1ra-565/18 — art.186 alin.5 CP

Dosarul nr.1ra-565/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 martie 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Orhei, sediul Telenești din 07 septembrie 2017 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2017, declarat de către

avocatul Guțu Teodor în numele inculpatului

Mîrzenco Nicolae XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în

XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Mîrzenco Nicolae a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(5) Cod

penal la 5 ani închisoare.

S-a dispus încasarea din contul lui Mîrzenco Nicolae în beneficiul statului a

cheltuielilor judiciare în mărime de 141 lei.

procedură penală, a constatat că Mîrzenco Nicolae, la 26 iunie 2017, în perioada cuprinsă

de orele 08.00-12.00, intenționat, având scopul de profit, a pătruns în gospodăria lui

Railean Eleonora din XXXXX, unde spărgând sticla de la un geam al casei de locuit a

pătruns în locuință și din dormitor a sustras pe ascuns bani în numerar în sumă de 120000

lei, 10225 dolari și 1020 euro, în total 328514 lei, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu

material în proporții deosebit de mari.

care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei în această

parte și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care lui N.Mîrzenco să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, invocând că instanța nu a dat

deplină eficiență prevederilor art.75 Cod penal; - nu a ținut cont că inculpatul și-a

recunoscut vina și se căiește sincer pentru fapta comisă, solicitând examinarea cauzei

penale în procedură simplificată, a reparat prejudiciul material cauzat și este de acord să

repare prejudiciul moral în mărimea solicitată, nu are antecedente penale și anterior nu a

mai fost atras la răspundere penală, are un copil minor la întreținere și este unicul

întreținător al familiei; - circumstanțele descrise întrunesc toate condițiile pentru aplicarea

față de inculpat a prevederilor art.90 Cod penal.

1

apelul declarat de către avocatul N.Stegărescu în numele inculpatului a fost admis, casată

sentința, inclusiv din oficiu, în baza art.409 alin.(2) Cod de procedură penală, în partea

cheltuielilor de judecată, rejudecată cauza în această parte și pronunțată o nouă hotărâre,

prin care a respins solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în

mărime de 141 lei, ca nefondată. În rest, prevederile sentinței au fost menținute.

În motivarea soluției instanța de apel a reținut că sentința a fost contestată doar în

partea stabilirii pedepsei penale.

Astfel, instanța a indicat că, contrar celor afirmate de avocat, la stabilirea categoriei

și termenului pedepsei penale, prima instanță a dat deplină eficiență prevederilor art.7, 61

și 75 Cod penal, ținând cont de toate circumstanțele cauzei, de gravitatea infracțiunii

săvârșite, care face parte din categoria celor grave, de persoana inculpatului, care se

caracterizează negativ la locul de trai, că și-a recunoscut vina și s-a căit sincer pentru fapta

comisă, solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, și corect a conchis că realizarea

scopului pedepsei penale va fi posibilă doar prin executarea reală a pedepsei penale

aplicate.

Complementar, instanța de apel a precizat că suspendarea condiționată a executării

pedepsei penale nu este o altă categorie de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin

lege de a demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața ei, iar în speță,

având în vedere personalitatea inculpatului, precum și că lipsesc circumstanțe atenuante

sau excepționale, aplicarea față de inculpat a prevederilor art.90 Cod penal, nu este

oportună.

Pe de altă parte, instanța de apel a considerat neîntemeiată concluzia primei instanțe

de a încasa din contul inculpatului cheltuielile judiciare, care au fost efectuate în cadrul

urmăririi penale pentru acumularea probatoriului necesar, or, în virtutea prevederilor

art.100 alin.(2) Cod de procedură penală, sarcina probațiunii este pusă în seama organului

de urmărire penală. Consecvent, prevederile art.227-229 Cod de procedură penală, nu

prevăd expres că respectivele cheltuieli urmează a fi încasate din contul inculpatului.

numele inculpatului care, invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de

procedură penală, solicită casarea acestora în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai

blândă, pe motiv că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; -

instanța nu a dat deplină eficiență prevederilor art.75 Cod penal; - nu a ținut cont că

inculpatul și-a recunoscut vina și se căiește sincer pentru fapta comisă, solicitând

examinarea cauzei penale în procedură simplificată, a reparat prejudiciul material cauzat,

provine dintr-o familie social-vulnerabilă și are un copil minor la întreținere, concubina

acestuia are grave probleme de sănătate, este unicul întreținător al familiei, nu are

antecedente penale și anterior nu a mai fost atras la răspundere penală; - circumstanțele

descrise întrunesc toate condițiile pentru aplicarea față de inculpat a prevederilor art.90

Cod penal.

materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în

referință, prin care se solicită declararea inadmisibilității recursurilor ordinare, Colegiul

penal decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel.

