1ra-463/2018 — art. 151 al. 1 CP

1ra-463/2018 — art. 151 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-463/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de

avocatul Sanduleac Diana în numele inculpatului Caraman Alexandru și de ultimul,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03

noiembrie 2017, în cauza penală, în privința lui

Caraman Alexandru XXX, născut la XXX,

originar din XXX și domiciliat în XXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 20.02.2013 pînă la 20.08.2013;

Instanța de apel de la 17.09.2013 pînă la 16.11.2015;

Instanța de recurs de la 02.02.2016 pînă la 24.05.2016;

Instanța de apel de la 13.07.2016 pînă la 03.11.2017;

Instanța de recurs de la 29.01.2018 pînă la 07.03.2018.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Caraman a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal,

la 8 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

A fost admisă acțiunea civilă, fiind dispusă încasarea din contul inculpatului

Alexandru Caraman în beneficiul părții vătămate Alexandru Jovmir suma de 5000 lei,

cu titlu de prejudiciu material.

Caraman la 22 mai 2003, aproximativ la ora 22:30, aflîndu-se pe teritoriul școlii nr. 1,

reorganizată în liceul teoretic, amplasată pe adresa s. Cotiujenii Mari, r-nul

Șoldănești, fiind în stare de ebrietate și în relații ostile cu Alexandru Jovmir, cu

scopul de a-i cauza ultimului leziuni corporale grave, intenționat i-a aplicat o lovitură

cu un obiect ascuțit tăietor în regiunea organelor de importanță vitală - torace,

cauzîndu-i astfel vătămări corporale grave.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare deoarece

nu se consideră vinovat de săvîrșirea infracțiunii incriminate.

Consideră cauza penală intentată în privința sa, ca fiind falsificată începînd cu

actul de punere sub învinuire, or el la 23 mai 2003 nu avea posibilitate să semneze în

actul de învinuire.

În anul 2003 a avut un conflict cu frații Jovmir și A. Gherea în cadrul cărui a

fost maltratat și lăsat fără cunoștință în mijlocul satului și pe faptul dat a depus o

plîngere la poliție, dar careva măsuri nu au fost întreprinse, fiind nevoit să plece peste

hotarele țării împreună cu familia. A revenit acasă pentru a vinde pămîntul lăsat ca

moștenire, dar a fost dus în eroare, fiindu-i luați banii, despre care fapt a sesizat

1

poliția, dar și aici fără careva rezultat. De asemenea, pe faptul maltratării sale de către

frații Jovmir și A. Gherea și încă o persoană necunoscută, a depus cerere și la

procuratura generală, indicînd că la fel nu a avut careva rezultate.

Referitor la infracțiunea incriminată în temeiul art. 151 alin. (1) Cod penal, se

consideră nevinovat, menționînd, că probele prezentate de către procuror în

susținerea învinuirii nu sunt veridice, în prima instanță nefiind prezenți martorii cheie

și cele declarate în judecată sunt doar din auzite, iar declarațiile martorilor prezenți nu

corespund realității. La fel a menționat în apel, că toți participanții la proces s-au

folosit de starea familială precară.

De asemenea a menționat că toate declarațiile au fost falsificate, în apelul

declarat a atras atenția că nu este de acord cu apărarea sa efectuată de avocatul V.

Furdui, a mai indicat că au fost falsificate toate semnăturile martorilor care au fost

audiați.

Inculpatul a susținut în apel, că toate cele menționate sura au fost făcute pentru a

ascunde adevărații infractori, solicitînd să fie luate toate măsurile legale pentru

stabilirea persoanelor care l-au maltratat.

3.1. La 16 octombrie 2013, a depus un apel suplimentar în care, la fel și-a

exprimat dezacordul cu sentința, care, în opinia acestuia a fost emisă cu un șir de

încălcări procesuale, încălcări ale drepturilor omului consfințite în Constituția R.

Moldova.

A solicitat audierea specialistului de la spitalul din or. Florești care, a întocmit

actul de expertiză.

La fel, a solicitat audierea martorilor care indică la faptul că anume dînsul a fost

maltratat de către partea vătămată A. Jovmir, aceștia fiind: V. Manea, Gr. Silivestru,

C. Tolstenco.

De asemenea, a solicitat audierea persoanelor care ar putea confirma că în

perioada în care i se incriminează săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1)

Cod penal, se afla peste hotarele R. Moldova, și anume: E. Ceban, V. Ceban, M.

Ceban, Gh. Botezatu și M. Buzatu.

A mai solicitat și audierea persoanei pe nume Odagiu care în anul 2003, a lucrat

în calitate de inspector de sector în s. Cotiujenii Mari, r-nul Șoldănești, căruia a depus

plîngerea în privința celor care l-au maltratat.

A solicitat achitarea sa de sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

art. 151 alin. (1) Cod penal.

au fost respinse ca nefondate apelurile inculpatului, cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1. La adoptarea soluției, instanța de apel a statuat că, prima instanță a

administrat prezentate de către organul de urmărire penală și le-a verificate în ședința

de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-

a dat o apreciere justă în sensul art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu

privire la condamnarea inculpatului Alexandru Caraman în baza art. 151 alin. (1) Cod

penal, la 8 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

În acest sens, instanța de apel a conchis, că vinovăția inculpatului Alexandru

Caraman în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, întru-totul s-a confirmat prin:

declarațiile părții vătămate A. Jovmir; martorilor V. Isacova, M. Jovmir, I. Jovmir, C.

2

Jovmir; concluzia de expertiză medico-legală din 04 iunie 2003, raport de expertiză

medico-legală nr. 40 din 04 iunie 2003.

Astfel, referindu-se la doctrina juridică, instanța de apel a menționat, că obiectul

juridic special al infracțiunii incriminate lui A. Caraman îl constituie relațiile sociale

cu privire la dreptul persoanei la viață, integritatea corporală ori sănătate, valori la

care inculpatul a atentat în privința părții vătămate A. Jovmir, mai mult, prin

vătămare corporală se înțelege prejudiciul cauzat sănătății prin dereglarea integrității

anatomice a organelor și țesuturilor sau funcțiilor acestora provocate de acțiunea

diferiților agenți externi: mecanici, fizici, biologici, psihici, elemente, existența cărora

se confirmă prin materialele cauzei administrate în instanța de fond și cercetate

suplimentar în instanța de apel.

Latura subiectivă a infracțiunii incriminate lui A. Caraman, se realizează prin

vinovăție sub formă de intenție indirectă, ceea ce rezultă din declarațiile părții

vătămate A. Jovmir, precum și a martorilor audiați în cadrul cercetării judecătorești.

Reieșind din probele cercetate, instanța de apel a considerat corectă constatarea

primei instanțe că acțiunile inculpatului A. Caraman, din cadrul conflictului acestuia

cu partea vătămată A. Jovmir și-au produs efectul, astfel ultimului fiindu-i cauzate

leziuni corporale grave.

