1ra-488/18 — art.27, 186 alin.2 lit.d CP

Dosarul nr.1ra-488/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 martie 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan și Ion Guzun,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 02 noiembrie 2017, declarat

de către Chiriacoglo Stepan, în cauza penală în privința inculpatului

Ghiumiușliu Vitali .

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Ghiumiușliu Vitali a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.27, 186 alin.(2)

lit.d) Cod penal la 180 de ore muncă neremunerată în folosul comunității.

Corpurile delicte - 10 m3 de lemne, ferestrăul de benzină de model „Elefant

4500” și autoturismul de model „Gaz-5201”, cu n/î xx, în conformitate cu

prevederile art.106 alin.(2) lit.a), alin.(4) Cod penal au fost confiscate în beneficiul

statului, ca obiecte utilizate la comiterea infracțiunii.

procedură penală, a constatat că Ghiumiușliu Vitali, în perioada 25 martie 2017 - 27

martie 2017, intenționat, cu scopul sustragerii bunurilor altei persoane și anume, a

lemnelor, aflându-se în fîșia forestieră a blocului nr.125, cantoanele nr.2240 și nr.2242,

situate la marginea s.Chiriet-Lunga, r-nul Ceadîr- Lunga, a tăiat 50 de copaci de

„Salcîm alb”, cu volumul de 10 m3, cu prețul de 600 lei pe un 1 m3, în sumă totală de

6000 lei, prin ce a cauzat primăriei s.Chiriet-Lunga un prejudiciu material considerabil,

însă fapta infracțională săvârșită nu și-a produs efectul din cauze independente de

voința acestuia, deoarece a fost stopat de colaboratorii de poliție când transporta

bunurile sustrase cu automobilul de model „Gaz-5201”, cu n/î XX.

- procurorul, care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fi aplicată o pedeapsă sub

formă de 160 de ore muncă neremunerată în folosul comunității, deoarece instanța

aplicându-i pedeapsa, nu a ținut cont de prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură

penală și nu i-a redus 1/3 din pedeapsa aplicată, dar i-a stabilit pedeapsa minima

prevăzuta de sancțiunea normei penale de care a fost recunoscut vinovat;

- St.Chiriacoglo, care a invocat că prin hotărârea judecătorească i-au fost

prejudiciate interesele legitime, a solicitat repunerea în termen a apelului, casarea

1

parțială a sentinței în partea dispunerii confiscării automobilului „Gaz-5201” ca obiect

utilizat la comiterea infracțiunii, deoarece automobilul în cauză îi aparține cu drept de

proprietate si dânsul nu a cunoscut intențiile inculpatului în ce scop dânsul a utilizat

mijlocul de transport, astfel instanța urma să dispună încasarea contravaloarii bunului.

2017, apelul declarat de Chiriacoglo Stepan a fost repus în termen și respins, ca

nefondat.

Totodată, a fost admis apelul declarat de către procuror, casată sentința în partea

stabilirii pedepsei penale și pronunțată o nouă hotărâre în această parte, prin care lui

Ghiumiușliu Vitali în baza art.27, 186 alin.(2) lit.d) Cod penal, i-a fost aplicată

pedeapsa de 160 de ore muncă neremunerată în folosul comunității. În rest, dispozițiile

sentinței au fost menținute.

În motivarea soluției date instanța de apel a reținut că, sentința a fost contestată

doar în partea stabilirii pedepsei penale și confiscării speciale.

Cu referire la motivele apelului declarat de către procuror în partea stabilirii

pedepsei, instanța de apel a considerat că acestea sunt întemeiate, deoarece sancțiunea

art.186 alin.(2) lit.d) Cod penal, pentru săvârșirea căreia inculpatul a fost recunoscut

vinovat, prevede amendă în mărime de la 650 la 1350 unități convenționale sau muncă

neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau închisoare de până la 4

ani.

Inculpatului pentru fapta săvârșită, ținându-se cont că acesta și-a recunoscut vina

și a solicitat examinarea cauzei penale în baza art.3641 Cod de procedură penală, prima

instanță a considerat de a-i aplica o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității, însă stabilindu-i pedeapsa, nu a redus-o cu o treime din maximul și

din minimul prevăzut de sancțiune, de la 120 ore la 160 de ore muncă neremunerată în

folosul comunității.

Prin urmare, instanța de apel, reieșind din pricipiile de individualizare a

pedepsei prevăzute de art.61, 75, Cod penal, ținând cont și de faptul că inculpatul și-a

recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei penale în baza art.3641 Cod de

procedură penală, că infracțiunea săvârșită este mai puțin gravă, a conchis că pedeapsa

sub formă de 160 de ore muncă neremunerată în folosul comunității va fi una

echitabilă și conformă scopului pedepsei penale.

Cu referire la apelul declarat de către St.Chiriacoglo, care consideră că prin

hotărârea judecătorească i-au fost prejudiciate interese legitime, instanța de apel,

reieșind din actele cauzei și anume, din pașaportul tehnic al automobilului, a conchis

că St.Chiriacoglo nu este proprietar al automobilului de model „Gaz-5201”, cu n/î XX,

acesta fiind înregistrat ca proprietatea SA „Chiriet”.

