1re-50/2017 — art. 313 CPP

Prin încheierea judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 22 iunie 2017 s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de recuzare înaintată de către Zaicenco Tatiana tuturor judecătorilor judecătoriei Chișinău și Curții de Apel Chișinău, în cadrul examinării plângerii sale depuse împotriva acțiunilor organului de urmărire penală în baza art.313 Cod de procedură penală.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 18 septembrie 2017, au fost respinse ca neîntemeiate plângerile depuse de către Zaicenco Tatiana, în ordinea art.313 Cod de procedură penală.

În partea descriptivă a acesteia, prima instanță a constatat următoarele circumstanțe faptice, și anume că la 14.05.2017 în Registrul R-l de evidență a sesizărilor cu privire la infracțiuni a Inspectoratului de poliție Buiucani mun. Chișinău, a fost înregistrat procesul penal nr.1374 în baza plângerii lui Zaicenco Tatiana privind acțiunile presupus ilegale ale lui Onuț Vitali, Onofraș Alexandru, Belaia Iuliana și Șalari Oleg, manifestate prin dobândirea ilicită a automobilului de model „Peugeot- 106” cu n/î CWL 106. Prin ordonanța procurorului în procuratura Buiucani mun. Chișinău, Raileanu Dumitru din 10.06.2016, s-a dispus refuzul în pornirea urmăririi penale și clasarea procesului penal, din motivul că există o hotărâre neanulată de încetare a urmăririi penale pe aceleași acuzații. 1 Prin ordonanța procurorului, adjunct-interimar al procurorului sect. Buiucani mun. Chișinău, Popov Oleg din 01.09.2016, a fost respinsă plângerea lui Zaicenco Tatiana, ca fiind neîntemeiată. Prin ordonanța procurorului în procuratura Buiucani mun. Chișinău, Demciucin Igor din 08.07.2016, s-a dispus refuzul în pornirea urmăririi penale la plângerea lui Zaicenco Tatiana, pe faptul pretinselor acțiuni ilegale ale lui Onuț Vitalii, Onofraș Alexandru, Belaia Iuliana și Șalari Oleg, din motivul că există o hotărâre neanulată de neîncepere a urmăririi penale pe aceleași acuzații.

Nefiind de acord cu încheierile, petiționara Zaicenco Tatiana a declarat recurs, prin care a solicitat casarea acestora, recuzarea tuturor judecătorilor ai Curții de Apel Chișinău, cu strămutarea cauzei la Curtea de Apel Bălți și anularea încheierilor din 22.06.2017 și 18.09.2017, conexarea într-o singură procedură a prezentei cauze cu o altă cauză care se află în procedura judecătoriei Chișinău sediul Râșcani. A mai solicitat petiționara de a suspenda examinarea cauzei și a expedia materialele procurorului pentru începerea urmăririi penale, afirmând că instanțele de judecată nu au examinat cauza obiectiv și sub toate aspectele.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Conform prevederilor art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art.401 alin.(1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. În corespundere cu prevederile art.455 alin.(2) pct.7) Cod de procedură penală cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art.453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate. Prin trimitere la dispoziția art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, Colegiul penal remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. 2 În contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că, în ordinea recursului în anulare, potrivit modificărilor din Codul de procedură penală din 27 octombrie 2012, poate fi atacată doar sentința, legalitatea căreia a fost verificată pe căile ordinare de atac – în apel și în recurs și a devenit irevocabilă. Astfel, încheierile judecătorești, prin care s-au soluționat alte chestiuni decât vinovăția persoanei au numai un dublu grad de jurisdicție, prima instanță și instanța de recurs, cale de atac, prevăzută de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se permite nici o derogare. Prin urmare, raportând prevederile legale menționate supra la speța dată, Colegiul penal constată că petiționara contestă încheieri ale primei instanțe prin care s- a soluționat plângerea acesteia înaintată în baza art.313 Cod de procedură penală, pe parcurs fiind examinată și respinsă cererea de recuzare înaintată de către ultima, iar astfel de hotărâri nu sânt susceptibile de a fi atacate în ordinea recursului în anulare, deoarece nu cad sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție. Mai mult, prevederile art.art.35 alin.(3) și 34 alin.(3) Cod de procedură penală, stipulează expres că încheierea instanței asupra recuzării poate fi atacată odată cu fondul cauzei, invocând după caz în cererea de apel sau de recurs argumentele cererii de recuzare. Reieșind dispozițiile legale expuse mai sus, raportând-le la speța dată rezultă că, încheierile judecătorului de instrucție, nu cad sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul în anulare declarat împotriva încheierilor judecătorului de instrucție este inadmisibil, deoarece asemenea hotărâri nu sânt susceptibile de a mai fi atacate cu recurs în anulare. Referitor la cererea de strămutare, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră că aceasta urmează a fi respinsă, iar în vederea acestei statuări se menționează că potrivit art.46 alin.(1) Cod de procedură penală, Curtea Supremă de Justiție strămută judecarea unei cauze penale de la instanța competentă la o altă instanță egală în grad numai în cazul în care prin aceasta se poate obține soluționarea ei obiectivă, rapidă, completă și se asigură desfășurarea normală a procesului. Totodată, din materialele cauzei se reține că, petiționara invocă argumente privind imparțialitatea judecătorilor din cadrul Judecătoriei Chișinău și Curții de Apel Chișinău, și examinarea neobiectivă și imparțială a cauzei menționate de către aceștia, însă astfel de temeiuri nu sânt prevăzute la art.46 Cod de procedură penală. Așadar, având ca reper prevederile art.455 alin.(2) pct.7), art. 453 Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către petiționara Zaicenco Tatiana, întrucât acesta nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală. 3

În temeiul art.456, 432 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de petiționara Zaicenco Tatiana împotriva încheierilor judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 22 iunie 2017 și 18 septembrie 2017, deoarece nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art.455 Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 18 aprilie 2018. Președinte Toma Nadejda Judecători Țurcan Anatolie Judecător Cobzac Elena 4