Afirmațiile apelantului referitor la faptul, că de către organul de urmărire penală

nu au fost colectate toate probele, inclusiv și cele care îl dezvinovățesc, precum și

aceea că toate actele din dosar au fost falsificate, instanța de apel le-a considerat

declarative și nefondate, deoarece sunt combătute prin întreg ansamblul probant

prezentat de către acuzare pe parcursul procesului, mai mult instanța de apel a

apreciat respectivele afirmații drept o încercare a inculpatului de a evita răspunderea

penală pentru faptele săvîrșite, ori, la materialele cauzei nu este careva plîngere a

inculpatului adresată organelor competente împotriva actelor ilegale a organului de

urmărire penală sau procuratură.

În afară de aceasta, în pofida faptului, că inculpatul A. Caraman nu este de acord

cu învinuirea înaintată și actele din dosar, instanța de apel a enunțat, că totuși la (f.d.

145, vol. I), procesul-verbal de prezentare a materialelor urmăririi penale din 14

februarie 2013, este semnat de către ultimul în prezența apărătorului V. Furdui fiind

indicat, că „cu materialele cauzei penale au luat cunoștință și careva demersuri nu

sunt”, mai mult, inculpatul și apărătorul său V. Furdui au semnat de asemenea și

recipisa de primire a copiei rechizitoriului (f.d. 155, vol. I).

Totodată, instanța de apel nu a putut reține poziția inculpatului A. Caraman

potrivit căreia acesta a indicat precum că nu este vinovat, solicitînd achitarea, ori,

vinovăția ultimului a fost pe deplin dovedită prin probele administrate în prima

instanță și cercetate suplimentar de către instanța de apel, fiind apreciată poziția

inculpatului ca o metodă de apărare.

La fel, cu referire la solicitarea inculpatului de a fi audiați mai mulți martori, din

motiv că nu este de acord cu declarațiile acestora, instanța de apel a menționat că a

acordat posibilitate apărării să asigure prezența martorilor solicitați, totodată

întreprinzînd măsuri în vederea audierii martorilor solicitați de inculpat și în acest

context, instanța de apel a specificat, că martorii vizați au fost audiați în prima

instanță, fiind preîntîmpinați de răspundere penală conform art. 312 Cod penal și

declarațiile acestor martori nu trezesc dubii în sensul veridicității.

În ce privesc declarațiile martorilor M. Buzatu, Gh. Buzatu în sensul că

inculpatul la data săvîrșirii infracțiunii nu se afla pe teritoriul țării, instanța de apel le-

3

a apreciat critic, deoarece prima este concubina inculpatului, iar al doilea martor este

cumătrul inculpatului, astfel avînd un interes în speță, mai mult, la dosar nu sunt

prezentate careva acte confirmative în susținerea poziției date.

La compartimentul individualizării pedepsei, instanța de apel a relevat, că prima

instanță a ținut cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal, și anume de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, motivul acesteia, persoana celui vinovat care anterior

a fost condamnat de două ori pentru acte de huliganism și jaf, fiindu-i în ambele

cazuri aplicată pedeapsa închisorii, la locul de trai se caracterizează pozitiv.

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs

ordinar decizia instanței de apel, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, deoarece fapta nu a fost săvîrșită de

inculpat. Apărarea a invocat dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor

menționînd, că instanța de apel incorect nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, admițînd o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Astfel, instanța de apel a menținut greșit soluția primei instanțe de condamnare a

lui A. Caraman, punînd la bază declarațiile incerte ale părții vătămate A. Jovmir,

precum și a rudelor acestuia (M. Jovmir, I. Jovmir și C. Jovmir), care nu au fost de

fapt martori oculari ai infracțiunii săvîrșite la 22 mai 2003, încălcînd astfel

prevederile art. art. 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală.

La fel, în opinia apărării instanța de apel greșit a făcut trimitere și la depozițiile

martorilor E. Ursachi, C. Cernei și V. Isacova, deoarece aceste probe nu confirmă

vinovăția lui A. Caraman din motiv, că acești martori doar au confirmat că

declarațiile copiilor minori O. Craveț și M. Rusu au fost falsificate, că minorii au fost

audiați fără participarea pedagogului și respectiv reprezentantului legal, mai mult, în

prima instanță martorii oculari, minorii O. Craveț și M. Rusu, nu au fost audiați, deși

s-a solicitat, ori, în cadrul examinării cauzei nu a fost confirmat nici faptul precum că

acestea au fost audiate în procesul urmăririi penale și că semnăturile din procesele-

verbale de audiere a acestora, le aparțin.

Totodată, apărarea a indicat, că din declarațiile martorului V. Isacova, care a fost

preîntîmpinată în baza art. 312 Cod penal, rezultă, că inculpatul nu se afla în țară la

22 mai 2003, respectiv referirea instanței de apel la această probă, precum că

confirmă vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate este neîntemeiată.

În opinia apărării, declarațiile părții vătămate în speță sunt contradictorii,

deoarece contravin procesului-verbal de audiere a părții vătămate din 25 martie 2003

(f.d. 72, vol. I), ori, partea vătămată nu cunoștea făptuitorul, iar versiunea despre A.

Caraman a apărut mai tîrziu, mai mult, apărarea avînd în vedere divergențele vizate

supra a insistat în cadrul ședințelor de judecată a instanței de apel, audierea părții

vătămate, fapt la care instanța de apel nu a purces, concluzionînd greșit ca fiind

veridice declarațiile acestuia, fiind date sub jurămînt.

În același timp, instanța de apel a supus criticii declarațiile martorilor M. Buzatu

și Gh. Buzatu, care de asemenea sub jurămînt au declarat, că inculpatul A. Caraman

cu familia au plecat din țară și nu era în ziua săvîrșirii infracțiunii în țară.

Referitor la starea de ebrietate în ziua săvîrșirii infracțiunii, apărarea la fel a

invocat, că careva probe în sensul dat nu există la dosar, deși prima instanță a

constatat acest fapt.

Apărarea mai indică și la încălcările organului de urmărire penală, și anume s-a

referit la procesul-verbal de examinare la fața locului, care a fost efectuat în anul

4

2009, iar prima instanță nu a indicat cînd s-a efectuat această acțiune procesuală, mai

mult, majoritatea acțiunilor procesuale s-au efectuat în perioada anilor 2009-2010.

Tot aici, apărarea a adăugat, că organul de urmărire penală și instanțele de fond

nu au ținut cont de faptul, că A. Caraman singur s-a prezentat la organele statului pînă

la reținere.

În continuare, apărarea și-a expus punctul de vedere și în privința probelor care

au fost reținute de către instanțele de fond întru probarea vinovăției inculpatului A.

Caraman, și anume: raportul adresat șefului IP Florești(f.d. 53, vol. I), în care pe lîngă

faptul că data săvîrșirii infracțiunii contravine datei indicate în învinuire, se constată

că plaga din partea abdomenului a fost aplicată de către un vecin necunoscut;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie (f.d. 63, vol. I), cu

participarea martorului O. Craveț, care nu a fost audiată în cadrul instanțelor de fond;

procesele-verbale de informare despre terminarea urmăririi penale și de prezentare a

materialelor cauzei inculpatului și apărătorului (f.d. 142-143, 145-156, vol. I), în care

inculpatul a refuzat să semneze, ori, instanța de apel greșit constată semnarea actelor

vizate supra de către inculpat.