Instanța de apel a considerat afirmația apelantului, precum că automobilul supus

confiscării îi aparține lui, ca una declarativă, iar certificatul eliberat de președintele

comisiei de evaluare V.Cara, prezentat de St.Chiriacoglo, ca neprobat, deoarece în

acest certificat lipsește data eliberării, datele întreprinderii și hotărârea comisiei

patrimoniale în baza căreia automobilul dat a fost transmis apelantului, precum și

semnătura membrilor comisiei. Astfel St.Chiriacoglo nu a adus probe certe, prin care

s-ar dovedi că dânsul este proprietarul automobilului supus confiscării speciale.

care, invocând că prin hotărârile judecătorești i-au fost prejudiciate interesele legitime,

solicită casarea parțială a acestora în partea dispunerii confiscării automobilului ca

2

obiect utilizat la comiterea infracțiunii, deoarece automobilul în cauză îi aparține cu

drept de proprietate și dânsul nu a cunoscut intențiile inculpatului intru a utiliza

mijlocul de transport, astfel instanțele urmau să dispună încasarea de la inculpat a

contravalorii bunului; - automobilul îi aparține cu drep de proprietate ce i-a revenit în

urma lichidării SA „Chiriet”, însă nu a reușit să-și înregistreze acest drept, deoarece

comisia de lichidare și-a întrerupt activitatea.

ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care a solicitat respingerea

recursului ca fiind neântemeiat, Colegiul penal concluzionează că recursul urmează a fi

respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond

ori de apel.

Conform art.401 alin.(1) pct.6) și art.421 Cod de procedură penală, orice

persoană poate declara apel și ulterior recurs numai în cazul în care printr-o măsură sau

printr-un act al instanței i-au fost prejudiciate interesele legitime.

Potrivit conținutului recursului, Colegiul penal constată că St.Chiriacoglo, având

calitatea de martor în cadrul procesului penal, și considerând că prin hotărârile

instanței de judecată, prin care s-a dispus confiscarea automobilului i s-a lezat interesul

personal, care nu poate fi dobândit în alt mod decât prin anularea acestora, deoarece

automobilul supus confiscării speciale îi apaține cu drept de proprietate, solicită

casarea hotărârilor judecătorești în partea confiscării, în temeiul art.106 Cod penal, a

automobilului „Gaz-5201”.

În acest sens se reține că, conform prevederilor art.106 Cod penal, confiscarea

specială constă în trecerea forțată și gratuită în proprietatea statului a bunurilor

destinate, utilizate sau rezultate din infracțiuni. Pentru a aplica confiscarea specială,

este necesar să se constate că făptuitorul: - a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală

indiferent dacă el a fost pedepsit penal sau absolvit de răspunderea penală în condițiile

legii; - a utilizat obiecte, lucruri pentru săvârșirea infracțiunii, care aparțin lui sau

complicilor la infracțiune; - a dobândit produse prin fapta penală săvârșită, realizând

latura obiectivă a infracțiunii.

Prin ordonanța de recunoaștere în calitate de corp delict și anexare la materialele

cauzei din 18.04.2017, a fost recunoscut ca corp delict autoturismul de model „Gaz -

5201”, cu n/î XX ( f.d.65, v.1), din care considerente atât prima instanță, cât și

instanța de apel, care a menținut soluția, corect au ajuns la concluzia privind aplicarea

confiscării speciale în contul statului a autoturismului menționat, ca obiect utilizat la

săvârșirea infracțiunii de sustragere.

Nu poate fi reținut argumentul recurentului, precum că instanțele

neântemeiat au confiscat automobilul ce nu-i aparține inculpatului, dar îi aparține

cu drept de proprietate lui, și în cazul dat, urma să fie dispusă spre confiscare

contravaloarea acestuia, deoarece instanțele, verificând agrumentul invocat, just au

constatat că, potrivit pașaportului tehnic al automobilului, acesta este înregistrat cu

drept de proprietate pe SA „Chiriet”, dar nu pe numele lui St.Chiriacoglo.

Lipsită de temei este si afimația recurentului, precum că bunul în cauză îi

aparține cu drept de proprietate ce i-a revenit în urma lichidării SA „Chiriet”, însă nu a

reușit să-și înregistreze acest drept, pe motiv că comisia de lichidare și-a întrerupt

activitatea, deoarece, în cazul dat, St.Chiriacoglo, considerând că este proprietar al

3

automobilului, din 2001 până la momentul săvârșirii infracțiunii de către inculpat -

martie 2017, nu a întreprins nicio acțiune pentru a-și redobândi dreptul printr-o

procedură civilă.

Totodată, Colegiul remarcă că recursul repetă textul apelului, argumentele

expuse de recurent fiind anterior invocate în apel, iar instanța de apel, examinându-le

în ansamblu, le-a dat o apreciere corespunzătoare, conform art.414 Cod de procedură

penală, pronunțându-se argumentat și detaliat asupra lor.

Subsecvent, Colegiul conchide că decizia instanței de apel cuprinde fondul

apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului în partea

confiscării speciale, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în

prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței de

apel fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod de

procedură penală.

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată,

Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii

judecătorești contestate.

Potrivit dispoziției art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Prin urmare, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal conchide că nu

există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de către St.Chiriacoglo,

care urmează a fi respins ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii contestate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil recursul ordinar declarat de Chiriacoglo Stepan,

împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 02 noiembrie 2017

în cauza penală în privința lui Ghiumiușliu Vitali, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 aprilie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

4