1ra-646/18 — Art. 201-1 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia din 04 octombrie 2017, cauza fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Vîlcova Raisa a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 2011 alin.(1) lit. a) Cod penal la 1 (unu) an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei. Conform art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei aplicate pe un termen de probațiune de 1 (unu) an. A fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea procurorului prin care a solicitat încasarea din contul inculpatei în beneficiul statului cheltuielile de judecată în mărime de 320 lei.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, la 16 decembrie 2016, aproximativ la ora 01.00, Vîlcova Raisa aflându-se în domiciliul său, situat în or. xxxx, str. xxxx, în timpul cerții cu tatăl său, Stoev Vasili, inițiator fiind dânsa, urmărind intenția săvârșirii acțiunilor violente și cauzării durerii fizice acestuia, a luat în mâini o cociorvă metalică, cu care i-a aplicat mai multe lovituri în regiunea capului lui Stoev Vasili, cauzând prin acțiunile sale părții vătămate dureri fizice, urmate de cauzarea leziunilor corporale sub formă de plagă plesnită pe cap, care se califică ca vătămare corporală ușoară.

Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, solicitând casarea parțială a acesteia în partea respingerii cererii de încasare a cheltuielilor de judecată, cu pronunțarea 1 unei noi hotărâri în această parte potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie dispusă încasarea de la inculpată în beneficiul statului 320 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 07 decembrie 2017, a fost respins apelul declarat ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. Colegiul a considerat că, instanța de fond întemeiat a respins cerința acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei medico-legale din contul inculpatei Vîlcova Raisa. În cazurile când expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat, or, raportul de expertiză medico-legală nr.264/D din 24 august 2017, a fost ordonat de către organul de urmărire penală pentru constatarea gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale cauzate părții vătămate, aceasta fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării. Colegiul a reținut că, procurorul nu a prezentat probe că suma solicitată a fost achitată de organul de urmărire penală pentru efectuarea expertizei și prin urmare, argumentele procurorului că statul pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal a suportat cheltuieli, care urmează a fi recuperate din contul inculpatei, au fost respinse ca neîntemeiate.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs de către procuror, care invocând prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admis demersul privind încasarea cheltuielilor din contul inculpatei, deoarece soluția instanței de apel privind refuzul în încasarea cheltuielilor de judecată contravine normelor procesual penale în vigoare.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Procurorul indică ca temei de drept pentru casarea deciziei recurate pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, însă de fapt recurentul invocă dezacordul cu soluția instanței de apel privind respingerea încasării de la inculpată a cheltuielilor de judecată în mărime de 320 lei, pentru efectuarea expertizei judiciare. La judecarea cauzei instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 229 alin. (1) și (3) Cod de procedură penală, care stipulează că cheltuielile judiciare sunt suportate de 2 condamnat sau sunt trecute în contul statului și instanța poate elibera de aceste cheltuieli, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judicare poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor. Concomitent, soluția instanței de apel este susținută și de prevederile art. 227 alin. (3) Cod de procedură penală, adică cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate. Colegiul menționează că, argumentele invocate de către recurent în susținerea solicitării înaintate sunt neîntemeiate, deoarece cheltuielile judiciare au fost suportate pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară a părții vătămate, or, art. 143 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, prevede expres că, expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale, iar alin. (2) art. 143 Cod de procedură penală (în vigoare la momentul efectuării expertizelor) stipula că, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul bugetului de stat, de aceea, instanța de apel corect a ajuns la concluzia de a nu încasa din contul inculpatului cheltuielile judiciare menționate. În urma celor expuse, Colegiul penal nu a constatat prezența erorii de drept invocată de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, iar solicitările recurentului nu au suport legal, prin urmare soluția adoptată de către instanța de apel este întemeiată, iar recursul declarat este inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura circumscripție Cahul, Vitali Cebotari, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 07 decembrie 2017, în cauza penală privind-o pe Vîlcova Raisa, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 18 aprilie 2018. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan Ion Guzun 3