La compartimentul individualizării pedepsei, apărarea și-a exprimat dezacordul

cu aplicarea de către instanțele de fond a pedepsei inculpatului A. Caraman, invocînd

în acest sens, că deși infracțiunea imputată a fost săvîrșită la 22 mai 2003, pînă la

intrarea în vigoare a noului Cod penal al R. Moldova din 12 iunie 2003, prima

instanță la individualizarea pedepsei a aplicat ilegal prevederile art. art. 34, 72 alin.

(4), 82 Cod penal, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, mai mult, instanțele

de fond au neglijat faptul că inculpatul are la întreținere 3 copii minori, se

caracterizează pozitiv și este invalid.

În ce privește latura civilă, apărarea a menționat, că încasarea din contul

inculpatului în beneficiul părții vătămate A. Jovmir a sumei de 5000 lei, este

neîntemeiată, ori, încasarea acestei sume a fost dispusă fără înaintarea în cauză a

acțiunii civile, fără probe, fără motivare în descriptivul sentinței, fără indicarea tipului

prejudiciului.

5.1. Inculpatul Alexandru Caraman, fără a invoca vreun temei concret prevăzut

la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia

instanței de apel, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărîri de achitare, invocînd dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor.

Astfel, recurentul a menționat, că pentru a nu fi reținut acesta urma să achite o

sumă de bani, fapt despre care a anunțat organele de drept, însă acestea din urmă nu

au reacționat nici într-un fel, iar după plîngerile adresate în sensul dat, dosarul penal

în privința lui A. Caraman a început să fie falsificat, fiindu-i încălcat dreptul la

apărare, mai mult, la cererile ultimului să fie audiați anumiți martori, sau să fie făcută

confruntarea între inculpat și anumiți martori primea refuz din partea organului de

urmărire penală, la fel, i-a fost refuzată și înmînarea rechizitoriului întocmit în

privința sa, or, pînă a fi transmis în instanța de judecată rechizitoriul avea 95 file, iar

în instanță deja 155 file.

Inculpatul susține, că dosarul penal este fabricat, deoarece procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie, de către martorul cheie O. Craveț, este

schimbat, or, fotografiile după care martorul trebuie să recunoască persoana sunt

lipite recent în anul 2013.

În cadrul cercetării judecătorești, recurentul specifică, că la fel i-a fost încălcat

dreptul la apărare prin faptul, că nu a avut posibilitatea să prezinte probe în susținerea

5

apărării, precum și să solicite audierea martorilor cărora să le pună întrebări, și

anume: M. Buzatu, G. Botezatu, E. Ceban, V. Ceban, M. Ceban, V. Manea, G.

Silivestru, M. Silivestru care în viziunea recurentului ar putea confirma locul aflării

inculpatului în momentul săvîrșirii infracțiunii precum și starea în care acesta se afla.

În același context, recurentul mai invocă și faptul, că în ședințele de judecată a

primei instanțe, nu erau prezenți martorii oculari M. Rusu și O. Craveț, cu

reprezentantul legal al acesteia M. Craveț, fiind prezent doar reprezentantul legal G.

Rusu, care a declarat în instanță, că semnătura din procesul-verbal de audiere a fiicei

sale, nu-i aparține și nu a asistat la audierea fiicei sale în cadrul urmăririi penale,

declarații asemănătoare a depus și directorul liceului teoretic nr. 1, amplasat pe adresa

s. Cotiujenii Mari, r-nul Șoldănești, V. Lazăr și martorii: V. Isacova, C. Cernei.

În rest, condamnarea lui A. Caraman a fost fondată pe declarațiile contradictorii

ale părții vătămate A. Jovmir și ale rudelor acestuia: M. Jovmir, I. Jovmir și C.

Jovmir, mai mult martorii C. Jovmir și E. Ursachi au depus declarații sub dictarea

procurorului.

La fel, recurentul indică, că în descriptivul sentinței nu au fost incluse

declarațiile martorilor G. Rusu și V. Lazăr, declarațiile unor martori sunt denaturate și

nu corespund adevărului, iar declarațiile martorilor acuzării sunt integral denaturate și

nu corespund declarațiilor fixate în procesul-verbal de audiere din prima instanță.

În opinia recurentului, falsificat este și raportul de expertiză medico-legală nr.

40/D, deoarece se combate prin constatările din fișa medicală a bolnavului (părții

vătămate).

Totodată, recurentul a menționat, că la sfîrșitul cercetării judecătorești, a fost

lipsit de dreptul său la ultimul cuvînt, fiind încălcată publicitatea și solemnitatea

ședinței de judecată.

Referitor la examinarea apelului, recurentul a invocat, că instanța de apel

neîntemeiat i-a respins cererile privind interpelarea de la organele competente a

informației privind locul aflării lui la data săvîrșirii infracțiunii, precum și dispunerea

unei expertize privind confirmarea semnăturilor celor 4 martori: V. Isacova, G. Rusu,

V. Lazăr și C. Cernei despre care se susține că au depus declarații la faza de urmărire

penală.

Recurentul susține, că ședința de judecată a instanței de apel a fost neîntemeiat

tergiversată, timp de 2 ani 2 luni fiind refuzat în prezentarea probelor și audierea

tuturor martorilor solicitați, care în viziunea recurentului puteau confirma nevinovăția

sa în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, mai mult,

inculpatul consideră, că pe tot parcursul examinării cauzei, a fost deținut ilegal, cu

încălcarea prevederilor art. 186 Cod de procedură penală.

Pe tot parcursul judecării cauzei în instanța de apel, au fost audiați doar 2

martori (M. Buzatu și G. Botezat) din cei 18 solicitați de inculpat, cererea privind

audierea restului martorilor inclusiv și cei ai acuzării fiind respinsă de instanța de

apel, mai mult, cei doi martori au fost audiați doar în instanța de apel, or, referirea în

decizia contestată precum că acești martori au fost audiați și în prima instanță, este

greșită.

La fel ca și în prima instanță, apărarea a facilitat judecarea cauzei respective în

favoarea părții vătămate, care în opinia recurentului și se face vinovat de

condamnarea sa.

Consideră recurentul, că decizia instanței de apel este ilegală, deoarece în

descriptivul acesteia neîntemeiat se ține cont de antecedentele penale ale inculpatului,

6

care de fapt sunt stinse în temeiul art. 111 alin. (1) lit. b) Cod penal, liberat de

răspundere penală, potrivit actului de amnistie, fără ca să fie luat în considerație

faptul că este invalid, mai mult, constatarea în decizia instanței de apel despre faptul

că acesta a achitat părții vătămate prejudiciul material și că este de acord cu

materialele cauzei penale, la fel nu este adevărată.

Instanța de apel, menținînd sentința de condamnare a pus la baza deciziei sale

declarațiile parțiale ale inculpatului și a examinat doar 2 apeluri suplimentare din cele

10 depuse de inculpat.

Martorul M. Buzatu a depus declarații absolut diferite decît cele indicate în

decizia instanței de apel, iar martorii O. Craveț și G. Rusu nu au fost audiați în

instanța de apel.

Inculpatul mai menționează că nu a semnat procesul-verbal de informare despre

terminarea urmăririi penale și de prezentare a materialelor cauzei inculpatului și

apărătorului.

Instanța de apel a pus la baza deciziei declarațiile martorului G. Buzatu, însă în

cauză dată, martor cu așa nume și prenume nu există.

