei instanțe, cu emiterea unei noi
hotărîri de admitere a acțiunii.
Prin decizia din 23 februarie 2011 a Curții de Apel Chișinău apelul depus de
Mihailovschii Victor a fost respins și menținută hotărârea primei instanțe.
La data de 26 mai 2011 recurentul Mihailovschi Victor a declarat recurs
împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor
judecătorești, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii.
Prin decizia din 10 august 2011 a Curții Supreme de Justiție recursul declarat de
Mihailovschi Victor a fost admis, casată decizia instanței de apel cu remiterea pricinii
spre rejudecare în ordine de apel în aceiași instanță.
Prin decizia din 15 martie 2012 a Curții de Apel Chișinău apelul declarat de
Mihailovschi Victor a fost admis, casată hotărîrea primei instanțe și emisă o nouă
hotărîre prin care s-a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de
Mihailovschi Victor, s-a dispus restabilirea lui Mihailovschi Victor în funcția anterior
deținută de aviator la ÎS Compania Aeriană „Air Moldova”, s-a încasat din contul
întreprinderii în beneficiul lui Mihailovschi Victor salariu mediu lunar pentru timpul
absenței forțate de la serviciu în mărime de 285 000 lei, iar în parte încasării
prejudiciului moral pretențiile date au fost respinse.
2
Nefiind de acord cu decizia pronunțată, la 16 martie 2013 și la 27 martie 2012 ÎS
Compania Aeriană „Air Moldova” a contestat-o cu recurs, solicitînd casarea deciziei
instanței de apel cu menținerea hotărîrii primei instanțe.
Prin decizia din 05 noiembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție recursul depus
de ÎS Compania Aeriană „Air Moldova” a fost admis, casată decizia instanței de apel,
cu restituirea pricinii pentru judecare la Curtea de Apel Chișinău de un alt complet de
judecată.
Rejudecînd cauza, prin decizia din 29 aprilie 2013 a Curții de Apel Chișinău a
fost respinsă cererea de chemare în judecată declarată de Mihailovschi Victor și s-a
menținut hotărîrea din 03.05.2010 a judecătoriei Botanica mun. Chișinău.
La data de 28 iunie 2013 Mihailovschi Victor a declarat recurs împotriva deciziei
instanței de apel, solicitînd casarea hotărîrilor judecătorești cu emiterea unei noi
hotărîri de admitere integrală a acțiunii.
Prin decizia din 16 octombrie 2013 a Curții Supreme de Justiție recursul declarat
de Mihailovschi Victor a fost admis, casată decizia instanței de apel, cu restituirea
pricinii spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători.
Prin decizia din 12 februarie 2014 a Curții de Apel Chișinău apelul declarat de
Mihailovschi Victor a fost respins și menținută hotărîrea primei instanțe.
Considerînd ilegală decizia instanței de apel, la 10 aprilie 2014 Mihailovschi
Victor a declarat recurs, solicitînd casarea hotărîrilor judecătorești, cu emiterea unei
noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii.
În motivarea recursului recurentul a invocat că, nu este de acord cu hotărîrile
instanțelor judecătorești pe care le consideră ilegale și pasibile de a fi casate.
Susține recurentul că, fiind demis în legătură cu reducerea statelor de personal,
necesită de a i se propune un alt loc de muncă, fapt ce nu sa întâmplat din cauza
ostilităților cu conducerea companiei. La fel, nu s-a ținut cont nici de angajarea
acestuia la alte funcții vacante la care era de acord să le ocupe, ce demonstrează cu
certitudine că au fost încălcate prevederile art. art. 88, 86 alin. (1) lit. b), c) și art. 183
Codul muncii.
Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele
pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele
considerente.
Verificînd motivele de casare invocate în recurs, Colegiul atestă că, recurentul
indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au apreciat
înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei. În viziunea recurentului,
instanțele au examinat superficial litigiul.
Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de
reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.
În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și
de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic
inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este
garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.
3
Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei
de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată
a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal
invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or,
recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei
în fapt.
Astfel, Colegiul constată că, argumentele invocate de către recurent nu pot
constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele
expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la
proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4).
Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie efectiv,
adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe cînd în
recursul declarat de Mihailovschi Victor, asemenea aspecte nu se regăsesc.
Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarant de Mihailovschi Victor ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 269-270,432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,
completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție,
d i s p u n e :
Recursul declarat de către Mihailovschi Victor se recunoaște inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele,judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii: Dumitru Mardari
Oleg Sternioală
4