2

Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel art.427

alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

în cazul când instanța a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale

Analizând temeiul dat în raport cu motivele invocate în recursul declarat, Colegiul

penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului.

Concomitent, Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor acestuia, și

critică hotărârea instanței de apel numai referitor la pedeapsa aplicată.

Instanța de recurs consideră că motivele invocate de recurent la acest capitol sunt

lipsite de temei legal.

Astfel, Colegiul penal relevă că, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în

baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă

scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a

pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și

autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Subsecvent celor expuse, instanța de recurs reține că, instanțele de fond au dat

deplină eficiență prevederilor art.7, 61 și 75 Cod penal, ținând cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria celor grave, de persoana inculpatului,

care se caracterizează negativ la locul de trai, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, că și-a recunoscut vina și s-a căit sincer pentru fapta comisă,

solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată, precum și scopul pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului și corect au conchis că corijarea acestuia poate

avea loc doar prin stabilirea unei pedepse privative de libertate, iar aplicarea art.90 Cod

penal, nu va duce la atingerea scopului sus-menționat.

În context, Colegiul penal reține că recurentul invocă, precum că la stabilirea

pedepsei, instanța de apel nu a ținut cont de circumstanțele atenuante prezente în cauză

enumerate supra și eronat a respins solicitarea de a fi aplicat față de acesta dispozițiile

art.90 Cod penal.

În acest sens, Colegiul menționează că, reieșind din textul hotărârilor judecătorești

pronunțate anterior acestei decizii, contrar celor afirmate de recurent, circumstanțele

atenuante la care se face referire, au fost luate în considerare de instanță la numirea

pedepsei și astfel argumentele invocate de către recurent nu pot fi acceptate pentru casarea

hotărârii judecătorești.

Totodată, Colegiul penal relevă că, legiuitorul acordă dreptul instanței, ținând cont

de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, de a decide de la caz la caz,

posibilitatea aplicării pedepsei vinovatului cu suspendarea condiționată a executării ei și

nicidecum nu o obligă în acest sens. În speță, rezultă că instanțele de fond, reieșind din

3

circumstanțele sus menționate, a considerat rațional ca inculpatul să execute real pedeapsa

stabilită, motivându-și soluția adoptată, indicând din care motive au ajuns la concluzia

potrivit căreia, corijarea și reeducarea acestuia este posibilă doar cu aplicarea pedepsei

închisorii reale. Astfel că, atât prima instanță, cât și cea de apel, și-au motivat soluția

referitor la iraționalitatea numirii pedepsei inculpatului cu suspendarea executării ei pe o

perioadă de probațiune.

În concluzie, Colegiul penal constată că, la stabilirea pedepsei lui N.Mîrzenco,

instanța de apel a dat deplină eficiență împrejurărilor cauzei, considerând că acestuia i-a

fost stabilită o pedeapsă echitabilă, în limitele prevăzute de sancțiunea normei penale în

baza căreia a fost declarat vinovat, pedeapsa fiind individualizată conform prevederilor

legale.

Subsecvent, Colegiul conchide că decizia instanței de apel cuprinde atât fondul

apelului declarat de către avocatul N.Stegărescu în numele inculpatului, cât și temeiurile

de fapt și de drept care au fost puse la baza ei, precum și motivele adoptării soluției, ceea

ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței de apel

fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod de procedură

penală.

Deci, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată, Colegiul

penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești

contestate.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiurile invocate de către

avocatul T.Guțu în numele inculpatului nu sunt acceptabile din punct de vedere al

prezenței erorilor de drept, care ar da temei de implicare a instanței de recurs în sensul

casării hotărârii contestate și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind

vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Guțu Teodor în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28

noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui Mîrzenco Nicolae, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 aprilie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

4