2016, au fost admise recursurile ordinare, declarate de avocatul Vladimir Darii în

numele inculpatului și de inculpatul Alexandru Caraman, casată decizia instanței de

apel, în cauza penală privindu-l pe Caraman Alexandru XXX și dispusă rejudecarea

cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

6.1. Pentru a se pronunța, instanța de recurs a menționat că, inculpatul prin

demersul admis la 24 decembrie 2013 (f.d. 38, vol. II), a solicitat ca interesele

acestuia, să fie apărate de către avocatul din oficiu, V. Darii, iar prin cererea

avocatului V. Darii din 13 noiembrie 2015 (f.d. 25, vol. III), apărătorul inculpatului a

solicitat amînarea ședinței de judecată fixată pentru 16 noiembrie 2015, sau

examinarea cauzei în lipsa acestuia, invocînd că examinare a cauzei se află la etapa

ultimului cuvînt al inculpatului.

Din procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel din 16 noiembrie

2015 (f.d. 39 verso, vol. III), rezultă, că procurorul a pledat pentru admiterea

demersului apărării, dat fiind faptul că inculpatul a fost de acord cu examinarea

cauzei în lipsa apărătorului V. Darii, fapt confirmat prin cererea inculpatul A.

Caraman din 16 noiembrie 2015 (f.d. 26, vol. III).

Astfel, instanța de apel, înainte de încheierea dezbaterilor judiciare, greșit a

oferit inculpatului A. Caraman posibilitatea să-și exprime liber și public opinia în

legătură cu fapta reținută, vinovăția sa și întregul fond al cauzei (ultimul cuvînt) în

lipsa apărătorului V. Darii, ori, ultimul cuvînt al inculpatului, este o fază importantă a

procesului penal, care reprezintă un factor de contrabalansare al dezechilibrului

evident existent între inculpat și funcția acuzării. Ori, chiar dacă instanța de apel a

ajuns la concluzia judecării cauzei în lipsa apărătorului V. Darii, ultima urma să se

conducă după rigorile stipulate în art. 71 alin. (2) Cod de procedură penală, care

prevăd că, renunțarea la apărător poate fi acceptată de către instanță numai în cazul în

care ea este înaintată de către inculpat în mod benevol, din proprie inițiativă, în

prezența avocatului.

Astfel, cauza penală în privința lui A. Caraman, nu a fost judecată în strictă

conformitate cu prevederile legii procesuale penale și, în acest sens a fost încălcat

dreptul inculpatului la apărare, mai mult, potrivit aceluiași proces-verbal al ședinței

de judecată a instanței de apel din 16 noiembrie 2015 (f.d. 39 verso, vol. III), rezultă

7

și faptul, că instanța de apel anexînd la materialele cauzei cererea propriu-zisă a

inculpatului privind acordul acestuia la examinarea cauzei în lipsa apărătorului, a

omis să dispună prin încheiere continuarea cauzei în lipsa avocatului.

Totodată, instanța de apel, a admis demersurile apărării privind citarea și

audierea martorilor C. Cioban, M. Cioban, Gh. Botezatu, V. Manea, Gr. Silivestru,

precum și a părții vătămate A. Jovmir (f.d. 58-59, vol. II), O. Craveț, M. Rusu, I.

Jovmir, C. Jovmir, M. Jovmir, E. Ursachi, E. Ceban, M. Buzatu, Gh. Botezatu și a

părții vătămate A. Jovmir (f.d. 170-172, vol. II), ca în final să fie respins demersul

apărării, cu același conținut (f.d. 242 verso, vol. II), fără a motiva hotărîrea adoptată.

a fost respins ca nefondat apelul inculpatului, cu menținerea sentinței primei instanțe.

7.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, sentința primei

instanțe este legală, motivată și întemeiată, fiind bazată pe circumstanțele de fapt

stabilite în baza examinării în ședința de judecată a probelor prezentate de părți și pe

prevederile legale, ori instanța de fond a respectat normele procesual-penale și

normele penale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală.

De asemenea, instanța de judecată a ținut cont, la stabilirea categoriei și a

măsurii de pedeapsă inculpatului Caraman Alexandru, de toate circumstanțele reale și

personale privind individualizarea pedepsei, aplicîndu-i o pedeapsă corectă,

echitabilă și legală.

Soluția instanței de fond se bazează pe declarațiile inculpatului Caraman

Alexandru, care n-a recunoscut vina, declarații care au fost apreciate critic în raport

cu probele cercetate, declarațiile părții vătămate Jovmir Alexandru, care a

confirmat, că la începutul anului 2003 a avut un conflict cu Caraman Alexandru, iar

la 22 mai 2003, în jurul orei 23:00, în s.Cotiujenii Mari, în ograda școlii, acesta l-a

lovit eu un cuțit în burtă și a simțit dureri acute, după care a fost transportat la spital,

raportul de expertiză nr. 49d din 04.06.2003, potrivit căruia la Jovmir Alexandru

se constată plagă înțepat-tăiată, penetrantă a cavității abdominale, cu lezarea

stomacului, care a survenit înurma unei lovituri cu un corp ascuțit-înțepător, probabil

cu cuțitul și se califică ca leziuni corporale grave,periculoase pentru viață,

declarațiile martorei Jovmir Marin, care a confirmat, că la 22 mai 2003 de la fiica

Dracenco Tatiana a aflat că feciorul ei Jovmir Alexandru a fost lovit în burtă cu

cuțitul de Caraman Alexandru, iar cînd a plecat la fața locului l-a văzut pe fecior,

fiind chemată ambulatnța, acesta a fost transporta fără cunoștință la spital, unde a fost

operat, declarațiile martorului Jovmir Constantin, care a confirmat, că la 22 mai

2003 a fost informat de niște fete, că fratele său Jovmir Alexandru a fost lovit cu

cuțitul de Caraman Alexandru, iar cînd a plecat l-a fața locului faptele sau adeverit,

după ce l-au transportat în centrul satului, unde a fost preluat de ambulanță și dus la

spital, declarațiile martorului Jovmir Ion, care a confirmat, că cu Caraman

Alexandru sînt în relații rele, deoarece au avut un conflict, în care a fost implicat și

fratele său Alexandru Jovmir și declarațiile martorului Isacova Valentina, care a

confirmat că în luna aprilie 2003 fratele ei Caraman Alexandru a avut un conflict cu

Jovmir Alexandru, probe pe care instanța de fond le-a cercetat în ședința de judecată

cu participarea părților, apreciindu-le că coroborează reciproc, considerîndu-le

consecutive și veridice.

8

Vinovăția lui Caraman Alexandru s-a confirmat și prin probele verbale și scrise

cercetate in instanța de fond, suplimentar în ordine de apel, prezentate de părți și care

se regăsesc la materialele cauzei penale.

Partea vătămată Jovmir Alexandru a fost audiată în instanța de fond sub jurămînt

și cu preîntâmpinarea pe art. 312, 313 Cod penal, cu oferirea posibilității inculpatului

și apărătorului său să-i pună întrebări. Deși partea vătămată a lipsit de la judecarea

cauzei în ordine de apel, declarațiile acesteia date instanței de fond au fost date citirii

și cercetate suplimentar în ședința de judecată.

În declarațiile sale, partea vătămată Jovmir Alexandru a indicat cert, că pe data

de 22.05.2003, la orele orele 23:30, în satul Cotiujenii Mari raionul Șoldănești, pe

teritoriul școlii nr. 1, în timp ce le petrecea acasă pe Craveț Olga și Rusu Mariana, a

fost ajuns din urmă și lovit cu cuțitul de Caraman Alexandru recunoseîndu-1 ulterior

pe acesta și după fotografie.

Despre acest fapt au menționat și martorii Craveț Olga și Rusu Mariana,

declarațiile cărora au fost cercetate în ședința instanței de apel la prezentarea probelor

scrise.

Și rudele lui Jovmir Alexandru, printre care Jovmir Maria, Jovmir Constantin,

precum și martorii Cernei Constantin și Ursachi Eleonora au confirmat transportarea

la spital a lui Jovmir Alexandru imediat după producerea evenimentului.

Rezultatul loviturii cu cuțitul a fost confirmat și de medicul legist, depistînd

plaga tîiat-înțepată la Jovmir Alexandru.

Toate aceste probe coroborează între ele, formează realitatea obiectivă pe caz și

nu trezesc nici un dubiu rezonabil de neîncredere, așa cum sunt consecutive, după

cum sau desfășurat evenimentele faptei, fiind apreciate de instanța de apel ca fiind

veridice, corespunzând tuturor criteriilor de calitate și valabilitate a probelor.

Astfel, s-a realizat obiectul juridic special al infracțiunii incriminate lui Caraman

Alexandru, ce constituie relațiile sociale cu privire la dreptul persoanei la viață,

integritatea corporală și sănătate, valori la care inculpatul a atentat în privința părții

vătămate Jovmir Alexandru, stabilite prin declarațiile acestuia, martorilor și a

concluziilor expertului medico-legal.

De asemenea s-a stabilit și prejudiciul cauzat sănătății lui Jovmir Alexandru prin

dereglarea integrității anatomice a organelor, țesuturilor și funcțiilor acestora de

factorii externi generați de inculpat prin aplicarea loviturii cu cuțitul.

S-a realizat și vinovăția sub formă de intenție directă de cauzare a vătămărilor

corporale grave lui Jovmir Alexandru.

Din probele administrate, instanța de fond corect a stabilit, că motivul acestei

infracțiuni a fost determinat de un conflict anterior, care a avut loc între frații Jovmir,

inclusiv și Alexandru și Caraman Alexandru, iar scopul fiind de răzbunare.

Mecanismul de apariție a vătămărilor corporale descris de partea vătămată Jovmir

Alexandru coincide cu cel stabilit de medicul legist.

Drept rezultat, instanța de fond în baza probelor administrate pe caz, corect a

concluzionat ca fiind dovedită vinovăția inculpatului Caraman Alexandru în cauzarea

vătămărilor corporale grave lui Jovmir Alexandru, acțiunile lui corect fiind încadrate

la art. 151 alin.(1) Cod penal, just fiind aplicată și pedeapsa penală.

Corect s-a ajuns la concluzia, că corectarea și reeducarea lui Caraman

Alexandru, precum și atingerea celorlalte scopuri ale pedepsei, v-a fi posibil doar prin

aplicarea pedepsei date de închisoare, cu executarea reală în penitenciar închis, fiind

respectate prevederile art. 2, 7, 61 alin.(2), 75, 76, 78 Cod penal.

9

Pedeapsa aplicată inculpatului Caraman Alexandru de instanța de fond este una

legală, întemeiată, motivată și echitabilă, fiind ținut cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al faptei - că este infracțiune gravă, de motivul infracțiunii săvîrșite -

neînțelegerile apărute cu partea vătămată din cauza unui conflict anterior și relațiile

ostile, de scopul infracțiunii săvîrșite - răzbunarea cu aplicarea violenței, de

personalitatea celui vinovat - prezența unei familii cu copii minori la întreținere,

prezența anterioarelor condamnări, de lipsa circumstanțelor atenuante, de prezența

circumstanțelor agravante - săvîrșirea infracțiunii în stare de ebrietate și săvîrșirea

infracțiunii de către o persoană care a fost condamnată pentru fapte care au relevată

pentru cauza dată (condamnat la privațiune de libertate pentru infracțiuni

intenționate de huliganism, răpirea mijlocului de transport, șantaj cu aplicarea

violenței), de caracteristica de la locul de trai - că este caracterizat pozitiv (la

primărie), de prezența anterioarelor conflicte cu legea penală și condamnări - că

există sentința 26.05.1983 a Tribunalului militar a Garnizoanei Cita Federația Rusă și

sentința judecătoriei Șoldănești din 15.04.1997, de condițiile acestuia de viață, de

părerea părții vătămate - care a declarat în instanța de fond că este deacord cu

pedeapsa solicitată de procuror, de influența pedepsei asupra corectării și reeducării

lui, fiind aplicată la limita stabilită de lege.

S-a realizat obiectul juridic special al infracțiunii incriminate lui Caraman

Alexandru, ce constituie relațiile sociale cu privire la dreptul persoanei la viață,

integritatea corporală și sănătate, valori la care inculpatul a atentat în privința părții

vătămate Jovmir Alexandru, stabilite prin declarațiile acestuia, martorilor și a

concluziilor expertului medico-legal.

De asemeena s-a stabilit și prejudiciul cauzat sănătății lui Jovmir Alexandru prin

dereglarea integrității anatomice a organelor, țesuturilor și funcțiilor acestora de

factorii externi generați de inculpat prin aplicarea loviturii cu cuțitul.

S-a realizat și vinovăția sub formă de intenție directă de cauzare a vătămărilor

corporale grave lui Jovmir Alexandru.

De asemenea instanța de fond a luat în considerație comportamentul inculpatului

Caraman Alexandru în cadrul cauzei penale, care se exprimă prin sustragerea de la

urmărirea penală pe parcursul a mai multor ani, nerecunoașterea vinei la existența

unor probe convingătoare de vinovăție, lipsă de colaborare cu organul de urmărire

penală, descoperirea infracțiunii, atitudinea lui față de faptele comise, influența

pedepsei asupra corectării și reeducării lui și de posibilitatea corectării lui în

condițiile stabilirii unei pedepse penale sub formă de închisoare cu executare reală în

penitenciar de tip închis.

Din cele reținute poate fi trasă concluzia, că inculpatul Caraman Alexandru nu a

regretat cele săvîrșite, eschivîndu-se de la urmărirea penală de la momentul comiterii

faptei pînă la 31.01.2013 orele 08:00. în cadrul urmăririi penale Caraman Alexandru

a declarat că nu recunoaște vina și a refuzat să dee declarații. In instanța de fond

Caraman Alexandru a dat declarații, dar tot n-a recunoscut vina, încercînd să ducă în

eroare instanța referitor la evenimentele din ziua comiterii faptei. Prin

comportamentul său, învinuitul, iar mai apoi inculpatul Caraman Alexandru a pus

piedici în calea stabilirii adevărului și examinării cauzei în termeni rezonabili.

Reieșind din aceste circumstanțe, instanța de apel a ajuns la concluzia căi

aplicarea unei pedepse cu închisoare față de Caraman Alexandru este pe măsură

materialului probant administrat, considerînd că această pedeapsă v-a atinge scopul,

10

v-a corecta și reeduca inculpatul, precum v-a restabili echitatea socială și va preveni

săvîrșirea de noi infracțiuni atît din partea acestuia, cît și de alte persoane.

În ședința instanței de apel, la solicitarea inculpatului, au fost audiați martorii

Buzatu Margareta, Jovmir Maria, Ceban Emilia, Tolstenco Claudia, Jovmir

Constantin, Cernei Constantin, Cernei Victor, Morari Ion, Ungureanu Gheorghe,

Rusu Gheorghe, Lazăr Vera, Isacova Valentina, Silvestru Natalia, Ursachi Eleonora

și Silvestru Grigore.

Din analiza declarațiilor martorilor audiați în instanța de apel la solicitarea

inculpatului Caraman Alexandru, instanța a făcut concluzia, că martorii M.Jovmir,

C.Jovmir, C.Cernei și E.Ursachi cunosc circumstanțele după cauzarea vătămărilor

corporale lui A.Jovmir și ceia ce ține de transportarea lui la spital, că martorii

M.Buzatu, C.Tolstenco, V.Isacova, N.Silvestru și G.Silvestru cunosc despre

conflictul anterior între Caraman Alexandru și Jovmir Alexandru, care a fost și

motivul cauzării vătămărilor corporale, iar martorii E.Ceban, C.Tolstenco, V.Cernei,

Gh.Ungureanu, Gh.Rusu și V.Lazăr nu cunosc nimic despre incidentul din

22.05.2003.

Referitor la ceilalți martori, Silivestru Vasile, Dorogan Ion, Murafa Victor,

A.Mititelu, Ceban Violeta, Ceban Mariana, Jovmir Ion, Craveț Mihail, Botezatu

Ghenadie, Craveț Olga, Moșneguța Pavel, Caraman Alexandru, Manea Vasile,

Silivestru Mihail și partea vătămată Jovmir Alexandru solicitați pentru audiere de

către inculpat, instanța de apel a primit toate măsurile de citare legală (citații cu avize

de recepții) și asigurare a prezenței lor la ședința instanței de apel, inclusiv prin

aducerile silite în baza încheierilor din 27.10.2016, 20.12.2016, 30.02.2017,

30.03.2017, 05.04.2017, 12.05.2017, 29.06.2017, 22.09.2017 și 28.09.2017, dar a fost

imposibil de asigurat prezența lor din motivul că unii au decedat, printre care

Silivestru Vasile, Dorogan Ion (avizul poștal f.d.33-34, 37- 38 Vol.IV și certificatul

nr.61 din 29.03.2017 f.d. 137 Vol.IV), Murafa Victor (avizul poștal f.d.35-36 Vol. IV

și certificatul nr.496 din 12.05.2017 f.d. 167 Vol. IV ) și A.Mititelu (certificatul nr.64

din 02.05.2017), iar alții nu-s pe teritoriu R.M., sînt aflați de mult timp peste hotarele

țării și nu revin sau nu-i cunoscut timpul revenirii, iar adresele unora nu sunt

cunoscute, deoarece inculpatul cu apărătorul său nu le-a comunicat, iar rudele nu le

cunosc, printre care Ceban Violeta (plecată - adeverințele poștale din 04.11.2016

f.d.31-31 și din 28.02.2017, f.d. /32-133 Vol. IV, raportul din 02.11.2017, explicația

lui E.Ceban) din 02.11.2017 și certificatul nr.886 din 02.11.2017 Vol.IV), Ceban

Mariana (nereclamat, plecată - adeverințele poștale din 02.12.2016 f.d. 78-79, din

28.02.2017, f.d. 128-129 Vol. IV, raportul din 02.11.2017, explicația lui E. Ceban din

02.11.2017 și certificatul nr. 887 din 02.11.2017 Vol.IV), Jovmir Alexandru (plecat -

adeverința poștală din 11.11.2016 f.d.53-54 Vol.IV, nu locuiește în teritoriu -

certificatul nr.61 din 29.03.2017 f.d.137 Vol. IV, raportul din 02.11.2017 Vol.IV),

Jovmir Ion (plecat - adeverința poștală din 11.11.2016 f.d.55-56, Vol.IV), Craveț

Mihail (plecat - adeverința poștală din 10.11.20/6 f.d.59-60 Vol. IV, nu locuiește în

teritoriu - certificatul nr. 61 din 29.03.2017 f.d.137 Vol.IV), Botezam Ghenadie (nu

se află în teritoriu - adeverința nr.110 din 03.02.2017 f.d. 114 vol. IV, plecat -

adeverința poștală din 27.02.2017 fd.130-131 Vol. IV, explicația din 11.05.2017 fd.

170 Vol. IV), Craveț Olga (nu locuiește în teritoriu - certificatul nr. 61 din 29.03.2017

f.d. 137, raportul din 02.11.2017 Vol.IV), Moșneguța Pavel (nu s-a stabilit locul de

trai - scrisoarea nr.3736 din 26.04.20/7 și raportul din 25.04.2017 f.d. 161-162

Vol.IV, raportul din 12.05.2017 f.d. 171 Vol.IV), Caraman Alexandru (nu locuiește

11

pe teritoriu - certificatul nr.60 din 29.03.2017 f.d. 138 Vol.IV), Manea Vasile (nu se

află pe teritoriu - raportul din 29.06.2017, certificatul nr. 1596 din 15.06.2017

f.d.211- 212 Vol.IV), Si1ivestru Mihail (nu locuiește pe teritoriu - certificatul nr. 61

din 29.03.2017, fd. 137, raportul din 02.11.2017 Vol. IV).

Despre imposibilitatea audierii martorilor vizați și motivele care au stat la baza

acesteia a fost anunțat în ședințele de judecată respective, de cîte ori erau confirmările

corespunzătoare de la oficiul poștal, inspectoratele de poliție sau de la alte instituții

pentru informarea părților procesului.

Martorul Jovmir Ion și partea vătămată Jovmir Alexandru au fost audiați în

instanța de fond potrivit procedurii penale, fiind asigurat dreptul inculpatului și

apărătorului de a le pune întrebări, iar în instanța de apel procurorul le-a citit

declarațiile la prezentarea probelor scrise, fiind în așa mod cercetate suplimentar.

Inculpatul Caraman Alexandru n-a comunicat instanței de apel fapte care ar

indica, că ceilanți martori vizați ar cunoaște careva circumstanțe importante și ar

schimba situația pe caz. Anterioarele conflicte dintre inculpat și partea vătămată au

fost suficient probate.

După cum s-a stabilit, martorii solicitați de Caraman Alexandru și audiați în

instanța de apel n-au schimbat situația pe caz, mai mult ca atît, mulți din ei nici nu

cunoașteau circumstanțele faptei infracționale, iar alții doar au confirmat anterioarele

conflicte dintre aceste părți.

S-a respins și argumentul inculpatului referitor la faptul, că la urmărirea penală

nu i s-a cerut declarații, ori, la 01.02.2013 lui Caraman Alexandru i-a fost adusă la

cunoștință ordonanța de punere sub învinuire din 30.05.2003 și a primit informația

privind drepturile și obligațiile învinuitului, dar acesta n-a dat declarații (f.d. 120-122

Vol.I).

La 14.02.2013 lui Caraman Alexandru i-a fost adusă la cunoștință ordonanța de

punere sub învinuire din 14.02.2013 și a primit informația privind drepturile și

obligațiile învinuitului, dar acesta s-a folosit de dreptul de a nu da declarații (f.d. 137-

141).

Cînd a făcut cunoștință cu materialele cauzei penale, învinuitul Caraman

Alexandru n-a solicitat adăugător să fie audiat ca să explice circumstanțele cauzei

penale în care este învinuit.

La judecarea cauzei în ordine de apel nu s-a stabilit să fi fost falsificate

declarațiile sau careva semnături ale lui Caraman Alexandru.

Chiar de a trecut un timp îndelungat de la evenimentele faptei, martorii audiați

au făcut declarații asupra faptelor care le-au fost cunoscute în diferite împrejurări.

Martorii au dat declarații referitor la evenimentele care le-au cunoscut și dacă nu-s în

favoarea inculpatului, aceasta nu înseamnă că-s falsificate. Faptul, că inculpatului nu-

i convin acești martori, nu înseamnă că ei nu spun adevărul.

Așa cum inculpatul Caraman Alexandru a fugit imediat după producerea

evenimentelor și s-a reîntors aproape după 10 ani, acesta a încercat să ducă în eroare

instanța de judecată că nu s-a aflat în țară, dar în acest sens n-a prezentat nici o probă

veridică. Materialele cauzei indică la prezența lui la locul și în timpul evenimentului

faptei infracționale și implicarea lui în comiterea acestei infracțiuni.

Și nenumăratele lui cereri urmăresc acest scop, de a duce în eroare instanța de

judecată și de a se sustrage de la răspunderea penală.

12

Din materialele cauzei rezultă, că martorul Morari Ion a declarat, că le-a

cumpărat soților Caraman bilet pentru plecarea la Moscova, doar că n-a putut

concretiza timpul (data, luna, anul).

Nu sau prezentat date obiective referitor la timpul părăsirii R.Moldova de către

Caraman Alexandru și familia sa nici prin alte probe.

Cu referirea la declarațiile martorilor Buzatu Margareta și Buzatu Ghenadie în

sensul că inculpatul la data comiterii infracțiunii nu se alia pe teritoriul R.Moldova,

Colegiul penal le apreciază critic, deoarece, prima este concubina inculpatului, iar

celălant cumătru, astfel fiind interesați în eliberarea inculpatului și eschivarea

acestuia de la pedepasa penală, totodată la materialele cauzei lipsind careva

documente confirmative în susținerea poziției date, la fel acestea se combat prin

multitudinea probelor cercetate în ședința instanței de fond și suplimentar în cea de

apel.

Inculpatul a interpretat și raportat circumstanțele cauzei la prevederile legale

doar sub aspect de apărare a sa, în scopul evitării pedepsei penale, dar această

interpretare contravine materialelor cauzei penale, instanța de fond corect apreciind

toate împrejurările, circumstanțele și prevederile legale, stabilind vinovăția, categoria

pedepsei și un termen de pedeapsă proporțional faptei comise.

numele inculpatului Caraman Alexandru, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 8) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, prin care solicită casarea

acesteia cu pronunțarea unei hotărîri de achitare în privința inculpatului Caraman

Alexandru. Recurentul invocă dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor.

Totodată, inculpatul nu putea să săvîrșească infracțiunea imputată deoarece la data

comiterii acesteia, se afla în Federația Rusă, ori faptul dat a fost confirmat prin

declarațiile martorilor M. Buzatu, Gh. Buzatu, V. Isacova, I. Moraru. Astfel, prezenta

cauză penală a fost fabricată. Mai mult, organul de urmărire penală nu a găsit

presupusul cuțit, cu care a fost săvîtșită infracțiunea ori amprentele ultimului nu s-au

găsit pe obiectul cu care s-a săvîrșit infracțiunea. Martori oculari lipsesc. Martorii

minori au fost audiați fără participarea pedagogului și reprezentantului legal.

8.1. La 16.01.2018, inculpatul Caraman Alexandru, fără a face trimitere la

prevederile art. 427 Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, prin care solicită

casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărîri de achitare în privința sa. Recurentul

invocă dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, invocînd aceleași motive

invocate în cererea de apel (pct. 3, 3.1).

8.2. Procurorul, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de

procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor declarate de

avocatul Sanduleac Diana în numele inculpatului Caraman Alexandru și de ultimul,

solicitând respingerea acestora, deoarece sentința primei instanțe și decizia instanței

de apel sunt corecte și corespund Legii.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestora, din următoarele considerente.

9.1. Referitor la recursul inculpatului Caraman Alexandru:

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este declarat peste termen.

13

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Conform materialelor dosarului, dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți a fost pronunțat la 03 noiembrie 2017, în prezența inculpatului și a

avocatului acestuia, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată (f.d.

10-11 verso, vol. V) fiind înștiințați despre pronunțarea integrală a deciziei la 29

noiembrie 2017, iar ulterior prin recipisă, ultimii au primit decizia motivată la 29

noiembrie 2017 (f.d. 30, vol. V), care ulterior a fost publicată integral decizia pe

pagina web a Curții de Apel Bălți. În atare împrejurări, termenul de declarare a

recursului împotriva deciziei instanței de apel pronunțate la 03 noiembrie 2017, a

început să curgă din data de 30 noiembrie 2017 și expira la 02 ianuarie 2018, iar

inculpatul Caraman Alexandru, a declarat recurs ordinar la 16 ianuarie 2018.

Prin urmare, Colegiul penal constată că, recursul în cauză a fost declarat peste

termenul prevăzute de art. 422 Cod de procedură penală. Termenul de recurs este

absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din

dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se

va respinge ca tardiv, deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura

examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a

recursului.

Referitor la argumentele recurentului, expuse în pct. 5 din prezenta decizie,

instanța de recurs nu se va expune asupra lor, odată ce recursul este declarat peste

termenul stabilit de art. 422 Cod de procedură penală.

Raportînd situația reținută în cauză la prevederile art. 422, 432 alin. (2) pct. 2)

Cod de procedură penală, rezultă că recursul declarat de Caraman Alexandru este

inadmisibil, deoarece este declarat peste termen.

9.2. Referitor la recursul ordinar declarat de avocatul Sanduleac Diana în

numele inculpatului Caraman Alexandru:

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest

sens.

Potrivit textului recursului, recurentul invocă ca temei de casare a deciziei

instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanța de fond și de apel în cazul în care nu sunt întrunite elementele

infracțiunii.

Analizînd acest temei în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal

constată că acesta nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat.

Instanța de recurs, studiind textul deciziei atacate constată că, temeiurile

invocate de către recurent, nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel, rejudecând cauza și verificând probele în

ședința de judecată a motivat detaliat și clar soluția adoptată în urma propriei analize

14

și examinări coroborate a probelor ce au servit ca temei pentru soluționarea laturii

penale a cauzei, precum și a elementelor de fapt pe care se sprijină soluția de

condamnare dispusă în cauză, expunându-se argumentat din care motive a ajuns la

concluzia de vinovăție a inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151

alin. (1) Cod penal. Totodată, instanța de recurs consideră că, decizia instanței de apel

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care

instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare

conform rigorilor și exigențelor din art. 6 CEDO.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel a adoptat o hotărâre legală,

întemeiată și motivată, cuprinzând argumente fundamentate în fapt și în drept,

prezentate în hotărârea atacată și corect a constatat că, Caraman Alexandru este

vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal.

De asemenea, Colegiul reține că în recursul declarat este criticată aprecierea de

către instanța de apel a probelor administrate pe caz, însă argumentul invocat nu este

prevăzut de lege ca temei pentru a judeca cauza în ordine de recurs.

Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către instanțele de

fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu excepția cazurilor când

instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis încălcarea anumitor prevederi

ale legii procesuale penale, ce a condiționat comiterea unor erori grave de drept, iar

dezacordul unei părți cu aprecierea probelor de către instanțe nu echivalează cu o

eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

În continuare, instanța de recurs reține că, autorul recursului invocă în prezenta

speță temeiul prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Însă, din conținutul recursului declarat, Colegiul atestă că, recurentul critică

stabilirea vinovăției inculpatului, în săvîrșirea infracțiunii imputate și solicită

achitarea lui, deoarece în opinia sa, probele administrate la caz sînt dubioase și nu

sunt suficiente pentru condamnarea inculpatului.

Pe această linie de considerente, Colegiul penal va examina recursul prin prisma

incidenței temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală. De remarcat este, că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci

cînd nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii,

nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii.

Din textul recursului rezultă că, în viziunea recurentului probele administrate nu

confirmă vina inculpatului, în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1)

Cod penal, declarațiile martorilor urmează a fi apreciate critic, deoarece sunt bazate

pe subiectivisme, rapoartele de expertiză medico-legală nu indică legătură directă

între partea vătămată și aplicarea loviturilor de către inculpat.

Colegiul penal menționează că, instanțele de fond, întemeiat, motivat și

echitabil, au judecat cauza fiind ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

faptei - că este infracțiune gravă, de motivul infracțiunii săvîrșite - neînțelegerile

apărute cu partea vătămată din cauza unui conflict anterior și relațiile ostile, de scopul

infracțiunii săvîrșite - răzbunarea cu aplicarea violenței, de personalitatea celui

vinovat - prezența unei familii cu copii minori la întreținere, prezența anterioarelor

condamnări, de lipsa circumstanțelor atenuante, de prezența circumstanțelor

agravante - săvîrșirea infracțiunii în stare de ebrietate și săvîrșirea infracțiunii de către

o persoană care a fost condamnată pentru fapte care au relevată pentru cauza dată

(condamnat la privațiune de libertate pentru infracțiuni intenționate de huliganism,

răpirea mijlocului de transport, șantaj cu aplicarea violenței), de caracteristica de la

15

locul de trai - că este caracterizat pozitiv (la primărie), de prezența anterioarelor

conflicte cu legea penală și condamnări - că există sentința 26.05.1983 a

Tribunalului militar a Garnizoanei Cita Federația Rusă și sentința judecătoriei

Șoldănești din 15.04.1997, de condițiile acestuia de viață, de părerea părții vătămate -

care a declarat în instanța de fond că este deacord cu pedeapsa solicitată de procuror,

de influența pedepsei asupra corectării și reeducării lui, fiind aplicată la limita

stabilită de lege.

În prezenta speță, instanța de recurs consideră că instanța de apel corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, astfel corect ajungînd la concluzia privind

vinovăția inculpatului, în săvîrșirea infracțiunii imputate.

Rezumînd în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează că, nu se

constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatului, în săvîrșirea

infracțiunii imputate, iar acțiunile acestuia sînt incidente elementelor infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, în cele din urmă temeiul de recurs invocat și

stipulat la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea.

Astfel, cumulul de probe analizat în prezenta speță, în opinia Colegiului penal,

întemeiat au permis instanțelor de fond a conchide asupra vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal. Această concluzie,

pornind de la plenitudinea concluziilor instanței de apel, expusă în hotărârea atacată,

Colegiul penal o consideră întemeiată și o susține pe deplin.

Prin urmare, Colegiul penal conchide, că cele relatate de către recurent, în

coroborare cu cumulul de probe anexate la cauză, întemeiat au permis instanței de

apel a conchide asupra vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 151 alin. (1) Cod penal

În această ordine de idei, Colegiul penal concluzionează că instanța de apel

pronunțând hotărîrea de condamnarea lui Caraman Alexandru a judecat cauza în

conformitate cu prevederile legale, adoptând o hotărâre legală și întemeiată, cu

respectarea exigențelor prescrise la art. 6 § 1 CEDO.

Nu în ultimul rând, asupra celor constatate se impune și mențiunea că, criticile

formulate de recurent în recursul ordinar declarat, au format obiect de discuție la

judecarea cauzei penale în instanța de apel, care le-a dat o motivare corespunzătoare,

argumentată și pe larg expusă în hotărârile adoptate, soluție pe care instanța de recurs

și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul

că verificând hotărârea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de

procedură penală, temeiuri de casare a acesteia, nu s-au stabilit.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată desfășurat și

minuțios în textul deciziei invocate în pct. 7.1 al prezentei decizii și dovedesc

incontestabil că Caraman Alexandru a fost prezent la 22 mai 2003, pe teritoriul școlii

nr. 1, reorganizată în liceul teoretic, amplasată pe adresa s. Cotiujenii Mari, r-nul

Șoldănești, fiind în relații ostile cu Alexandru Jovmir, cu scopul de a-i cauza

ultimului leziuni corporale grave, intenționat i-a aplicat o lovitură cu un obiect ascuțit

tăietor în regiunea organelor de importanță vitală - torace, cauzîndu-i astfel vătămări

corporale grave .

Totodată, nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu echivalează cu

achitarea acestuia, de vreme ce probele pertinente și concludente, analizate în

ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția

acestuia în săvârșirea infracțiunii imputate.

16

Prin urmare, afirmația autorului recursului, precum că instanța de apel nu și-a

argumentat soluția de condamnare, este neîntemeiată.

Cît privește motivul invocat de recurent precum că, martorii minori, la faza

urmăririi penale, au fost audiați fără participarea pedagogului și reprezentantului

legal, Colegiul penal le consideră neîntemeiate, ori potrivit materialelor cauzei (f.d.

76-79, vol. I), aceștia au fost asistați de pedagogul și reprezentantul legal.

Concluziile instanței de apel corespund circumstanțelor cauzei, iar temeiuri prin

care s-ar demonstra că Caraman Alexandru nu a săvîrșit infracțiunea imputată, nu

s-au stabilit.

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de

drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea

ce se încadrează în prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității recursului ordinar declarat de avocatul Sanduleac Diana în numele

inculpatului Caraman Alexandru, fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 03 noiembrie 2017, în cauza penală, în privința lui

Caraman Alexandru XXX:

- de avocatul Sanduleac Diana în numele inculpatului Caraman Alexandru, ca

fiind vădit neîntemeiat;

- de inculpatul Caraman Alexandru, ca fiind depus peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 18 aprilie 2018.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

17